Articolul zilei - viata bate filmul

[Alex Leo Serban]

va recomand...
cel mai simpatic articol dspr "Mari romani":

Adrian CIOROIANU
Scrisoare deschisã, uºoarã, de varã, cãtre Mãdãlina Manole

Dragã Mãdã (permite-mi sã fiu direct, ca-ntre colegi de generaþie, chiar dacã tu eºti, se înþelege, mult mai tînãrã), încep scrisorica mea mãrturisindu-þi cã, uºor invidioºi, în aceastã clipã o mare parte a cunoºtinþelor, prietenilor ºi rudelor mele se întreabã ce mi-o fi venit de-þi scriu! Unii vor spune: da’ de ce n-ai scris despre Zizou Zidane? – iar eu le voi rãspunde cã despre acest ciumete nu pot scrie, într-atît mi se pare de penibil acel henþ cu capul (sã-i spun aºa) pe care l-a fãcut în coºul pieptului unui italian, tocmai pe cînd boºii de la FIFA se pregãteau sã-l declare cel mai bun jucãtor al Mundialului. Alþii dintre cei care mã cunosc vor spune: da’ de ce n-ai scris despre ducele de Edinburgh? (tata-socrul lui Lady Di, îl ºtii!), cel cu gluma cu orfanii români – iar eu le voi spune cã acestui (cum sã-i zic, sã nu-l jignesc?) ciumeþel nu prea se face sã-i dãm atenþie: omul are o vîrstã, alþii ca el ciupesc cameriste, alþii au, dimpotrivã, bun-simþ. ªi-apoi (gîndeºte-te) nu ºtiu dacã toatã vina aparþine lui tata-mare de la Londra sau dacã nu cumva o împarte cu unii bunicuþi din Bucureºti care, de 15 ani, cum vine vreo persoanã mai VIP prin þarã, hop-þop o plimbã prin orfelinate (întrebaþi-l pe Michael Jackson, amãrîtului i-a plãcut într-atît cã a vrut sã repete experienþa ºi-acasã la el!), ºi aºa ne-a mers buhul de þarã a copiilor abandonaþi, drept care iar ne cer la Parlamentul European sã reluãm adopþiile – etc., nu vreau sã te plictisesc. Revin: Mãdã, eu am ales sã-þi scriu þie azi – ºi eºti pe o listã f.f. selectã, pînã acum am mai scris doar dlui Vãcãroiu ºi Patriarhului Teoctist! – pentru a te felicita cã în clasamentul celor 100 de mari români tu ai ieºit a 44-a! În glumã fie spus, i-ai bãtut la fund pe Noica (al 99-lea, pricãjitul), pe Ciprian Porumbescu (al 95-lea, debusolatul!), pe Marin Preda (al 72-lea, complexatul!), pe Nicolae Bãlcescu (al 69-lea, hi-hi!), pe Titu Maiorescu, pe Kogãlniceanu, pe imposibilul ãla de L. Blaga (ce zile fripte ne fãcea ãsta la Bac, ne-ai rãzbunat!) ºi, dacã te mai sforþai puþin, îl rãdeai ºi pe Nichita Stãnescu (al 42-lea, cîte grade îi plãceau lui pe limbã)! Dar asta nu-i nimic, Mãdã: dintre toate femeile care au trãit vreodatã între Burebista ºi Bãsescu, ºi sã tot fie vreo 250 de milioane (zic ºi eu, nu mã pricep la calcule, am terminat liceul de filologie), ei bine, tu eºti a 3-a! ’Þ-imaginezi?!

Puteai sã-l razi ºi pe Nichita, dar ai fost finuþã!

Le-ai umilit pe Maria Tãnase (a 91-a) ºi pe Elisabeta Rizea, aia cu partizanii (a 58-a), ai bãgat-o-n riduri pe Ana Aslan (a 49-a), ai mãturat pe jos cu alte contemporance de-ale tale! Doar douã femei þi-au luat faþa: Nadia ºi Regina Maria. Discutabil! Una, cã Nadia are copil de crescut ºi reclame petroliere de fãcut, nu cred cã te va mai concura. Cît priveºte regina, l-ai auzit ºi tu pe scriitorul Agopian: tipa era cam puncte-puncte, a fãcut trei copii cu amantul etc. Dacã nici o reginã nu e femeie de casã, zi-i sã mai ai încredere în cineva! Nu conteazã cã scriitorul a greºit numãrul copiilor, foarte probabil ºi paternitatea lor sau cã bîrfe de-astea mîrlãneºti nici mãcar nu-s originale! Uite, îþi propun ca odatã, cînd te vei întîlni cu dl Agopian, spune-i aºa, ca de-un pamplezir, cã Sara aia (ºtie dumnealui care) era o chelneriþã beþivã ºi care mai scãpa ºi pe centurã – sã vedem, îi place? Dragã Mãdã, ºtiu cã nu þi-e uºor. Unii, galbeni de crivdã, vor spune cã ai trimis tu însãþi zeci de e-mail-uri ºi cã þi-ai pus familia sã dea sms-uri în draci. Lasã-i sã fiarbã! Spune-le cã ai fanclub! Dacã guru Bivolaru a ajuns al 20-lea mare român ºi e mai tare decît Regele Ferdinand, Ionel Brãtianu ºi Decebal la un loc, îþi cam dai seama ce varzã, viezure ºi brînzã a fost sistemul de vot! Ca sã nu-þi mai spun (da’ rãmîne între noi!) cã eu cred cã s-a fãcut o mînãrie cu Ceauºescu – tocmai el, hop, s-a oprit pe 11, primul cãzut sub linie? Oare tu chiar crezi cã merituosul pastor Wurmbrand (despre care 99 perioadã 9 la sutã dintre români acum au auzit!) are votanþi mai mulþi decît nostalgicii iepocii ºi decît suporterii Stelei? Haida-de, asta sã i-o spunem lui Mutu, care s-a oprit fix la mijlocul drumului (50), negînd abrupt maxima epocalã pe care, într-un moment de cruntã spiritualitate, a slobozit-o moderatoarea Irina Pãcurariu: „avem mai mulþi iubitori de fotbal în România decît diabetici, ceea ce e ºi bine“ – dînsa explicînd în felul acesta cu ºuviþe blonde de ce fotbalistul Mirel Rãdoi (21) e mai tare decît savantul Paulescu (31)! Dragã Mãdã, dacã preþul pentru aceste revelaþii e de 600.000 de euro, înseamnã cã acest coºmar hazliu din oglindã se va sfîrºi decent doar în cazul în care, în ciuda tuturor aºteptãrilor, cel mai mare român ar ieºi neamþul Carol I, binecuvîntatã fie-i memoria, cã de 100 de ani ne tot strãduim sã stricãm ce-a fãcut el ºi încã n-am reuºit pe de-a-ntregul! Iar în ceea ce te priveºte, relax: fatã dragã, nu fi tristã, ºtiu cã e un dat – fãrã tine nu se poate top adevãrat!

(in Dilema veche nr 129)

[norina]

topul asta al celor mai mari romani mi se pare o mare tampenie
asa de explica si rezultatele
oricu, f bun articolul
saraca mada

[silver_boy]

scrisoarea publicã a lu mussiu Liiceanu pe tema dipterei ãleia sicofante de Munica
puþin cam durã dar meritatã



Scrisoare deschisa a lui Gabriel Liiceanu catre Mona Musca
(Cotidianul 15 August 2006)

Doamna Mona Musca,

Nu sunt ziarist de meserie, prin asta intelegand ca nu sunt capabil sa scriu in ritmul in care se succed evenimentele, ci numai in acela pe care mi-l dicteaza o stare de suflet. Altfel spus, trebuie, ca sa pot scrie, sa sufar o comotie afectiva. Trebuie sa ma entuziasmeze ceva, sa mi se para strigator la cer sau sa ma scoata rau din sarite, ca sa pot sa ma asez in fata unei pagini albe, simtind ca daca nu o fac risc sa ma sufoc.

Doamna, trebuie sa va marturisesc ca de cand v-am vazut in emisiunea lui Cornel Nistorescu si a lui Adrian Ursu, la Realitatea TV, mi-am pierdut linistea. Nu stiu care scriitor rus devenit sovietic a scris, cu emfaza aceea a sufletului slav trecut prin romantismul sovietic: „«Om», ce frumos suna acest cuvant!“. Gorki, parca. Vazandu-va si ascultandu-va mi-am zis, cu acreala si disperarea sufletului romanesc trecut prin 40 de ani de comunism si prin cei 16 care i-au urmat: „Cata decadere, in fiinta asta umana!“ Am sa incerc, doamna, in randurile care urmeaza, sa va explic de ce cred ca nu mi-a fost dat sa vad in acesti 16 ani ceva mai jalnic decat spectacolul pe care mi l-ati oferit d-voastra.

Ati afirmat ca semnand un angajament cu Securitatea ati facut un act patriotic si umanitar. D-voastra erati ingrijorata, acolo, la facultatea din Timisoara unde lucrati, de soarta „copiilor“ arabi si v-ati gandit sa-i feriti de primejdii punandu-va, ca profesoara a lor, in slujba Securitatii. V-ati grabit sa invocati aberatia (care isi face drum prin mintile oamenilor protejata fiind de o lege) ca nu ati facut „politie politica“.

Incep prin a va ruga sa nu va mai ascundeti dupa deget folosind acest mizerabil tertip. Nu-i demn de d-voastra. Pe asta il folosesc securistii, nu d-voastra, doamna. E adevarat, nu ati facut politie politica, pentru ca Securitatea toata, cu colaboratorii ei cu tot, nu facea politie politica. Ea era politia politica. Toata Securitatea, de la femeia care spala cu carpa coridoarele MAI-ului si pana la generalii de Securitate, de la persoana „contactata“ fara angajament, dispusa insa sa „flirteze“ cu ofiterul care o vizita, si pana la „angajatul“ cu acte in regula si cu nume de cod (ca d-voastra), de la „lucratorul“ dinauntrul tarii si cel care spiona, dinafara ei, „spre binele patriei“, cu totii, doamna draga, faceau sa functioneze sistemul cel mai perfectionat de represiune si de generare a fricii. Cu totii faceati cu putinta teroarea.

Securitatea avea, in anii in care i-ati ingrosat d-voastra randurile cu marunta d-voastra contributie, un „brand“ teribil si bine consolidat: era, in Romania, institutia crimei, era NKVD-ul in varianta lui romaneasca, era Gestapo-ul comunist. Cu totii ati intrat, indiferent de locul pe care-l ocupati in schema, nu in slujba poporului roman (cum va laudati toti securistii la televizor), ci a unei mafii organizate statal, instalate la putere in urma unei ocupatii si indreptate impotriva poporului roman si a istoriei sale. Cu totii v-ati avut in vedere – dar pe seama celorlalti – numai pe voi, cu totii ati avut un avantaj sau ati sperat sa obtineti unul: puterea sau o farama de putere, o „aflare in carti“ cat de mica, un ban, o promovare, o calatorie „afara“. Cu totii, intrand in raza acestei institutii, ati trait mai bine pe seama noastra si a fricii noastre. Cu totii v-ati simtit mai importanti, cu totii ati avut un contract murdar facut in spatele nostru si pe spatele nostru si toti v-ati platit linistea, siguranta si tupeul cu spaimele, umilinta si nelinistea noastra.

In halul in care ne aflam acum, nu avem timp de nuante. Nu-mi cereti sa disting intre femeia cu carpa de pe coridor, intre d-voastra ca turnatoare si generalul Plesita care batea sau care punea la cale crima. Nu mai jucati teatrul acela dezgustator, nu mai faceti pe mironosita si pe ingrijorata de soarta „copiilor arabi“. Stiati prea bine, semnandu-va angajamentul, cu cine ati intrat in cardasie. Nu va mai ascundeti dupa piersic: ati fost turnatoare, de bunavoie si nesantajata de nimeni. In fisa d-voastra didactica nu intra si angajamentul cu Securitatea. Aveati colegi si colege, cu aceeasi meserie, care nu au facut asta. Ati turnat pentru o farama de putere sau pentru a fi avansata (in fond stiti d-voastra mai bine de ce), dar in nici un caz pentru a impiedica izbucnirea razboiului dintre Iran si Irak in anii ’70, cum ne-ati sugerat tuturor la televizor, luandu-ne de cretini si facandu-va de ras.

Al doilea lucru. In toti acesti ani, ocupand tot felul de functii publice, ati dat declaratii pe proprie raspundere referitoare la relatiile d-voastra cu Securitatea. N-ati pomenit niciodata de angajament. (Dar nu pentru ca l-ati socotit irelevant sau ca pe un „act patriotic“, trecut, cu modestie, sub tacere, ci pentru ca v-ati bazat pe faptul ca va ramane in veci „secretizat“.) Ati calcat in felul asta o lege, v-ati asumat o raspundere penala, i-ati mintit pe toti alegatorii. (Nu reincepeti basmul cu „politia politica“!) V-ati facut, din toate punctele de vedere, un calcul gresit. De fapt, nedivulgandu-va singura, ati ratat sa urcati pe suprema treapta de moralitate la care poate accede azi un roman: sa spuna de bunavoie si in gura mare ca a fost turnator. Atunci ne-am fi induiosat cu totii, v-am fi gasit toate scuzele din lume, ati fi devenit, ce mai!, un adevarat erou moral. Asa, ati ramas o biata mincinoasa care, banuiesc, urmeaza sa raspunda penal pentru minciuna sa.

Al treilea lucru. Minciuna d-voastra are o calitate cu totul aparte si de-asta va spuneam ca in anii astia nu am vazut ceva mai jalnic. De ce? Pentru ca ati pitit-o, minciuna asta lata cat toata Romania, sub masca clamarii adevarului, sub masca sinceritatii fara limite, a transparentei, cum se zice acum. Atat de suav v-ati modulat vocea in toti anii acestia, din fiecare porisor al fiintei d-voastra tasnea atata cinste, ah!, atata puritate, ah!, atata sete de dreptate (ce sa mai spun de frumusetea morala!), incat asteptam cu totii, de la o clipa la alta, sa vedem cum incep sa va creasca aripi de inger.

Intelegeti-ma bine. Pe comunisti, doar prostii si ticalosii ii credeau. La fel pe Iliescu, pe Nastase, pe Vadim si pe oamenii lor. Doar prostii sau ticalosii nu ii vad ca mint de cum deschid gura. La d-voastra insa este altfel. D-voastra plangeti de emotie cand reusiti sa faceti sa treaca in Parlament o lege pentru binele poporului roman. D-voastra aveti privirea calda, nu ochii mici si vicleni ca altii. Radeti frumos, nu ranjiti. Pe d-voastra v-au crezut si desteptii. Ne-ati fraierit pe toti. Sau aproape pe toti. In ce ma priveste, inca de-acum un an v-am socotit ca fiind „omul care minte cu cea mai mare sinceritate“. Pe-atunci credeam insa, nestiind ce stiu azi si, mai ales, neapucand sa va vad cum v-am vazut recent la televizor, ca la d-voastra minciuna e o trasatura psihologica, un tic, o proasta asimilare a notiunii de diplomatie in politica, dar nu suprema trasatura de caracter.

Problema nu e insa ca ne-ati fraierit. Doina Cornea spunea despre Iliescu in 1990 „ca a tras un glont moral in pieptul tinerilor din Romania“. D-voastra n-ati tras un glont. D-voastra ati tras cu bazuca. Ati jucat tare. Ati confiscat toata rezerva de moralitate a limbajului, a gesturilor, a mimicii. Si ati facut-o praf. Imbracand mantia puritatii pe cea mai mare scena a tarii, cea politica, ati facut praf si puritatea, si politica.

Vedeti, scena politica romaneasca avusese aproape de toate. Avusese un presedinte care, pentru a-si mentine puterea, pusese o parte a poporului s-o snopeasca in bataie pe alta. Apoi ceruse consens national. Avusese un prim-ministru beat de putere, cu vocatie certa de mafiot de clasa si gata in orice clipa sa puna de-o dictatura in Romania. Avusese clovni, psihopati, batausi de meserie, vanzatori de un „bilet in plus“ la cinema Patria, bisnitari de rand, primari care vopseau trotuarele in albastru, altii care pictau tricolorul pe banci si pe pahare, avusese si avea securisti cu carul (s-ar parea ca fara aceasta „acreditare“ nici n-ai ce cauta pe scena politica de la noi).

Si totusi, scenei politice romanesti ii lipsea ceva: minciuna in extaz. Ceva asa, cum sa spun?, care sa-ti rupa sufletul, ceva care sa te faca sa zici „In sfarsit, iata omul!“ sau „Tot femeia pana la urma!“, ceva care sa te faca sa iesi afara si sa zambesti, fericit, la soare si sa zici ca uite ca s-a-nseninat si a aparut iar o raza de speranta si-a aparut cineva care se bucura de incredere la romani ca Biserica si Armata. Si acest cineva de care puteai sa zici toate astea, care, cand vorbea, ii curgea din gura cand lapte, cand miere, ne-a tras pe toti in piept! Romanii sunt de-acum, datorita d-voastra, mai subrezi sufleteste. Si si mai multi tineri vor pleca din Romania scuipand in urma lor, din cauza d-voastra. Vorba unui prieten: macar daca va angajati sa promovati o lege a transportului. Dar sa va luptati pentru o lege a lustratiei, adica a purificarii, a curatirii unui loc impur, o lege care ar fi trebuit sa inceapa chiar cu d-voastra!

In 30 decembrie 1989 am scris un text care se numea Apel catre lichele. In el va ceream un singur lucru: sa stati o vreme deoparte. Sa ne lasati sa ne tragem putin sufletul. Sa ne revenim putin. Ma tot intreb de-atunci: ce naiba „va mana in lupta“? De ce tineti mortis sa contribuiti, cu mizeria voastra morala, la insanatosirea noastra sufleteasca? De ce veniti, cu zestrea d-voastra urat mirositoare, sa ne tot propuneti buchete de trandafiri? Care, pentru ca le tineti d-voastra in mana, put. Put, put, put! De fapt asta ati facut: ati facut sa ne puta totul. In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.

Un alt prieten, vazand „comotia afectiva“ pe care am suferit-o din cauza d-voastra, m-a luat cu binisorul. Gandeste-te o clipa, mi-a spus. Pe infrangerea ei triumfa altii si mai rai decat ea. Nu vezi ca cel care ameninta ca o s-o dea afara din PNL ca fosta colaboratoare a Securitatii e unul cu un dosar de turnator de trei ori mai gros decat ea? Pe tine sa te intreb, apoi, ce cauta acolo poetul care intervenea din cand in cand in emisiunea lui Nistorescu pe post de instanta civica morala? Tocmai el?

Ce teorie!, mi-am zis. Pentru ca exista talhari si mai mari pe lume, haide sa pornim la drum catre o transfigurare a Romaniei cu talharii mai mici. Pentru ca Romania – asta este o fatalitate, nu-i asa? – nu poate fi condusa decat de tot felul de cazaturi.

Dar cu d-voastra nici macar nu cred ca este asa. D-voastra nici macar nu sunteti unul „mai mic“, unul „de mana a doua“. Eu cred, doamna Musca, in potentialul d-voastra. Il mai tineti minte pe „talentatul domn Ripley“, personajul unor faimoase thriller-uri ale Patriciei Highsmith? Este criminalul perfect pentru ca nimeni nu-l poate banui. Este cumsecadenia personificata. Este dragut, saritor si cald. Crimele lui se nasc, nestingherite, in spatele acestei masti.

Pe mine ma trec fiorii gandindu-ma la momentul in care o sa ajungeti sef de partid, prim-ministru sau presedinte. Pentru ca, desigur, nu o sa demisionati. Nimeni, in Romania, se stie, nu poate fi definitiv compromis. Nici daca e prins, ca d-voastra, asupra faptului. Veti aparea la televizor cand demna si indignata, cand plangand, transpirand, explicand. Iar poporul o sa va ierte ca l-ati mintit putin si o sa va aleaga iar. Nu ma indoiesc ca talentul d-voastra are in fata o lunga perioada de inflorire. Ce ne-ati aratat e doar inceputul.

[Supastar]

cum eu am fost intr-un cotlon indepartat al romaniei, destul de ferit de civilizatie, Alexandria, judetul Teleorman, de 2 zile am aflat si eu de tot tambalaul cu mona musca. pacat. imi era simpatica. dar asta e. ("off with her head!")
autosesizarea domnului Liiceanu, pe langa faptul ca e putin cam dura (desi asta ar putea fi discutabil), mi se pare, cel putin aparent, fara scop. adica de ce ar recurge liiceanu la o scrisoare deschisa adresata monei musca? o scrisoare deschisa cauta sa impresioneze (in sensul etimologic, de a face impresie) publicul sau in favoarea "expeditorului" sau in defavoarea "destinatarului". bineinteles ca ar putea exista si alte scopuri pt a compune o astfel de scrisoare, dar eu nu le vad aici. chiar a fost omul asta atat profund marcat de dezvaluirea asta??
la un moment dat tonul e extrem de patetic, sper ca intentionat: adica, sa fim seriosi, chiar vor pleca tinerii din tara din cauza asta?? patetismul de genul asta de in ridicol. desi, poate fi asumat. si atunci tot la un scop ajungem.
reactia mea la scrisoarea deschisa e: de ce?

[herbert]

Liiceanu, filozoful conjuncturii romanesti, a prins momentul si a scris o "declaratie de ura". a mai comis vreo cateva pana acum: impotriva lui Adrian Marino, Gabriela Adamesteanu, Ion Bogdan Lefter...
textul mi se pare veninos, excesiv de dur... e limpede ca s-a intrecut masura. nu merita Mona Musca - cu toata vina ei (cred ca ar trebui sa se retraga din viata politica...) - o asemenea demolare, pt ca a facut in acesti ani si destule lucruri bune. e intre putinii politicieni care nu s-a imbogatit din politica, asa cum au facut-o ceilalti, adica restul. dar cine mai are timp pentru asemenea (si alte) detalii... neinsemnate?...
il apreciez pe Liiceanu, dar vehementa si ura sa ma deranjeaza, imi creeaza un disconfort. apreciez mai mult "luciditatile" linistite, potolite, calme, dilematice...

[silver_boy]

Existã un singur lucru cu adevãrat "grav", dupã opinia mea, în toatã povestea asta istericã (mult mai grav decât delaþiunea propriu zisã, care poate avea varii scuze: inconºtienþa, labilitatea delatorului, ignoranþa lui, vremurile tulburi, caracterul formal al angajamentului,specificitatea lui, tot repetã cã miza era siguranþa statului, etc.)
ªi anume cã Munica a ascuns cu bunã ºtiinþã, deliberat ºi pe termen lung, angajamentul cu Secu ( 16 ani de zile de ipocrizie politicã - aproape cã nu mai importã dacã actele tale politice chiar au fost autentice, constructive, dezinteresate, atîta timp cât prin omisiunea asta "nevinovatã" le devalorizezi împingîndu-le in the same time într-o zonã ceþoasã ºi interpretabilã)
I mean, o cred pe Munica în stare de orice: o cred capabilã de naivitãþi, de umori, de rãtãciri, de subite accese patriotarde, de iniþiative politice dezinteresate dar n-o cred atât de naivã (mi-e peste poate) încât în ãºtia 16 ani de zile sã nu-ºi fi pus problema "propriului trecut"...i mean, mã laºi???
ps. Mai cu seamã când te preocupã obsesiv legea lustraþiei, statutul foºtilor nomenclaturiºti, ieºirea din gãoaza mentalitãþii comuniste and all...

Liiceanu are cred, un soi de refulare proprie , în tot ceea ce priveºte colaboraþionismul, Securitatea, Comunismul...
Pe vremea când putea face ceva concret ºi definitiv, n-a fãcut. A fãcut în schimb Dinescu ( pe care din când în când îl mai înþeapã oºeneºte reproºându-i cã "s-a refugiat în metaforã ºi sintaxã")
Aºa e, da uite cã "poetu sandilãu" a fãcut scandal pe vremea când de-alde el rezista ermetic "prin culturã"
Overall ºi mie îmi place Liiceanu, e messe orice-ai zice...numai cã are ºi el "uºi interzise" în care intrã cu bocancii...
Dacã în polemica cu Adameºteanu îi dau dreptate, în diagnosticele lui referitoare la Sorin Matei, nu prea-i mai dau...
mie îmi place tipu, interviul din Observator is a pure delight

[Pitbull]

Liiceanu, filozoful conjuncturii romanesti, a prins momentul si a scris o "declaratie de ura". a mai comis vreo cateva pana acum: impotriva lui Adrian Marino, Gabriela Adamesteanu, Ion Bogdan Lefter...
textul mi se pare veninos, excesiv de dur... e limpede ca s-a intrecut masura. nu merita Mona Musca - cu toata vina ei (cred ca ar trebui sa se retraga din viata politica...) - o asemenea demolare, pt ca a facut in acesti ani si destule lucruri bune. e intre putinii politicieni care nu s-a imbogatit din politica, asa cum au facut-o ceilalti, adica restul. dar cine mai are timp pentru asemenea (si alte) detalii... neinsemnate?...
il apreciez pe Liiceanu, dar vehementa si ura sa ma deranjeaza, imi creeaza un disconfort. apreciez mai mult "luciditatile" linistite, potolite, calme, dilematice...
Herbie, cred cä ai dreptate, dar dincolo de urä sau ne-urä, tot articolul e isterie purä - si muiereascä! Glandularä! Am început sä mä satur de onorabilul, de unde prin 1985-89, când îl ascultam la colocviile lui Sorin Antohi, îmi cädeau ochii-n cizmä si ziceam "Bäi, în sfârsit un om destept, s-ar putea peste zece-dooj de ani sä ne-alegem cu un nou filosof român!"; de unde prin '90 nu l-as fi dat nici pe-o sutä de borcane cu Brucani, în ultima vreme am impresia cä dä-n gropi tot mai des. Ce nevoie avea, päcatele mele, de toatä cabotinäria asta lacrimogen-hormonalä?
A ciripit tanti? OK, out! Ce atâtea väicäreli si figuri de stil?
Oricum, trecând peste logoreea lu' nenea, tot tzirkusu' ästa cu dosarele nu face decât sä demonstreze în sfârsit, clar si precis, ceea ce toti stiam si prea putini recunosteam: NORMAL, MORAL, PRAGMATIC si CONSTRUCTIV ar fi fost ca, într-un fel sau altul, TOATE ARHIVELE sä se deconspire cât mai curând dupä '89. Sigur, stim cä ar fi fost o utopie - doar neocomunismul si neosecuritatea sereisto-fesenistä nu erau sat färä câini. Da' sä mä mai lase avortonu' de Bunicuta Ilici, dementu' de Vadim si multi altii ca ei, cu-ntorsäturi din condei. Toatä chestia aia cu "ar fi adus atingere sigurantei nationale"... Mofturi, monser! Daraveli de clopotnitä! Cioace cu "securisti patrioti" si "oameni de omenie"... Pu-la si cäciula! Mäcar de-ar da cu ei de pämânt acuma, mäcar de-ar scoate si legea lustratiei, mäcar de s-ar da legea de condamnare a comunismului ca o crimä contra umanitätii, färä termen de prescriere, si-ar începe sä-i umfle ca pe gardienii de lagäre naziste ajunsi nonagenari prin S.U.A. Uite, chestia ASTA ar trebui sä ne-o impunä cu forta loazele alea de la Strasbourg si Bruxelles - nu sä interzicem transhumanta si sä punem la vacile din staul chiloti cu dantelute visinii!

[silver_boy]

luãri de (o)poziþie


Nicolae Manolescu, critic literar

„Eu gasesc scrisoarea deschisa a lui Gabriel Liiceanu exagerata. Nu ca ar fi vreo problema cu ceea ce sustine el sau cu felul in care doamna Musca s-a comportat in aceasta urita istorie. Problema este ca inainte de a exista un verdict dat de CNSAS mi se par pripite deciziile noastre. Vinovatia Monei Musca este incontestabila, dar ea nu este nici pe departe cea mai vinovata. Sint pusi laolalta oameni care poarta responsabilitati diferite. Lipsesc din discutie adevaratii turnatori si ofiterii de Securitate. I se retrage doamnei Musca sprijinul politic in timp ce Parlamentul e plin de securisti dovediti, ca Ilie Merce. In plus, mi se pare foarte straniu ca in partide importante ca PSD, PRM, PD nu a existat nici un turnator. De parca s-ar fi adunat toti la PNL. E prea ciudat. Noi transformam un lucru necesar ca deconspirarea colaboratorilor intr-o treaba romaneasca, aducem totul in deriziune

Gabriela Adamesteanu, scriitor

„Emisiunea respectiva mi-a lasat o impresie de hartuire si violenta, iar comportamentul Monei Musca nu m-a surprins. Observasem de mult abilitatea cu care navigase intre liderii AC., PAC , CDR, PNL si D.A., fara a se impiedica in razboaiele lor. Demisia de la Ministerul Culturii mi s-a parut nejustificata, la fel ca si popularitatea (datorata si dorintei, infantile, a societatii romanesti de a-si face idoli). Nu aprobam iesirile ei la rampa alaturi de Theodor Stolojan si Valeriu Stoica. Nu inteleg de ce a facut proiectul Legii lustratiei, chiar daca colaborarea ei cu Securitatea se reduce la ce stim acum. Am crescut insa cu oroare de sedinte de demascari si autocritici publice fortate si mi se pare grabita reactia publica, inainte de a se vedea decizia CNSAS si dosarul intreg. Ce sa mai vorbim despre atitea crime politice nepedepsite? Mona Musca va raspunde in fata partidului sau si a electoratului. Pastrind proportiile, «deconspirarea» lui Günter Grass la 78 de ani ne arata ce greu este sa iti asumi trecutul din totalitarism.“

Adrian Cioroianu, istoric

„In mare parte sint de acord cu scrisoarea lui Liiceanu, pentru ca-mi dau seama ca este deceptia unui intelectual fata de o persoana in care avea incredere. Cu cit increderea de altadata e mai mare, cu atit mai dura e manifestarea deceptiei. As tine totusi sa-l incurajez pe Liiceanu in a crede pe mai departe ca nu toata lumea politica a avut de a face cu Securitatea in felul acesta. Pentru mine socul a fost mai mare. Mona Musca a fost una dintre persoanele care m-au convins sa intru in politica. La fel ca Liiceanu, auzisem si eu cam prin septembrie anul trecut de angajamentul ei si ma tot gindeam ca e vorba doar de o rautate. E curios cum toata lumea stia de un an, dar nimanui nu-i venea sa creada. Asta arata inca o data ca in Romania nu poti tine multa vreme un secret.“

Alina Mungiu-Pippidi, politolog

„Pe cit a fost de mare increderea, pe atit de mare e acum dezamagirea. Mi se pare perfect indreptatita atitudinea lui Gabriel Liiceanu. El a intuit foarte bine ca intreaga personalitate politica a Monei Musca se baza pe sinceritate si sigur ca acum ea se prabuseste cu totul. Si nu pentru ca ar fi facut un mare pacat, ci pentru ca a tacut atita vreme. Multi dintre noi vom deveni sceptici de acum inainte. Eu am cunoscut-o pe Mona Musca in 1998. Am facut o emisiune la TVR incercind sa il ajutam pe Ticu Dumitrescu in incercarea lui de a trece arhiva SRI la CNSAS. Se zvonea ca liberalii nu vor vota pentru acest lucru. Am chemat reprezentanti ai tuturor partidelor parlamentare sa discutam Legea Ticu. Atunci a aparut o doamna care mi-a spus: «Sint Mona Musca, l-am adus in emisiune pe domnul Quintus». Era prima data cind o vedeam in viata mea. Domnul Quintus a adormit de trei ori in emisiune, dar cind se trezea era foarte activ: «Arhiva trebuie sa ramina la SRI». Repeta asta cu obstinatie. Asa incit pentru mine deconspirarea asta nu este o maaare surpriza.“

Daniel Vighi, scriitor

„Scrisoarea mi se pare prea dura, cu o formulare prea exaltata, pe un ton excesiv. Nu trebuie sa fie atacata Mona Musca in felul acesta. Sfatul meu este sa se retraga din politica pentru a nu mai fi atacata de astfel de scrisori devastatoare. Am cunoscut-o dupa ’90, cind am fost impreuna la fondarea PAC-ului. Sint suparat pe ea ca prieten, pentru ca am fost apropiati. Ne-a mintit pe toti, ma simt groaznic de inselat si nu pot sa i-o iert. Lui Carol Sebastian am incercat sa-i iau apararea, pentru ca macar noi, prietenii, stiam de povestea lui, chiar daca el n-o facuse publica in presa si aici gresise. Mona Musca ne ia pe toti de prosti cind continua sa afirme ca n-a avut nici un fel de angajament politic. Pacat pentru calitatile ei si talentul real de politician. Orice ar face de acum inainte va parea un sir de ipocrizii nesfirsite. Nu cred sa mai poata iesi din imaginea asta.“

Doina Cornea, disidenta

„Atitudinea domnului Liiceanu mi se pare foarte corecta. Doamna Musca a dat mereu de inteles ca e un om cinstit. Ne-a inselat tuturor sperantele. Nu e de competenta mea sa spun daca a facut politie politica sau nu. Nu cunosc dosarul si nu pot sa-mi dau cu parerea. Greseala Monei Musca este, insa, de ordin moral. In calitate de ministru si de deputat, ea a dat o serie de declaratii pe proprie raspundere cum ca nu a colaborat cu Securitatea. Or, se vede treaba ca a mintit si asta nu e prea placut.“

Mihaela Miroiu, sociolog

„In veghea lui neistovita dupa lichelele abstracte, pe care le soma in 1990 sa ne lase in pace, dupa o lunga cugetare de mai bine de 16 ani, in sfirsit, marele moralist Gabriel Liiceanu, nascut direct din spuma marii si nemaculat de istorie, a nominalizat una. Dar nu una oarecare, ci Licheaua lichelelor. In sfirsit, ciuma din Romania are un nume: Mona Musca. Ce a ramas, sau ce ar vrea moralistii autohtoni sa ramina din aceasta femeie dupa anii de stralucire politica, meritata totusi? Liiceanu ne reveleaza «adevarul», cu un talent metaforic propriu oamenilor de cultura si cu o judecata necrutatoare, proprie moralistului absolut. El se adreseaza «securistei securistilor». Cred ca textul sau ar face sa jubileze armata de inchizitori medievali, dar si armata de inchizitori ai deceniului cinci. Este o executie «ca la carte» in numele purificarii religioase absolute, sau ca la Cursul scurt de istoria PCUS, autor I.V. Stalin, in numele purificarii de clasa, la fel de absolute. De la inaltimea autoritatii sale de intelectual sublim, reuseste sa faca praf orice discernamint etico-politic, inlesnind involuntar (sper) una dintre cele mai mari diversiuni din Romania postcomunista. Pe scurt, Gabriel Liiceanu face praf exact principiul de fond al eticii in politica: cel al responsabilitatii proportionale. Morala absoluta pe care pretinde ca o adopta, cel putin cind ii judeca pe altii, nu are nimic de-a face cu cea specifica vietii publice in societatile democratice moderne. Sint de acord ca Mona Musca a gresit. Dar de aici si pina la proportiile date de micii sau marii inchizitori care fac din ea raul relelor nu este o distanta, ci o prapastie.“

Emil Hurezeanu, director Romania libera

„Este un document moral revoltat si o marturisire intelectuala subiectiva, un text de autor, cu un patetism asumat si, prin toate acestea, un text de referinta din punctul de vedere al atitudinii. Sint de acord cu multe dintre punctele de vedere mentionate de Gabriel Liiceanu, dar mie acum imi lipsesc mai ales textele de lamurire a situatiei, scrise fara minie si ura. E adevarat insa ca presiunea este prea mare pentru a pretinde astfel de texte, care necesita calm si luciditate. Un astfel de material, scris de un om precum Gabriel Liiceanu, fixeaza si clarifica nivelul de perceptie al opiniei publice, pentru ca avem de-a face cu o reactie spontana a unui filosof aflat intr-o pasa revoltata.“

Cristian Tudor Popescu, director Gandul

„E o scrisoare corecta, sint cu totul de acord cu ea, iar asta reiese si din textul pe care l-am publicat la rindul meu in «Gandul» de simbata. Se adreseaza unor persoane avizate moral si intelectual, nu omului simplu. Omul simplu nu citeste «Cotidianul» si nici genul de discurs al lui Liiceanu nu i se adreseaza. Gestul pe care l-a facut Gabriel Liiceanu este nu doar util, ci absolut necesar si face un mare serviciu in peisajul moral al Romaniei. Desi Mona Musca, daca va continua sa aiba acelasi tupeu pe care ni l-a aratat in ultimele zile, s-ar putea sa-si mentina o parte din increderea de care se bucura pina acum. Oamenii care au realizat in mod acut ce face Mona Musca sint putini, iar numarul celor dispusi sa uite si sa ierte nu e deloc neglijabil.“


Cotidianul 16 August 2006

[Airlight]

Hurezeanu mi se pare cel mai corect pozitionat.

my 2cents.

[Cazeemeer]

Biserica Ortodoxa Romana si Noua Dreapta s-au asociat oficial

La mai putin de o luna de la decizia lui Gigi Becali de a deveni principalul finantator al B.O.R., aceasta din urma anunta o noua colaborare de viitor - cea cu organizatia Noua Dreapta.[...]
Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, a declarat: "Aceasta colaborare este un moment extrem de important in istoria post-decembrista a Bisericii Ortodoxe Romane. Ne este din ce in ce mai greu sa obtinem increderea totala si irationala in directivele Bisericii, o conditie atat de importanta in ortodoxie. Dar speram ca aceasta asociere sa ne permita sa ajungem cu mai mare usurinta la tineretul din orase. "
[...]
"Cadrul legal european care insista asupra separarii Bisericii de stat ar putea fi o piedica - ar fi o ipocrizie din partea mea sa nu recunosc ca reintroducerea pedepsei capitale pentru actiunile contrare credintei ortodoxe ar simplifica mult sarcina pe care ne-am asumat-o - dar am convingerea ca entuziasmul clar al membrilor Noii Drepte, precum si sprijinul domnului Becali, ne vor aduce in cele din urma reusita." a mai precizat Stoica.
[...]

mai mult la http://notnews.weblog.ro

[Airlight]

pune domnule si NOTA

[drudu]

vrea sa ne induca in eroare... :shock: make that "oroare"

[Cazeemeer]

Link-ul se cheama "NotNews". Cat de mult poate sa va induca in eroare?

[drudu]

dar pana sa ajungi la link... mein gott!

[silver_boy]

Nu rataþi eseul lu Sorin Lavric din ID nr. 8 (August) : Maladiile spiritului la Noica ºi Liiceanu.
în acelaºi numãr: als cu partea a III-a din Juste une Image , Rodica Binder - Forþa creatoare a intrigii, Mircea Mihãieº -Frumoasa artã de a ucide (consistentul ºi surprinzãtorul studiu pe Raymond Chandler) Patapievici cu o scurtã ºi vînoasã punere la punct a detractorilor, and much more.

[Coshava]

nu merita Mona Musca - cu toata vina ei (cred ca ar trebui sa se retraga din viata politica...) - o asemenea demolare, pt ca a facut in acesti ani si destule lucruri bune. e intre putinii politicieni care nu s-a imbogatit din politica, asa cum au facut-o ceilalti, adica restul. dar cine mai are timp pentru asemenea (si alte) detalii... neinsemnate?...


Nu a tras ºi ea ( sau bãrbatu-su ? :? ) un mic "tunuleþ" acolo de 300.000 de euroi pentru o casã veche vândutã Poliþiei Târgu-Mureº ? ;)

Una peste alta pe mine mã mirã un lucru : Mona Muscã a fost genul de politician care ºi-a fãcut o imagine pe ... nimic concret. Culmea e cã mai nimeni din "lumea bunã" nu i-a reproºat asta sau altceva pânã când nu a transpirat faza cu dosarul de la Secu'. Pe când dup-aia ... :sick:

[silver_boy]

"Toate scenele cu motanul Tom si soricelul Jerry fumand vor fi editate din cuprinsul celor 162 de episoade ale indragitei serii de desene animate, a anuntat Turner Broadcasting, detinatorul drepturilor de difuzare. Masura vine ca raspuns la presiunile unui ONG britanic, Ofcom, care a gasit inadmisibil faptul ca, in anumite episoade - precum "Texas Tom" din 1950 - unele personaje trag din tigara. Prin urmare, Turner Broadcasting a taiat deja fragmentele incriminate din trei episoade si promite ca va edita orice scene care ar putea da impresia copiilor ca fumatul este aprobat. In mod paradoxal, Ofcom, care se arata ingrijorata de influenta desenelor asupra copiilor de 4 -14 ani (ce formeaza publicul Boomerang), nu a obiectat deloc asupra schimbului neintrerupt de bate, obiecte casnice si pumni dintre cele doua personaje.
Scenele in care se fumeaza vor fi scoase si din 1.700 de episoade ale altor seriale, intre care "Scooby Doo" si "The Flinstones".
(Gandul 23 August)

[Cazeemeer]

Nu au obiectat la violenta, dar au mai scos in trecut si alte scene. De exemplu, episoadele din Looney Tunes care prezentau diverse stereotipuri rasiale sau etnice(in principal negri si indieni, dar si unul in care Bugs Bunny se confrunta cu Hitler) nu au mai fost difuzate in ultimele zeci de ani. Si la fel s-a intamplat si cu Tom & Jerry - existau scene in care ceva exploda, si Tom ramanea, innegrit, cantand cantece ale negrilor.
Acum, masura e excesiva in momentul in care faci imposibila gasirea episoadelor originale, dar e rezonabil sa le prezinti copiilor variante cenzurate. Daca mai poti vedea inca Birth of a Nation, ar trebui sa poti vedea si episoadele astea originale.

[Pitbull]

Nea Nicu si Toasu Dulea erau de-a dreptul libertini, decadenti, anarhisti, pe lângä ästia!

[raptor]

.si voi credeti inca in sistem?

[lestatika_29]

sunt curioasa ce-o sa faca in seria 101 dalmatieni cu port-tigaretul Cruellei de Vil, o sa-l transforme inntr-un pai, ceva? :D

[Cazeemeer]

Pai s-a facut ceva de genul asta cu seria de benzi desenate Lucky Luke, in care protagonistul avea constant o tigara in gura, pana ce s-a considerat ca era imorala chestia asta. Si de atunci incolo, a avut un pai in gura. Simple. La Cruella e mai ciudat, ca pe ea n-o prea vezi cu un pai. Poate sterg tigara complet din cadre.

[lestatika_29]

nay... cruella e prea stilata pentru un pai.... dar eu n-o vad fara tigara in mana... :shock: well... i wonder... they've gotta figure something out

[Coshava]

Nea Nicu si Toasu Dulea erau de-a dreptul libertini, decadenti, anarhisti, pe lângä ästia!

Lipsiti de suficienta vigilenta revolutionara oricum ... :P

[Alex Leo Serban]

una din cele mai mature reactii la dosariada, musca, scrisoarea lui liiceanu si isteriile aferente - in 'cotidianul' de azi:

"Licheaua apelata nu se afla in aria de acoperire

„Cred ca e furios pentru ca il pacalise pina si pe el”, imi zice maica-mea. Vorbim despre scrisoarea vitriolanta pe care Gabriel Liiceanu i-a adresat-o Monei Musca in paginile „Cotidianului”. Eu cred altceva. Cred ca Gabriel Liiceanu s-a pacalit singur. Si cred ca furia lui e prost directionata.

Aveam 14 ani cind am citit „Apelul catre lichele“. Trecusera deja sase ani de la Revolutie si textul tot m-a impresionat. A ramas, de-atunci, un mic indreptar moral, un fel de „cele 10 porunci“ ale eticii de tranzitie. „Sa nu fi fost securist“, „sa nu fi fost colaborator“, „sa nu fi fost delator“ au devenit semne ale pedigree-ului de bune moravuri.

Aceasta sumara impartire a romanilor in securisti si oameni de treaba venea, in cazul meu, pe un fond propice. Prin educatie, eram deja speriat cum se cuvine in legatura cu pacatul capital al compromisului si imi imaginam ca o viata exemplara, „departe de orice compromis“, este posibila. Mi se parea de la sine inteles ca, o data ce ti-ai minjit miinile cu cerneala delatiunii, nimeni si nimic nu te mai poate spala in ochii semenilor tai. Si mai firesc mi se parea ca un ins astfel minjit nu are ce sa caute la guvernare. In deceniul care a trecut de atunci am avut ocazia sa-mi revizuiesc aceste pareri. In primul rind, am vazut destui insi compromisi, la un moment sau altul al vietii, si care au ajuns sa guverneze sau sa legifereze. Cel mai bun exemplu e Alexandru Paleologu. Un altul e Corneliu Vadim Tudor. Sint constient ca alaturarea poate ofensa. Dar ea ar trebui sa dea de gindit.

Pentru ca, folosind instrumentul lui Gabriel Liiceanu, nici unul, nici celalalt nu ar fi avut ce sa caute la guvernare. Din perspectiva dihotomiei securisti/oameni-de-treaba, Alexandru Paleologu e totuna cu Corneliu Vadim Tudor, si Mona Musca e totuna cu colonelul Merce. Iar eu refuz sa pun semnul egal intre un oportunist si un ticalos.

Nu cred ca alegerile sint un concurs de morala publica, asa cum crede dl Liiceanu. Guvernarea este mai mult o chestiune de management. Un bun moralist isi va petrece zile in sir peripatetizind despre filosofia drepturilor omului, un bun politician va folosi acelasi timp pentru a promova o lege a libertatii presei.

In cazul Monei Musca, mi s-a parut mereu ca guvernarea a fost un exercitiu corect asumat. Stiu bine la cite proiecte legislative a pus umarul si, cu exceptia episodului ministerial, mi-e greu sa-i reprosez ceva, „ca de la manager la manager“.

Argumentul de azi al lui Gabriel Liiceanu nu ma convinge si ma intreb insa daca Domnia sa crede cu adevarat in beneficiile lustratiei. Daca e sincer convins ca exista o relatie intre lustratie si nivelul de democratie, birocratie sau cresterea PIB. Eu cred ca abia acum incepem sa sesizam enormitatea: o fosta colaboratoare a Securitatii a facut mai mult pentru democratia din Romania decit au facut legiuni intregi de fosti disidenti. Si cred ca Gabriel Liiceanu incepe sa vada si el acest lucru si de aici vin si resentimentul, si tonul scrisnit al scrisorii. Nu speranta i-a fost inselata filosofului: el s-a inselat de unul singur. Dosariada i-a sfisiat perdeaua de autoamagire in care l-a infasurat discursul anticomunist.

Eu m-as bucura sa invatam din aceasta patanie ca o buna competenta politica nu vine la pachet cu un certificat de buna purtare, iar astfel de certificate nu garanteaza priceperea in politichie (ar fi trebuit sa stim deja asta de la experimentul PNT la guvernare).

Sigur ca ar fi fost preferabil ca Mona Musca sa-si asume trecutul imediat dupa ‘90. Dar nu ma pot opri sa nu ma intreb cine era Mona Musca la acea data? Ar fi fost marturisirea ei primita cu aceeasi intelegere ca aceea a lui Alexandru Paleologu? Cunoscindu-i, din publicistica lor, pe iacobinii nostri postrevolutionari, ma tem ca nu. Si ma tem ca mai binele ar fi fost in acest caz dusmanul binelui.

Dosariada abia incepe si mi-a lasat deja un gust foarte amar: sintem atit de trogloditi, incit avem nevoie de o institutie de morala publica (CNSAS) care sa elibereze certificate de pacatosi si mintuiti. Sintem atit de orbi, incit avem nevoie sa vina cineva destept de la televizor sa ne spuna daca mai conteaza acum ca Mona Musca si-a vazut de treaba 16 ani in vreme ce altii au frecat menta sau au facut averi oneroase. Pentru ca propriile repere morale ne sint atit de tulburi, ne abtinem sa judecam singuri si ne bucuram, in gloata, la orice executie, fericiti ca altcineva a judecat in locul nostru.

Dar in spatele acestor streanguri populare rinjesc marii corupti. In spatele dosariadei se ascund falimentele, escrocheriile, delapidarile. Ei, marii corupti, n-au facut politie politica. Ei, noii imbogatiti, nu s-au minjit. Iar daca pina mai ieri erau macar subiect al oprobriului public, astazi va veni CNSAS-ul si le va da tuturor o diploma de buna purtare.

Nu stiu daca lumea fara lichele, asa cum o visa dl Liiceanu, ar fi fost o lume mai buna. Dar stiu ca, de cind ardem lichelele pe rug, aerul a devenit de nerespirat."

Dragos Bucurenci

[Pitbull]

Reconfortant, reconfortant... sä mai vezi si-o minte brici, printre-atâtea bâte si mäciuci.

[mercutzio]

\Articolul lui Dragos Bucurenci pacatuieste tocmai prin sarada jocului cu maturitatea. Este evident ca nu poti fi maniheist in atare problema atunci cind judeci un individ. Este evident ca orice reactie jacobina, istericoida nu face decit sa pluseze eventualele dedesubturi ale unei probleme atit de complicate (fumul provocat de reactii de tip Liiceanu -pe fond, corecta- poate fi folosit cu abilitate de cei care stirnit sau care cultiva focul cu alte intentii decit cele morale) sau sa deturneze atentia publica de la o problema poate la fel de serioasa ca cea a turnaroriilor,agentilor, care este cea a coruptilor. Dar, in acel;asi timp, DB comite o eroare cu propria demonstratie: nu poti fi un bun manager, nu poti fi un profesionist in politica atita timp cit pui interesul individual deasupra celorlalte care conteaza, asa cum a facut Mona Musca si asa cum foarte bine o arata si reactia de forumul Cotidianului a unui user. (Reactia userului e interesanta si prin detectarea tipului de psihologie a lui DB :) ) Nu stiu de ce, fara sa fiu absolut deloc in sia unor reactii de tip Liiceanu, articolul lui DB imi aduce aminte de modul in care tineri sferto&semidocti incercau sa motiveze alegerea pt CVT in 2000... raspunsul tipei e cam lung, dar interesant(mi-a fost lkene sa tai si , in plus m-am distrat ca pare ca tipa are un clash, desi are evident dreptate:)
kafka-(26-08-2006 14:27)
Daca ma gindesc la cei frumosi 30 de ani ai dvs, draga dle Bucurenci, va spun cu tot respectul cuvenit ca ati scris o compunere frumusica. Gata, ne/ati convins, meritati sa scrieti la gazeta, dar, imi pare rau sa va spun, nu prea va meritati locul la Inalta Curte a Dilemei vechi. Cel mai mult m/a amuzat ambitia dvs. de a ne trage de urechi pe toti, de la vladica la opinca, acuzindu/ne superior de erori ENORME pe care, de fapt, le-am comis doar in capul dvs. Numai in capul dvs. "instrumentul" lui Gabriel Liiceanu ne spune ca VC Tudor si Alexandru Paleologu sint tot o apa si/un pamint si amindoi nu aveau ce cauta la guvernare (apropo, din momentul in care ati comis infama alaturare, mi/am dat seama ca nu meritati efortul de a va citi pina la capat, am continuat totusi, curioasa sa vad unde vreti sa ajungeti). Gabriel Liiceanu i/a adresat o Scrisoare deschisa Monei Musca TOCMAI PENTRU CA MONA MUSCA NU E TOTUNA CU COLONELUL MERCE, altfel, dna in cauza nu merita efortul. Numai in capul lui Dragos Bucurenci, Liiceanu pune semnul egal intre un oportunist si un ticalos. Din cauza nebuloaselor din capul dvs, dle Bucurenci, ii atribuiti dlui Liiceanu si, implicit, celor care au apreciat reactia sa etica, dispozitii de o josnicie care ne arunca pe toti, cu exceptia dvs., se/ntelege, in prapastia imbecililor care ne meritam soarta. Si ne meritam soarta pt ca nu stim a o aprecia pe talentata dna Musca, care, ziceti dvs. a "facut mai mult pt democratia din Romania decit au facut legiuni intregi de fosti disidenti." Oaaau, ce tare ati mai lovit, dle Bucurenci, puteti fi mindru de TAIOASA dvs logica! Eu cred ca Mona Musca a facut ce a facut doar pt ea (a se citi textul dlui Plesu, din numarul de ieri al Dilemei vechi) si a facut doar mult zgomot mediatic si, mai ales, a facut de multe ori cu ochiul unui vc tudor&co, pe care nu l/a infruntat niciodata, nici in spatiul dezbaterii parlamentare, nici in spatiul diverselor studiouri de televiziune, unde cei doi spuneau, fiecare pentru electoratul lui, exact ceea ce ce voia elctoratul sa auda. Si amindoi spuneau ca nimeni nu lupta ca ei, pt tara, popor si democratie. Dar ce a ramas in urma luptei democratice a Monei Musca si, mai ales, cum a stiut ea sa valorifice mediatic munca altora, ramine pt altadata sa discutam.

Dupa cum vad mesajul meu da semne ca o sa iasa descurajant de lung si acuma nu am puterea sa/mi duc pina la capat toate gindurile, asa ca revin la compunerea dvs, dle Bucurenci. Nasul meu de psiholog imi spune ca ati scris textul de fata cu sentimentul ca veti da opiniei publice CEL MAI IMPORTANT TEXT DE DUPA SCRISOAREA DLUI LIICEANU. Eu cred ca cel mai important text de dupa Scrisoarea Liiceanu a fost cel semnat de Horatiu Pepine, DESPRE NATURA INCREDERII. Deja mi/am spus parerea despre textul asta, nu vreau sa ma repet, retin doar ideea extrem de pertinenta a dlui Pepine : un politician ne tradeaza increderea, nu atunci cind se dovedeste moralmente precar, ci atunci cind voteaza impotriva mandatului primit, ATUNCI CIND DIN MOTIVE PERSONALE SE ALIAZA CU ADVERSARII. Asa stind lucrurile, dle Bucurenci, dl Liiceanu i/a adresat o scrisoare Monei Musca nu pt ca s/a pacalit singur, ci pt ca a constat ca politicianul Musca, DIN MOTIVE PERSONALE, de citeva zile aparea pe ecranele tv si ne tinea un discurs infiorator, un discurs prin care Mona Musca ne spunea ca a semna un agajament cu Securitatea era un gest patriotic, pe care ea l/a facut FARA EZITARE! Asadar, DIN MOTIVE PERSONALE, Musca ne spunea acelasi lucru ca si colonelul Merce, din motive personale INTRA IN ALIANTA CU UN TICALOS! Si cum Musca nu dadea semne ca se va opri, Liiceanu i/a trimis o scrisorea si i/a spus OPRITI/VA, dna Musca, NU MAI MINTITI, nu va mai faceti rau si nu ne mai faceti si noua rau cu minciunile despre gestul din trecutul dvs, spuneti adevarul, avem nevoie de el. Nu ne mai pacaliti cu un mizerabil tertip, a stigat Liiceanu in scrisoarea sa, "Nu/i demn de d/voastra. Pe asta il folosesc securistii, nu d/voastra, doamna." Dupa cum vedeti, dle Bucurenci, am citat chiar din Scrisoarea dlui Liiceanu, despre care dvs ne spuneti ca a fost prost directionata si ca a pus semnul egalitatii intre un oportunist si un ticalos. Asa, ca sa va dati dvs. marele si singurul care refuza a pune semnul asta de egalitate.
Dar eroarea pe care se construieste textul dvs. se vede din titlu, Licheaua apelata nu se afla in aria de acoperire, total anapoda! Ati avut 16 ani la dispozitie sa intelegeti ca Apelul dlui Liiceanu din 89 NU APELA LICHEAUA, ci ne apela pe noi, cei fara de putere si cu dorinta sincera de schimbare : Liiceanu nu/si facea iluzia ca lichelele se vor recunoaste in portretul pe care l/a pus in circulatie si vor crapa de rusine sau vor face un pas inapoi (mai ales licheaua comunista!); portretul pe care Liiceanu l/a pus in circulatie in Apel era pt noi, cei fara de putere, sa recunoastem licheau si SA AVEM GRIJA A NU O MAI ADUCE LA PUTERE/SA AVEM GRIJA A NU O VOTA. Numai ca noi, cei fara de putere, nu am avut deloc grija asta, am sprijinit si am apaudat pe cei care faceau figura de oameni din popor/descurcareti/priceputi in a ne ridica PIB/ul si nivelul de trai. Despre faptul ca dvs. nu vedeti nicio legatura intre lustratie si construirea unei democratiei autentice/prosperitatea noastra, chiar nu are rost sa mai comentez, citiva forumisti v/au sugerat deja cit de maniheist vedeti lucrurile, tocmai dvs, care pretindeti ca aveti o privire complexa si nuantata. In legatura cu cine face lustratia si rostul ei, cineva pe forumul asta, cred ca Doc, a spus ca lustrarea politicienilor trebuie sa o faca electoratul. Dar, pt ca electoratul sa stie a face bine treaba asta cind este chemat la vot, e nevoie de reactii etice, cum a fost Apelul decembrist al dlui Liiceanu, pe care l/ati inteles total aiurea, sau Scrisoarea liiceanista adresata Monei Musca, pe care ati inteles/o la fel de aiurea, dle Bucurenci. Si o intrebare : ce lichea a fost arsa pe rug, dle Bucurenci?!!! Va jucati cu cuvintele (streanguri populare, gloata care se bucura la orice executie!!! etc.), ca un pustan cu putulica in nisip. Dupa cum vedeti, am dat curs pledoariei dvs din Dilema pt dezinhibarea noastra lingvistica
[/url]

[Alex Leo Serban]

'tipa are evident dreptate'??
huh... don't think so!
e genul acela d argumentatie pateticoida care-mi displace profund. dk o iei p pcte (pornind d la neadevaru d a scrie k db are 30 d ani: abia implineste 24!) nu mai ramine mare lucru din ea...

wtf, c atita blabla cu moralitatea asta, nene?! cine p.ula mea e 100% pur si fara cusur?? dk vreti piscuri d moralitate, votati ingeri, nu politicieni! mie mi s rupe dk icsulescu sau ygrecescu sint d o moralitate indoielnik: dk sint buni tehnocrati, i go for it!

or, asta e probl noastra, k nu sint. si, pt k nu sint, n legam d moralitate.
pun si io o intrebare: dk, miine, dom base s dovedeste k a facut politie politik, il skimbam din fctie, cum vrea vadim?! ei bine - oricit d less simpatic mi-a devenit baselu -, eu n-as fi d acord.

[Nightwane]

cine :sick: e 100% pur si fara cusur??

eu.

[mercutzio]

am postat mesajul aleia de forumul Cotidianului tocmai pentru ca mi se rupe de pusulpoalelorincap in problema moralitatii. Argumentul ei cel mai bun este ca MM a gresit tocmai in ipostaza de manager, a.i. DB greseste (un bun manager nu isi pune interesul personal inaintea manageriatului, ca il papa sistemul ca incompetent); imi displace insa tipul de argumentatie a lui DB pentru ca se joaca prea mult cu tonul normalitatii ajutindu-se de pseudo, sferto-argumente.
Mai bine raminea, in aceasta questiune, la metro/hiper/ultrasexualitatea lui, care il face baiat simpatic/gigea :P

[Alex Leo Serban]

iar eu am adaugat comentariul tocmai pt k mi s pare k a-ti urmari interesul personal nu este nicidecum incompatibil cu cel al comunitatii - atunci cind acestea coincid!
mie mi s pare k mm a fost o mai buna gestionara a interesului comunitar decit al celui personal (dupa cum s vd)...
c vrem, d fapt, d la politicieni - sa fie niste sfinti, sau sa fie eficienti? eu cred k sfintenia o putem lasa in seama preotilor (desi... :w00t: ); putin imi pasa dk politicianul x sau y isi bate nevasta, e curvar sau... a semnat angajament; c vreau eu d la el e sa-si faca treaba bine.
in fond, cazul mm mi s pare comparabil cu al lui clinton: pina la urma, c a contat nu a fost k i-a tras-o aleia in biroul oval/oral, ci k a mintit (k si mona noastra)... eficacitatea lui la casa alba nu a fost pusa in cauza.

[mercutzio]

intru totul de acord cu kestiunea ca un politician poate sa fie al mai abitir curvar si sa fie un bun gestionar al intereselor alegatorilor!(in cazul asta, nici ca se putea o mai buna adecvare a zicalii din bobor"ce`are sula cu prefectura?!" :D )
Dar, madam MM nu a facut nimic, dar nimic substantial pentru alegatorii ei, pentru simplul fapt ca toate actiunile ei de dupa 1989 cu daisilupta anticommy&secu si sotzietatea si tzivilu si clopotzeii, nu e altceva decit o forma jegoasa de manipulare, care a tinut cit a tinut! Numai in interesul ei! Mi-o si imaginez, asa, pe la inceputul anilor `90 cum statea pe canape (careia si ei , bietei, ii gasi o incuviintare/spalare de trecut cit se poza pt play cu boy, vedeta acelui :sick: pictorial, fiind, evident canapeaua!! :w00t: ) si discutind cu musiu Musca, gealatu Lenutzii:"mai Culae, cum sa facem noi si sa dregem sa ne ungem noi in ai mai mari si mai tari anticomunistosecuristo, sa ma vaz dupe a mai infocata luptatoare. ha?! "(aici Culae mediteaza la o bilutza pre cind apriga Luptatoare roteste tacticos un plescait pedagogic meditativ)..
Scurt pe doi: daca mm se facea managera pe probleme de drumuri si poduri sau la renovarea garii Plescoi prin vajnice acte normative, nu aveam nimic impotriva situatiunii, dar , ca [b]orice lichea de tip secu, a plusat exact acolo unde nu are nici o scuza, pe palierul moralitatii! Pe principiul, lasa ca la cite am facut io pentru tarisoara asta, o sa se treaca cu vederea..ea nu e Bill, pentru simplul motiv ca ala a footut una cinstit, pe cind mm a vrut sa ii footeze pe toti!! de sus, de la topclouds ul moralei!
dar, la portile Orientului..

[mercutzio]

dezacordul de mai sus "actiunile..nu e..", desi neintentionat, e adecvat! :P

[crissis]

putin imi pasa dk politicianul x sau y isi bate nevasta, e curvar sau... a semnat angajament; c vreau eu d la el e sa-si faca treaba bine.

a fi curvar si a semna un angajament la securitate sunt doua lucruri diferite. nu-mi plac moralistii si nici tonul patetic al scrisorii lui liiceanu, dar dintre cei doi, bucurenci e pe dinafara. problema practica este in ce masura un fost ofiter sau turnator impenitent la secu' se poate dedica cinstit interesului public. unii spun ca ritmurile vietii economice si politice de la noi sunt dictate tot de fosti...privatizari, afaceri dubioase etc. nu stiu cum se poate proba acest lucru, dar personal eu nu cred in mitul tehnocratului eficient, chiar daca e corupt sau isi bate nevasta. o buna parte din clasa noastra politica a colaborat cu regimul trecut intr-un fel sau altul. intrebarea e: facem ceva sau nu?
mm e un personaj cel putin antipatic.

[Alex Leo Serban]

ma tem - cum ar spune musiu paler - k vom ajunge la concluzia k, in romania, capitalismul a fost facut d securisti & nomenklaturisti... ceea ce imi aduce aminte k, pe la mijlocul anilor 90, stind d vba cu un ziarist d la bbc london, acesta mi-a spus, very casual: da e f normal si logic sa fie asha, acestia au avut banii sa s lanseze intr-o afacere! atunci mi s-a parut d un cinism ingrozitor; astazi, mai true k oricind...

intr-adevar, atunci, in 90, s-ar fi ales apele si s-ar fi putut curata societatea de securisti & nomenklaturisti, blokindu-le accesul la fctii importante sau cautindu-i la averi... acum, multi s-au topit in peisaj, unii au facut si lucruri bune (sa fim seriosi, intre mm si 'felix' voiculescu xista totusi aceasta mik-mare diferenta: prima a fost initiatoarea unor legi, pe care cei indrituiti sa-si dea cu parerea l considera bune!), apele s-au amestecat si tulburat. u, sincer, nu sint dispus sa trec cu vederea lucrurile bune facute d unii dintre cei aratati cu degetul astazi (mona, carol sebastian...) doar pt k asha e 'trend'-ul: e cazul sa umblam la nuante - pace gabriel liiceanu!

[mercutzio]

mda, anyway..nuanta e destul de amara spre otravita, in cazul asta. dar nici mm nu e Muma vitrega si nici noi nu sintem Alba ca Zapada. din pacate, am muscat insa din mar si marul nu fu bun.

[mercutzio]

cea mai matura reactie, tot la maturi s-o cauti..


Andrei PLEªU | nici aºa, nici altminteri
Pe marginea dosariadei

Oportunitate. În numãrul trecut, vorbeam despre „pagubele colaterale“ ale unei deconspirãri survenite prea tîrziu. M-am mai gîndit. Deºi facem lucrurile tîrziu, mai tîrziu decît în toate celelalte foste þãri comuniste, e totuºi bine cã le facem. Vor fi confuzii, vor fi, poate, nedreptãþi ºi excese, vom avea de înghiþit, inevitabil, un desfrînat circ de presã, dar cred cã avantajele vor prevala: vom avea o imagine mai corectã despre instituþiile ºi politicienii noºtri, despre România de ieri ºi de azi, despre eºecurile noastre postdecembriste, despre noi înºine. Fireºte cã ar fi fost preferabil ca toate astea sã se întîmple la începutul tranziþiei ºi nu în preziua integrãrii europene. Pe de altã parte, nu s-ar fi cuvenit sã intrãm în Europa cu desuuri mîloase, turnînd parfumuri grele peste puroaie vechi. Iar cînd vorbim de corupþie ºi de dificultãþi economice, trebuie sã ºtim cã de vinã nu sînt numai micul furtiºag, neglijenþa, incompetenþa sau cine ºtie ce defecte naþionale. De vinã sînt obscure „lanþuri ale slãbiciunilor“, mentalitãþi inerþiale, resurse umane impure ºi decise sã profite de noul regim la fel, dacã nu mai mult, decît de cel vechi. Nu pot sã nu observ cã primii doi preºedinþi de dupã Revoluþie, deºi foarte diferiþi ca stil ºi ca doctrinã, nu par sã fi luat în serios importanþa ºi urgenþa unei curãþenii ca cea de azi. Ion Iliescu cãuta un „consens“ artificial, fãrã memorie, iar Emil Constantinescu avea – s-ar zice – alte prioritãþi. Zelul deconspirãrii l-a cuprins abia acum, cînd nu mai are mijloace reale de intervenþie. Emil Constantinescu a lucrat cu oameni pe care acum vrea sã-i dea în vileag. ªtia cine sînt pe cînd colabora cu ei? Dacã da, de ce i-a numit sau i-a acceptat în diferite funcþii? Dacã a aflat abia acum detaliile infamante pe care le invocã, se pune întrebarea cum le-a aflat. Are azi un mai mare acces la informaþie decît cînd era preºedinte? Trebuie admis cã cel care a fãcut ceea ce trebuia fãcut a fost Traian Bãsescu, el, care iritase pe mulþi (printre care mã numãr), avînd aerul cã nu poate condamna comunismul decît dacã i-o cere o comisie de experþi. Traian Bãsescu a dat drumul tuturor digurilor „strategice“ ºi bine a fãcut. Gestul lui trebuie flancat cu bunã-credinþã, cu rigoare, dincolo de orice calcul de conjuncturã ºi de orice partizanat. Tipuri umane. Pentru spectatorul detaºat (dar cît de detaºat poþi fi?), „dosariada“ scoate la ivealã portrete umane ºi reflexe comportamentale deopotrivã pitoreºti ºi îngrijorãtoare. Vedeta momentului rãmîne Mona Muscã. Uneori îmi e milã de ea, aºa cum îþi e milã de orice prestigiu surpat, de orice þintã, prea la îndemînã, a injuriei generale. Foarte surprins nu pot spune cã am fost. Simþisem, încã de cînd era ministru, cã talentul ei politic era mult mai mare decît competenþele ei reale, cã excela la capitolul „prezenþã scenicã“, gesticulaþie retoricã, ºarm popular, fãrã sã dubleze aceste înzestrãri cu discreþia nobilã a convingerilor autentice ºi a muncii adevãrate. Personajul pe care ºi l-a construit – fatã dintr-o bucatã, aproape de oameni, bãnãþeancã drãguþã ºi sincerã – era, în fond, foarte asemãnãtor cu acela al activistului „de omenie“ din regimul trecut. Mona Muscã reprezintã însã un tip uman care a invadat masiv lumea autohtonã, dupã 1989: e vorba de cineva care îºi adjudecã toate circumstanþele în interes propriu, care se slujeºte pe sine în orice împrejurare, scoþînd tot ce se poate scoate din capriciile vremii. Mona Muscã nu a crezut în socialism ºi nu a vrut sã facã servicii Securitãþii. ªi-a dat doar seama cã, în condiþiile date, viaþa era mai uºoarã ºi linia carierei mai dreaptã, dacã ºtiai sã faci concesii oportune. Penetrantã, hotãrîtã sã se descurce, sã valorifice în beneficiu propriu orice context, ea ºi-a schimbat, dupã Revoluþie, discursul, înþelegînd cã principiile ºi limbajul sînt altele. Într-un sens, adaptabilitatea, obstinaþia, forþa ei sînt admirabile. Demne de o cauzã mai bunã decît aceea a promoþiei de sine. Dacã o citesc bine, Mona Muscã va avea dexteritatea ºi energia de a se relansa. Nu pot refuza nimãnui dreptul la retractare ºi la un nou început. Dar chiar în varianta cea mai fericitã, credibilitatea ei va fi plinã de cearcãne. O vom contempla obosiþi, cu melancolia care, ei personal, pare sã-i lipseascã. Un cu totul alt caz este Ilie Merce. L-am vãzut la televizor ºi m-a cuprins o inconfortabilã rãcoare. Un caz extrem de conºtiinþã împãcatã. Nici o umbrã de vinovãþie, nici urmã de – oricît de formalã – „autocriticã“. A fost un om „de bine“, angajat într-o instituþie de bine. Securitatea era proteguitoarea românilor, securiºtii – niºte eroi cumsecade, informatorii – oameni de ispravã. Dacã erai cinstit, n-aveai de ce sã te temi. Pentru Ilie Merce, nu s-a schimbat nimic. Ba nu. Situaþia lui e mai bunã. E parlamentar, ne dãscãleºte de pe micul ecran, ia o pensie substanþialã. Nu pare tulburat nici mãcar de faptul cã toate beneficiile lui de-acum sînt rezultatul prãbuºirii sistemului pe care l-a slujit înainte. Din perspectiva lui, a zîmbetelor lui ºmechere, a frizurii lui galeºe, Revoluþia din decembrie putea foarte bine sã nu aibã loc. Totul era în regulã, totul este în regulã... Parcã tot Mona Muscã e mai simpaticã

[Ambra Blu]

Mi-a placut articolul (http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=135&cmd=articol&id=3511) lui Gorzo din Dilema Veche, legat de filmul Mirandei July, Me & You & Etc.

[silver_boy]

O posibila solutie in cazul dosariadei

Mircea Cãrtãrescu
Jurnalul Naþional 29 August 2006

Nazismul si comunismul au fost doua uriase experimente sociale, ambele alternative la capitalism, si care si-au vadit foarte curand caracterul criminal. Sa nu ne facem iluzii: ambele isi au radacinile in fondul primar agresiv, nelinistit, dostoievskian al sufletului omenesc, acelasi la mujic si la intelectualul cel mai rafinat. Germania, tara cea mai dezvoltata a anilor ’20-’30, si Rusia, tara cea mai primitiva, le-au cazut victime. Victime, vorba vine. Victime si calai in acelasi timp. Caci acesta e adevarul: ambele miscari au avut un larg sprijin popular. Atat Hitler cat si Stalin au fost adulati de popoarele pe care le decimau. Sistemele criminale pe care ei le-au construit au desfigurat, in grade diferite, legea morala pe care orice om o interiorizeaza de-a lungul vietii, bazata pe valori crestine, valorile moderatiei, ale tolerantei, ale dragostei de semeni.

Nici unul dintre aceste sisteme, o data dovedite criminale de istorie, nu s-a putut reforma din interior. Denazificarea n-a fost o initiativa germana, ci a fost facuta de catre puterile care-au zdrobit Germania in razboi. Doar o mana de asasini a platit pentru punerea pe foc a lumii de catre germani, a doua in decurs de cateva decenii. Cum si-ar fi facut germanii propria denazificare? Probabil ca deloc. Probabil ca i-am fi vazut pe Himmler si pe Göring sefi de partide politice, negand cu nerusinare legaturile cu SS-ul si cu partidul national-socialist. Cum s-a facut decomunizarea in Uniunea Sovietica, dupa prabusirea comunismului? Simplu: nu s-a facut deloc. N-a platit nimeni pentru ororile inimaginabile petrecute in saptezeci de ani de comunism. Fosti sefi ai KGB-ului si-ai PCUS-ului sunt azi in cele mai inalte pozitii in stat. Cum au platit khmerii rosii pentru genocidul contra propriului popor? Pol Pot a murit in patul lui, in pace, regretat poate de destui cambodgieni. Asa se scrie istoria: popoarele cazute in nebuniile ideologice cele mai cumplite sunt atat de slabite de boala, atat de contaminate, atat de naclaite in mizeria si turpitudinea generale, incat nu se pot vindeca singure.

Cine sa faca, la noi, dintre noi, deosebirea, fie si bazata pe documente, dintre cei care-au fost vectorii sistemului comunist si cei care doar l-au suportat? Cine a putut ramane, timp de patruzeci de ani, atat de curat incat sa poata fi, azi, o instanta credibila? De fapt, curba in clopot a colaborarii romanilor cu fostul sistem, inclusiv cu inima lui, Securitatea, e o scala de griuri, cu o infima zona neagra si o infima zona alba la margini, iar la mijloc o magma nediferentiata, ca o carpa de vase spalacita: cei care-au acceptat sistemul, care i s-au adaptat, care-au supravietuit in conditii vitrege, ca niste plante clorotice, pipernicite. Toti acestia sunt loviti azi de o amnezie afabila: n-au fost membri PCR si n-au colaborat cu Securitatea (decat asa, ca intr-un vis tot mai sters...).

In consecinta, doar intr-o doara, ca inca o idee aruncata intr-un brainstorming national, ma-ntreb daca, din momentul intrarii in Uniunea Europeana, n-ar fi mai bine, mai curat, mai eficient ca toate dosarele fostei Securitati sa fie predate unei comisii europene care sa delimiteze obiectiv zona de negru pur a societatii noastre si s-o aseze sub incidenta legii. In definitiv, sa ne amintim un fapt: candva romanii au comis gestul, aparent la fel de nepatriotic, de a apela la un principe strain.

El s-a dovedit, desi neamt, cel mai mare roman din istorie.

[Supastar]

sunt usor manipulative (in sensul de subiective) exemplele lui cartarescu cu hitler & stalin si pregatesc terenul prea convenabil pt retorica lui intrebare: "cum putem sa facem lustratia singuri?" nu zic ca nu are drept(ate) in propunerea unei "posibile solutii", doar ca, in aparenta, isi fundeaza argumentatia pe doua exemple extreme care bat la ochi k fiind neconvenabile, ca fiind out of place si mai ales k ocupand jumatate din articol. se pot gasi destule exemple de tari care au reusit sa-si faca lustratia singure.
uite ca am aflat si pe cine a votat cartarescu la mari romani :P

[silver_boy]

"spam" primit pe mes. de la o gagicã ( terminatã ea aºa de felu ei, da þîþe faine, cur miºto, am rãmas amici, etc. etc. )

" xxx ana maria: odihneste-te in pace! in memoria taximetristului Radu Arustei si celorlalti doi ucisi sambata seara in accident rutier. trimi-te mai departe ca nu te doare mana pt cei ce nu stiu sa se informeze "

fascinantã memoria asta selectivã a "claselor" .
pentru "nea Pandele" în accident a murit un Taximetrist ºi ..."ceilalþi doi".
A fi taximetrist e o meserie cât se poate de concretã, reperabilã, TANGIBILÃ...dar ce e aia sã fi " regizor" ºi mai ales "sound designer" ?

ºi tot ea, adineauri:

"xxx ana maria: lume o veste rea numai putem skimba poza de la avatar ca bagat un sklav luaias fam in p..... un virus dati mai departe sa stie toti (Incercati sa vedeti.."

lol
genu ãla de fãtuci care înjurã fãrã copyright cu :" du-te-n pla... mea"
pãi sã nu le dai în judecatã...

[herbert]

in aceste zile triste m-am intalnit in sentiment cu cinefila Cristina Bazavan... are dreptate: nu putem vorbi - cu respect, moderatie, bun-simt... - nici in marginea unei tragedii..


Scarba

02 Septembrie 2006 | de Cristina Bazavan in "Jurnalul national"

JURNAL DE CINEFIL
"Astazi scriu despre o senzatie pe care n-am mai simtit-o de multa vreme atat de profunda, o senzatie care m-a facut sa urasc meseria pe care o fac si sa-mi doresc sa apara unul dintre ai nostri, jurnalistii, care sa iasa la tv in prime time si sa spuna: "Da, suntem niste escroci patetici care urmaresc cu orice pret audienta, celebritatea, notorietatea".
Ca sa ne intelegem exact si sa fiu sigura ca aveti in minte toate nuantele cuvantului care descrie senzatia pe care eu am trait-o, iata explicatia din DEX.
SCARBA, scarbe, s.f. 1. nestapanita (fizica sau morala) fata de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greata, sila. 2. (Fam.) pentru o fiinta murdara, dezgustatoare sau josnica, marsava; p. ext. epitet pentru o fiinta neinsemnata.
Saptamana asta mi-a fost scarba (din nou, dar mult mai tare) ca sunt jurnalist. Inca imi mai suna in cap insiruirile de cuvinte patetice cu care jurnalele de stiri si-au inceput programul, cu laudele impletite cu lacrimi la adresa lui Cristi Nemescu. Nu spun ca Nemescu nu-si merita laudele, dar stiu ca jurnalistii aia cu cateva zile in urma habar nu aveau cine este. Si mai stiu ca si la ora la care insiruiau cuvinte dupa cuvinte, epitete dupa epitete, n-avusesera decenta sa se opreasca o clipa, sa caute unul din filmele lui si sa se uite ca sa inteleaga despre ce vorbesc. Fusesera prea ocupati sa relateze de la locul accidentului, transformat peste noapte in studio pentru toate televiziunile care erau intr-o batalie tampita pentru cine si-a amplasat camera si prezentatorul mai aproape de patratul mortii.
Mi-a fost scarba cand m-a sunat o reporterita sa ma puna sa comentez de ce Vanessa Redgrave a zis intr-un interviu de-al meu ca romanii ar trebui sa vada filmul Marinela de la P7. I-am spus ca nu vreau sa comentez si-am intrebat-o daca a vazut filmul, mi-a spus "nu" cu o seninatate care m-a facut sa-i inchid telefonul. N-a inteles si probabil ca ma crede nebuna, dar scarba pe care mi-au provocat-o televiziunile in saptamana asta m-a dus in zone extreme.
Prietenii mei si oamenii din industria filmului carora le-am spus supararea mea cred ca articolul asta nu va schimba nimic. Ca jurnalistii vor continua sa va stoarca lacrimi, pentru ca asta inseamna audienta, ca producatorii filmelor vor vrea sa manipuleze, pentru ca, uite, in cazul filmului California Dreaming s-ar putea sa nu mai conteze ce voia regizorul – mort, saracul intr-un accident de masina –, pentru ca sunt mai importanti banii care s-ar putea scoate din publicitatea rezultata.
Dar eu sper din toata inima ca macar unul dintre cei care citesc randurile acestea, data viitoare cand va mai vedea o stire care implica o persoana cu o oarecare notorietate si un fapt tragic, nu-i va mai crede pe jurnalisti ca le pasa.
Nu ne pasa. Suntem doar niste scribe (vezi DEX de mai sus) care stim sa ne jucam cu cuvintele si vrem audienta.
Si daca va intrebati de ce mai fac meseria asta, desi mi-e scraba de ea, raspunsul e simplu: ca sa pot sa mai scriu articole de genul asta in care sa spun adevarul."

[Cinemania]

ne papa protv-ismele...

[Bubu]

ne papa protv-ismele...

Te referi la articolul de mai sus?

[Cinemania]

la modul cum s-a vorbit (in general) despre Nemescu la tv...adica sunt de acord cu articolul de mai sus

[Bubu]

Eu zic ca adevarul e undeva pe la mijloc. Subiectele lui Cristi fac parte din aceeasi lehamite si aciditate care caracterizeaza intreaga cinematografie postrevolutionara. Problema e ca publicul si-a format o reactie NATURALA de aparare. Nu cunosc psihologie, dar stiu ca psihicul are un mecanism specific de aparare impotriva fenomenelor care il agreseaza. Oamenii spun: "E atata mizerie in jur, ce rost are sa mai dau bani pe un bilet ca sa vad acelasi lucru si pe ecran?" Asta nu inseamna ca acest public nu poate detecta superba dezlantuire a Noului Val. Sunt chestii care SE SIMT, nu trebuie sa ai o cultura cinematografica complexa pentru a SIMTI asemenea pelicule. Si nu este un secret pentru nimeni ca ele se vor un fel de dezinfectant pentru societatea in care traim. Necazul e ca ranile sunt prea adanci pentru a suporta doze la foc continuu din acest dezinfectant.
Va dati seama ca noi suntem o cinematografie fara filme pentru copii? Probabil segmentul cel mai oropsit. Absenta acestor filme n-ar trebui sa spuna ceva?

Sincer sa fiu, lucrurile sunt ingrozitor de incurcate. N-am o idee foarte clara. In definitiv ce vrem? Vrem ca filmele lui Cristi sa fie apreciate si de publicul larg, nu doar de critica. Vrem ca si publicul larg sa-l descopere si sa-l cunoasca pe Cristi, nu doar expertii care impart premii. Vrem SA-L IUBEASCA. Nu se poate acum! E mult prea devreme. Inca ne lingem ranile. In plus noi nu acordam sanse celui mai important ingredient, aflat in fiecare opera: TIMPUL. In timp lucrurile se vor rezolva, se vor aseza toate in locul lor.

Dar pana atunci cred ca ar trebui sa fim mai atenti unii cu altii, ca regretele tardive nu ajuta la nimic.

[herbert]

Liiceanu loveste din nou :) (un bun titlu de documentar pe tema dosariadei!!!)
un prieten/cunoscut de-al meu mi se lauda acum cativa ani ca si-a gasit un bun confesor in persoana parintelui Iustin Marchis... si dai cu laudele... vorbea afectat, marcat de intamplarea divina care tocmai pogorase peste el. el era ca si salvat si se gandea la mine: "si tu ai nevoie de un confesor..., sa te marturisesti, sa te impaci, sa fii mai linistit, sa-ti ordonezi viata...". in cele din urma, m-am certat cu cel "salvat"... nu suport bogomilicii...
vedeti mai jos - prin ricoseu - "cazul" Iustin Marchis. cum spunea si Cristian Tudor Popescu - mici "satane in sutane"


Umbra parintelui Marchis la Cozia
de Gabriel Liiceanu

"Din nou emisiunea „Oamenii Realitatii“ a lui Cornel Nistorescu si Adrian Ursu de la Realitatea TV ma face sa ma intrerup „dintr-ale mele“ si sa ma „bag“, dupa cum m-au certat mai multi cand cu epistola catre Mona Musca, „acolo unde nu-mi fierbe oala“. Invitatii la ultima emisiune pe care am vazut-o erau parintele Iustin Marchis de la Biserica Stavropoleos si Adrian Iorgulescu, cel care, din partea PNL, lansase cu cateva zile in urma povestea cu dosarele preotimii romane si cu posibila incalcare a „sfintei taine a spovedaniei“.
Stiu de la enoriasii parintelui Marchis ca acesta a facut in parohia sa o gramada de lucruri bune: un centru de copii, restaurari, un grup psaltic autentic, biblioteci, un muzeu de obiecte de cult, relatii interconfesionale. Pentru toate aceste lucruri il stimez si simt nevoia sa il omagiez. Iarasi, nu pot sa pun nici o baza pe declaratiile facute telefonic in timpul emisiunii de marti seara de ziaristul Victor Roncea de la “Ziua”, potrivit carora parintele Marchis ar avea un angajament semnat cu Securitatea si un nume conspirativ. De cand a scris cu ani in urma ca Plesu, ca ministru de Externe, a fost cumparat de nemti cu un milion de marci, atat Roncea, cat si “Ziua” au pentru mine o credibilitate nula. Nu ma voi referi aici decat la declaratiile facute de insusi parintele Marchis in timpul emisiunii.
Cea mai apasata a fost ca notele sale informative nu au vizat niciodata vreun cetatean al Romaniei, ci numai straini. Comentariul subiacent este acesta: „Eu nu le-am facut rau romanilor nostri, ci, eventual, strainilor“. Asa ceva am auzit si din gura Monei Musca, si din gura fostului primar al Brasovului, Ioan Ghise. Mie nu mi-a placut afirmatia asta deloc. Ea are un aer „patriotic“ indus de-a lungul anilor de Securitatea insasi, deopotriva periculos si de prost-gust. E periculos si de prost-gust (demagogic) pentru ca iarta orice ticalosie autohtona in numele apartenentei - care devine valoarea suprema - la acelasi neam. Ca si cum te incalzeste cu ceva ca cel care iti scoate dintii la o ancheta este „roman de-al nostru“! Ca si cum nu „romani de-ai nostri“ ne-au facut viata un infern vreme de 45 de ani. Valoarea suprema, dupa mintea mea, nu e neamul, ci omenirea si omenia ei.
Asadar eu nu cred - daca ma pot exprima atat de liber - ca acesta este criteriul dupa care trebuie sa torni! Eu as fi preferat ca parintele Marchis sa-l toarne pe securist sotiei ambasadorului, si nu invers. As fi preferat sa dea note informative la Securitate despre Securitate, despre „cetatenii romani“ Vadim Tudor, Adrian Paunescu sau Ceausescu insusi si despre tot activul de partid al Romaniei (sau macar cel de la Cozia sau Cheia), si nu despre „straina“ sotie a ambasadorului Elvetiei. Raul cel mare al romanilor de la aceia se tragea, si nu de la doamna venita in vizita care, daca nu pe considerente de drepturi ale omului, macar pe cele de drepturi de musafir nu trebuia turnata. Raul cel mare venea de la securistii care ii cereau parintelui Marchis nota informativa, si nu de la strainii care vizitau manastirea. Si omeneste si romaneste se cuvenea ca parintele sa se simta mai aproape de ei decat de romanii pomeniti mai sus.
A doua afirmatie a parintelui Marchis care nu mi-a cazut bine: ca, fiind ghid la Manastirea Cozia, era obligat sa dea astfel de note informative.
Dar cine il obliga sa se faca ghid - sau staret - daca acesta era pretul de platit? Cine il obliga sa intre in conditia in care avea obligatia sa dea note la Securitate? Dupa logica asta, ar trebui sa regret ca nu am fost, in anii aceia, decanul Facultatii de Filosofie sau ambasadorul lui Ceausescu la Paris. Si nu regret deloc. Orice era de preferat, o naveta la tara, un post subaltern, orice, numai sa nu ajungi in contact - in scarbosul, degradantul, pierzatorul de suflet contact - cu Securitatea. Un filosof roman, publicat abia dupa moarte, Alexandru Dragomir, a scris un „eseu despre fenomenologia lui «cah»“ (murdaria, secretiile, excrementele etc.). Pentru multi, pentru cei mai multi dintre noi, Securitatea era supremul „cah“ al vietii sociale in Romania.
Vreau sa spun ca, fiind vorba despre un ieromonah, ar fi fost poate mai in firea lucrurilor ca parintele Iustin Marchis, in locul unui maior si al unui colonel de Securitate, sa fi intalnit pe malurile Oltului un inger. Un preot nu este un om obisnuit. Pentru ca el e mai aproape de Dumnezeu decat noi, el e si mai departe de Securitate decat noi. Ca sa pot, preot fiind, sa-i fi spovedit pe altii, nu trebuia mai intai ca in fata lui Dumnezeu sa pot sta neintinat de intalnirea cu supremul rau al lumii in care traiam? Oare nu asta inseamna sa respecti „taina spovedaniei“? Nu judec, intreb doar.
P.S. Simt nevoia sa fac doua precizari in privinta „dosariadei“. Prima. E foarte bine ca a inceput. Intre timp, murdaria bagata de 16 ani sub covor se facuse atat de mare incat amenintam sa ne sufocam cu totii. Romania a devenit o tara pestilentiala. Miroase foarte urat, aici, la noi. Si sigur ca, ridicand acum covorul, valul de miasme ne ameteste pe toti. E insa singura cale ca sa ajungem sa avem o casa mai curata.
A doua precizare. Si eu, ca si multi altii, nu cred ca marele gunoi de sub covor au fost informatorii. Daca exista o ordine dictata de urgenta, nu cu ei trebuia inceputa curatenia. Paleologu, Doinas sau, astazi, parintele Marchis (cu cele „patru-cinci note informative“ ale lui) sunt o gluma pe langa Vadim Tudor vicepresedinte in Senat, colonelul de securitate Merce deputat si generalul de securitate Plesita arbitru moral si hermeneut la un post de televiziune. Ce sa mai spunem de tot activul de partid care-i coordona?"

[Bubu]

...

[Airlight]

cred ca preotul din exemplul tau l-ar fi iertat bucuros pe Corneliu Coposu daca ar fi avut ocazia;

cred ca in cazul niciunuia din cei doi nu putem vorbi noi de vina, cei care n-avem nici cea mai mica idee despre cum era o singura zi in iadul acela;

cred ca vina, atata cata e, trebuie cautata in alta parte, pentru ca intre a colabora euforic si a accepta inevitabilul e o falie enorma care a inghitit timp de 50 de ani pe toti oamenii capabili ai tarii asteia;

cred ca vremea retributiei morale din pacate a trecut, noi ratandu-ne definitiv sansa unei curatiri post-traumatice, asa cum suntem obisnuiti sa ne ratam fiecare sansa pe care ne-o ofera istoria.

[Bubu]

cred ca preotul din exemplul tau l-ar fi iertat bucuros pe Corneliu Coposu daca ar fi avut ocazia

Aici e vorba mai mult de ratiune decat de iertare. Articolul lui Liiceanu a intins o capcana in care au cazut multi, asta in momentul in care problema nu era pe deplin lamurita. Desi a avut un angajament cu Securitatea, Corneliu Coposu nu este considerat informator. Lucru complet ilegal. Legea nu prevede exonerarea persoanelor care au fost fortate sa semneze.

[Cinemania]

Alin Buzarin

"Þarã, þarã, vrem borfaºi!"

“Þara e colecþia fotografiilor jucãtorilor din echipa naþionalã”
Emir Kusturica

La Timiºoara, ªtefan Grigorie e pãlmuit în faþa vestiarului de un tip care se dã suporter. La cîþiva paºi mai încolo alt fan (sau acelaºi?) discutã principial cu Alexa “Da’ cum a fost cînd ai mers cu noi la bãut?” Apoi Piþurcã recunoaºte c-a întîlnit în crucea nopþii, pe coridorul hotelului unde stãtea echipa naþionalã, nu ºtiu ce ospãtar, aflat în legãturã cu diverºi dubioºi. Dar selecþionerul nu crede cã Mutu putea sã-l batã pe respectivul cu ranga învelitã-n cîrpã, cã doar nu sîntem sãlbatici, nu?

În ambele situaþii, diverºi ciudaþi s-au aflat nepermis de aproape de intimitatea unor echipe de fotbal. La Timiºoara, tipi cu lanþuri, muºchi, chelii ºi tatuaje þin ca lotrii calea jucãtorilor ºi îi iau la palme. La Mamaia, musca, jurnaliºtii ºi alte forme primitive de viaþã n-au voie sã intre în cantonamentul echipei naþionale, unde, în schimb, se lãfãie, naiba ºtie în ce calitate, Ioan Becali. ªi pe unde umblã liberi noaptea tot felul de indivizii, aflaþi, dupã caz, în relaþie conflictualã sau de protecþie cu fotbaliºtii. Iar Piþurcã recunoaºte senin ca o zi de mai cã da, l-a vãzut noaptea acolo pe acel tip.

Dacã o echipã de jurnaliºti se cazeazã în hotel cu “tricolori”, e problemã naþionalã. Sau dacã secunzii ºi masorii lotului - care noaptea moþãie pe la capetele coridoarelor sã n-o zbugheascã vedetele la Flora sau alte stabilimente cu barã fixã - gãsesc un ziarist bîntuind pe-acolo, ce se întîmplã? Nu-ºi pun ei musculatura în funcþiune sã goneascã intrusul? Ba cum sã nu! În schimb, pe-acolo se plimbã în voie borfaºii, dîndu-ºi bineþe cu Piþurcã.

Nu e numai vina lui Piþurcã, e ºi a jucãtorilor. Nu-i impune nimeni lui Mutu cercul de prieteni. N-are nimeni dreptul sã-i dicteze cine trebuie sã-i boteze copiii sau cine sã-l ducã la altar cu diversele neveste. E treaba lui, pentru noi e important sã joace, sã dea goluri ºi, dacã se poate, sã nu mai stea suspendat ani în ºir pentru diverse apucãturi care n-au legãturã cu fotbalul. El e bãiat deºtept ºi-ºi dã seama cã toate astea îi dãuneazã. Însã face ce face ºi intrã în asemenea zone cu climã nesãnãtoasã.

Mutu ºtie mai mult ca sigur cã marii fotbaliºti se împart în douã categorii. Unii, exemplari, care fac cariere ºi dupã ce se lasã de fotbal. Exemple sînt destule, Platini, Cruyff, Beckenbauer, recent dispãrutul Facchetti. Alþii, care dupã ce se lasã sau chiar înainte trag cu puºca în ziariºti, ca Maradona, sau se înfundã în sticlã ca George Best, bîndu-ºi mai multe rînduri de ficaþi. De n-ar semãna Havana lui Fidel Castro cu Ibiza lui Tata Naºu!

[herbert]

fotbalul e populat de o cohorta de neamuri proaste. Mutu alearga - fara imaginatie - prin iarba si praf (marihuana si cocaina)...
iar ziaristii sportivi - cu mici exceptii - sunt niste dobitoci analfabeti. auzi, "generatia de aur". care "aur"? n-au castigat (nu vor castiga) nici macar o medalie de lemn...
tarla lui "Corleone" si "Nasu"...
faaaacka-se loc pentru atletism, tenis, gimnastica...

[raptor]

.si rugby.

[herbert]

un excelent comentariu de Traian Ungureanu, la care subscriu fara rezerve.

11 septembrie - utopia contra vietii

de Traian Ungureanu

"Numai libertatea e ingrozita de lipsa de sens. Cine e fascinat de descoperirea clipei ce vine nu se plictiseste si nu se teme de nou. Astfel traita, viata e o spirala inimitabila, un fel nerabdator si pasionant de a fi si de a invata.
Numai lipsa de sens ii face liberi pe cei care nu indraznesc sa accepte viata. Cei care nu inteleg de ce se misca timpul si de ce nimic nu ramine intact sint gata sa plece, in orice clipa. Astfel traita, viata e o insiruire ostila de temeri si de furii, un plictis violent care cere un fel imediat si eficace de a nu mai fi. Moartea e singura promisiune certa si tot moartea pune capat succesului insuportabil al celorlalti, cei care traiesc fara spaime.
Aceste adevaruri primare s-au ciocnit acum cinci ani. Ceea ce vechii greci stiau de mult si au incercat sa ne spuna in tragediile lor cumplite s-a pravalit din cer, in dimineata zilei de 11 septembrie 2001. Istoria tine cont de bolile nerezolvate ale omului si se preface, uneori, in orgii criminale: in 1917 - visul bolsevic al revolutiei totale, in 1933 - ambitia nazista a puritatii de rasa, in 2001 - neputinta inspumata a lumii islamice. Toate au incercat sa puna capat dilemelor insuportabile ale vietii. Toate au nazuit la utopia lunecoasa, finala si degrevata de raspunderi: prin violenta, dogma si, acum, prin moartea voluntara.
Mesajul a fost clar de la bun inceput. El a repetat, la New York, o tema si o tragedie stravechi: 11 septembrie e despre diferenta dintre viata, inteleasa ca libertate, si adversarii ei disperati. De aici cele doua mari intrebari: „Cine sint ei?“ si „Vom reusi?“ Li s-a spus, rind pe rind, pleava asuprita a lumii, cauza palestiniana, minia saracilor. Adevarul retinut in aceste observatii nu merita mai mult decit secunda in care se rosteste un „nu“. Problema reala a lumii islamice e terorismul islamic, iar acesta e introducerea fiintei umane in fuga de viata. Cu alte cuvinte, ei sint o umanitate invinsa si inspaimintata de propriul esec. O mie de ani fara idei, fara iesiri, fara inventii. Aceeasi mie de ani de importuri, lectii neintelese si gelozie. Lumea islamului terorist a preluat acest insucces nemasurat si l-a transformat intr-o negatie. Ea nu propune nimic si incearca sa distruga tot, intr-o explozie definitiva care mistuie propria rusine si succesul continuu al celorlalti. Ea e un cult al mortii si singura ei intentie a fost vizibila si desavirsita, inca din dimineata zilei de 11 septembrie. Usurinta de a muri e singura ei usurinta si competenta. La inceputul secolului 21, cea mai mare noutate a lumii nu e o noua inventie tehnologica, ci un cult resentimentar: sinuciderea harnica si nepriceperea grava in fata vietii. Identitatea acestui grup pios, puios si nebun care se sinucide cu pofta in orice loc public e clara: invinsii radicali ai timpurilor noi. Violenta lor e totala si inutila. Dupa mii de atacuri teroriste, acesti oameni invinsi de viata si fascinati de moarte nu au reusit nimic. Ei nu au schimbat viata popoarelor pe care spun ca le apara, au lasat omul arab pe mai departe mut de umilinta in fata unui frigider Siemens sau a unei femei dezinvolte si au ridicat la linia orizontului stiva de morti la care se spetesc, explodind repetat si plicticos.
Vom reusi? Sigur ca da. Terorismul nu clinteste puterea economiilor occidentale. Calculul repetat al mediilor de informare, care urmaresc bursele si costurile dupa fiecare atenat, e o pierdere de vreme. Economia americana a absorbit imediat socul zilei de 11 septembrie. Razboaiele din Irak si din Afganistan se complica haotic, dar Orientul Mijlociu se va schimba. Va dura mult pentru ca nu poate dura putin. Noi, est-europenii, stim asta, dupa un Razboi Rece si lent, de aproape 50 de ani. Daca avem, totusi, o problema, atunci ea e incapacitatea elitelor academice si mediatice occidentale de a se replia in directia cuvenita, strigind: asta sintem si asta credem. 11 septembrie a surprins intelectul occidental in plina incoerenta. Valorile Occidentului nu mai sint clare si populare printre comentatorii lor. Aici e pericolul, in sufletul diluat si in mintea derutata ale omului public occidental. In rest, al-Qaeda si cei care atirna de acest paravan funebru sint sortiti esecului. Islamul terorist va singera printre noi, pina la capat. Fara speranta si fara iesire."

[silver_boy]

ce bãlãcãrealã de rahat toatã istoria asta mediaticã de pe Antena 3 ( ºi nu numai) cu întrunirea muºchetarilor (Bãse, Videanu, Blaga and Berceanu)de la cîrciuma Potcoava...
Gâdea ãla, neverosimil de prost ºi incisiv ( are cea mai idioatã intonaþie de ºtirist pe care mi-a fost dat s-o ascult )
veºnicul Cristoiu, expirat, peltic, împiedicându-se iritat în propriile conjecturi...ºi mussiu Vulpe ( cetãþeanul delator purtând pret-a-porte-ul bunului samaritean) venit sã povesteascã þãrii (nouã, mie, dumneata) grozãviile la care i-a fost dat sã asiste...
unde mai pui cã Bãse sunã în direct, rînjitu ãla de Videanu the same, Ponta cu frazele pregãtite aºijderea...iar azi, mai nou, ºeful SPP-ului (lapidar ºi oripilat nevoie mare) face imperioase precizãri...

Trãim în Mircea Badea ºi asta ne ocupã tot timpul.

[Supastar]

mmmda...emisiunea... m-am uitat si o vreme...
eu m-am lamurit cu gadea ala de cand vb in direct cu base intr-o emisiune si se lua de nenea traian k ceva ordine a dosarelor nu e buna. el il lua la rost pe mr.prez. k dc la litera B era Basescu, atunci de ce la litera C nu sunt dosarele Consilierilor... :shock:

azi parca era o emisiune cretina pt copii mici in care trebuia sa ma fac k nu ma prind d cat de fals e totul si cat de "Dan Voiculescu" a fost toata emisiunea. de fapt, once again, gadea&cristoiu s-au "ridicat" l nivel de marionete.

[Cazeemeer]

Crezi ca pe Antena 3 era cel mai rau? La Nasul, o jurnalista de la ceva revista de scandal se certa cu Peter Imre pentru ca n-a invitat presa la nunta lui, si deci incalca dreptul oamenilor de a sti ce s-a mancat la nunta si cum au fost imbracati invitatii. Imre are tot respectul meu pentru ca n-a pocnit-o cand l-a intrebat daca o mai iubeste pe Corina Danila.
Dupa care a urmat inegalabilul Sergiu Nicolaescu, senil, daca nu si beat, care a venit cu dezvaluiri "BOMBA!" (citez de pe ecran) despre Revolutie. Adica ne-a aratat un carnetel gasit de el pe biroul lui Ceausescu la Revolutie, bagat in buzunar si pastrat 16 ani. Ce continea? Informatii explozive despre cum functiona Securitatea. De exemplu, ca exista o ierarhie interna a Securitatii, si nu erau toti doar informatori. Sau ca existau si dosare de urmarit, si de urmaritor. Si alte asemenea declaratii nemaiauzite si inimaginabile la care Radu Moraru chiar se arata uimit si exclama "Acum abia putem sa adresam cu adevarat problema securitatii!". Ca in final sa aflam ca de fapt Serj lanseaza vinerea viitoare pe DVD niste filme, si toata chestia asta a fost doar pentru publicitate gratis. Si atunci am stins, desi promiteau (I am NOT joking, asta e citatul cuvant cu cuvant) "Peste cateva minute, femeia care doarme in pat cu un piton. Vine si pitonul!"

[jeleu]

Cu micile exceptii "Top Gear" si "The Tonight Show" am renuntat sa ma uit la FelixTv3.
Nu stiu ce va mai surpinde atat de tare. Nu am auzit nicio secunda despre dosarul lui Danutz, dar in fiecare seara ne este prezentat marele turnator, hot, falsificator, violator al constitutiei, etc.ist Traian Base.
Iar de fiecare data cand cineva de la putere trage o basina, apare Voiculescu intr-o mare conferinta de presa, ca vezi doamne ce prost e condusa tara.

Cat despre Serj, ma asteptam sa mai povesteasca despre cum a refuzat sa-l joace pe Bond si de cum l-au copiat fratii Lumiere.

[raptor]

"Peste cateva minute, femeia care doarme in pat cu un piton. Vine si pitonul!"

.si eu am stins, imdeiat ce am vazut mecla lu' serj, si am "uitat" mai apoi sa repornesc...a venit muierea aia pina la urma, cu sarpe si tot tacamul?

[silver_boy]

Codul lui nea Gigi
CTP-ul (Gândul - 13 septembrie)


Toti liderii postdecembristi ai Romaniei s-au sfortat sa explice maselor cum si-au facut banii, casele, terenurile. Gigi Becali expediaza totul fara complexe, intr-o singura propozitie: "Dumnezeu mi-a dat". Si culmea este ca pentru multi asta e o imbogatire cu just temei. Adrian Nastase macar a ramas mai pamantean, a deshumat-o pe matusa Tamara ca sa se justifice. Rezultatul: opinia publica l-a facut bucati. In cazul lui Becali insa, nimic nu conteaza: nici afacerile cu MApN, nici schimburile de terenuri, nici vizitele la Parchet. Averea lui uriasa nu enerveaza. Explicatia fenomenului sta in intelegerea atitudinii anticoruptie a unei bune parti a populatiei. Adrian Nastase a fost pedepsit nu atat pentru ca ar fi furat, cat pentru imaginea lui de hapsan, de imbuibat care nu da nimanui nimic. Furtul nu e neaparat un pacat capital pe aceste plaiuri, dimpotriva, exista un soi de admiratie aproape mistica pentru cei care insala statul. A nu imparti prada insa este de neiertat. Ciordeala sa fie, dar sa luam si noi, acesta este codul secret al eticii si echitatii Romaniei capitaliste. Iata de ce Gigi Becali nu s-a pierdut in explicatii privind provenienta avutiei sale si a dat in schimb bani pentru casele inundatilor, pentru biserici, pentru saraci. Imaginea magnatului din Ghencea impartind in stanga si in dreapta somoioage de euroi din buzunar sau din punga de plastic se poate dovedi mult mai puternica decat pomenile electorale ale guvernelor, caci omul simplu gandeste asa: astia imi scot ochii cu te miri ce si mai nimic de la buget, adica tot de la mine, oare cat or fi furat de se calicesc asa? Pe cand Gigi da din banii lui, e generos, e omul lui Dumnezeu. Dupa 16 ani de la Revolutie, Becali e pe cale sa realizeze o legenda populista de forta celei a lui Adrian Paunescu care "dadea butelii la oameni".

Dupa 1989, conceptele etice au disparut aproape complet din formularile oficiale. Codul eticii si echitatii socialiste, altruismul, devotamentul, cinstea, puterea de sacrificiu, toate reperele propagandei comuniste s-au dezintegrat fara sa fie inlocuite cu nimic. Ora de dirigentie a Romaniei a fost scoasa din programa deoarece elevii faceau bascalie si fumau in ultima banca. A ramas un spatiu amoral, al descurcarii cu orice mijloace, al smecheriei, al succesului ca unic criteriu moral: ai bani, ai relatii, ai mertan, ai vile, esti pe sticla - rezulta ca esti bun; n-ai nimic din toate astea - esti prost. Romanii nu se mai impart in buni si rai, ci in buni si prosti. Raul a devenit o categorie etica neinteresanta, marginala.

Pe acest teren a inflorit Gigi Becali. Coborarea lui cu elicopterul la Maglavit, intampinat de norod, este intruchiparea adevaratului Romanian Dream: fotbal, Dumnezeu, bani, Maybach, injuraturi, pomeni, totul nemanjit de intelect si asezat sub semnul miracolului.

Nu al muncii. Gigi Becali nu ii ameninta pe romani cu munca grea sau cu pusul burtii pe carte daca va ajunge el presedinte. Atunci tot romanul o sa prospere, ca popor ales, prin voia lui Dumnezeu. Eventual, ne vom transforma cu totii in suporteri cu o leafa buna ai echipei Steaua, iar Ghencea va deveni un Mall compus din stadion, presedintie, catedrala si carciumi, unde presedintele Becali il va invita el la sprit, in amintirea vremurilor de altadata, pe fostul presedinte Basescu.

Nu radeti. Multa vreme am crezut ca intrarea in Europa va face imposibil acest tip de cosmar romanesc cu radacini adanci in pamantul patriei. Acum nu mai cred. M-am inselat, asa cum m-am inselat crezand ca noile generatii de computere vor arunca in grotesc mizeriile din creierul omenesc. Pe Internet circula acum laturi si resturi contorsionate ale umanitatii ca pe un rau umflat de ploi, iar noi nu vom scapa de plastilina unsuroasa din care suntem facuti nici daca ne integram in sistemul sola

[Airlight]

bun. foarte bun.

si nu e fictiune..

[Alex Leo Serban]

da... din pacate. it's not 'a dream come true', but a nightmare come true...

[Supastar]

permiteti-mi sa fiu destul de naiv incat sa nu cred k becali poate ajunge presedinte.
in alta ordine de idei mi se pare k scartaie primul fragment al ctp-ului pt k nastase si becali sunt judecati diferit de catre bobor pt k unul e vazut k politician (de acolo gravitatea averii obtinuta ilegal), iar celalalt k afacerist (de acolo indiferenta fata de avere obtinuta ilegal) si nu neaparat din cauzele invocate in articol.

[Alex Leo Serban]

good point
desi ma tem k in privinta ascensiunii lui jiji la presedintie naivitatea nu-ti va fi d niciun folos... :lol:

[Pitbull]

Da' dac-om avea de votat între Jiji si Bubu? :((
(A.L.S.ule, dacä-i zic lu' fi-miu cä l-ai crezut una si-aceeasi chestie cu B., te ucide! Ia-n räsfoaie si te uitä ce nenorociri s-a-ntâmplat p-acilea pe când tu erai plecat în weekstart - cä weekend nu pot sä-i spun.)

[Bubu]

Mai exact care ar fi legatura sau diferenta dintre Jiji si Bubu?

[Pitbull]

Nighty? Fii drägut si explicä-i.

[Bubu]

deja ma plictisesti. da, stiu ca esti redus mintal. da, stiu ca esti paranoic. da, stiu ca suferi de mania persecutiei. da, stiu ca esti homosexual reprimat. da, stiu ca esti evreu. si tot asa. chiar nu ma pasionezi. nu imi pierd eu timpul cu aia de care e usor sa faci misto.

Mi-a explicat pe PM. :w00t: Nu se vede? Sunt curios de unde a tras el conluziile asta... :w00t:

[Cazeemeer]

Azi pare sa fie ziua in care se discuta despre Becali, ca si prima pagina din Cotidianul tot despre el e. ( http://www.cotidianul.ro/index.php?id=6967&art=17550&cHash=26ee586d9d )
Anyway, CTP a venit cu aceeasi idee justificata altfel luni la 100% cand se temea ca daca Dosariada continua in acelasi mod ca pana acum, singura personalitate curata din punctul ala de vedere va ramane Becali. Dar nu cred nici eu ca suntem in primejdie sa preia el puterea. In primul rand, sa nu uitam ca el se bate pe portiunea de electorat a lui Vadim, care nu e suficienta pentru a-i aduce cuiva presedintia. Singura situatie in care ar putea ajunge Becali sa obtina un sprijin suficient ar fi cea extrema in care el ramane unica alternativa reala. Doar ca CTP uita o chestie: Dosariada dusa la extrema logica de care vorbeste el nu ar avea ca si consecinta eliminarea intregii clase politice de pe lista de optiuni. Asa cum Mona Musca va supravietui, vor supravietui si toti ceilalti, ba chiar o vor face mai usor, pentru ca orice fel de retorica bazata pe acuzatiile de colaborare cu Securitatea va deveni invalida pe principul "Sa arunce prima piatra cel nevinovat".
Singura amenintare reala venita din directia Becali e ca PNG sa ajunga partid parlamentar, fiindca la ultimele sondaje parea sa aiba suficienti posibili votanti.

[Bubu]

Pitbull discuta despre Becali. Mie imi cam repugna personajul... :w00t: Pentru Pitbull e probabil o sursa de inspiratie suculenta...

[Pitbull]

Gata, mi-am fäcut portia de ting-tong taranoic pe ziua de azi. Suportati-l voi mai departe. Back to work.

[Bubu]

Nighty? Fii drägut si explicä-i.

Cool!

[raptor]

. e atit de dulce ctp cind face pe naivul :lol: auzi domle: "m-am inselat, asa cum m-am inselat crezand ca noile generatii de computere vor arunca in grotesc mizeriile din creierul omenesc"
.becali oricum n-o sa ajunga pururea pe podiumul politic, pentru ca e un prost cu bani multi, or asta e cel mai periculos specimen: nici una dintre canaliile noastre pulitice nu cred s-ar risca sa-i dea vreun fel de putere pe mana, sub nici o forma. rinoceru' e amuzant cind il vezi cum se agita dupa gratii la zoo, da' nimeni nu-i intr-atit de prost incat sa-i dea drumu' pe pajiste.

[Mala Portugal]

Revansa graselor
http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/5341202.stm

[Bubu]

Da' dac-om avea de votat între Jiji si Bubu? :((


:w00t: Acum mi-a picat fisa: Pitbull ma vede undeva in top 300! Hahahaa!!!! Ce confuzie colosala! I-am zis ca stau mai bine la capitolul finante comparativ el, nu ca fac parte din compania lui Jiji si... COLUMBEANU (ala cu Monica, nu Columbeanu al nostru). Pit, my boy, oricine sta mai bine la finante ca tine. :D

Gee! Superb! :w00t:

[Alex Leo Serban]

. nici una dintre canaliile noastre pulitice nu cred s-ar risca sa-i dea vreun fel de putere pe mana, sub nici o forma. rinoceru' e amuzant cind il vezi cum se agita dupa gratii la zoo, da' nimeni nu-i intr-atit de prost incat sa-i dea drumu' pe pajiste.

wanna bet?

[raptor]

wanna bet?

.desigur.

[Alex Leo Serban]

wanna bet?

.desigur.

pt mai mult excitement, eu zic s-o facem in natura; amanunte p mp ;)

[raptor]

:lol: astept detaliile.

[Supastar]

RIP Dan Goanta.

RIP Virgil Ierunca.

Daca de domnul Virgil Ierunca am auzit mai putine (dau vina (partial) p varsta mea), in schimb pe domnul Dan Goanta il citeam cu placere in Dilema Veche.

[silver_boy]

dap, am aflat si io (cu tristete) ca s-a prapadit bunul Virgil Ierunca, figura emblematica a diasporei, fost redactor al Europei Libere, autor al celebrelor "Caiete de Dor" ...apropiat al lui Eliade, Cioran, Ionescu, Paleologu, Vintila Horia, etc...
Virgil Ierunca a fost printre primii intelectuali de anvergura care au salutat prezenta lui Patapievici, numindu-l al doilea Eliade, imediat dupa aparitia "Politicelor"...
G. Liiceanu consacra si el "Ieruncilor" (including here Monica Lovinescu) in Usa Interzisa, un restitutio plin de afectiune...
in anii comunismului, orice intelectual "ramas afara" ii cauta pe Ierunci - popas obligatoriu si datator de speranta pt. noua lor conditie

but...Dan Goanta???

[Alex Leo Serban]

sa-ti fie rusine, sabin danita, k nu stii cine a fost (iata, vbesc la trecut... :( ) dan goanta! a fost unul din cei mai buni jurnalisti, a lucrat la bbc-londra, iar de cel putin 7-8 ani avea rubrik permanenta (f. erudita & savuroasa) la dilema veche... revista unde ai colaborat si tu!

nu cred k putea sa aiba mai mult de 52-53 de ani...
RIP pt amindoi: pe amindoi i-am cunoscut, pe amindoi i-am apreciat

[Alex Leo Serban]

aici

http://www.hotnews.ro/articol_57010-Dan-Goanta-1955-2006.htm

un omagiu emotionant adus d prietenul sau traian ungureanu, si - mai jos - unul din ultimele articole scrise la dilema, intitulat... 'septembrie negru'! :shock:

[silver_boy]

stiu foarte bine cine a fost DAN GOANTA
In schimb NU AM STIUT CA A MURIT DOMNULE...
la faptul asta se refereau semnele mele de intrebare.
WHATS RONG WITH YOU ???

[Alex Leo Serban]

there's nothing 'wrong' with me! invata sa-ti exprimi nedumeririle mai clar - din postarea ta s intelege k nu stiai cine era dan goanta... ask for a second opinion.
si oricum, puteai sa verifici - p hotnews sau newsin...

[herbert]

wow, ce tristetze!
pe Virgil Ierunca l-am iubit mult. un om admirabil...
dar cum simtea el muzica si poezia...

pe Dan Goanta il citeam cu placere in Dilema Veche.
mi-a placut si cand l-am intalnit la Londra, Chisinau, Bucuresti...

RIP

[lestatika_29]

cam offtopic, da' merge: spre informatia ta, als, si eu am inteles ca nu stia ca a murit.... :hmm: si nu cred ca numai eu

[Alex Leo Serban]

ei bine, eu am inteles altceva... si era normal sa s inteleaga asha - cum adik sa t indoiesti k a murit cineva, jesus!?

si nu inteleg d c vbesti in numele tuturor... ai un mandat in ac. sens? :lol:

[Supastar]

yup.... si eu am avut aceeasi reactie, dar am zis k n-avea rost aseara s mai scriu...
cand afli k 2 persoane au murit si te pui sa scrii enshpe randuri despre viata unuia din ei si apoi scrii: "dar celalalt???" e logic si "elementary, my dear Watson" k intrebi cine a fost celalalt.
in plus, nici nu prea are sens sa te indoiesti asa deodata si sec de anuntul unei morti (cu atat mai putin in contextul descris mai sus)

[Alex Leo Serban]

... ma bucur sa aflu k nu sint singurul care a inteles 'gresit'!

dar cred k, dja, vbim prea mult dspr un detaliu, in fond - d o eroare d interpretare provenita dintr-o ambiguitate d exprimare...
lucrul fundamental trist este k acesti doi oameni nu mai sint. :((

[centrul imobiliar 2003]

Who's Alive and Who's Dead
Dead Playboy Playmates of the Month

Last updated: 20 February 2006
Playmate
of Month Name DOD Cause
12/1953 Marilyn Monroe 8/5/1962 drug overdose (accidental/suicide/murdered?)
9/1954 Jackie Rainbow 6/15/1988 unknown
2/1955 Jayne Mansfield 6/29/1967 auto accident
6/1955 Eve Meyer 3/27/1977 plane crash
11/1956 Betty Blue 8/23/2000 unknown
12/1957 Linda Vargas
status and whereabouts unknown
2/1958 Cheryl Kubert 1990? suicide?
11/1960 Joni Mattis 9/4/1999 cancer
3/1961 Tonya Crews 1966 auto accident
10/1961 Jean Cannon 11/17/2005 unknown
1/1962 Merle Pertile 2/??/1977 complications following surgery
10/1962 Laura Young 11/27/1999 cancer
12/1962 June Cochran 5/21/2004 unknown
11/1963 Terre Tucker early 1990s cancer
12/1963 Donna Michelle 4/14/2004 heart attack
4/1965 Sue Williams 9/2/1969 suicide
8/1965 Lannie Balcom 4/15/1991 unknown
1/1968 Connie Kreski 3/21/1995 cancer
11/1968 Paige Young 4/7/1974 drug overdose
11/1969 Claudia Jennings 10/3/1979 auto accident
7/1970 Carol Willis 11/24/1971 auto accident
2/1971 Willy Rey 8/??/1973 drug overdose
2/1977 Star Stowe 3/15/1997 murdered
6/1978 Gail Stanton 11/21/1996 kidney failure
4/1979 Missy Cleveland 8/14/2001 unknown
8/1979 Dorothy Stratten 8/14/1980 shot (murdered)
12/1994 Elisa Bridges 2/8/2002 drug overdose (accidental)



Dead People Server
Not Dead Yet
Quash Those Dead People Rumors!

Dead People Server Sitemap

There were very persistent rumors about June Carter Cash and Luther Vandross being dead before 5/15/2003. Neither died before that date (despite at least one would-be "insider" saying that Cash died on 5/12/03!). Cash had complications following heart surgery and died on 5/15/2003; Vandross, after suffering a stroke in mid-April of 2003, died on 7/1/2005. Dead People Server will rarely be "first" with reporting a rumored death, it will be accurate instead.

These folks are all not, I repeat not dead yet! There's now a small section of people who are still dead
John Basedow (bodybuilder) -- Not dead yet! The "Fitness Made Simple" spokesman who didn't die in the tsunami.
Scott Baio (actor) -- Not dead yet! On the day Chris Farley died, a persistent rumor that Baio died hit LaLaLand so hard that even his agent was spooked.
Mayim Bialik (actress) -- Not dead. TV's Blossom.
Tom Bosley (actor) -- Alive. Best-known as "Mr. C." in Happy Days, some people confuse him with David Doyle (Charlies' Angels) who has died.
Jimmy Buffett (singer) -- Not dead, just chillin'...
Steve Burns (kid show host) -- Alive. For some reason, there's a rumor running around that he's dead.
Frank Cady (actor) -- Alive. Mr. Drucker on Green Acres has often been reported as dead, yet other folks report that he is still out playing golf.
Frasier Crane ("alive") -- Erroneously reported dead on a recent episode after a minor car accident.
Richard Dawson (alive) -- Some people confuse him with Ray Combs, the Family Feud host who committed suicide.
Matt Frewer (actor) -- Alive, contrary to some rumor that he was murdered.
Harry Goaz (obscure actor) -- Alive. Played Andy Brennan on Twin Peaks - there was a persistent rumor about his demise making the rounds.
Larry Hagman (actor) -- Not dead yet. Yes, he's had an illness that required partial removal of his new liver, but he says he's feeling OK and would like to work! (according to TV Guide, 6/2004)
Stephen Hawking (physicist) -- Not dead yet. He's had a motor neuron disease for over 30 years, which is an extraordinarily long time to survive with this condition. Even remarried, paid off a bet he'd lost, and had his first wife write a "tell all" book about him.
Whitney Houston (singer, actress) -- Not dead yet. In the wake of the WTC bombing, a persistent rumor hit the nets that Houston had died of a drug overdose (based on her recent ematiated public appearances). Her spokeswoman denied it.
Holly Johnson (rocker) -- Alive, but is HIV-positive. Lead singer for Frankie Goes to Hollywood, Johnson has kept a low profile in recent years but is still alive.
Russell Johnson (actor) -- Alive. Erroneously reported in some places as dead due to some confusion after the death of his son a few years back.
James Earl Jones (actor) -- Alive. On the night that James Earl Ray died, Pittsburgh baseball announcer Lanny Fratere told thousands of listeners that James Earl Jones had died.
Milla Jovovich (actress) -- Alive. On Mar 16, 1999, Charemon Jonovich, the SO of Murphy Brown's Robert Pastorelli, was found shot dead, sparking the rumor that it was Milla Jovovich who had died.
Julie Kavner (actress) -- Alive. Someone on alt.obituaries thinks otherwise, but...
B. B. King (blues great) -- Alive. A song writer named Pee Wee King wrote wrote The Tennesee Waltz died in early 2000, and some people thought that meant BB.
Sir Paul McCartney (musician) -- Alive. Rumors of his death have swirled around for over 30 years. His wife Linda died of cancer in 1998.
Eddie Mekka (actor/dancer) -- Not hung on the Jamie Foxx Show, but his neck was apparently stretched a little more than planned. During a stunt for the show, in which his character was supposed to be hung by his scarf, the trick turned too realistic and sent Eddie into hypoxia.
Maureen O'Hara (actress) -- Alive. Someone at the IMDB confused Maureen O'Sullivan (who died on Jun 22, 1998) with the very much alive Ms. O'Hara for a few weeks after Ms. O'Sullivan's death.
Ozzy Osbourne (rocker) -- Alive. Someone decided to announce his death on 1/20/05 while Ozzy was visiting his home in England.
Joe Piscopo (comic) -- Not dead yet. Has had cancer and keeps a low profile these days.
Ben Savage (actor) -- Not dead yet. Rumored to have died in a car accident in September 2006.
Craig Shergold (healthy person) - Alive and up to his neck in post cards. In the early '80s, he was sick with cancer and asked for people to send him post cards. Hundreds of thousands sent him cards. The child went into remission. His family asked for people to stop. The story mutated over the years, and took on a life of its own on the Internet.
Herman Stein (composer) -- Alive. Reported as dead nearly 20 years ago, but he's still with us.
Mollie Sugden (actress) -- Rumored to have died of a heart attack on Aug 31, 1998, but her agent spoke to her on the phone on Sep 9, 1998.
Dave Swarbrick (folk fiddler) -- Alive. The British paper The Daily Telegraph reported him as dead on Apr 20, 1999, while he was in the hospital fighting a lung infection.
Paul Vance (songwriter) -- Alive. A similarly named person who'd claimed to have written Itsy Bitsy Yello Polka Dot Bikini died in September 2006 but the actual author of the song lives on.
Abe Vigoda (actor) -- Alive. People Magazine reported him as dead erroneously in passing in an article over 25 years ago.
Edward O. Wilson (entomologist/teacher/writer) -- Alive. Erroneously listed as having died by the San Francisco Chronicle in a March 2005 article.
"Weird Al" Yankovic (musical satirist) -- Not dead. Since a cartoon character in King of the Hill said he was dead, a few people are wondering. Weird Al, in "life imitating art," briefly did a kid's TV show, kind of the PeeWee Herman of the late '90s.
Errors in Dead People Server

Every once in a while, I screw up a status. Here are some I'm aware of:
Charles Lane (actor) -- Alive. I thought he was dead, and had said so a bunch of times over the years, but I never found date of death for him. I was wrong. He celebrated his 100th birthday in 2005 and was interviewed on TV several times.
Marcia Strassman (actress) -- Alive. I carelessly screwed up her record in February 2005 and fixed it in late March 2005.
Death Rumors That Were Wrong at the Time But No Longer!
Joe DiMaggio (baseball great) -- He wasn't dead yet on Jan 24, 1999, when NBC erroneously broadcast his death following a New York Daily News report that Joltin' Joe was on death's door.
Ian Dury (rocker) -- He wasn't dead on August 26, 1998, when Bob Geldof announced on a radio show that Dury had already died of cancer.
Bob Hope (comedian) -- On June 5, 1998, a week after Hope's well-publicized 95th birthday, Rep. Stump of Arizona read what he thought was an AP report of Hope's death on the floor of the House. Just another example that you can't believe anything you hear in Congress. (There was an erroneous report at the AP site, but it contained the boilerplate obit prepared in advance for famous people - it didn't contain a date or a cause. Dick Armey didn't have the judgement necessary to comprehend that it was an error, and passed the info to Stump, who likewise lacked the judgement and announced the death which was then broadcast on CSPAN to a somewhat confused nation. Most of the news services did not carry this as "a fact" - only Reuters/Yahoo carried this report before retracting it. Check your facts, folks!! A reader reported that ABC News Radio announced Hope's death, went into a refrain of "Thanks for the Memories," then corrected themselves!)
Steve "The Crocodile Hunter" Irwin (zoo director) -- Not fatally wounded by an animal until 2006 (only celeb to die by stingray).
Elizabeth Bowes-Lyon Windsor (Queen Mum) -- She lived to be 101, so some people thought a nosebleed brought her down. Instead, she survived her second daughter by over a month.
Victor Mature (actor) -- At least one film book killed him off before August 1999.
Robert Palmer (resistable performer) -- Dead. Died after a music critic with the same name died.
People Who Are Still Dead
Generalisimo Francisco Franco (military leader) -- As Chevy Chase used to say during the first year of Saturday Night Life, "still dead."
Andy Kaufman (comic) -- Still dead no matter how many times Bob Zmuda (Andy's old partner) plays Tony Clifton and tries to say otherwise - here's Andy's death certificate, something people can't fake.

[Supastar]

cam de prost gust. :sleep:

[centrul imobiliar 2003]

pai ce MOARTEA nu e nesimtita si de prost gust.te apuca de craci chiar daca esti fotomodel sau mare smecheras.de ce trebuie sa o respectam noi atunci cind ea ne da teapa.JOS MOARTEA.

[silver_boy]

O mostra despre cum poti spune frumos: " Nu e frumos...!"
so:

Nu e frumos...

Andrei Plesu
(Dilema Veche- 2005)


Nu toate valorile pe care ne întemeiem viata sînt argumentabile. As spune chiar ca neargumentabile sînt tocmai valorile cardinale, cele care nu ne parvin prin educatie, ci prin cutuma, cele a caror încalcare se amendeaza, de regula, prin expresii vagi, de genul "nu se cade", "nu sade bine", "nu se cuvine", "nu e frumos". Se poate dovedi, cvasi-geometric, de ce, într-o comunitate, e bine sa respecti legile. Dar nu se poate dovedi, cu aceeasi rigoare, de ce e bine sa fii generos sau cordial sau respectuos. Se poate demonstra de ce furtul si omuciderea sînt transgresiuni inadmisibile. E imposibil de demonstrat de ce trebuie sa-ti iubesti aproapele. Pentru a reusi, trebuie sa recurgi la alte nedemonstrabile, cum ar fi sentimentele, bunul-gust sau transcendenta. Argumentabilul e materia prima a pedagogiei. Neargumentabilul e teritoriul discret si atemporal al cuviintei. De o parte - "cei sapte ani de-acasa", de cealalta - mai multe milenii de experienta comunitara, adica de umanitate.

Or, se întîmpla un lucru curios: mai toata lumea admite ca educatia e ceva bun (chiar daca principiile si metodele ei variaza), dar nu e subînteles ca buna-cuviinta e, în sine, valabila. Neargumentabilului i se poate oricînd opune un tumultuos "de ce nu?", înteles ca expresie a libertatii. A cultiva imprevizibilul, a reactiona neconventional, a trai insurgent, pitoresc si provocator - iata o "regula" mult mai simpatica decît cumintenia. Daca acest furor al neconformitatii e un mod de a trai "autentic", un mod de a demola rutina si ideile gata-facute, el are o reala - si subtila - legitimitate. Dar daca e simpla zvapaiala, sentiment al unei infinite îndreptatiri, gesticulatie estetizanta - avem de a face cu o pernicioasa apologie a arbitrarului, daca nu cu o simpla obraznicie.

Buna-cuviinta e - inargumentabil - utila si în detaliul zilnic, si în marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, în orice împrejurare, o nota de politete si întelepciune, de natura sa faca viata, cu enorma ei diferentiere, suportabila. Daca te afli într-un teritoriu în care toata lumea e vegetariana, buna-cuviinta îti spune ca e preferabil sa nu-ti bati joc de salate si sa nu faci bancuri despre pascut. Nu ca nu se poate, nu ca e interzis, dar nu se cade, nu e frumos. Nu se cade sa-ti pocnesti parintii sau nevasta, nu se cade sa arunci de colo-colo geanta profesoarei tale, în timp ce ea încearca, plîngînd, s-o recupereze, nu se cade sa asculti muzica data la maximum în hotel, la doua noaptea. Pentru fiecare din noi exista zone, mai largi sau mai înguste, de inadmisibil. Cutaruia nu-i place sa-i iei peste picior automobilul, cutare detesta sa-i vorbesti de rau pe tarani, cutare socoteste ca sociologia e mater artium si nu suporta defaimarea ei, cutare, în sfîrsit, lucreaza constant cu inviolabile tabu-uri de corectitudine politica. Cu alte cuvinte, toti stim ce înseamna sa ti se conteste un idol. Dar sîntem gata oricînd sa contestam, necuviincios, idolii altora. Sîntem dogmatici cînd e vorba de valorile "noastre" si invocam "libertatea de expresie" cînd e vorba de valorile altora.

Exista deja o traditie (intensificata în ultimele decenii) a contestarii, persiflarii, culpabilizarii obiceiurilor si textelor religioase. Sau a "demitizarii" lor cu procedee la moda. De la "Biblia hazlie" pîna la Dan Brown, s-a încercat, practic, totul. Ca urmare, lumea se împarte spontan în doua tabere: aparatori ai creativitatii fara frontiere si aparatori ai traditiei. În fiecare din cele doua tabere exista, cred, spirite abuzive. Într-una, apar frecvent frazeologi ai unei "libertati" fara criterii, ateisti militanti, anarhisti, postmodernisti, profesionisti de tip leninist ai "societatii civile", mistici ai stiintei luminate sau gazetari de scandal. În cealalta, se pot identifica ideologi palizi ai pietismului, bigoti surescitati, slujitori obtuzi ai literei si ai ortopraxiei decerebrate etc. Si de o parte, si de alta, exista oarecari justificari. E mai mult sau mai putin normal ca firile "artiste" si "bransate" sa voteze pentru, iar cele evlavioase, drept-credinciosii, sa se simta lezati. Cine se asteapta ca ierarhiile ecleziale sa aplaude acest gen de spectacol confunda Biserica cu un ONG suedez. Fapt este ca, peste tot în lume, cele doua tabere se confrunta în acelasi mod, ori de cîte ori ies pe piata produse prea "originale".

Din punctul meu de vedere, a lua sacrul ca materie prima pentru mici virtuozitati de coloratura e un procedeu ieftin. Inargumentabilul e o prada usoara. Daca nu e protejat de buna-cuviinta, el poate fi trecut cu usurinta în registrul derizoriului. Artistului "liber" si dezinhibat i se pot furniza totusi cîteva argumente care sa-i relativizeze euforia. Deocamdata doua:

1) Nu se cade sa nu acorzi unei institutii stravechi si prestigioase (fondatoare a civilizatiei europene si a primei ei unitati) macar acelasi respect pe care îl acorzi analizei statistice, bibliografiei de specialitate si propriilor tale talente. E ridicol sa-ti aperi feroce propriile optiuni si sa nu dai doi bani pe optiunile (cel putin la fel de onorabile) ale altora. Si e de prost-gust sa declari, în aceeasi fraza, ca Hobbes e inconturnabil, dar Scripturile sînt o farsa.

2) Nu sade bine sa gîndesti discriminatoriu si nedemocratic, condamnînd la deriziune credinta unei majoritati. Nu se cuvine sa faci turnee în lumea araba cu parodii la Coran, sa faci bascalie de Vishnu sau de Buddha în India, sa batjocoresti pe Moise în mediul iudaic, si nici macar sa pretinzi ca toate tragediile grecesti sînt, de fapt, scrise de unul si acelasi asasin care a decis sa pacaleasca lumea. Nu ca nu se poate, nu ca e interzis. Dar nu e frumos. La limita - e kitsch.

[jeleu]

Si aflu, dupa 10 zile, ca a murit Sven Nykvist. Maestrul.


STOCKHOLM, Sweden (AP) -- Oscar-winning filmmaker Sven Nykvist, who was legendary director Ingmar Bergman's cinematographer of choice, died Wednesday after a long illness, his son said. He was 83.

Nykvist died at a nursing home where he was being treated for aphasia, a form of dementia, said his son, Carl-Gustaf Nykvist.

Nykvist won Academy Awards for best cinematography for the Bergman films "Cries and Whispers" in 1973 and "Fanny and Alexander" in 1982.

Nykvist's sense of lighting and camera work made him a favorite of Bergman's after their first collaboration on the 1954 movie "Sawdust and Tinsel," which began a partnership that lasted nearly 30 years.

"Together with Ingmar, he created movie history with those lighting arrangements," said Carl-Gustaf Nykvist, who directed the 2000 documentary "Light Keeps Me Company" about his father.

"He was called 'the master of light' because of the moods and atmospheres he could create with light. It was a near impossibility to create the moods he created."

Nykvist also worked on fellow Swede Lasse Hallstrom's "What's Eating Gilbert Grape" and did several movies with Bergman fan Woody Allen. His last film was "Curtain Call" in 1999.

"Sven Nykvist was somewhat of a father figure for me," Hallstrom told Swedish news agency TT. "He taught me very much during the movies we made together. He was the one who got Americans and the world to realize that lighting could be simple and realistic."

Nykvist's wife, Ulrika, died in 1982. In addition to his son, he is survived by his daughter-in-law, Helena Berlin, and grandchildren Sonia Sondell and Marilde Nykvist.


RIP

[herbert]

da, Plesu face semnul crucii in directia Alinei Mungiu Pippidi, cea care a scris cel mai profund &, of course, iconoclast text literar din ultimii 500 de ani :) in Romania - "Evanghelistii"...
ii respect credinta lui Plesu (se pare ca e un om credincios), dar sunt de partea Alinei...
-----------
de ce te-ai bagat mai Jeleu de la UZINA, ca eu vorbeam dspr articolul lui Plesu.
ps. imi pare rau pentru suedez

[Alex Leo Serban]

hai da-o dracu mai herbert, k moartea lui nykvist e mult mai importanta k un articol, oricit ar fi el d bun si frumos!
ink o data s vd k esti mai mult om d litere decit d celuloid...

sa zic si eu, k silver_boy:
dar nykvist???

spre rusinea mea, nu auzisem d moartea marelui cinematographer suedez... a fost, indiscutabil, unul din cei 10 f mari maestri ai acestei meserii - alaturi d g.r. aldo, d henri alekan, d nestor almendros, d gregg toland si d sacha vierny.

imaginile pling...

[herbert]

hai da-o dracu mai herbert, k moartea lui nykvist e mult mai importanta k un articol, oricit ar fi el d bun si frumos!
ink o data s vd k esti mai mult om d litere decit d celuloid...


als-ule, eu nu afirm deloc ca articolul lui Plesu e "bun si frumos", dimpotriva. comentariul meu e sceptic, atent si cu teama pentru evolutia de maine a lui silver_boy :) , care se lasa sedus de o aparenta frumusete, de urzelile stilistice ale lui Plesu... intr-o situatie cand credinta sa (a lui Plesu) imi limiteaza, imi cuminteste pedagogic libertatea...

[Alex Leo Serban]

scuze, am folosit un cliseu... in general art. lui plesu sint 'bune & frumoase' :P

in ac. caz nici eu nu sint d acord cu el (d obicei sint), pt k nici eu nu cred k trebuie k religia sa beneficieze d un statut special care s-o excepteze d la lucrarea artistik... din pacate, vdm (mai grav, nu numai in romanik noastra bisericoasa & ortodoxofila, ci in tzari cu o solida traditie democratik precum franta sau anglia...) o ingradire treptata a libertatilor artei... :((

[Leonard]

Imi cer scuze ca esti tu nesimtit
Articol de Andrei Gheorghe

"Imi dai si mie ce-i al meu ?

Nu pot sa-i sufar pe cei care au sa-ti dea inapoi bani si care te privesc in ochi taman in ziua in care trebuie sa-ti dea banii inapoi si iti spun linistiti, mirati, candizi, exasperati, semivinovati, ca n-au de unde. Sa ti-i dea inapoi adica. Totul incepe cu o intrebare: si cand mi-i dai inapoi ? Aaa, stai sa ma gandesc... pe 30. Ba, da’ esti sigur ca pe 30, ca-mi fac si io niste cacule... Da, frate, cum sa nu, sigur. Pe 30 primesc si eu niste bani. Iar pe 30 tu nu-l suni, ca ti-e putin jena (straniu cat de jena ti-e tie, cel facator de bine, fata de jena lui, cel nesimtit de rau). Si nu-l suni pe 30. Si-l suni pe 1, a doua zi. Si tot cu jena in glas, tot de prost ce esti, te balbai la telefon fara sa pui degetul pe rana. Cica l-ai sunat sa vezi ce mai face si cum mai merge. Si inainte de a inchide telefonul, cu ultimele sfortari, rusinat, balmajesti ceva de genul: ah, uite, absolut intamplator, imi... sarise din cap, acum mi-am adus aminte, da’ nu te supara ca nu-i nici o problema, intreb si io asa, cum intreb uneori cat e ceasul, mai stii ceva de banii aia ? O secunda de liniste si la fel de rusinat si la fel de intamplator raspunde si el: bai scuza-ma, am uitat. Ptiu, cum mi-o fi iesit asa din cap ? Scuza-ma, te rog, hai ca ti-i dau maine. Si maine se transforma in poimaine si raspoimaine in alta zi si el n-a primit banii, s-a imbolnavit mama lui, auzi ghinion: i s-a spart o teava, are nevoie de medicamente, a avut un accident, trece el sambata pe la tine sa ti-i dea si ziua se transforma in saptamana, saptamana in luna, jena in furie, furia in scarba si, daca ai noroc iti primesti banii inapoi, dar ramai cu constiinta faptului ca te-ai ajuns, n-ai decat bani in cap, iar el e o victima, un amarat care a avut ghinion si pana la urma ti-a dat banii inapoi si firaialdracu’ de hapsan, tot tu esti ala suparat. Banzai, frate ! Traiasca recuperatorii !"
(din B24FUN)

sooo true!

[silver_boy]

hai da-o dracu mai herbert, k moartea lui nykvist e mult mai importanta k un articol, oricit ar fi el d bun si frumos!
ink o data s vd k esti mai mult om d litere decit d celuloid...


als-ule, eu nu afirm deloc ca articolul lui Plesu e "bun si frumos", dimpotriva. comentariul meu e sceptic, atent si cu teama pentru evolutia de maine a lui silver_boy :) , care se lasa sedus de o aparenta frumusete, de urzelile stilistice ale lui Plesu... intr-o situatie cand credinta sa (a lui Plesu) imi limiteaza, imi cuminteste pedagogic libertatea...
herbert
cred k Plesu are in vedere un anumit "tip de cinism", atunci cand amendeaza "bufonii absolutului". Cinismul ala gratuit care darama (ridiculizeaza) un edificiu fara a pune nimic in loc...Si o face cum stie el mai bine, adik cu intelepciune, din moment ce taxeaza eticul au armele esteticului folosind " nu e frumos" in loc de " nu e bine"....
cat despre libertati cumintite pedagogic...stiu io...mai degraba mesajul ar fi asta : daca tot e sa-ti asumi vreo libertate asuma-ti barem una cu sens.
Nu ca n-ai putea, ca nu e permis, la limita, ca nu e bine ..doar ca..." nu e frumos"...

Leornard:
asta imi aminteste (p langa cele cateva dat. pe care le am ) de bancu cu tipu ala care castigand la loterie 3milioane de dolari e intrebat ce-o sa faca cu banii.
Pai o sa-mi platesc datoriile
Si cu restul?
Restu s-astepte, ce poola mea...

[herbert]

als-ule, eu nu afirm deloc ca articolul lui Plesu e "bun si frumos", dimpotriva. comentariul meu e sceptic, atent si cu teama pentru evolutia de maine a lui silver_boy :) , care se lasa sedus de o aparenta frumusete, de urzelile stilistice ale lui Plesu... intr-o situatie cand credinta sa (a lui Plesu) imi limiteaza, imi cuminteste pedagogic libertatea...
herbert
cred k Plesu are in vedere un anumit "tip de cinism", atunci cand amendeaza "bufonii absolutului". Cinismul ala gratuit care darama (ridiculizeaza) un edificiu fara a pune nimic in loc...Si o face cum stie el mai bine, adik cu intelepciune, din moment ce taxeaza eticul au armele esteticului folosind " nu e frumos" in loc de " nu e bine"....
cat despre libertati cumintite pedagogic...stiu io...mai degraba mesajul ar fi asta : daca tot e sa-ti asumi vreo libertate asuma-ti barem una cu sens.
Nu ca n-ai putea, ca nu e permis, la limita, ca nu e bine ..doar ca..." nu e frumos"...
[/quote]

@silver_boy,
pentru a te limpezi si a te situa corect in raport cu ce ti-a fost dat sa te ciocnesti... (adica articolul lui Plesu), e bine sa vezi si sa intelegi contextul. Plesu a polemizat, delicat-aluziv, cu "Evanghelistii" Alinei Mungiu, o piesa scrisa si publicata prin 1994, resuscitata cu prilejul spectacolului de la Tatarasii din Iasi din toamna-iarna lui 2005. Aceasta e miza textului lui AP, care ar vrea o intelighentzie romaneasca mai pioasa, mai aproape de stilistica sa... Aici, in acest interval, se produce conflictul. Ma intereseaza cum se situeaza lumea fata de aceasta opinie plesiana. N-are rostul sa-mi spuna cineva ca AP scrie bine si frumos. stiam.
iar despre "cinism gratuit" si "libertate cu sens" nu vreau sa discut.

[silver_boy]

stiu de "Codul lui Mungiu" cum ironic o numea un cronicar...
Am citit nenumarate cronici, articole, etc. - timp de cateva luni de zile a tinut paginile tuturor rev. culturale
Evident, cu autosesizari isterice are clericilor ( culminand cu propunerea interzicerii reperezentatiilor and stuff, ... )
Oricum, "ideea" unui Iisus care are o relatie in proximitatea erotismului cu Magdalena nu mi s-a parut deloc originala. Asta e singura "blasfemie" pe care i-o pot reprosa. Piesei si lu Pippidi.

[Alex Leo Serban]

... pai, tocmai faptul k nu era 'originala' (a trecut si kazantzakis p-acolo, right?) ar fi trebuit s-o fak mai usor d inghitit, logic nu?

ideea e k biserik s opune din rasputeri oricarei incercari d umanizare a personajului istoric/canonic/ whatever isus...
mie, desi nu sint crestin & nici religios, mi s-ar parea mai credibil un isus care a fornicat cu m-m! vba lui ian mckellen la cannes - macar asta dovedeste k nu era gay :w00t:

[silver_boy]

... pai, tocmai faptul k nu era 'originala' (a trecut si kazantzakis p-acolo, right?) ar fi trebuit s-o fak mai usor d inghitit, logic nu?

ideea e k biserik s opune din rasputeri oricarei incercari d umanizare a personajului istoric/canonic/ whatever isus...
mie, desi nu sint crestin & nici religios, mi s-ar parea mai credibil un isus care a fornicat cu m-m! vba lui ian mckellen la cannes - macar asta dovedeste k nu era gay :w00t:

biserica va obiecta intotdeauna impotriva a orice depaseste canonul.
biserica nu vrea "reformisme" nu vrea upgrade, ea vrea ...traditie
biserica e un pentium care opereaza cu W. first edition
They dont need Linux

evident ca e fff posibil ca Isus sa se fi incurcat cu MM.
nu mi se pare deloc neverosimil si nici blasfemitor (in fond...why not)

very funny indeed argumentul lui mkclellen, desi...
cineva care, sa spunem, ar face un film despre posibila homosexualitate a lui Iisus (parca au fost cateva tentative) s-ar putea apara la fel spunand, bunaoara, "macar asta dovedeste ca nu era zoofil"
:lol:

Doamne Iarta-ma!

als, herbert, cu tot respectul pt. ateismul dvs. (care e mai ateu decat al meu lol) treb. sa va amintesc ca eliade s-a straduit toata viata sa arate ca sacrul se camufleaza in profan si..la limita..spiritul religios in "oamenii fara religie" or agnostici , whatever
io zic ca a avut dreptate.

[Alex Leo Serban]

bah, nu stiu... kestia asta cu sacru care s camufleaza in profan... ma lashi!?
pare mai curind un alibi pt preocuparea lui eliade insusi pt ist. religiilor - s stie k eliade nu era un om religios, ba kiar era un caracter infect, so...

dar una e religia (sau religiile), si alta religiosul... poti sa nu respecti dogmele unei biserici, si totusi sa fii un om religios. si new age-istii sint oameni f religiosi! in cazul plesu vs mungiu-pippidi e vba dspr blasfemie, deci incalcarea unui tabu religios, nu dspr sacru... hai sa nu amestecam! sa nu uitam k unii mistici atingeau extazul in plina orgie sexuala

[Ambra Blu]

s stie k eliade nu era un om religios, ba kiar era un caracter infect, so...

dar una e religia (sau religiile), si alta religiosul... poti sa nu respecti dogmele unei biserici, si totusi sa fii un om religios.

Stai ca nu te inteleg. Ce treaba are 'religiosul' (chiar in acceptiunea ta) cu 'caracterul infect'? Logica ta imi scapa: ori nu e religios deloc (ceea ce conditia mea de fan hardcore Eliade respinge din voleu, asa, lejer), ori e 'religios' (nepracticant, dar, paradoxal, 'om religios'). Dar, nu, ideea e ca Mircea Eliade era un homo religiosus in toate acceptiunile termenului, practicant de pranayama etc.

PS: Nu stiu ce importanta are, dar eu pe el l-am votat la Mari romani.

[raptor]

... hai sa nu amestecam! sa nu uitam k unii mistici atingeau extazul in plina orgie sexuala

gilles de rais era unul dintre ei...

[Alex Leo Serban]

pt ambra

ma rog. mie mi s pare k eliade nu avea c sa caute intre primii 10 mari romani... e un autor 'de nisha', prizat d intelighentie. o avea el ditamai bulevardu in bucurestiul uber-rezidential, in timp c cioran n-are nici macar o stradutza - cioran scria mai bine! idem ionesco, care e mai important pt ist. literaturii universale decit eliade, cu citeva romane ok, dar si cu mult balast (prozele fantastico-kitschoase)... cit dspr studiile sale d ist. religiilor - ma lasa rece, pt k nu ma intereseaza c cred miliarde d oameni, punct.
re: nedumerirea ta, cred k a fost o scapare lexicala; 'nu era un om bisericos' era mai corect... adik nu s supunea preceptelor bisericii, nu fa aia, nu fa ailalta etc. in consecutia frazei si in context, 'ba kiar' era un augmentativ: nu doar k era ne-bisericos (sint multi oameni care nu sint, dar sint caractere bune etc), dar era si asa si p dincolo...
eliade era insa, intr-adevar, un homo religiosus (adik, nu doar interesat d sacru, dar si practicant al lui, in variantele amintite d tine), iar (nicio leg. logik acum!) faptul k era - totodata - un caracter infect ar trebui sa mi-l fak simpatic... dar nu; e prea atzos pt a fi cu adev. simpatic.
a fost un om al exceselor (in viata & literatura), si asta e singurul lucru interesant leg. d el.

pt raptor

mmm... gilles de rais, yummy! :P

pt bubu

toate 'argumentele' p care l aduci ar avea greutate dk 'codul da vinci' ar fi un studiu... dar el este roman, fictiune adicatelea! si forrest gump a dat mina cu j.f. kennedy, nu? if u get my point...

[Airlight]

de jumatate de ora CNN-ul face un coverage usor nauc si grabit la ceea ce pare sa fie stirea zilei: google a cumparat youtube. tranzactia e estimate la cote intre 1.6 si 2.2 miliarde $

[silver_boy]

da mon, i knew it , allways the fresh news are here...

www.nytimes.com

[drudu]

Materazzi devine scriitor

sapt trecuta s-a lansat o carte cu 249 de fraze pe care Materazzi i le-ar fi putut spune spune lui Zidane

printre cele mai absurde sunt:
"Poti sa-mi arati exact unde e sternul?"
"O sa-ti spun cum se termina LOST"
si
"De cand a murit Foucault, filosofia franceza e de tot kkt-ul"

castigurile obtinute din vanzari vor fi donate Unicef-ului.

(gazzetta dello sport)

[Cinemania]

si li se va citi oare si copilasilor din comoara gandirii macaronarului?

[Airlight]

sympa.

[Gaandalf]

cioran scria mai bine!
21 rue de l'Odeon iti spune ceva ? mai gasesc ceva acolo daca ma duc ?

[Alex Leo Serban]

pt gaandalf

nu, din pacate la adresa aia nu mai gasesti p nimeni... :((
inceark mai bine la cimitiru montparnasse; tot acolo - si beckett 8)

[Gaandalf]

nu, din pacate la adresa aia nu mai gasesti p nimeni... :((
inceark mai bine la cimitiru montparnasse; tot acolo - si beckett 8)
nu am cautat nimic despre adresa asta doar speram sa gasesc ceva acolo. macar o urma ceva...
trist oricum si merci ptr lamurire

[herbert]

21 rue de l'Odeon iti spune ceva ? mai gasesc ceva acolo daca ma duc ?

nu mai gasesti nimic, nici un semn al trecerii/trairii lui Cioran pe acolo...
uite ce scrie Gabriel Liiceanu in "Declaratie de iubire", Humanitas 2001: "...Dupa moartea Simonei (sotia lui Cioran - n.mea), mansarda din rue de l'Odeon, alcatuita din trei camarute (...) a fost reinchiriata...
Cand am revenit la Paris in noiembrie si am trecut prin dreptul casei cu numarul 21, am avut senzatia nu ca Cioran disparuse, ci ca amprenta lui pe cerul Cartierului Latin fusese suprimata. (...) Nu mai erau acolo nici fotoliul de rachita din "living" in care sedea cand primea musafiri, nici patul lui nespus de mic, ca un pat de copil, acoperit cu o scoarta ardeleneasca, nici masa lui de scris, inghesuita sub tavanul teshit. "Mansarda lui Cioran" disparuse...

[Alex Leo Serban]

nu, simone boue (p care am cunoscut-o in 93, la un vernisaj parizian - k si p cioran, d altfel) nu era 'sotia' lui e.m.c., ci tovarasha lui d viatza...
ador acest cuplu neconventional, care a trait toata viata intr-o mansarda, 'mai aproape d cerul liber'!... trebuie spus si k moartea simonei e invaluita in mister, ea (o inotatoare f buna) murind inecata. odihneste alaturi d partenerul ei d viatza in ac. cimitir
cind am fost penultima oara la paris, am pus 2 mere verzi - unul p mormintul lui cioran, celalalt p al lui beckett...

[Gaandalf]

nu mai gasesti nimic, nici un semn al trecerii/trairii lui Cioran pe acolo...
uite ce scrie Gabriel Liiceanu in "Declaratie de iubire", Humanitas 2001: "...Dupa moartea Simonei (sotia lui Cioran - n.mea), mansarda din rue de l'Odeon, alcatuita din trei camarute (...) a fost reinchiriata...
Cand am revenit la Paris in noiembrie si am trecut prin dreptul casei cu numarul 21, am avut senzatia nu ca Cioran disparuse, ci ca amprenta lui pe cerul Cartierului Latin fusese suprimata. (...) Nu mai erau acolo nici fotoliul de rachita din "living" in care sedea cand primea musafiri, nici patul lui nespus de mic, ca un pat de copil, acoperit cu o scoarta ardeleneasca, nici masa lui de scris, inghesuita sub tavanul teshit. "Mansarda lui Cioran" disparuse...
mi se pare foarte urat din partea francezilor l-au catalogat drept: scrritor francez de origine romana sa nu fie in stare sa lase in urma o mica amintire. ma gandesc cu groaza ca o sa ajung intr-o zi acolo sa sun la usa aia sa cer sa vad daca a mai ramas vreo urma de cioran si o sa imi inchida usa in nas
in Eseu despre Cioran, Humanitas 1998 - Fernando Savater ii ia un interviu: "CIORAN: ULTIMUL DANDY" (Octombrie '90) pe mansarda lui care se intampla sa fie si pe coperta.
e prima si probabil singura mea tentativa de a vedea casa unui scritor. numai pentru cioran as fi facut asta.
e chiar trist sa auzi ca a disparut chiar asa.

[Alex Leo Serban]

mda, din pacate nu e singuru caz: in ile saint louis, kiar in capatul ei, este o f frumoasa casa in care a locuit martha bibescu... pina acu citiva ani exista si placutza care amintea ac. lucru; dupa 'renovarea'casei, placutza a disparut!
am vbit cu patapievici, dar si cu citeva nume grele d la paris, sa facem o kestie care sa repuna placutza la locul ei. iar acum, ac. actiune ar trebui sa vizeze si casa in care a locuit cioran!

cit priveste interviul lui savater - nu-l stiam! e culmea, pt k eu, in cartea mea, spun ac. lucru dspr cioran: k era un dandy... trebuie neaparat sa citesc interviul!

mansarda s vd putin si in interviul luat d liiceanu si filmat d costik chelba pt tvr, nu mai stiu cum s kema filmu...

[Gaandalf]

cit priveste interviul lui savater - nu-l stiam! e culmea, pt k eu, in cartea mea, spun ac. lucru dspr cioran: k era un dandy... trebuie neaparat sa citesc interviul!...
i see no other option than you willingly coming down quietly and handing me your book :D
serios acum - in Constanta am sa caut dar nu cred ca o sa o gasesc. intr-un viitor mi-ar placea sa o citesc.

[herbert]

nu, simone boue (p care am cunoscut-o in 93, la un vernisaj parizian - k si p cioran, d altfel) nu era 'sotia' lui e.m.c., ci tovarasha lui d viatza...
ador acest cuplu neconventional, care a trait toata viata intr-o mansarda, 'mai aproape d cerul liber'!... trebuie spus si k moartea simonei e invaluita in mister, ea (o inotatoare f buna) murind inecata. odihneste alaturi d partenerul ei d viatza in ac. cimitir
cind am fost penultima oara la paris, am pus 2 mere verzi - unul p mormintul lui cioran, celalalt p al lui beckett...

hai sa "lucram" asupra detaliului :) : Cioran ii spunea lui Simone Boue "mon amie" (prietena mea)...
am scris "sotie", pt ca ma gandeam a nu-l derutez pe gaandalf, dar nu e cazul, il simt foarte pasionat de subiect... va afla, va intelege...

[Alex Leo Serban]

pt herbert

stai linistit, gaandalf e baiat mare, va intelege situatia - nu cre sa-l sperie ideea d concubinaj, kiar si la virste inaintate... :lol:

pt gaandalf

coming down to u? sau cumming down to u?? vezi k la mine conoteaza altceva... ;)

oricum, ieri am cautat-o la cartureshtiu d lga patria, vroiam s-o iau cadou unei prietene care pleak miine la londra, si s epuizase; a vbit libraru la celalalt cartureshti si mi-au pastrat ult. exemplar... cre k are un tiraj ff mic, habar n-am

dar, ATENTIE everybody: ac. NU este cartea dspr cinema!! aia apare abia peste o luna la polirom

[Gaandalf]

"come down or be taken!" - eu asa imi amintesc ca era expresia ... si continua ceva gen: "& i hope you want to be taken" ... irelevant ...there isn't going to be any cumming or anything of that sort ... :w00t:

incerc sa fac rost de cartea ta chiar daca nu este despre cinema. ma intereseaza/pasioneaza foarte mult cioran. faptul ca tu ai scris despre cioran si ca l-ai si cunoscut este suficient ca eu sa iti solicit cartea, cumva, daca mai gasesti, desi tirajul e mic. :?
ador acest cuplu neconventional, care a trait toata viata intr-o mansarda, 'mai aproape d cerul liber'!...
i concur

pour monsieur herbert:
sunt vaccinat si trecut prin multe - asa ca nu tre sa iti faci griji cum vorbesti cu mine. nu ma ud asa repede.

[Supastar]

coming down to u? sau cumming down to u?? vezi k la mine conoteaza altceva... ;)
really???

:shock:

errmmm....

:?

hmmm....

:huh:

NU este cartea dspr cinema!! aia apare abia peste o luna la polirom
O asteptam (mai ales)/(si) pe aia! (eu, cel putin, in mod special the persona part ;) )

[silver_boy]

pe (i)Realitatea TV , a III- a editie a emisunii Altfel, Liiceanu si Plesu discutand despre asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia... brusc dialogul e intrerupt, pe ecran apare EDITIE SPECIALA , apoi o jurnalista surescitata:...Galacticii de la Real Madrid vor ateriza in cateva minute ... si dai talk-show si dai comentarii...

[Supastar]

pe (i)Realitatea TV , a III- a editie a emisunii Altfel, Liiceanu si Plesu discutand despre asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia... brusc dialogul e intrerupt, pe ecran apare EDITIE SPECIALA , apoi o jurnalista surescitata:...Galacticii de la Real Madrid vor ateriza in cateva minute ... si dai talk-show si dai comentarii...

mi-ai luat-o inainte!:o

culmea culmilor e k faza asta avea loc in timp ce plesu&liiceanu ajunsesera l partea in care spun "lucruri strigatoare la cer"/"lucruri aiuritoare".
exemplele saptamanii date de ei sunt nimic pe langa cat de strigator la cer si d aiuritor e s le intrerupa emisiunea s ne spuna k "aproape" au sosit "galacticii" :hmm:

[herbert]

hai ca le-a venit randul si compozitorilor :D
hermeneutul lui Leonard Cohen (vezi excelenta carte de la Polirom...), Mircea Mihaies le-o spune, provocat si de ezitarile Iuliei Popovici ( ea e una din tinerele jurnaliste oripilate de... demascari...).
am ras si mi-a placut...
comentariul a aparut in Ev. zilei. Tot acolo semneaza - parca miercurea - si H.-R. Patapievici.

"Geamparaua de partid
16 Octombrie 2006
Mircea Mihaies

Daca n-ar fi existat neasteptatele reactii de aparare a „victimelor” din partea unor jurnalisti foarte tineri, probabil ca n-as fi comentat decizia Uniunii Compozitorilor de a publica lista membrilor care, prin creatia lor, au diseminat ideologia comunista. M-as fi multumit sa parcurg, resemnat, numele autorilor de ragete bolsevice, preluate, apoi, de magari solemni, imbracati in costume de epoca ori trasi la itari si incaltati in opinci de lux, sponsorizate de „Romarta”.
Daca respectivii ar fi ramas doar la compozitiile lemnoase, n-ar fi fost prea multe de zis. La urma urmelor, puteai fi chiar sincer indragostit de Ceausescu - asa cum, indubitabil, a fost Elena. Iar de comunism sunt inamorati indivizi care, si astazi, pozeaza in democrati.
Partea mai putin eleganta e ca aceiasi tantari ai portativelor sareau dintr-un festival in altul, mutandu-si setea de bani de la Mamaia la Brasov, si de la Targoviste la Bistrita-Nasaud. Opinteala partinica era gras remunerata, in perfecta logica a epocii: il pupi in fund pe Pingelica, dar te alegi cu o pereche de pantofi Bally.
Sigur ca in cazul compozitiilor de genul „Partidul Ceausescu Romania”, „Cincinalu-n patru ani si jumatate” ori chiar inubliabilul „Macarale”, compozitorul era dublat, in nemernicia lui, de textier. Dar el nu poate fi exonerat - cum sugereaza o tanara si frumoasa jurnalista culturala. Cum sa-mi imaginez ca atunci cand punea nota langa nota, insailand avortoni sonori aducatori de galbeni, compozitorul credea ca da la iveala cantece de leagan ori romante?
Daca profitorii bunavointei comuniste ar merita insa un proces, ar fi, in opinia mea, pentru altceva: pentru plagiat. In 1990, la Washington, Dorin Tudoran mi-a pus sa ascult o caseta cu cantece revolutionar-patriotice. Lasand deoparte calitatea precara a inregistrarii, piesele semanau, ca doua picaturi de apa, cu ragaiturile pe portativ care ne otravisera viata pana la caderea comunismului. Cu zambetul lui cel mai diafan, Dorin m-a chestionat: „Ei, ce parere ai, iti plac cantecele compuse in anii ‘30 in cinstea Capitanului?”.
Ca unul care auzeam atunci pentru prima oara compozitii legionare, era sa cad de pe scaun. Niciodata sintagma „extremele se ating” nu mi s-a parut mai bine ilustrata. Aceeasi determinare lugubra, de ciocli imbracati de botez, aceeasi martialitate tampa, de racan pe care-l strang ciuboatele, aceeasi avalansa de gongorisme tembele si sentimente inalte cat plopul, si la unii, si la altii.
Am toate motivele sa cred ca daca, in clipa de fata, un functionar cinic ar propune initierea unui concurs national „Cantarea Democratiei”, specialistii in tiribombe ideologice ar scoate flintele din rastel si-ar reincepe sa ne improaste cu pucioasa puturoasa a inaltei lor inspiratii. Faptul ca in plin centru al Bucurestiului, in locul in care s-a murit, in 1989, pentru libertate, s-a inaltat, chiar in acesti ani, o monstruozitate careia i se spune „teapa Revolutiei”, ma scuteste de orice demonstratie.
Da-i artistului roman prilejul sa se prostitueze, si-o va face cu o placere de a se scufunda in scabrosenia de neintalnit nici macar la marii pornografi ai epocilor decadente.
In ce-i priveste pe compozitori, nu se pune problema de a-i scoate din case, de a le taia pensiile, de a da in ei cu pietre. Dar macar obrazul li se poate arata, pentru contributia la nenorocirea unui intreg popor. Suntem cum suntem si aratam cum aratam si pentru ca, decenii in sir, am fost expusi la emanatiile radioactive ale sunetelor otravite pompate de megafoanele ideologiei.
Se cunoaste exemplul vacilor care, puse sa asculte Mozart si Beethoven, au crescut simtitor productia de lapte. Cum puteam sa aratam, decat a epave, la iesirea din comunism dupa ce, zi de zi si ceas de ceas, urechea noastra fusese violata de stridenta comunist-legionaroida, de sunetele cu inflexiuni chinezesti, inecate in alamuri si tobe, ale compozitorilor de serviciu ai dictaturii?
Sa nu mi se spuna ca daca nu-ti placeau fratii Grigoriu ori Temistocle Popa n-aveai decat sa-ti cumperi muzica preferata de la magazin. Problema e ca si in magazine tot peste discurile lor dadeai, si nu peste inregistrarile complete ale lui Enescu, Bruckner, Mahler sau Alban Berg. Substituindu-se adevaratelor valori, piticaniile faceau figuri de „clasici”.
Niste clasici ai nerusinarii, desigur, dar cu atat mai agresivi si lacomi. Platiti regeste, beneficiind de avantajele revarsate asupra fidelilor partidului (de la popularizarea prin televiziune si radio la ocuparea unor functii-cheie in sistem), ei au stiut, cu perfectul spirit de orientare al lichelei, sa devina, din servitori, marci ale epocii."

[Alex Leo Serban]

ok, numai k 'tinara si frumoasa jurnalista' care l-a inspirat si la care s refera mm cre k este - mai degraba - cristina modreanu... care a scris si ea, dspr asta, in 'gandul'.

probl e alta (si o spun sapt asta intr-un 3,14 dilematic): ministru iorgulescu zice k toti astia, cintaretii marelui rahat, tre sa fak un pas inapoi pt k 'au afectat fibra morala a poporului'... in art. lui, mm pare sa fie d ac. parere..
or, scuzati-ma, este o aberatie logik (si o spun cu tot cinismul care mi-a mai ramas!): dk poporu a fost 'afectat, in 'fibra lui morala', D C ar trebui k aia care i-au afectat-o sa fak un pas inapoi!? logic, inseamna k poporul a fost 'modelat' d acestia, cantitatea d fibra morala la cintar a scazut dramatic, asha incit poporului i s rupe d cintecelele sprintzare dedicate 'toarshului'! pt 'popor', marius teicu - sa zicem - e in cont. autorul unor slagare nemuritoare... :lol:

iar cazul cel mai eclatant al ac. situatii este insasi predecesoarea dlui iorgulescu la minister, dna mona musca: cu toate belelele si cu toate demascarile, dumneaei s mentine in topu politicienilor! pt mine, este un q.e.d. absolut.

[Bogie]

"Un alt schizofrenic (care scrie la fel de prost) este Radu Paraschivescu. Stiti care, tiganul ãla, care parcã-i frate geamãn cu Saddam Hussein, avînd muian de frizer decedat fiindcã a bãut odicolon: mustatã înfoiatã si mare cît vrabia, fatã negroidã, chinuitã de pulsatii hemoroidale, chicã abundentã si bunã de ascunzis pentru pãduchii de lemn. Idiotul ãsta tine Cronica TV la „Excrementul zilei“. Pe cine credeti cã i-a cãsunat acum repetentului Paraschiv Rãdulescu (sau cam asa ceva)? Pe Sergiu Nicolaescu! Care, în mintea beznicioasã a scribãlãului, e...netalentat (?!). Incredibil, nu-i asa? Un neica-nimeni, un parazit intestinal care asteaptã trecerea prin zonã a unui pîrt ca sã ia si el vehiculul necesar, pentru a scoate capul în lume, anuleazã, dintr-un foc, munca de o viatã a unuia dintre cei mai mari regizori europeni! Cine e golanul ãsta de Paraschivescu, ce-a produs el în viatã, ca sã-l judece pe Sergiu Nicolaescu? Uite, de-aia se alege praful de tara asta: orice bacterie îsi permite sã umple de bale leii si vulturii!"
:hmm:

[Alex Leo Serban]

m-am speriat... nu am vazut ghilimelele si am crezut k este parerea ta proprie si personala (scuze!) si nu-mi venea sa-mi crez okilor d c citesc alb p bleumarin!!! :shock:

dar totusi - totusi -, cine scrie ororile astea dspr f talentatul scriitor, traducator si publicist radu paraschivescu!?
este exact opusul descrierii ignare d mai sus: un tip super-urban, super-articulat, cultivat, rafinat si ff bun cunoscator intr-al literaturii - romane si anglo-saxone!

[Cazeemeer]

"Un alt schizofrenic (care scrie la fel de prost) este Radu Paraschivescu. Stiti care, tiganul ãla, care parcã-i frate geamãn cu Saddam Hussein, avînd muian de frizer decedat fiindcã a bãut odicolon: mustatã înfoiatã si mare cît vrabia, fatã negroidã, chinuitã de pulsatii hemoroidale, chicã abundentã si bunã de ascunzis pentru pãduchii de lemn. Idiotul ãsta tine Cronica TV la „Excrementul zilei“. Pe cine credeti cã i-a cãsunat acum repetentului Paraschiv Rãdulescu (sau cam asa ceva)? Pe Sergiu Nicolaescu! Care, în mintea beznicioasã a scribãlãului, e...netalentat (?!). Incredibil, nu-i asa? Un neica-nimeni, un parazit intestinal care asteaptã trecerea prin zonã a unui pîrt ca sã ia si el vehiculul necesar, pentru a scoate capul în lume, anuleazã, dintr-un foc, munca de o viatã a unuia dintre cei mai mari regizori europeni! Cine e golanul ãsta de Paraschivescu, ce-a produs el în viatã, ca sã-l judece pe Sergiu Nicolaescu? Uite, de-aia se alege praful de tara asta: orice bacterie îsi permite sã umple de bale leii si vulturii!"

:hmm:
Macar citeaza sursa, ca in prima clipa am crezut ca asta e parerea ta si ma si pregateam sa raspund cu cate ceva de Sergiu Nicolaescu.
Deci, sursa: revista "Romania Mare", http://www.romare.ro/revro/curent/sapt.htm

[gionloc]

mda, Romania Mare... pin`la urma fiecare lighioana (precum RM) pre limba si in stilul ei moare... enormitati carora nu are sens sa le replici!
e un proverb de-al nostru care spune sa nu intri in disputa cu prostul fiindca-i posibil ca ceilalti sa nu mai vada diferenta!

[Bogie]

Macar citeaza sursa

pai eu credeam ca e evident. :P

[herbert]

Bogie, doamne, teoctistu meu!
pai aici e interzis sa citam Romania mare - WC-ul public.
Radu Paraschivescu e un tip foarte OK. subscriu la ce a scris als mai sus dspr el.

[gionloc]

dupa cum incepe citatul din RM ( :hmm: )... trebuie sa mai fie vreun domn luat drept schizofrenic de trupa de papagalo-guano-pamfletari ai lui TVC. sau chiar asa, schizo, debuteaza chiar articolul ?

[herbert]

un interviu cu Andrei Codrescu - stilul Jenica Istodor, care nu-mi place deloc, ma enerveaza. Tipul (Istodor) le banuieste abundent, dar e bagator, pana e bagat in ma-sa... Si asta irosete un colt de pagina la Dilema veche...
In schimb, Andrei Codrescu mi-a placut..., ca de obicei.

Reteta reusitei lui Andrei Codrescu
de Eugen Istodor in evz

Avem si noi un ochi de roman destept prin toata America. Este Andrei Codrescu. Nu e printre snobi, nu e printre cei care matura pe strada, „americani“ de-ai nostri.
Codrescu chiar a reusit in America: vede cu ochii si scrie cu condeiul despre America, americaneste. Lucru rar intilnit la pleiada de romani reusiti de secole prin tara aia cit un continent.

Cit de prosti sint americanii? Noi, romanii, cind venim de acolo spunem... mama, sint prosti, nu stiu aia, n-au auzit de Hegel, sint niste robotei cu care vorbesti numai si numai pe anumite subiecte, in rest, nu stiu nimic.
Doua sute de milioane de americani sintem: jumatate dintre noi ne-am prostit temporar cind l-am ales presedinte pe George W. Bush. Ne-a trecut. Milioane dintre noi provin din alte tari unde se spun prostii ca „mama, sint prosti“ americanii. Omul de rind in America e o faptura complexa, de obicei de origine europeana, sau latin-americana, sau asiatica, si nu-i deloc prost. Americanii sint indeminatici, lucreaza la amuzamentele lor proprii, nu se intereseaza de politica decit cind ii atinge la buzunar si contribuie voluntar cu bani si timp la organizatii caritabile. Avem mii si mii de asociatii civice, care supravietuiesc din contributiile membrilor.
America este tara cea mai spirituala din lume, cu sute de culte si religii, care-s lasate in pace de guvern. Se vorbesc sute de limbi si se cultiva libertate de expresie si de religie, chiar si cea a musulmanilor, de unde vin dusmanii Americii. Democratia americana este strasnic pazita de zeci de organizatii puternice, ca American Civil Liberties Union (ACLU). Noi avem un sistem politic care se curata singur de coruptie prin mecanisme constitutionale.
Nici oamenii de rind?
Oamenii de rind nu-s prosti, sint discreti, lasa pe altii sa-si faca treaba, chiar daca-i excentrica. Sensibilitatile europene se simt ofensate in America de lipsa de protocol (costa timp!) si de refuzul americanilor de a avea opinii generalizate si explicatii despre tot ce se intimpla in lume, un narav trist al bastinasilor vechii Europe. E bine ca nu au auzit de Hegel, ca daca ar fi auzit, s-ar simti obligati sa-l citeasca (nu cum fac cei care-i acuza, care numai au auzit) si ar fi o mare pierdere de timp. Opiniile romanilor despre toate, inclusiv despre americani (conspirative, de obicei), sint o pierdere de timp intr-o tara eficienta si“ investita“ in tehnologiile secolului 21. Sa nu uitam ca americanii conduc discutiile prezentului la frontierele tehnologiilor de comunicare, care au fost inventate de ei. Eu predau intr-o universitate cu 16.000 de studenti, una dintre miile de universitati de pe continent, unde se transmit idei avansate despre toate stiintele, in conditii extrem de bune, in mijlocul unei afluente fenomenale. Prosti? Hmmm.
Sistemul consumist „hamburger“ e mai daunator decit sistemul comunist ce a durat 40 de ani?
Cine spune? Economia de piata nu se poate compara cu dictatura leninista. La un nivel sentimental, primitiv, utopia socialista a atins sufletele unor idealisti. In practica, a fost o catastrofa pentru oamenii oprimati de ea. Singurul lucru care se poate spune in favoarea ceausismului este ca-i mort si ca-i prinde bine. Ramasitele umane ale colaboratorilor regimului autoritar o sa devina si ele fantome, slava Domnului! Un hamburger este infinit superior (sic!) lipsei totale de alimente. Astea spuse, capitalismul are cusururi si e greu de inteles pentru oameni obisnuiti sa fie hraniti cu idei si sarcini de sefi. Capitalismul fara caritate, societate civila, legi pentru protectia mediului, a copiilor, a minoritatilor e brutal.
Dar, la noi, capitalismul nu este ca-n America.
Guvernarile Romaniei postdecembriste nu au inteles necesitatea absoluta de a-si proteja cetatenii cu legi cum sint cele spuse mai sus. Politicienii mint si fura, si oamenii fac si ei acelasi lucru, la scara mai mica, si toti cred ca vine Europa sa-i salveze. Problema fundamentala este etica: vor romanii sa protejeze mediul, sa apere copiii si sa trateze bine minoritatile, sau vor numai sa pretinda si sa se poarte prosteste cum au facut-o demult? Economia de piata este singura speranta pentru viitor, fiindca un hamburger este proteina care sustine organismul si visurile lui despre generatia viitoare.
Cit de mult v-a enervat „political correctness“?
Nu am inteles niciodata acest termen. De obicei este folosit peiorativ de conservativi, care vor sa puna frina la drepturile femeilor, imigrantilor, minoritatilor, saracilor, handicapatilor. Noi avem legi care asigura demnitatea umana a fiecarui om si un „bill of rights“ pentru mediu. Opozantii acestor drepturi lucreaza pentru firme care vor sa polueze si sa angajeze oamenii la salarii mizerabile. Suna cam prost „political correctness“, dar va asigur ca fara ea ne-am intoarce la suferintele trecutului.
Ce inventii americane va plac?
Democratia, Internetul, McDonald’s, codul genetic descifrat, lumea virtuala.
De ce kitschuri sinteti plin in America?
Toate obiectele pe care le am sint kitschuri, inclusiv icoanele. Obiectele-s kitsch a priori si bine sint. Nu cred in „bun-gust“.
Si la americani se fura din casele parasite dupa cataclisme naturale, ca la noi.
Diferenta e ca cei care fura in New Orleans sint o mica parte din populatie.
De ce se mai citeste carte in lumea americana?
Se citeste din ce in ce mai putin, desi se publica (si se citesc!) sute de mii de carti pe an. Internetul da multe informatii si maninca timpul liber. Americanii se intereseaza mult de nonfictiune, de informatii practice, si mai putin de literatura si filosofie. Studentii il citesc pe Hegel la cursuri… pe Internet. In realitate, se citeste enorm, dar nu neaparat in forma de carte.
De ce scrieti atunci carti, articole?
Scriu, fiindca e lucrul cel mai bun pe care-l fac. La timplarie nu ma pricep. Am reusit fiindca sint bun la meseria mea.
Ati folosit vreo smecherie romaneasca in scris?
Smecheria e prostie – incerc sa nu fiu prost.
Ce avere aveti, ca scriitor? Masina-casa-actiuni la bursa?
Nu conduc masina, n-am actiuni la bursa, am o casa in munti – si, in orice caz, asta nu-i treaba ta. Iti raspund numai pentru ca cred ca ai intentii bune, altfel ti-as spune sa te duci in ma-ta!
Masini? Tabieturi? Marca computer? Marca de hirtie de scris? Marca de pix? Marca de tricou? Brand de mincare? Brand de privelisti? Brand de tutun? Brand de cafea? De ce?
Prea multe intrebari. Nu am timp. Ma duc sa-l citesc pe Hegel.

Cine e si ce face Andrei Codrescu Andrei Codrescu este poet, romancier si eseist. Comentariile sale sint difuzate periodic de National Public Radio. A scris si a jucat in filmul „Road Scholar“, distins cu Peabody Award. Printre romanele sale se numara „Contesa Singeroasa“ si „Mesi@“. Este, de asemenea, autorul volumelor „Ay, Cuba: A Socio-Erotic Journey“, „The Devil Never Sleeps“ si „An Involuntary Genius in America’s Shoes (and What Happened Afterwards)“. Andrei Codrescu editeaza publicatia online „Exquisite Corpse. A Journal of Books&Ideas“ – (http://www.corpse.org). Preda cursuri la Louisiana State University. A publicat la Editura Polirom: „Casanova in Boemia“ (2005), „Scrisori din New Orleans“ (2006), „Mesi@“ (2006) si „Wakefield“ (2006).

[raptor]

.mult zgomot pentru (un) NIMIC.

[Alex Leo Serban]

"Cel puþin pentru generaþia mea, dar cred cã la fel stau lucrurile ºi pentru generaþiile de dinainte, Asia era, prin excelenþã, teritoriul unei înþelepciuni rafinate, mai profunde decît cea europeanã ºi, în orice caz, mai veche. Ei aveau state cu mii de ani înaintea noastrã, au inventat scrisul ºi cîte alte lucruri fabuloase, practicau meditaþia sau medicina, cu rezultate inaccesibile nouã, în fine, credeam cã ei ºtiu mai multe ºi mai bine decît noi. Cultura lor ne fascina, ne uimea, ne copleºea. Misticismul lor subtil ni se pãrea a fi direct legat cu un fel de Volksgeist, aºa cã simplul fapt de a fi asiatic te situa cu doi paºi înaintea oricãrui european aflat pe drumul cunoaºterii. O Weltanschauung asiaticã – iatã ce îºi doreau mulþi dintre congenerii mei cînd frecventau cursuri de yoga, de karate, de thai-ci sau mai ºtiu eu ce alte asemenea discipline, foarte fashionable la finele anilor ’80 ºi începutul anilor ’90. Sentimentul de inferioritate care plutea în aer cînd vorbeam despre Asia, pornea de la faptul cã aparþinem unei culturi recente ºi, pe cale de consecinþã, superficiale. Credeam cã ceea ce e mai vechi e mai profund, iar ceea ce e mai nou e mai superficial. Acum, nu mai cred deloc aºa ceva. Ba mai mult, cred cã marea culturã asiaticã, fie ea chinezã, tibetanã, indianã sau islamicã, este folositã ca acoperire moralã pentru crime, subdezvoltare ºi tiranie, pentru teroare ºi atrocitãþi. Regimul care ordonã soldaþilor sã împuºte oamenii care merg desculþi prin munþi spre þara vecinã ºi îi îngoapã în zãpadã fãrã mãcar sã se întrebe cine sînt acei oameni, poate fi acoperit de faptul cã dominã o þarã în care s-au inventat hîrtia ºi busola sau în care, acum trei mii de ani, se confecþionau cu miile admirabili soldãþei de ceramicã? Dacã procuri bombe atomice ºi ameninþi cu ele, poþi fi cauþionat de faptul cã vii dintr-o þarã cu temple impresionante, vestigii ale celui dintîi imperiu al omenirii? Dacã adãposteºti tabere teroriste, mai are vreo importanþã cã acum 1000 de ani nu ºtiu ce mare poet scria în limba þãrii tale? Aceastã confuzie deliberatã, în care cultura comandã respect sau, mãcar, reþinere în orice judecatã politicã ar trebui sã disparã ºi Asia ar trebui privitã lucid drept ceea ce este acum: bomba cu ceas înfãºuratã în jurul taliei lumii. Aceastã privire lucidã este necesarã nu numai pentru binele nostru, ci pentru binele asiaticilor înºiºi, cãci faimoasa înþelepciune asiaticã nu i-a ajutat deloc sã se fereascã de episoade genocidare pe lîngã care nazismul ºi stalinismul la un loc par joacã de copii. Astãzi, graþie mijloacelor media, putem vedea mai îndeaproape Orientul ºi îl putem judeca mai bine cãci, privind Asia în ochi, te înspãimînþi. Acum, cînd scriu aceste rînduri, Asia este suma tuturor ameninþãrilor la adresa omenirii, este continentul spaimelor dezlãnþuite, este casa Inamicului. De îndatã ce treci Uralii, pãºeºti pe malul estic al Mãrii Negre, atingi þãrmul rãsãritean al Mediteranei sau traversezi Golful Persic spre Est, intri într-o lume complet nebunã, în care fiinþa umanã nu mai conteazã, iar libertatea este complet suprimatã. Peisajul e forjat de incredibile energii distructive, de o nemaiîntîlnitã frenezie a morþii, de extaze colective înspãimîntãtoare, de furii devastatoare. Luaþi orice strategie de securitate a vestului, extrageþi de acolo fiecare ameninþare în parte ºi o veþi gãsi, dacã nu originatã, cel puþin masiv reprezentatã în actualitatea asiaticã: terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masã, totalitarismul islamic, traficul de orice ºi, mai ales, ura. Nicãieri ca în Asia, ura nu danseazã, isteric, pe strãzi. Cîteva cuvinte despre fiecare.
Forma actualã a terorismului este o creaþie asiaticã. Mai precis, arabã. Bazele sale de recrutare, inspiraþia, banii ºi antrenamentele, tot ceea ce face din terorism o realitate îngrozitoare vin din Asia. Mai departe. Dupã ce democraþia liberalã a învins, în secolul al XX-lea, fascismul ºi comunismul, noua faþã a totalitarismului este, acum, asiaticã. Totalitarismul islamic, la care se adaugã comunismul chinez sau dictatura nord-coreeanã, regimurile militare, de mînã forte, precum cele din Siria sau Pakistan întregesc peisajul unui continent absurd din punctul de vedere al democraþiei. Cele mai opresive regimuri ale planetei, cele mai scandaloase încãlcãri în masã ale drepturilor omului, cele mai agresive încãlcãri ale drepturilor omului sînt, acum, în Asia. Derapajele africane, chiar dacã genocidare, sînt copilãrii, pe lîngã atrocitatea asiaticã. În Africa, un regim criminal poate fi foarte lesne schimbat, la limitã chiar prin intervenþie din afarã. O minimã intervenþie internaþionalã spulberã orice regim african. În Asia, acest lucru e imposibil pentru cã rãul în formã politicã e mult mai înrãdãcinat. Proliferarea nuclearã. Recentele ieºiri nucleare ale Coreei de Nord se adaugã mult mai complicatului dosar iranian, dar ºi dorinþei altor þãri asiatice (Arabia Sauditã, Indonezia, Vietnamul, dar ºi Burma sau Taiwanul) de a dezvolta programe nucleare. Coreea de Nord – însã – e cazul cel mai tragic. O þarã de 23 de milioane de locuitori, care are a 5-a armatã a lumii ca numãr de soldaþi: 1,1 milioane. Spre comparaþie, amintesc cã în România lui Ceauºescu, cînd armata era obligatorie ºi devenise un fel de mînã de lucru gratuitã pentru proiecte faraonice – cu alte cuvinte, într-o þarã similarã ca mãrime Coreei de Nord, supusã ºi ea unei dictaturi xenofobe de maximã apãsare, armata cuprindea cam 350.000 de soldaþi. Astãzi, pentru o þarã ca România, membrã NATO, experþii spun cã mãrimea adecvatã a armatei pentru nevoile noastre de securitate este de 70.000 de soldaþi. Repet, Coreea lui Kim Jong Il are 1,1 milioane de soldaþi. Acei oameni mãnîncã iarbã (nu e o metaforã, e realitatea!) ºi totuºi adorã cu patimã un regim care cheltuie absolut nebunesc pe armament. În privinþa contrabandei cu orice, Asia e adevãratul rai. O piaþã imensã, mai mare decît cea a Europei ºi a Statelor Unite la un loc, palid reglementatã, coruptã în toate sensurile, aproape imposibil de controlat, dublatã, ca o umbrã, de o piaþã neagrã încã ºi mai mare. Apãrãtorii Asiei ne reproºeazã incapacitatea noastrã de a-i înþelege. Sincer, nici nu vreau sã înþeleg regimuri care ucid în masã, colectivitãþi care þopãie frenetic de bucuria cãderii turnurilor newyorkeze sau triburi care ascund teroriºti. Aº prefera ca ei sã facã minimul efort de a înþelege de ce nu vrem sã murim de mîna lor. Dar asta, desigur, nu le cere nimeni.
Totuºi, la extremitatea rãsãriteanã a Asiei, existã o þarã care primeºte cea dintîi soarele unei zile, care este raza de speranþã a celor care mai cred în revigorarea Asiei întru civilizaþie ºi umanism: Japonia. Pe cît de urîtã e povestea marii majoritãþi a þãrilor asiatice din ultima jumãtate de secol, pe atît de frumoasã e povestea Japoniei. Exemplul Japoniei aratã cît de fructuoasã poate fi, pentru o þarã asiaticã, prietenia cu Occidentul. Dar, se pare, legendara înþelepciune asiaticã nu înþelege încã acest lucru."

(Sever Voinescu: Asia - in Dilema nr 143)

[EgoN]

pt. herbert:
interviul e din cotidianul, nu evz.

[gollum]

in ue vom fi sclavi pe plantatie

[Mala Portugal]

fata tu ma minti!

[EgoN]

stirea zilei mi se pare "Teodor Baconschi in functia de consilier prezidential la Departamentul Politic". dupa ce l-au f* pe baconschi cu demisia din functia de secretar de stat in MAE, se pare ca basescu i-a luat fata "rafinatului" tariceanu. frumoasa manevra, domn presedinte 8)

[herbert]

stirea zilei mi se pare "Teodor Baconschi in functia de consilier prezidential la Departamentul Politic". dupa ce l-au f* pe baconschi cu demisia din functia de secretar de stat in MAE, se pare ca basescu i-a luat fata "rafinatului" tariceanu. frumoasa manevra, domn presedinte 8)
da, ce mai, avem un presedinte rafinat, subtil...
i-o fi soptit cineva (poate Plesu, Dinescu - ca tot s-au impacat, iertat, poate Traian Ungureanu sau M.R. Ungureanu)...
acum astept sa vad un reportaj tv cum Teodor Baconsky (asa isi semneaza articolele si cartile) urca meditativ cu crucifixul in spinare la Cotroceni...

[Alex Leo Serban]

draga herbert,
ma tem k ai dspr prietenul meu teo bac o imagine distorsionata... NU este nicidecum un 'fundamentalist', asa cum incerci sa-l prezinti! este un om care are o credinta - asa e; ei, si?? n-o sa ma apuc acum sa-mi 'discriminez' prietenii in fctie d ac. lucru - in fond, si cartarici, si ioana p., si hrp, si multi alti prieteni de-ai mei sint oameni credinciosi... l respect credinta, asa cum si ei imi respecta agnosticismul.
in orice caz, niciunu dintre ei nu e 'fundamentalist' - pt k eu nu as putea fi prieten cu un fundamentalist!
iar dk ac. argument nu t convinge, sa-ti mai amintesc k teo bac a luat apararea 'evanghelistilor' - lucru p care l-a repetat si in recenta emis. a lui bucurenci!

[herbert]

leo, nu te teme, pentru ca nici eu nu cred ca Teodor Baconsky e un “fundamentalist”. probabil ca e doar un credincios, din cei – varianta discreta, soft, culta… - cu cruciulita la gat, nu cu crucifixul in spate… ceea ce ma irita UNEORI la tipul asta de oameni armoniosi, impliniti, aproape salvati…, este ca vorbesc public despre credinta lor, obligandu-ma pe mine sa retin, again and again, ca ei sunt credinciosi. ok. dar si marturisirea aceasta repetata mi se pare o forma de agresiune. acum, la aceasta etapa a evolutiei/caderii si disperarii mele, as vrea sa retin altceva despre oameni, nu faptul ca sunt credinciosi… poate mai incolo, hwo knows, voi fi si eu mai atent la asemenea detalii...
doar atat. in rest, Dumnezeu cu dansii.
mi se pare interesanta perspectiva colaborarii lui Teodor Baconsky cu Basescu. invata Teodor stilistica “licuriciului” sau Basescu se lasa de ea? :)

[Alex Leo Serban]

pt herbert

eh, asha mai vii d-acasa!

in privinta kestiunii d 'worlds collide' basescu-baconsky, ma tem sa nu existe o influenta inversa - dinspre dom'traian... :lol: pai, p asta n-a reusit sa-l shlefuiask nici plesu, cum crezi k ar reusi amicu teo?! mai ales k - s pare - dom' traian este total imun la sfaturi; dk isi 'trage' consilieri d-astia, cu shtaif, o face pt imagine - cum isi trag bashtanii mertzane si muieri silic(l)onate...

[herbert]

atunci e si o problema a consilierilor…
pai oamenii acestia se jertfesc…, in numele a ce?
CV? masina, salariu, paza? iesiri mai exotice, pe unde are traseu “marinaru’” – Japonia, China, Insulele Feroe, Trinidad si Tobago…?
daca as fi mai dur, dar nu sunt, as spune ca e o forma de…
gata, subiect inchis.

[Alex Leo Serban]

draga herbert,
nu e nevoie sa fii sfios, poti s-o spui pe-a dreapta: prostitutie!
pai, eu cu asta sint d acord, k n-am prejudecati - da, vorb-aia, dk tot o faci, macar sa ai si o placere la afacerea asta...
(as putea povesti din experienta proprie ;) )

[herbert]

wow!
nu e nevoie sa povestesti, am imaginatie :)

[Mala Portugal]

Herb tu poate ai imaginatie dar noi vrem sa auzim povestile :happy:

[Alex Leo Serban]

;)

mala, next time we meet... i promise!
instead of pillow talk :lol:
pt restu - puneti-va pofta-n couilles :P

[herbert]

Mala, cred ca ai gresit divulgandu-ti curiozitatea...
trebuia sa spui ca nu te intereseaza, sa afisezi indiferenta... si poate leo povestea... ne-ar fi dat, banuiesc, si-un link :)
asa, gata - s-a inchis...

[Mala Portugal]

s-a inchis pentru voi nu pentru mine :D

[Alex Leo Serban]

hehe...
right-o, sweet mala! ;)

[jeleu]

jeg mai mare ca orban n-a gasit....

[herbert]

mai jeleu, de ce esti atat de manios?
nu e Orban-liberalul, cel de la televiziuni si care danseaza uneori pe mese, e fratele sau, care e normal... bun specialist in tratative si cunoscut in comisii si comitete europene... poate trece. daca nu, recomandam pe cineva de pe forumul nostru...

[Ambra Blu]

Sergiu Matei, cameraman PROTV, filmind impuscarea unei calugarite tibetane de catre paza chineza:

http://www.protv.ro/filme/exclusive-footage-of-chinese-soldiers-shooting-at-tibetan-pilgrims.html

[jeleu]

m-am repezit total aiurea in a critica numirea lui orban, fara a verifica inainte. tipul pare absolut ok, cel putin in comparatie cu fratele care se crede michael flatley.
dar aseara, la antena3, la sinteza zilei, trei clowni se chinuiau sa ne convinga ce decizie proasta s-a luat si ca europa isi bate joc de noi. ca ni s-a repartizat un departament minor si este scandalos. sincer, la ce se asteptau? sa ne dea conducerea parlamentului or what?
suntem putin importanti si mi se pare normal sa primim un departament putin important.

[herbert]

cu als dspr hedonismul minimalist, in Cotidianul.
cateva - involuntare - sugestii pt lectura cartii lui als.

Insula libertina a lui Leo
Silviu Mihai
In cartea publicata recent la Curtea Veche, Alex. Leo Serban reexamineaza temele lui Andrei Plesu si vorbeste despre propria reteta de fericire, despre politica, dandism si rasfat.
„Dietetica lui Robinson“ e prima carte la care esti autor unic. Ce-ai vrut cu ea?
In primul rind ca n-am vrut carte. Ideal ar fi fost sa fie ca un mic cufar, in care toate textele sa fie pe foi volante, sa nu existe nici ierarhie, nici impartire pe capitole. Conditia unui cufar este de vraiste, el inchide un hazard. Dar, pentru ca asta era aproape imposibil, am ajuns pina la urma la solutia unei carti care nu e, totusi, chiar o vraiste, desi textele erau intr-adevar intr-o vraiste totala. Multe erau numai pe net, mai exact pe Liternet, si trebuie sa-i aduc un omagiu infinit lui (Razvan) Penescu, care m-a pisat sa-i dau aproape tot ce scriam.
Cum ai selectat textele?
Sint multe, pe unele nu le-as fi pus neaparat. Cartea a iesit mult prea groasa pentru gustul meu, ar fi trebuit sa fie o placheta de maximum o suta de pagini. Dar am vrut sa existe macar un text cit de cit consistent, care sa fie total inedit, si acela e textul introductiv, care se cheama chiar „Dietetica lui Robinson“. El este insa doar schita unei eventuale carti. Am inclus textele care erau la originea „Dieteticii“, pe urma, texte din zone foarte diferite. Partea leului, sau a leo-ului (ride) e constituita din cronici de carti.

Individualism si dandism
Cind citesti cartea, e clar, totusi, ca toate textele ilustreaza o idee, o tema.
E vorba mai degraba de anumite obsesii. Motivul individualismului (cu figura lui Robinson), tema sculpturii sinelui, o subtema legata de un dandism nu atit vestimentar, cit de atitudine... Daca cineva vrea sa-mi faca un portret, poate sa-l recompuna din aceste piese ca pe un joc de puzzle. Exista apoi anumite borne: cronicile la Proust, Nabokov, Don DeLillo, un text despre 11 septembrie scris chiar la mai putin de o saptamina dupa evenimente.
Cit de mult te expui in „Dietetica“ asta?
Cred ca este foarte personala. Am mai scris doar o singura carte, care era strict despre Lars von Trier, in colaborare. Prin comparatie, „Dietetica...“ ma reprezinta, este un autoportret. Textele dau seama de o evolutie a mea, desi nu sint ordonate cronologic, dar ma recunosc in aproape toate.

Reteta lui Robinson
Sint sigur ca n-o sa-ti placa, dar cred ca ai scris o carte de etica.
Etica presupune in general un „celalalt“, or, cartea mea are numai o dimensiune individuala. Mi se pare decent sa incerci sa pornesti de la tine, sa te lamuresti mai intii ce inseamna sa fii „eu“, cum te raportezi la lucrurile din jurul tau. E vorba de a-ti impune un mod de a trai in functie de un canon care nu este etic, ci mai degraba estetic. De-aia eu nu-i zic „etica“, ci „dietetica“, pentru ca tine mai mult de corporalitate. In plus, „Etica lui Robinson“ a scris-o Plesu (ride), si, mai ales, nu am vrut sa dau retete, e vorba doar de o reteta personala, pe care eu am urmat-o.
Oricit ai vrea sa fie de personala reteta ta, ai publicat-o, adica ne-ai propus-o. Ne tii un discurs normativ.
Ma propun pe mine, dar nu ca model, ci ca exemplar uman. Eu nu le spun oamenilor „Fiti libertini ca mine!“, dar, pentru mine, reteta libertina e absolut OK. Mai departe, cine citeste e liber sa ma placa sau nu.
Dar cine nu e hedonist si nu-si cultiva gusturile a ratat ceva fundamental, nu?
Eu asta nu pot s-o spun cu toata gura. Dodecalogul meu are valoare in primul rind pentru mine, desi e scris la persoana a doua...

Corpul, pacatul si stinga
Dar, daca nu te intereseaza etica, de ce ne tot spui sa ne cultivam corpul?
E un lucru la care tin. S-a trecut foarte usor, in filosofie, de la corp la ce e in afara lui, la suflet, bla-bla... Or, mie mi se pare ca, pina sa umblam cu vagul, trebuie sa cunoastem concretul, iar cel mai concret lucru e corpul, legatura cu intimitatea ta. Nu neg interesul pentru metafizica, dar ce nu-mi place e saritura prea rapida de la corp la spirit. Ar trebui revalorificat corpul.
S-a mai spus.
Da, dar eu vad ca, de exemplu, tot ce inseamna corectitudine politica reprezinta o prelungire laica a unor fundamente crestine: iubirea fata de aproape, a intoarce si celalalt obraz – toate normele astea continua, intr-o alta forma, poate surprinzatoare, in doctrinele de stinga, pentru ca, in fond, si crestinismul era, oarecum, de stinga, prin mesajul social. Ceea ce e constant e constiinta vinei sau a pacatului. Or, o filosofie a corpului eliberat, hedonist, va fi mereu suspecta atit dreptei religioase, cit si stingii, pentru ca scoate din ecuatie ideea de vina. Corpul nu are morala.
Dar, in sensul asta foarte larg, ideea ta de „pacat“ e totuna cu conceptul ca ceva „nu e OK“, pe care il foloseste toata lumea. Si estetica foloseste un limbaj normativ.
Ceea ce e valabil in estetica nu e valabil in etica. De aceea ceea ce s-a scris sau s-a pictat e o tulburare a unor ape foarte caldute in care se scalda lumea. In arta iti poti permite mai multe decit in viata - vezi Sade. Pe mine m-a interesat intotdeauna caracterul provocator al artei.

„Luxul suprem e sa renunti“
Ce inseamna hedonismul tau minimalist?
Traim intr-o societate care a devenit consumista, ceea ce e absolut normal dupa 50 de ani de restrictii si penurii. Dar, in fata acestei opulente vulgare, eu propun un tip de hedonism care presupune renuntarea la tot ce e de prisos. Aici e, eventual, ceea ce e original in cartea mea. Luxul suprem nu e sa acumulezi, ci sa renunti: nu un Botero, ci un Giacometti.
Trebuie sa ne cultivam inclinatii sau placeri „naturale“?
Nu. E vorba de o constructie. In mod natural, sint un lacom, nu un gourmet, asa ca mi-am aplicat o dieta. Minimalismul e in primul rind preferabil estetic.

Politica si rasfatul maxim
Tot la dreapta te situezi politic?
Orice om e un compus. In materie de economie sint un liberal convins, in materie de morala sint aproape un libertin, iar in materie de arta si cultura sint mai degraba „progresist“. Nu mi se pare o chestie schizoida. Si, pina la urma, sintem un patchwork.
Totusi, etica ta individuala presupune existenta unui loisir care astazi inca nu e la indemina oricui.
Dar eu il am. Un loisir generalizat, ca acela oferit de industria turismului, nu e pe gustul meu. Sint destul de reactionar aici. Ceea ce fac eu e, in fond, ce au facut foarte multi sub comunism: sa-ti amenajezi un spatiu interior, o insula de „normalitate“ in care sa-ti cultivi gradina. Stabilitatea politica de atunci crea un context favorabil.
Si n-ai prins gustul pentru asa ceva tocmai din cauza comunismului?
Nu mi-am facut inca psihanaliza.
Dar tot vorbesti de terapie.
Nu gust deloc angajarea politica, treburile cetatii imi sint indiferente cita vreme imi pot cultiva capriciile. Nu e o reteta pentru oricine.
Gusti, insa, mediatizarea.
Care mediatizare? Tocmai am renuntat la o emisiune tv. Nu era nimic rau cu emisiunea, dar nu mai aveam chef. Are legatura cu minimalismul despre care vorbeam si cu cultivarea sinelui. Erau niste bani foarte buni, unii ar spune ca a renunta la asta e rasfatul maxim.

[silver_boy]

urite, totusi, reactiile unor forumisti...( de pe cotidianul) ... randuri resentimentare, lungi si ingalate sofisme ale urii care combat esopic, autorul si nu cartea)
vine insa cate-un "kafka" care le spune, ca in mitul lui parsifal: cine sunt si ce hram port:

"kafka-(31-10-2006 17:32)
draga a.l.s., daca vei fi intrebat cumva de ce ti/ai asumat riscul de a iesi in lume cu dieteticul tau autoportret, ai putea raspunde, printre altele : pentru a/i identifica si enerva pe simbriasii prostiei, ai prostiei aleia negre de tot, de care web/ul, dupa cum vezi, nu duce deloc lipsa. "


alte cateva tipsuri:

„Eu cred cã putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire ºi înþelepciune.
Calea nu este simplã – ºi nu este simplã pentru cã, spre deosebire de majoritatea religiilor ºi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu existã reþete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reþetã. Trebuie doar sã ºi-o gãseascã ºi sã se þinã de ea.
„Sculptura sinelui“ þine de aceastã dieteticã. Ca orice dietã, este vorba de a renunþa la lucrurile în plus – cele care-þi provoacã disconfort ºi te fac nefericit... Simplify, simplify. Fii minimalist, fãrã a renunþa sã fii hedonist. În asta constã, în fond, „secretul“: a-þi trãi viaþa în funcþie de propriile standarde, fãcând ce-þi place ºi, pe cale de consecinþã, plãcându-þi ceea ce faci.
E mai simplu decât ai putea crede. ªi, în orice caz, mult mai simplu decât vor sã creadã cei mai mulþi...“
Alex. Leo ªerban

„Textul e delicios, înþelept ºi frivol, rafinat ºi simplu: un excelent antidot impotriva „maidanelor de scriiturã“ din jur, un dozaj melancolic de Proust, de Quincey, Oscar Wilde ºi avangardã. În plus, o dovadã cã gustul voluptãþii ºi bunul gust în genere pot duce la o formã de înþelepciune.“
Andrei Pleºu



Avertisment

„Cititorule, ai în faþã o carte ciudatã.
În ea, autorul – deghizat, foarte transparent, în straiele lui Robinson – îþi spune la-nceput cã nu crede în ideea unei cãrþi, ci mai curând în materialitatea unui cufãr, în care sã-nghesuie – la grãmadã – scrieri ºi amintiri. Acest eseu introductiv se numeºte, aºa cum ai vãzut, „Dietetica lui Robinson” (o trimitere, fireºte, la „Etica lui Robinson” – unul dintre capitolele cãrþii lui Andrei Pleºu, Minima moralia) ºi spune cã, de fapt, trebuie sã renunþi – la ideea unei cãrþi, la textele care ar compune-o etc. Dar mai spune ºi cã nu poþi renunþa la amintiri... Or, textele scrise sunt amintiri! Iar textele-amintiri care stau la originea eseului introductiv sunt cuprinse, ºi ele, ca o addenda – sau o cãptuºealã a cufãrului.
Numai cã întreaga carte se numeºte „Dietetica lui Robinson”! Ceea ce vine dupã contrazice ceea ce a fost înainte. Pentru cã „ceea ce vine dupã” adunã, destul de conºtiincios, mai tot ce a scris autorul-Robinson dupã 1990 – sau ce-ºi aminteºte cã a scris... Mai mult: dupã ce a pledat pentru vraiºte ºi hazard, autorul nostru ºi-a bãtut capul sã gãseascã „reguli de compoziþie” a cãrþii: capitole, subcapitole, „rime”... În amestecul eteroclit al amintirilor, el a pus ordine. Or, tot el spune cã nu existã nimic mai trist decât a-þi ordona amintirile...
Ce este, pânã la urmã, aceastã carte? Probabil, nimic altceva decât autoportretul unui om atât de vanitos încât nu a crezut cã trebuie sã produci un volum ca sã ai idei. Este un compromis între un cufãr ºi-o carte. Între amintiri ºi scris. Între „insula personalã” ºi corabia care te-aduce înapoi, pentru a povesti altora cum aratã aceastã insulã… Este dilema fundamentalã a oricãrui autor: a scrie – sau a tãcea.
Citiþi-o, dacã vã face plãcere. Dar nu uitaþi cã, în spatele fiecãrui cuvânt, existã o insulã grea de tãceri.“
Autorul

[marx]

Reteta lui Robinson
Sint sigur ca n-o sa-ti placa, dar cred ca ai scris o carte de etica.
Etica presupune in general un „celalalt“, or, cartea mea are numai o dimensiune individuala. Mi se pare decent sa incerci sa pornesti de la tine, sa te lamuresti mai intii ce inseamna sa fii „eu“, cum te raportezi la lucrurile din jurul tau. E vorba de a-ti impune un mod de a trai in functie de un canon care nu este etic, ci mai degraba estetic. De-aia eu nu-i zic „etica“, ci „dietetica“, pentru ca tine mai mult de corporalitate. In plus, „Etica lui Robinson“ a scris-o Plesu (ride), si, mai ales, nu am vrut sa dau retete, e vorba doar de o reteta personala, pe care eu am urmat-o.
etica nu presupune niciun "celalalt", ci mai "multi" incluzand si autorul...


Dar, daca nu te intereseaza etica, de ce ne tot spui sa ne cultivam corpul?
E un lucru la care tin. S-a trecut foarte usor, in filosofie, de la corp la ce e in afara lui, la suflet, bla-bla... Or, mie mi se pare ca, pina sa umblam cu vagul, trebuie sa cunoastem concretul, iar cel mai concret lucru e corpul, legatura cu intimitatea ta. Nu neg interesul pentru metafizica, dar ce nu-mi place e saritura prea rapida de la corp la spirit. Ar trebui revalorificat corpul.
corp mijto are si monica lu' columbel, dar care n-a auzit in viata ei de proust, nabokov sau alex leo serban, desi acesta din urma ne indeamna sa folosim mai multe cosmeticale de la "body shop" pt ca saltul mortal al spiritului spre corp sa fie linistit...


„Luxul suprem e sa renunti“
Ce inseamna hedonismul tau minimalist?
Traim intr-o societate care a devenit consumista, ceea ce e absolut normal dupa 50 de ani de restrictii si penurii. Dar, in fata acestei opulente vulgare, eu propun un tip de hedonism care presupune renuntarea la tot ce e de prisos. Aici e, eventual, ceea ce e original in cartea mea. Luxul suprem nu e sa acumulezi, ci sa renunti: nu un Botero, ci un Giacometti.
Luxul nu se defineste prin "acumulare" pt ca nu este o entitate CANTITATIVA, iar Botero e la fel de minimalist ca Giacometti, dar presupun ca aceasta carte e de umor si toate aceste aiureli reprezinta continutul necesar pt a atinge profilul satiric.

[Alex Leo Serban]

din ciclul:

sa ridem cu... marx!


etica nu presupune niciun "celalalt", ci mai "multi" incluzand si autorul...

haha! hai sa reinventam etik! carevasazik ea nu presupune entitatea numita Celalalt, ci... 'mai multi'?! LOL care 'mai multi' sint... acelasi, nu? re:LOL

[quote]

Luxul nu se defineste prin "acumulare" pt ca nu este o entitate CANTITATIVA, iar Botero e la fel de minimalist ca Giacometti, dar presupun ca aceasta carte e de umor si toate aceste aiureli reprezinta continutul necesar pt a atinge profilul satiric.

ink una: carevasazik 'luxul nu s defineste prin... cantitativ' - am citit bine, oare?! adik opulentza este asha, o kestie... calitativa!? cind spui: 'cutare traieste in lux', NU t gindesti la materialitate, exces, risipa? astea sint... calitative?? (k sa nu mai spun k, in fraza citata, 'lux' era folosit la figurat!)

re: botero & giacometti: alta confuzie! botero = minimalist, LOL! e fals-naiv, ceea c e cu totul altceva!...
in plus, ink o data, tov. marx nu reuseste sa discearna sensul propriu d cel figurat: in fraza resp. eu nu faceam exegeza artei lui botero, resp. giacometti, ci o analogie... fizica!
in furia sa d a avea ult. cuvint si d a s baga - in orice discutie - k musca in lapte, atoatepriceputu tov. marx o da cu oistea in toate gardurile ce-i ies in cale...
si, deloc paradoxal, el exemplifik - precum frustratii ignari & rudimentari care au postat mizerii drept 'comentarii'- complexul 'fetitza cu kibrituri': always looking from the outside - in...

o recenzie p care nu o stiam (f atenta & inteligenta) aici:

http://www.prezentonline.ro/article_detail.php?idarticle=2807

(nota bene: p dl iovanel cred k l-am vazut d doua ori in viatza si sintem - k sa zic asha - p 'baricade' ideologice divergente... ;) )

[marx]

[quote]
haha! hai sa reinventam etik! carevasazik ea nu presupune entitatea numita Celalalt, ci... 'mai multi'?! LOL care 'mai multi' sint... acelasi, nu? re:LOL
razi si tu de propriile interpretari.


ink una: carevasazik 'luxul nu s defineste prin... cantitativ' - am citit bine, oare?! adik opulentza este asha, o kestie... calitativa!? cind spui: 'cutare traieste in lux', NU t gindesti la materialitate, exces, risipa? astea sint... calitative?? (k sa nu mai spun k, in fraza citata, 'lux' era folosit la figurat!)
tinere, "luxul" se defineste prin calitate superioara. "opulenta" evident ca este o acumulare cantitativa care uneori poate atinge si kitschul.

re: botero & giacometti: alta confuzie! botero = minimalist, LOL! e fals-naiv, ceea c e cu totul altceva!...
daca ai avea habar de notiunea "continut si forma in arta" ai vedea ce glume bune faci....

[Alex Leo Serban]

este inutil sa ma mai prefac k ma intereseaza c spune, sau gindeste, sau s face k gindeste acest individ numit marx... toate interventiile sale sint alaturea cu drumul (cind nu cu duhul) pt k, intr-un mod aproape burlesc, alunek invariabil p coaja d banana a tuturor banalitatilor; este un 'expert' al definitiilor din dictionar - incapabil sa urmareask dinamik semantik -, un dogmatic (posac k orice dogmatic) caruia nu-i trece prin cap, d pilda, k relatia cu 'celalalt' este insasi definitia eticii - el vede in dictionar k acolo scrie altceva, sau mai bine zis: cu 'alte' cuvinte; d aici, hazul zdrobitor cu care 'comenteaza' - pedant - spusele mele (gen: 'etik nu presupune celalalt, ci mai multi' :w00t: )
idem pt lux: dk t uiti in dictionar (prietenul cel mai bun al tov. marx), o sa vezi k, la 'lux', scrie clar: 'exces, risipa'. este sensul figurat. dar tov. marx nu l are cu sensurile figurate, ci cu nonsensurile zigurate...
cit priveste kestia cu 'continut & forma in arta'... mai bine ma abtin :sick: tov. marx vbeste k la univ. populara - ceea c nici nu e departe d adevar: probabil k si-a facut cultura la seral...
a bon entendeur, salut.

PS ah, era sa uit: strict pt tov. marx, iata si sf. cronicii lui dan c. mihailescu la cartea mea: 'un spectacol stralucitor de inteligenta si farmec stilistic'... :P
sincer, nu as fi pus-o dk nu ma provok tov. marx.

[marx]

este inutil sa ma mai prefac k ma intereseaza c spune, sau gindeste, sau s face k gindeste acest individ numit marx... toate interventiile sale sint alaturea cu drumul (cind nu cu duhul) pt k, intr-un mod aproape burlesc, alunek invariabil p coaja d banana a tuturor banalitatilor; este un 'expert' al definitiilor din dictionar - incapabil sa urmareask dinamik semantik -, un dogmatic (posac k orice dogmatic) caruia nu-i trece prin cap, d pilda, k relatia cu 'celalalt' este insasi definitia eticii - el vede in dictionar k acolo scrie altceva, sau mai bine zis: cu 'alte' cuvinte; d aici, hazul zdrobitor cu care 'comenteaza' - pedant - spusele mele (gen: 'etik nu presupune celalalt, ci mai multi' :w00t: )
idem pt lux: dk t uiti in dictionar (prietenul cel mai bun al tov. marx), o sa vezi k, la 'lux', scrie clar: 'exces, risipa'. este sensul figurat. dar tov. marx nu l are cu sensurile figurate, ci cu nonsensurile zigurate...
cit priveste kestia cu 'continut & forma in arta'... mai bine ma abtin :sick: tov. marx vbeste k la univ. populara - ceea c nici nu e departe d adevar: probabil k si-a facut cultura la seral...
a bon entendeur, salut.

PS ah, era sa uit: strict pt tov. marx, iata si sf. cronicii lui dan c. mihailescu la cartea mea: 'un spectacol stralucitor de inteligenta si farmec stilistic'... :P
sincer, nu as fi pus-o dk nu ma provok tov. marx.
mdea. tu ai estetica ta proprie, insulara, endogena, intestina care nu poate fi raportata la nimic deja existent. esti un fauritor...ai neuroni cu cracii lungi ce strabat teritorii neconventionale pt uimirea prostilor...

ps: ai zis ca excluzi etica pt ca nu exista un "celalalt", iar eu ti-am subliniat ca pt a exclude etica trebuie sa te excluzi si pe tine....dar esti prea ingust in propriile limite ca sa intelegi corect.

[Supastar]

tinere,
marx, how old are you? :shock:


luxul este si cantitativ si calitativ, dar in primul rand (si fundamental!) e cantitativ. elementul calitativ tine de gust, astfel un om de prost-gust poate trai intr-un lux format evident din (numeroase!) kestii de prost-gust. e si asta tot lux.

din start: etica presupune existenta unui "celalalt", a unei raportari.

eu ti-am subliniat ca pt a exclude etica trebuie sa te excluzi si pe tine....
huh!?!
asta pur si simplu nu e adevarat!
ce-are excluderea eticii (in acceptiunea de mai sus) cu sinele (luat ca singular si lipsit de raporturi) de obliga excluderea acestuia?

(plus ca ar mai aparea niste intrebari: "excluderea de unde anume?", "what would be left?")

[Alex Leo Serban]

pt supastar

iti bati gura d pomana cu tov. marx... 'tinere' ala nu era un semn al ascendentei temporale (cre k sint mai virstnic decit tov. marx!), ci al condescendentei - in forma aceasta, cea mai banala cu putinta :lol:

probl. eticii este f simpla - si 'robinson crusoe' n da, d altfel, keia (nu degeaba s-a oprit asupra lui plesu si - p cale d consecinta - si eu...): etik incepe in mom. in care apare 'celalalt' - adik vineri! este iesirea din sine si 'imbratisarea' celuilalt. pina atunci, nu exista decit strategii d supravietuire individuala - si, in ac. sens, este semnificativa lista p care o face robinson cind s trezeste singur p insula, acea 'stare d lucruri' cu 'bine' si 'rau': aici - desi 'semnele' unei etici par a fi prezente - este vba, d fapt, dspr o simpla 'translare' a fundamentelor eticii intr-o situatie d evaluare pragmatik...
'morala' ar fi: inainte d a trece la 'altii' (celalalt etc), tre sa-ti salvezi pielea... cum spun in interviu: corpul nu are morala ;)

[Alex Leo Serban]

revin...

probl. eticii, asadar; subtilitatea 'eticii lui robinson' vine (si) din faptul k plesu vbeste dspr 'celalalt' (k instituire a eticului) kiar si in conditiile singuratatii/ insularitatii/pustiei: este ceea c - cind a publicat 'minima moralia' (1988) - nu putea afirma negru p alb, k zbiera cenzura: 'celalalt'-ul lui robinson-singur -pe-insula este dumnezeu - 'das ganz andere'... asadar: da (un DA f tare!), etica presupune - necesarmente - un 'celalalt', fie acesta si dzeu!
cind vbeste dspr aparitia lui vineri, plesu mai are o intuitie geniala: nu robinson avea nevoie d acesta, ci acesta d el! vineri trebuia salvat, si salvatorul sau (cel care 'comite binele') va fi robinson...

or, eu - intr-un fel - reiau ideea 'eticii solitare', dar fara implicatiile metafizice prezente la plesu, d aceea 'etica lui r.' devine dietetica: c ma intereseaza - si c il intereseaza p robinsonul meu - este corpul si modalitatea prin care il poti 'salva' d la indigestia (sau... luxuria) presupusa d consum.
si ac. modalitate este dietetica - adik aplicarea unui normativ 'etic' in domeniul estetic! acesta este sensul 'dieteticii lui robinson': corpul nu are morala - ok -, dar instituirea unui standard (sau canon) estetic functioneaza precum (si are valoare de) etica.

[Ambra Blu]

Deci, dintre marx si ALS, cine e Robinson si cine e Sfinta Vineri? Ca Supastar stiu sigur ca e limbile Pacificului.

[marx]

revin...

probl. eticii, asadar; subtilitatea 'eticii lui robinson' vine (si) din faptul k plesu vbeste dspr 'celalalt' (k instituire a eticului) kiar si in conditiile singuratatii/ insularitatii/pustiei: este ceea c - cind a publicat 'minima moralia' (1988) - nu putea afirma negru p alb, k zbiera cenzura: 'celalalt'-ul lui robinson-singur -pe-insula este dumnezeu - 'das ganz andere'... asadar: da (un DA f tare!), etica presupune - necesarmente - un 'celalalt', fie acesta si dzeu!
cind vbeste dspr aparitia lui vineri, plesu mai are o intuitie geniala: nu robinson avea nevoie d acesta, ci acesta d el! vineri trebuia salvat, si salvatorul sau (cel care 'comite binele') va fi robinson...
acum, cu temele facute, esti mai coerent. indiferent de "insula", imaginara/livresca/existentiala, omul se raporteaza la un "ceva" pt a supravietui. etica supravietuirii. iar etica, cu toata poetica ei, nu poate fi exilata pe alta insula, departe de robinson, ci il insoteste. asa ca tu, insular dietetic, robinsonian in cochilia ta, esti celula-n celula, legat de etica ("etica solitara", cum o numesti tu).

or, eu - intr-un fel - reiau ideea 'eticii solitare', dar fara implicatiile metafizice prezente la plesu, d aceea 'etica lui r.' devine dietetica: c ma intereseaza - si c il intereseaza p robinsonul meu - este corpul si modalitatea prin care il poti 'salva' d la indigestia (sau... luxuria) presupusa d consum.
si ac. modalitate este dietetica - adik aplicarea unui normativ 'etic' in domeniul estetic! acesta este sensul 'dieteticii lui robinson': corpul nu are morala - ok -, dar instituirea unui standard (sau canon) estetic functioneaza precum (si are valoare de) etica.
cum "corpul nu are morala"? o flegma depusa explicit pe un petic epidermal cum o interpretezi?!

[herbert]

marx, de ce atata risipa interpretativa pe portiuni mici, pe detalii?
scrie o cronica si demoleaza intreaga constructie a hedonistului :)

[silver_boy]

"Lectura provoaca visele si construieste imaginarul, pentru cã ea, prin excelenþã e un exerciþiu de viziune: citind, ceea ce vezi cu adevãrat sunt niºte semne negre pe o foaie albã, dar sprijinindu-te pe ele ca pe cofrajele unei fundaþii, construieºti în fictiv, translucid ºi iluzoriu.Dimpotrivã, mediile electronice care-þi dau imaginile de-a gata, inhibã viziunea ºi afabulaþia. Ele sterilizeazã creierul. Citesc, deci imaginez. Imaginez, deci exist."
Mircea Cãrtãrescu - Jurnal

ASA E

[silver_boy]

Cotidianul -.14 NOV. 2006 - ducand mai departe spiritul concursului "cei mai mari romani", intr-o varianta proprie

"Din ratiuni de igiena sociala, trebuie sa pronuntam si sa antologam niste nume care au produs in Romania handicap - social, cultural, politic. O parte din istoria noastra recenta trebuie sa fie indiguita si clasata in mod rezonabil in mentalul colectiv. Va trebui sa denuntam falsii eroi si sa ne propunem sa ii inlocuim. Pe lista care va rezulta din adunarea acestora vor sta agentii de elita ai stagnarii; ei alcatuiesc GENERATIA EXPIRATA.

Proiectul ofera pentru inceput sapte sectiuni (politica, justitie, religie, cultura, sport, stiinta plus, o categorie „soft“ a Generatiei Expirate, show-bizul). Aceste sectiuni pot fi suplimentate cu altele, ca urmare a propunerilor votantilor. Listele vor sta pe site minim doua saptamini pentru vot, urmind ca dupa aceea ele sa fie publicate si in ziar, in varianta validata si actualizata.

Cotidianul“ propune citeva zeci de nume de personalitati a caror notorietate este una gonflata daca o raportam la performantele lor reale. Criterii de natura etica si profesionala au stat la baza realizarii acestei liste.

Proiectul ofera pentru inceput sapte sectiuni (politica, justitie, religie, cultura, sport, stiinta plus, o categorie „soft“ a Generatiei Expirate, show-bizul). Listele cu numele propuse sint pe site. Ele vor sta aici minim doua saptamini pentru vot, urmind ca dupa aceea sa fie publicate si in ziar, in varianta validata si actualizata.

Voteaza Generatia Expirata
Din ratiuni de igiena sociala, trebuie sa pronuntam si sa antologam niste nume care au produs in Romania handicap - social, cultural, politic. O parte din istoria noastra recenta trebuie sa fie indiguita si clasata in mod rezonabil in mentalul colectiv. Va trebui sa denuntam falsii eroi si sa ne propunem sa ii inlocuim. Pe lista care va rezulta din adunarea acestora vor sta agentii de elita ai stagnarii; ei alcatuiesc GENERATIA EXPIRATA.

Sase tipuri de argumente

Cultura

Gabriel Liiceanu: „Cei expirati sint «cei care si-au dat ultima suflare», sint cei morti. Lor continua sa le creasca doar parul si unghiile. Si totusi cultura romana se face in buna parte cu ei. Ei sint mortii nostri vii. Ocupa locuri in Academie, in Senat, in jurii, la catedre, conduc institutii, reviste si doctorate. Nici un cadavru nu se da singur la o parte. Iar noi nu le-am dat, de teama sa nu le jignim. De tinerii de azi, doldora de viata, de cultura si de talent, nu ne e nici mila, nici rusine. Ne uitam la ei cum se sufoca, striviti de mormanele celor expirati, de mortii nostri vii.“

Politica

Alina Mungiu: „Din pacate, prin cum s-a purtat in ultimele doua saptamini aproape toata clasa politica s-a inscris drept expirata. Ei parca vor sa arate votantilor si europenilor deopotriva ca nu merita sa distingi pozitiv pe vreunul. Nu numai ca si-au dat mina ca sa ramina deasupra legii, dar ma uit cu teroare cum se incinge competitia pe posturile europene, desi nu avem nici cinci politicieni europeni, daramite treizeci si cinci pentru Strasbourg. Imi pare rau, toti sint din alt film, nu din filmul european.“

Justitie

Mircea Toma: „Principala calitate a magistratilor «expirati» este disciplina. Ei reprezinta vectorul prin care supravietuieste societatea comunista cea mai profunda. Ei conserva principiul potrivit caruia Justitia se executa la ordin, indiferent de natura ordinului, fie el politic, mafiot sau de alta natura - important e sa vina de la un superior. As adauga aici si majoritatea judecatorilor de la Curtea Constitutionala, una dintre cele mai concentrate colectii de «expirati», care si-au votat dreptul de a primi bani in plus pe linga pensii, in pofida oricarui bun-simt si a evidentului conflict de interese.“

Sport

Traian Ungureanu: „Sportul? O mina de aur si o galeata cu zoaie. Aur pentru elita fanariota care ocupa fotbalul si a ingropat toate sporturile neproductive (volei, handbal, rugby). Zoaie pentru presa sportiva care s-a tabloidizat, pina la os. Dupa Biserica, Sportul e cea mai inceata dintre toate formele vietii publice romanesti. Schimbarea de regim nu e nici macar un proiect de proiect. Stim de cind domneste Mircea Sandu (1990). Nu pina cind.“

Religie

Cristian Pirvulescu: „Cel mai grav lucru pentru BOR si care va conta in viitor este legat de indiferenta fata de credinta romanilor in perioada comunista. Biserica Ortodoxa s-a concentrat atunci pe supravietuirea sa ca institutie, nu ca reprezentanta a religiei. Patriarhatul lui Iustinian a fost exemplar din acest punct de vedere. Cred ca atunci a exprimat cel mai bine capacitatea sa de a se adapta. Iata de ce ar fi nevoie de o noua elita care sa poata sa plaseze BOR in raport cu asteptarile societatii romanesti.“

Stiinta

Catalin Avramescu: „Paradoxul celor citeva decenii de comunism este acesta: o doctrina, marxismul, care pretinde ca este intemeiata riguros pe stiinta, se sprijina pe ignoranta cea mai profunda impusa intregii societati. Unii dintre responsabilii acestui proiect, de un cinism fara egal, sint inca printre noi. Dincolo de titlurile de carton, profesia lor e de fapt aceea de mistificatori publici. Ei au produs, intr-un fel, imposibilul: stiinta fara responsabilitate.“

[crissis]

am intrat pe site-ul ziarului cotidianul cu ideea sa-i aplic stampila de expirat prezidentului nostru. adik un expirat e un expirat chiar daca are priza la public, iar base a demostrat ca e bine ancorat in mentalul securisto-comunist responsabil dupa multi de retardul socio-economic al tarisoarei... proiectele de legi privind siguranta nationala, dizgratia de care s-au bucurat personalitati ca andrei plesu, relatiile privilegiate cu serviciile, armata si alte structuri de forta etc etc... pe scurt sunt suficiente motive ca nr.1 al sistemului sa faca parte dintre nominalizati mai ales daca acceptam teza ca tagma politicienilor este vinovata de starea lucrurilor. cit de sus va urca in top e problema votantilor.

bineinteles ca base nu se regaseste pe lista... in schimb apar (alaturi de inevitabilii ilici, vacaroiu, vadim) destui pesedisti obscuri, absolut irelevanti. mi-am pierdut timpul si am inaintat o propunere de nominalizare. degeaba, nu s-a intimplat nimic. asa k am lasat-o balta

cit priveste afirmatia lui cartarescu, mi se pare o exagerare

[Cazeemeer]

"Lectura provoaca visele si construieste imaginarul, pentru cã ea, prin excelenþã e un exerciþiu de viziune: citind, ceea ce vezi cu adevãrat sunt niºte semne negre pe o foaie albã, dar sprijinindu-te pe ele ca pe cofrajele unei fundaþii, construieºti în fictiv, translucid ºi iluzoriu.Dimpotrivã, mediile electronice care-þi dau imaginile de-a gata, inhibã viziunea ºi afabulaþia. Ele sterilizeazã creierul. Citesc, deci imaginez. Imaginez, deci exist."
Mircea Cãrtãrescu - Jurnal

Pai Cãrtãrescu a scris si asta:http://agonia.ro/index.php/prose/179956/index.html , si asta: http://72.14.221.104/search?q=cache:0YFcF_1OMw0J:www.jurnalul.ro/print.php%3Fsid%3D3893+cartarescu+simcity+primar&hl=ro&gl=ro&ct=clnk&cd=1
Si explica la un moment dat cat de mult ii plac jocurile pe computer (spunea si care) asa ca banuiesc ca povestea cu sterilizarea creierului e resimtita chiar de el.

[Cazeemeer]

Oana Zavoranu joaca, de ieri, in distributia PRM, interpretind personajul de consilier de imagine al lui Corneliu Vadim Tudor. Ea zice ca a acceptat pentru ca il iubeste pe „Tribun“.

Liderul PRM si-a imbogatit galeria de vedete din partid. Dupa ce si-a adjudecat o serie de cintareti de muzica populara precum Irina Loghin, Ion Dolanescu sau Angela Buciu, Corneliu Vadim Tudor a decis ca are nevoie de o actrita de telenovele. Dupa ce a zappat prin serialele romanesti de acest gen, atentia i s-a oprit asupra „qeridei“ Oana Zavoranu. Si a decis sa o faca consiliera lui de imagine, iar pe viitor poate chiar parlamentar, punind-o degraba la dreapta sa. „Imi face placere sa anunt intrarea in PRM a frumoasei actrite Oana Zavoranu. Ea va fi consilierul meu de imagine si, la alegerile parlamentare viitoare, va deveni deputata de Bucuresti“, a promis Vadim, convins de faptul ca „o fata ca Oana face cit o divizie de politicieni“.

Un zimbet cit o campanie

A stabilit deja si ce rol va interpreta actrita in partid. „Ea nu trebuie sa faca nimic special. Trebuie sa stea cum sta acum linga mine si sa zimbeasca frumos. Si nu ne mai trebuie nici o campanie electorala, la un popor care este avid de frumusete. Va dati seama ca nu o vom pune sa care bannere sau sa lipeasca afise cu bidineaua“, a explicat incintat liderul PRM. La rindul sau, Oana Zavoranu s-a aratat extrem de incintata de faptul ca i-a luat locul la dreapta lui Vadim preferatei de pina acum, Daniela Buruiana Aprodu. „Este o imensa onoare, pentru ca acest om mi-a facut surpriza si m-a pus in dreapta lui. Mai mult, sint perfect constienta de imensa povara care va plana pe umerii mei“, s-a grabit sa declare proaspata peremista.

Inima nebuna?

Ea nu si-a ascuns nici dragostea si admiratia pentru viitorul sef. „Dumnezeu ma iubeste. Am aceasta certitudine, pentru ca mi-am implinit visul din copilarie. Cind eram mica, il urmaream din umbra, era un om cu totul fascinant pe care il admir si il iubesc in sensul in care trebuie inteles“. Si-a devoalat si planurile politice, expunindu-si parerea despre clasa politica la care tocmai a aderat. „Atit eu, cit si presedintele acestui partid nu suportam santajul, amenintarile si vom face tot posibilul ca aceste lucruri sa nu se mai intimple fara scop in aceasta tara. Romania este o tara mult prea frumoasa pentru a-i lua fata niste gagauti“, a explicat Zavoranu. O data cu intrarea in PRM, actrita a primit si un rol in viitorul film al lui Sergiu Nicolaescu dupa un scenariu care ii apartine lui Corneliu Vadim Tudor.

Cea mai tare parte e aia cu "nu suportam santajul, amenintarile si vom face tot posibilul ca aceste lucruri sa nu se mai intimple fara scop in aceasta tara".
Asteptam cu nerabdare investirea lui Cream in functia de ministru al muncii si solidaritatii sociale.

[silver_boy]

Cea mai tare parte e aia cu "nu suportam santajul, amenintarile si vom face tot posibilul ca aceste lucruri sa nu se mai intimple fara scop in aceasta tara".
Asteptam cu nerabdare investirea lui Cream in functia de ministru al muncii si solidaritatii sociale.

loooool
pãi dupa Irina Logout si nenea lãnþiºor benone chiar cã se cerea o prezenþã pop în rîndurili partidului
io zic sã-l ia ºi pe Gil Dobricã

[raptor]

io zic sã-l ia ºi pe Gil Dobricã

:D fuck- gil e chiar cool, mai bine sa nu-l ia, ca-i strica imaginea.

[herbert]

loooool
pãi dupa Irina Logout si nenea lãnþiºor benone chiar cã se cerea o prezenþã pop în rîndurili partidului
io zic sã-l ia ºi pe Gil Dobricã
silver_boy, cred ca nu e benone, ci ion dolanescu... poate nu e atat de important, dar totusi...
wow, ce putoare siliconata va fi PRM!

[silver_boy]

ASA E... :happy: herbertissime, e dolãnescu
benone s-a reprofilat pe hip-hop
ºi - ce-i drept - nu-l vãd intrînd deloc în PRM
hip-hopu e cu negri
cu toate cã, acceptînd-o pe Omarosa aia de kerida, purul alb al naþionaliºtilor bate (acum) uºor spre bleu

[silver_boy]

http://www.facemcatavencu.ro/blog.php?id=0

als-ul intervievat "la podea"....intr-un dialog cu si despre internauti
savuros
:lol:

[drudu]

de vazut si cel din seara asta, despre sexul pe internet

hate you for the cap, by the way...

[marx]

savuros
:lol:
aha. intre doua scarpineli, auzim ca studentii de la unatc n-au rabdare sa vizioneze un film de bergman.

[Supastar]

Baietii destepti cu sutana (http://www.cotidianul.ro/index.php?id=8157&art=21217&cHash=ccaf562e21)

daca tot se pricepe atat de bine la afaceri, de ce nu poate BOR sa plateasca pt panourile publicitare din scoli? :hmm:

[Alex Leo Serban]

o veste trista: a murit augusto pinochet! :((

[norina]

o veste trista: a murit augusto pinochet! :((


sa-i spunem dumnezeu sa-l ierte si sa se odihneasca in pace?
:lol: :x

[Alex Leo Serban]

da d c 'sa-l ierte'?? c, a facut cva rau? :o

[Bogie]

Literatura romana de dupa ’90 isi numara vedetele. In topul intocmit de oamenii de cultura conduce detasat Mircea Cartarescu cu romanul Orbitor si literatura inchisorilor, prin tulburatoarele lucrari Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt si Inchisoarea noastra cea de toate zilele de Ion Ioanid.


http://cotidianul.ro/index.php?id=8364&art=21741&cHash=75b068ec5e

[klein]

mda, interesant clasament.
imi pare rau ca nimeni nu s-a gandit la Lucian Boia. este autorul care a bulversat maniera de a scrie si a gandi istoria. Macar "Istorie si mit in constiinta romaneasca" ar fi meritat un loc in clasamentul celor mai importante carti contemporane.

[marx]

nici criticul si istoricul de arta, Victor Ieronim Stoichita, desi are 3 carti ( Efectul Don Quijote, Scurta istorie a umbrei si Instaurarea tabloului) cu referinte elogioase in Occident, nu si-a gasit loc in admiratia "cititorilor cu pontaj". se presupune ca istoria, indiferent de tematica ei, le este indepartata...

ps: totusi e incurajator ca nu apare mentionat catastrofalul roman, realK, al lui dragos bucurenci care observ ca a devenit intens promovat in ultimul timp.

[Alex Leo Serban]

dk nu v-ati prins, p.s.-ul e o copita in directia mea, care am scris o fraza d recomandare pt 'realk'... s-a dovedit k flerul meu este infailibil: volumul lui bucurenci a fost unul din cele mai mari succese comerciale ale poliromului! 8)

[jeleu]

Pristanda fascist

Cadem! Ati vazut „Miezul problemei“, luni seara, pe National TV? Nu, nu urmeaza Uniunea Europeana, desi, pe hirtie, asta urmeaza. Uniunea Europeana e ceva, noi ne indreptam spre altceva. Ne pacalim pina la os. Putem raposa foarte bine, in plina inviere europeana.

Credeati ca am cotit, cumva, prin spatele blocului, si am iesit la istoria buna? Nu. Urmeaza Becali. Alunecam in bezna. Asa vor televiziunile. Asa vrea pleava care se cere si se crede noua aristocratie. Nu conteaza ce ne inchipuim noi, inactualii aninati de incercarea de a fi, in sfirsit, buni - nu avuti, porci, nesatui, puternici si grosi ca o caramida. Traim intr-o Republica falsa, condusa de o crescatorie de brute. O trupa de copii lacomi si nerusinati fac service-ul vizual, in Republica brutelor. Tinerii care umplu televiziunile s-au deprins sa faca din regulile presei prezervativ pe timpul acuplarii cu toate cazaturile natiei. Madalin Ionescu, omul care a ramas in studio cu Becali si a lasat sculptura de deseuri sa vorbeasca, a pus mina repede pe formulele noului cretinism etic: drept la replica etc. In acest timp, Becali se usura, in direct, pe tot ce ar trebui sa fie al nostru si numai al nostru: civilizatia, speranta ca vom scapa din strinsoarea venerica in care traim si traim si traim, pina la declasare africana.

Avea Becali drept la replica pentru ca Nistorescu l-a facut paranoic? Dreptul la replica se cucereste. Altfel, orice golan care flegmeaza in mall are drept la replica impotriva celui ce a suierat printre dinti: nesimtitule! De ce trebuia Becali lasat sa ia cu asalt o televiziune? Si ce va lua el cu asalt data viitoare? Parlamentul? Patriarhia? Mai are rost sa tinem alegeri? Mersul demagogiei spune ca nu. Demagogia masoara adincimea pregatirii pentru nesistematic si buna pregatire pentru viata in hoarda resentimentara. Aici, crestem. Acum 10-15 ani, Funar era un demagog nationalist, ordonat de obsesia antimaghiara. Vadim era, la rindul lui, un retor sulfuros, dar coerent. Becali nu are conturul unei obsesii. El e subterana demagogica totala, saracia bruta a capacitatii noastre de a contesta si de a combate. Noua dezordine a demagogiei romanesti e un fapt grav care anunta apropierea de silex, nu rafinarea impotrivirii.

De unde a pornit grozavia televizata luni seara? Un oarecare C.N. l-a facut paranoic pe Becali. Inexact! Dl Cornel Nistorescu, cel mai mare jurnalist al Romaniei, a spus adevarul, numind complotul de presa care ni-l baga pe G.B. in singe si in urna de vot. Cine vrea adeverinte le va primi. Acasa si in plex. Curind, Becali va face Romaniei atit rau cit o cer afacerile si prostia lui nepusa la punct. Vom afla, atunci, ca in Republica Becali nu exista drept la cuvint, ci slugi miluite cu ce pica din sulul de euro cu care umbla Voda Maybach prin tirg. Asta e democratia pe care o aparam de „dictatura“ lui Basescu? Mai bine fara. Traian Basescu a facut, de altfel, cea mai mare greseala a mandatului sau popular, impartind un sprit cu Becali. Populismul e promisiunea pe care politicienii o datoreaza oamenilor cumsecade. Becali e altceva: omul cumsecade ratat, scrumiera in care creste cenusa celor ce puteau fi simpli, dar au ramas primitivi.

Incidentul de la Anti-National TV ne priveste pe toti. Daca mai vrem sa fim uniti fara sa fim platiti, daca mai vrem sa fim romani fara sa facem cu ochiul gardianului, trebuie sa oprim mersul rotit al democratiei prin manejul lui Becali. La naiba cu dreptul la replica! Becali e mai intii un pericol si abia pe urma un cetatean. Ce facem cu milioanele de romani anonimi dintre Turda si Spania? Le spunem ca am schimbat tara? Ca am dat-o pe un loc in Cupa UEFA? Ca in Romania e legala executia televizata a celui mai bun jurnalist? Tocmai pentru ca a avut curajul sa spuna adevarul pe sleau.

Am mai trecut pe aici. Pe vremea cind Caragiale ii crea pe Pristanda si „onoarea lui de familist“. Becali, racnind, la tv, ca e „barbat cu onoare“, ne-a spus ca mai e putin si terminam de cazut. Pristanda era baiat bun. Acum e fascist.

TRU

[Pitbull]

Despre circul de ieri, din Parlament:
http://www.romanialibera.ro/
http://www.expres.ro/article.php?artid=284959
http://www.adevarulonline.ro/2006-12-19/Politic/condamnarea-comunismului-balamucul-furiosilor_211093.html

[herbert]

salut cinemagicienilor!
e prima postare in 2007, dupa o pauza de vreo 2 luni... ma gandeam sa va parasesc, dar nu m-a lasat inima...
asa ca, mai intai urarea: La Multi Ani! Un 2007 excelent, rodnic si glorios!

mai jos, un excelent articol al lui Patapie dspr patriotismul fara orizont, vulnerabil si culpabil...

Despre lipsa de patriotism a patriotilor nostri de serviciu

4 Ianuarie 2007, Evenimentul zilei
Horia-Roman Patapievici

Horia-Roman Patapievici: "Din punctul de vedere al realismului politic, maximalistii nationali sunt la fel de periculosi si la fel de inutili precum lasii".

Suntem, in fine, in Uniunea Europeana. De aproape trei ani, suntem si membri NATO. Acum exact saisprezece ani eram inca ai sovieticilor. Succesul unanim de azi nu trebuie insa sa intunece responsabilitatile individuale de ieri.
Sa vedem nu numai cine a lucrat pentru ca Romania sa ajunga aici, ci si cine a facut totul pentru ca acest lucru sa nu se intample. Caci, desi toti politicienii nostri declara ca au in vedere numai interesul national, anume acest interes national major, aderarea la structurile politice si militare euro-atlantice, nu a fost slujit de toti.
Atunci, cum de mai indraznesc sa isi spuna patrioti? Trebuie introdus un criteriu. Avem? Ideea de baza este aceea ca, in politica, nimeni nu ar trebui sa aiba dreptul sa se mai numeasca patriot daca, prin activitatea sa politica, nu aduce un bine tarii.
Fireste, nu ma refer la patriotismul cetatenilor, pentru care exista criteriul Constitutiei, pe timp de pace, si al serviciului militar, pe timp de razboi. Am in vedere patriotismul politicienilor care si-au facut din patriotism o profesiune si din supralicitarea lui o specialitate. Deci: avem, pentru acestia, un criteriu prin care sa le evaluam patriotismul?
Pentru politicile pretins patriotice care nu si-au aratat inca roadele, avem numai un criteriu de natura practica. Deoarece nu exista patriotism in afara realismului, stim din capul locului ca nu pot fi patriotice decat politicile rezonabile, care implica revendicari nationale in limitele posibilului.
Drept urmare, supralicitarea, in chestiuni nationale, trebuie privita intotdeauna cu suspiciune, iar pretentia profesionistilor supralicitarii de a confisca patriotismul in numele generozitatii intentiilor trebuie denuntata drept ceea ce este - demagogie politicianista.
Chiar si atunci cand e bine intentionata, demagogia e pernicioasa, deoarece induce asteptari mari acolo unde nu exista decat sanse modeste (ori nule) si instiga inutil acolo unde util e numai ceea ce e permis. Declamatia nationalista e in interesul natiunii numai atunci cand ceea ce se indrazneste cu vorba este posibil in ordinea realitatilor.
A duce politica fortei atunci cand nu ai mijloacele puterii e un lux pe care statele responsabile si-l refuza. Din punctul de vedere al realismului politic, maximalistii nationali sunt la fel de periculosi si la fel de inutili precum lasii: primii provoaca ceea ce ultimii refuza sa apere, iar conflictului pe care nationalistii nu stiu sa il gestioneze lasii oricum nu pot sa-i faca fata.
In concluzie, pentru mine, cei care supraliciteaza discursul patriotic sunt nu depozitarii interesului national, ci risipitorii lui. De ce?
Deoarece creeaza probleme carora sunt inapti sa le ofere solutii, clamand sus si tare ceea ce multi spera, dar, din cumintenie, amana, ori, din prudenta, pregatesc cu lentoare. Chiar si atunci cand sunt bine intentionati, profesionistii discursului national strica orice ating si compromit orice se poate atinge.
Pentru o evaluare retrospectiva a patriotismului, avem insa un criteriu ferm. Or, tocmai pentru aceasta evaluare, realizarea obiectivului national numit „Romania in UE si NATO” a radiografiat in chip necrutator lipsa de patriotism a multora dintre parlamentarii nostri.
E matematic demonstrabil ca in toate deciziile de interes national de dupa 1989 toti cei care au supralicitat discursului nationalist au dus politici orientate impotriva interesului national. Iata cateva exemple.
Desi imediat dupa prabusirea regimului comunist politica de apropiere de Uniunea Europeana ar fi trebuit sa fie obligatorie pentru orice patriot, tocmai partidele nationaliste, PRM si PUNR, nu au dorit-o, ba, au facut totul pentru a o zadarnici ori intarzia.
Macar dupa dizolvarea URSS, partidul lui Ion Iliescu, care a detinut toata puterea in stat, ar fi trebuit sa caute sa ne smulga din logica spatiului post-sovietic: or, pana la venirea la putere a administratiei Constantinescu, in 1996, nu s-a facut nimic nici in vederea intrarii in NATO, nici in privinta aderarii la UE (Ion Iliescu organiza mineriade, avea alte preocupari).
O sansa de a ne reuni cu Basarabia a existat, dupa dezmembrarea URSS: tot Ion Iliescu a irosit-o, in ciuda discursurilor sale, care erau toate pline de patriotism si de interes national. Ce au facut nationalistii din PRM si PUNR pentru tara lor, dincolo de agitatie iresponsabila? Nimic.
Concret, insa, s-au opus din rasputeri tuturor politicilor care au pus azi Romania pe o orbita onorabila.
Concluzia mea e ca nationalismul politicienilor (nu vorbesc de cel al cetatenilor, care poate fi inocent) nu e niciodata patriotic: e doar electoral, adica de miza personala, vizand puterea proprie.
Daca Romania are azi o pozitie decenta intre statele europene este si impotriva lui Ion Iliescu, si impotriva PUNR, si impotriva PRM, si impotriva tuturor nationalistilor care se agita azi pe scena politica a Romaniei.

[Carmine Galante]

un excelent articol al lui Patapie dspr patriotismul fara orizont, vulnerabil si culpabil...
Am retinut superlativul si alintul din quote-ul de mai sus. Eu nu inteleg de ce se inchina lumea cu doua maini la articolele individului. :sleep:

[herbert]

imi place cum combate moldoveanca asta.
minte lucida, curaj...

Spune-mi cu cine te insotesti...

Marti, 20 Februarie 2007 - Un articol de Alina Mungiu-Pippidi
In Romania Libera

Dorin Marian, responsabil cu securitatea in timpul lui Emil Constantinescu, e aratat de un ziar facand cumparaturi la un bazar in compania lui Omar Hayssam si a lui Dinu Patriciu, al carui angajat a si fost, alaturandu-se unei serii de alti politicieni liberali. Mugur Ciuvica, din acelasi cabinet Constantinescu, recunoaste public la televiziune ca fundatia lui a primit donatii de la Dan Voiculescu. Emil Constantinescu, candva seful nostru in materie de anticoruptie si anticomunism, troneaza fara remuscari la televiziunile voiculesciene, fara sa se intrebe de ce e dintr-o data asa de popular la securisti si mafioti, care nu l-au bagat ani de zile in seama. Vadim Tudor da conferinte de presa pe treptele guvernului, dupa ce a convenit asupra postaderarii cu primul ministru, il injura copios pe seful statului si ne lamureste ca Palatul Victoria e pentru el doar o halta in drum spre Cotroceni. Renate Weber devine succesoarea favorita a Monicai Macovei pentru Sergiu Andon, fost ziarist la Scanteia, indepartat de la conducerea Societatii Ziaristilor Romani pentru o afacere de coruptie, si autor principal al motiunii anti-Macovei, dar si pentru unii liberali sensibili la drepturile petrolului. Antonie Iorgovan, care declara in direct ca e bolnav pentru ca dusmanii l-au iradiat punandu-i uraniu sub scaun, si, probabil de asta ii acuza pe altii de consum de droguri, devine dintr-un lest pe care Nastase se straduia sa-l arunce afara din nacela un fel de profet pentru partid. Cat despre Dan Voiculescu, autorul memorabilelor volume albastre pe care secretara lui Olli Rehn isi tine scrumiera, si care nu a reusit inca sa ia Premiul Nobel pentru cea mai spectaculoasa transformare economica de la socialism la capitalism in beneficiul propriu, el este pe culmile gloriei zilele astea. Dorel sandor al lui Tariceanu-Patriciu si Vasile Dancu al lui Geoana-Rus, care sunt si ei, vorba aceea, consilieri capabili de idei si diversiuni proprii, sunt cu totul eclipsati de dl Voiculescu, care a ajuns ideologul principal al noii majoritati. Se simte in fruntea armatei anti-Bruxelles aceasta noua Poarta Otomana, ca Amza Pellea intr-un film de Sergiu Nicolaescu, hotarat sa recupereze si sa aduca in tara tot tributul, de la Agentia de Integritate la declaratia de avere. Tovarasiile se lafaie pe ecranele televizoarelor. Dan Claudiu Tanasescu, acest geniu al revistei Saptamana si al comunei Mogosoaia (revista mea studenteasca a luat represalii grele cand mi-am permis sa rad un roman de al lui sub socialism care incepea cam asa: "Aglaia se ivi pe cararea dinspre padure purtand in maini doua galeti cu motorina"), e aparat de liberalul Paul Pacuraru, in fata evidentei. Bogdan Olteanu si Victor Ponta mai au putin si se tin de mana ca doua adolescente. Razvan Dumitrescu nu apare niciodata fara un parlamentar conservator distribuit din oficiu, te intrebi de unde scot atatia si de ce, daca au fost gresit catalogati in lumea celor care nu cuvanta, nu se reabiliteaza pe propriile lor canale si trebuie sa recurga la concurenta?! Calin Popescu Tariceanu protesteaza ca nu i se acorda drept la replica la TVR lui Ion Iliescu, desi ar fi destul sa deschida arhivele lui Marius Oprea sa vada ca dl Iliescu trebuie sa ne dea el noua dreptul sa replicam pentru cei vreo patruzeci de ani in care el a avut voie sa vorbeasca, iar noi nu. serban Nicolae, caruia i s-a distribuit rolul de a duce gunoiul PSD de cand Eugen Nicolicea, cel care a facut praf Agentia de Integritate, a ajuns vicepresedintele Camerei Deputatilor, circula neingradit pe la talk-show-uri cu Teodor Melescanu, acest curier al diplomatiei socialiste caruia Liviu Turcu spune ca ii semna ordinele, crezand ca farmecul lor combinat va da pe spate electoratul. si pe Basescu l-am vazut cu Becali acum vreun an, dar incidentul nu s-a mai repetat in urma protestelor unui anumit public intelectual, foarte nepopular zilele astea. Cui ii mai pasa ca ne pregatim de o clauza de salvgardare din cauza demiterii Monicai Macovei, pregatita de Voiculescu si Andon si livrata de Geoana, Vadim si Tariceanu? E doar singura dintr-un lung sir de sanctiuni pe care le vom capata, acum ca am dat masca jos si integrarea s-a prefacut intr-un razboi pentru neatarnare.

[Carmine Galante]

Un articol de Alina Mungiu-Pippidi
In Romania Libera
Tu nu te-ai plictist sa iei cu copy si paste mascarile tuturor ratatilor din toate oficioasele pe care romanul le foloseste ca hartie de cur si sa ni le servesti noua p-aici? :?

[marx]

Cotidianul, 24 februarie, Ada Rosetti il traduce pe Oscar. Asta e titlul, consemnat de Eugen Istodor nepragatind nicio surpriza. Dar, Ada, din nou, ne traduce:

Replica ta favorita din filmele de anul asta de Oscar.

Nu stiu de ce nu am gasit in filmele de Oscar de anul asta nici o replica pe care sa o repet din nou si din nou pina la epuizare. Cum a fost, de pilda, cu „Pulp Fiction“. Dar m-am concentrat si, dupa ce mi-am dat seama ca orice spune Jack Nicholson e memorabil, am ales o replica, citata aproximativ, din „Fiecare se crede normal“. „Sarcasmul este semnul clar al unui ratat. E modul lui de a-l cobori pe cel care a reusit la nivelul lui.“

intrebare: ce legatura are Jack Nicholson cu "Fiecare se crede normal"?
nu admit raspunsul ca "Ada Roseti se crede normala cand deverseaza ineptii".

[Carmine Galante]

nu admit raspunsul ca "Ada Roseti se crede normala cand deverseaza ineptii".
Eh, ai si tu pretentii prea ridicate. Problemele vietii.... Macar o pune in cotidianu' nu in Libertatea, ziar de camionagii din unirea.

[Carmine Galante]

http://www.jurnalul.ro/articol_73340/tvr_este_in_faliment.html

[Supastar]

From: Comunicare TVR
Sent: Thursday, March 01, 2007 12:57 PM
Subject: drept la replica - articolul “TVR este in faliment” (Jurnalul national)

Dragi colegi,

Pentru o informare corectã a publicului dvs., vã transmitem dreptul la replicã trimis de TVR cotidianului Jurnalul Naþional în urma articolului denumit “Televiziunea Românã este în faliment”. Dacã aveþi nevoie de informaþii suplimentare, vã stãm la dispoziþie.
Cu mulþumiri,

Departamentul Comunicare ºi Relaþii Internaþionale

Pentru publicare imediatã

Bucureºti, 1 martie 2007

În urma articolului „Televiziunea Românã este în faliment”, publicat de Jurnalul Naþional, în ediþia din data de 1 martie 2007, vã transmitem, în temeiul art. 69 ºi al art. 70 din Legea presei nr. 3/1974, precum ºi al Codului deontologic al jurnalistului, urmãtorul drept la replicã, cu solicitarea de a-l publica în aceleaºi condiþii ca ºi articolul la care facem referire:

„Articolul intitulat «Televiziunea Românã» publicat în Jurnalul Naþional din data de 1 martie 2007, cuprinde, pe lângã tonul tendenþios, o serie de invenþii ºi afirmaþii mincinoase legate de situaþia financiarã a TVR ºi de activitatea instituþiei sau a conducerii. Ne surprinde cã publicaþia care se laudã cu audienþa cea mai mare, la categoria publicaþii serioase în rândul cititorilor din România practicã un tip de jurnalism de tip senzaþionalist ºi total neconform cu realitatea.
Sã explicãm:
1. Conform Jurnalului Naþional, «TVR este în faliment».
Falimentul este, potrivit DEX, Bucureºti - 1998, situaþia de insolvabilitate în care se aflã un comerciant, un industriaº etc., declaratã de o instanþã judiciarã. Ca urmare, afirmaþia nu are nicio legãturã cu situaþia financiarã a TVR.
2. «TVR nu mai are bani nici sã plãteascã salariile».
Televiziunea Românã a onorat la timp plata salariilor. Ieri (28 februarie 2007) a fost virat pe cardurile angajaþilor avansul lunii februarie, conform graficului normal de plãþi.
3. «la ora actualã instituþia publicã se aflã la al doilea împrumut bancar».
TVR nu a apelat pânã în prezent la niciun împrumut bancar. Nici pentru plata salariilor, nici pentru a onora alte obligaþii financiare. TVR nu exclude posibilitatea apelãrii la credite bancare în viitorul apropiat, pentru demararea unor investiþii sau pentru retehnologizare ºi nu vedem de unde atâta urã de tip proletcultist faþã de ideea creditului. Toate companiile mari apeleazã la credite când au diferite nevoi de dezvoltare, inclusiv companiile de media.
4. «TVR are facturi restante ºi penalizãri la mai multe contracte cu firme din afarã. În aceste condiþii, contractele cu Formula 1 ºi Walt Disney sunt pe cale de a fi pierdute».
TVR deþine în continuare drepturile de difuzare pentru Formula 1, plata cãtre deþinãtorul licenþei s-a facut în termenul prevãzut în contract. Drepturile pentru difuzarea producþiilor companiei Walt Disney sunt la TVR ºi nu sunt pe cale de a fi pierdute.
5. «Tudor Giurgiu este proprietar a patru sãli de cinema».
Tudor Giurgiu este doar asociat într-o firmã care face exploatarea ºi managementul unor sãli de cinema, ca urmare nu le deþine, ceea ce este perfect legal ºi nu reprezintã niciun conflict de interese.
6. «Ioana Moldovan produce ºase emisiuni la TVR».
Firma Format Factory care aparþine Ioanei Moldovan produce doar emisiunea „Lumea citeºte” pe TVR 1.
7. «o ediþie din Lumea citeºte costã nu mai puþin de 8000 E…mai ales cã este produsã în TVR (toatã echipa este plãtitã deja de instituþie)».
Contravaloarea unei ediþii a emisiunii invocate este de 4.687 de euro pe ediþie, acest cost incluzând ºi cesiunea de drepturi patrimoniale de autor ºi conexe pe durata contractului pentru 5 ani ºi un numãr nelimitat de radiodifuzãri pe teritoriul României ºi în afara þãrii. În plus, TVR mai plãteºte pentru aceastã emisiune 48,20 euro, reprezentând cheltuieli cu casetele, recuzita ºi telefonul.
8. «o altã emisiune produsã în ºi integral de TVR este Dis de searã, care costã „doar” 650.000 E pe sezon».
9. Emisiunea „Dis de searã” este o coproducþie TVR-REC PRODUCTION la care TVR contribuie cu recuzitã, telefoane, echipã editorialã: 1 producãtor, 1 ºef producþie, 1 redactor, secretar de redacþie + echipa tehnicã ºi artisticã a studioului, 50% contravaloarea premiilor oferite în cadrul emisiunii; figuraþie, casete etc.). REC PRODUCTION contribuie cu 3 reporteri, 2 operatori, 2 monteuri, 1 producãtor, 2 realizatori/prezentatori, 2 co-prezentatori. Costul emisiunii este 4.000 de euro pe ediþie plus cheltuieli directe de 216,76 euro pe ediþie.
10. «achiziþii tehnice aberante – laptopuri Macintosh, nejustificat de performante ºi de scumpe pentru angajaþi».
TVR nu a ahiziþionat niciodatã computere marca Macintosh. Existã anumiþi angajaþi ai TVR care lucreazã pe astfel de echipamente, dar pe care ºi le-au achiziþionat singuri.
11. «achiziþii de filme la suprapreþ de la Transilvania ºi Libra Film».
TVR nu a achiziþionat niciodatã licenþe de film de la compania Libra Film ºi nici nu existã contracte în curs de negociere cu aceasta.
Cu compania Transilvania Film, TVR a încheiat 2 contracte de achiziþii de filme (unul în 2005 ºi unul în 2006), la preþuri similare cu cele achiziþionate de la alte companii distribuitoare de film naþionale sau internaþionale, iar suma totalã plãtitã de TVR în 2006 reprezintã 0,69% din totalul bugetului alocat pentru licenþe de film în 2006 ºi cea mai micã valoare achitatã unei companii de distribuþie din România care activeazã pe piaþa localã ºi care are relaþii comerciale cu TVR.
12. «fondul de salarii pentru cei 19 consilieri – un milion de euro/lunã».
Preºedintele – director general al TVR are un aparat de lucru format din 5 consilieri, iar fondul de salarii pentru aceºtia este de 10.083 E/lunã (brut, adicã sunt incluse în aceastã sumã ºi obligaþiile la bugetul de stat).
13. «Tudor Giurgiu ar trebui sã ºtie cel mai bine ce achiziþii are Televiziunea Românã, din moment ce a participat la fiecare licitaþie publicã, în calitate de preºedinte al comisiei».
Televiziunea Românã a organizat în perioada iulie 2005 – martie 2007 aproximativ 110 licitaþii publice; în plus au mai fost numeroase proceduri de comparaþii de oferte.
Tudor Giurgiu a fost preºedinte de comisie în cadrul a cinci licitaþii/proceduri, considerând cã sunt de importanþã majorã pentru instituþie:
· Achiziþionarea de servicii de gestionare ºi vânzare a spaþiului publicitar (Licitaþie deschisã).
· Servicii de planificare, creare ºi plasare a mijloacelor publicitare (campanii marketing pentru lansarea grilei de primãvarã/varã TVR 1; licitaþie deschisã).
· Servicii de planificare, creare ºi plasare a mijloacelor publicitare (campanii marketing pentru lansarea grilei de primãvarã/varã TVR 2; licitaþie deschisã);
· Concurs concept scenografic ºtiri. A fost la deschiderea ofertelor ºi a fost ulterior înlocuit de o altã persoanã din TVR.
· Realizare pachet grafic al site-ului TVR. Cerere de ofertã.
14. «desene animate: 30.000 de euro/orã».
Costul unei ore de desen animat este sub 3.000 euro/orã. Poate doar un lung-metraj sã ajungã la suma vehiculatã de Jurnalul Naþional.

Considerãm cã articolul publicat de Jurnalul Naþional în data de 1 martie 2007 reprezintã o gravã prejudiciere a imaginii TVR. Înþelegem interesele de trust ºi comerciale (poate uneori ºi politice) cãrora trebuie sã se supunã aceastã publicaþie, dar nu înþelegem sã acceptãm denigrarea, calomnierea ºi decredibilizarea Televiziunii Române din aceste motive.
Ne întrebãm dacã prezenþa recentã în poziþii de conducere în trustul Intact (confirmatã de câteva surse) a Doamnei Sabina Petre, fost director economic al TVR, demisã de cãtre actuala conducere a Televiziunii Române pe motive disciplinare ºi aflatã în prezent sub urmãrire penalã de cãtre Parchet pentru sãvârºirea infracþiunilor de înºelãciune, delapidare ºi fals în înscrisuri sub semnãturã privatã, nu are legãturã cu retorica pseudo-comunistã a acestui articol, similarã cu aceea a multor anonime ºi mesaje obscure transmise pe diverse cãi în media, în perioada ulterioarã demiterii doamnei Petre.
Regretãm cã articolul ne dezvãluie o lipsã totalã de profesionalism ºi o ignorare a elementarelor norme de deontologie jurnalisticã. Recomandãm redactorilor Jurnalului Naþional sã solicite informaþiile de care au nevoie Televiziunii Române ºi sã nu se bazeze pe cele oferite de surse îndoielnice, unele urmãrite penal tocmai pentru înºelãciune ºi fals.

DEPARTAMENTUL COMUNICARE ªI RELAÞII INTERNAÞIONALE

[Carmine Galante]

Eu nu pun botu' la astfel de dari de seama. In tvr se fura ca in codru. Sumele adunate de la noi lunar pt. abonament sunt imense. Ca sa nu mai vorbim de ceea ce primesc de la buget +reclama, banii incasati din ea, la fel ca orice televiziune privata. HUO !

[aayana]

Mistah J
Imi imaginez deja cozi de batranei, lesinuri, bani scosi de la saltea :P

[Alex Leo Serban]

megaLOL:

http://209.85.129.104/search?q=cache:7-Zw518fni8J:www.ziarultricolorul.ro/monden.html%3Faid%3D6203+alex+leo+serban&hl=ro&ct=clnk&cd=149&gl=ro

[Pitbull]

Vai de mine si de zilele mele!!! :(
Grid mi-a fost coleg, mi-e prieten, da' väd cä s-a senilizat complet! Mamä ce misto am sä mai fac de el, la prima vizionare unde ne mai vedem!

[Carmine Galante]

megaLOL:

Articolul e de tot rahatul, dar cu urmatoarea faza sunt de acord :
Premiile Uniunii Cineastilor pe anul 2006 i-a scos înca o data la rampa pe oportunistii care dezbina cinematografia româna
Deci tu in ce categorie te incadrezi, premiant fiind?

[Alex Leo Serban]

la exceptii.

la 'lupi tineri' nu ma pot incadra, k ma apropii d 50 d ani, 'oportunist' - nu vad in c fel, cit priveste 'dezbinarea cinematografiei ro' - sa fim seriosi: adik alde nikitush & stuff reprezinta 'cinematografia ro'?! doamne fereste! astia n-au treaba cu cinematograful (si cu cinematografia in gneral), ci sunt asha, un fel d casa d cultura a sindicatelor :lol:

[Carmine Galante]

la exceptii.
Sa fim seriosi.

la 'lupi tineri' nu ma pot incadra, k ma apropii d 50 d ani, 'oportunist' - nu vad in c fel, cit priveste 'dezbinarea cinematografiei ro' - sa fim seriosi: adik alde nikitush & stuff reprezinta 'cinematografia ro'?! doamne fereste! astia n-au treaba cu cinematograful (si cu cinematografia in gneral), ci sunt asha, un fel d casa d cultura a sindicatelor :lol:
De acord cu tine, Nichitus nu are nimic de-a face cu cinematograful.

p.s.
Vad ca locul asta te atrage precum musca e atrasa de diverse mirosuri, totusi ti-ai anuntat retragerea de pe forum de cel putun cinci, sase ori.

[Alex Leo Serban]

1 sa-nteleg k revenirea mea (periodik) t deranjeaza?
2 sa-nteleg k locul acesta e pt tine un rahat?! dk nu, d c m-ai comparat cu o musk - dintr-un impuls obscur ushor psihanalizabil? k puteai sa ma compari cu o albina, d ex, si nu s mai supara nimeni
3 acum am revenit pt k vroiam sa-i las malei o inimioasa roshie pt c a scris dspr 'marie antoinette'... iar apoi m-am luat cu vba ;)
4 STIU cine esti

[Pitbull]

Päi, vorba aia: on reviens toujours!
Da' lasä, cä-i numa' spre binele tútulor, stim toti cä forumul trece cam de vreun an printr-o perioadä tulbure, a pierdut o mânä de oameni, altii s-au luat cu treburi, useri noi vin mai încet... E normal ca noi, ästia, daiharzii, sä proptim umäru' la tinut stindardu'. Cum zicea si Creangä:
Cele rele sä se spele,
Cele bune sä se-adune,
Vrajba dintre noi sä piarä
Ca neghina din ogoarä!
(Pupäza din tei - Amintiri din copilärie, II)

* * *

Apropo, n-am rezistat si i-am scris lu' Grid. ;) M-am fäcut cä ploo, i-am läudat articolul, cä ce m-am amuzat, cä chestii, si cä poanta cea mai marfä e c-a fost atât de subtil, încât oamenii nu i-au prins ironia si chiar l-au luat în serios! Si drept exemplificare, i-am trimis linkurile la cronicile mele pentru "Si totul era nimic", "Azucena", plus "C.N.C.-ul fatä cu Revolutia Puitocalie". Acu' sä vedem ce zice! :D
(Apropo de asta cu C.N.C.-ul, curând am sä vä mai dezvälui una dulce de tot - da' mai stati nitel; sä vedem cum evolueazä. ;) )

[Mala Portugal]

3 acum am revenit pt k vroiam sa-i las malei o inimioasa roshie pt c a scris dspr 'marie antoinette'... iar apoi m-am luat cu vba ;)
:oops: :love:

[Carmine Galante]

1 sa-nteleg k revenirea mea (periodik) t deranjeaza?
Nu, era o observatie facuta in trecere.
k puteai sa ma compari cu o albina, d ex, si nu s mai supara nimeni
Musca a fost mai la indemana.
3 acum am revenit pt k vroiam sa-i las malei o inimioasa roshie pt c a scris dspr 'marie antoinette'...
Foarte bine. Oricum s-a dovedit ca forumul poate supravietui si fara un nume ca al tau, si ca declinul cinemagiei s-a tras de la scindarea de anul trecut. Un forum e tinut de forumisti, nu de un ratacit cu pretentii. Unii pleaca, altii vin. Deocamdata il avem pe Mihai Fulger, ca e f. ok, si care a scris cat unii in ani (vezi numai exemplu Riciotto) doar in doua saptamani.
STIU cine esti
Si ce propui?
Fa un topic / poll in care sa te scandalizezi si in care sa-ti anunti iar retragerea.

[Mala Portugal]

Foarte bine. Oricum s-a dovedit ca forumul poate supravietui si fara un nume ca al tau, si ca declinul cinemagiei s-a tras de la scindarea de anul trecut.
Cred ca lobbyul facut de Leo pt cinemagia si prezenta lui aici au contat mai mult in devenirea siteului decat eforturile vechiului sau noului management . Prima data am intrat p forum datorita unui link de-al lui in Dilema . Tin minte ca din cauza lui ai ajuns si tu . So no bully needed . Thank you.

[Carmine Galante]

au contat
La trecut, ca si site-ul ala cu vechituri de pe vremea impuscatului.

Tin minte ca din cauza lui ai ajuns si tu ..
Nop, esti in eroare, nu era vorba despre je. Cautam un film, motoarele de cautare m-au trimis din greseala si catre aceasta pagina si citind p-aici am zis sa-mi fac cont. Crede-ma, Leo era ultima mea grija p-atunci... ca si acum, btw.

[Mala Portugal]

lier lier pants on fire :lol:

[Andy69]

@ Galantu and ALS
mam gandit ca IAR incepe meciu... 8)
dc nu va intreceti voi in niste domenii mai constructive: poker, biliard, counterstrike, sah? online evident... :D

[Alex Leo Serban]

s pare k 'galantului' ii stau in git... one more reason to stay! :P

[Carmine Galante]

Da stai batrane, e o tara libera. Daca la 50 de anisori iti da mana sa arzi timpu' p'aici e treaba ta.

[Alex Leo Serban]

nu, e placerea mea!
s sesizeaza nuanta?

[mihai chirilov]

IAR SE BAGA ASTA SA COMENTEZE FILME

[Alex Leo Serban]

rog administratorii forumului sa s autosesizeze: constituie o frauda sa preiei k nick nume-le real al unei persoane cunoscute, in viata, provocind confuzii regretabile!

[Pitbull]

Mda, si ce sä facem, sä-l fugärim pe la net cafe-urile din Constanta? Apropo, si-a zis si "Mihnea Columbeanu", printre altele...

[Alex Leo Serban]

d c 'constanta'??
incercati buftea

[Pitbull]

Dragä, ästa-i pulifriciul de Peter Jackson. In scurtul rästimp cât fusese user normal, prin mai 2006, îsi pusese "Constanta" la profil. Ulterior, IP-urile lui de troll au fost localizate tot acolo.
Apropo, e complet improbabil sä fie Carmine Gallante dându-se drept P.J. Mesajele lui P.J. sunt complet discreditate - ba chiar, s-a ajuns la efectul invers! Dacä te-njurä P.J., înseamnä cä esti un om respectabil! E cam ca Rosca Stänescu, Felix Voiculescu, sau Vadim.

[StefanDo]

dragii mei, de cand ati inceput voi discutia, spammer-ul a intrat cu nickurile mihai chirilov, alex leo, dobrin 83, nume, , mihaelatudor. De fiecare data a fost bannat atat pe ID cat si pe IP. Daca ati primit mesaje private de la ID-urile de mai sus, nu le bagati in seama. :)

[Pitbull]

Intr-adevär, i-am observat nickurile alea. E stilul lui, mie-n sutä! Corespunde si ora, si tactica, si tot.

[Alex Leo Serban]

eu sustin in continuare k este nume aka carmine galante:
1 evident, a preluat 'stilul pj' (scriere cu majuscule, propozitii scurte etc), dar nu d la-nceput: mp-ul semnat 'mihai chirilov' (p kre l-am pastrat) este scris 'normal', d la 'semnatura' si pina la textul propriu-zis; abia cind si-a dat seama k asta nu seamana cu 'stilul pj', a-ntors-o;
2 este acelasi modus operandi k d fiekre data cind nume s lua d mine p ac forum: dupa insultele la vdr primeam - imediat & invariabil - insultele p mp;
3 'coincidenta' dintre cele 2 actiuni (inceputul 'razbelului' p forum si invazia spamurilor) dovedeste o minte comuna..

sincer, mie mi s rupe.
n-am facut decit sa provoc reactia - previzibila! - a lui nume galante, kre s-a arunkt k fraieru sa raspunda unor postari de-ale mele: jur k, pina sa primesc acele raspunsuri, nici prin cap nu mi-a trecut k e una si ac persoana!
si nici nu mi-a pasat - decit, cum spuneam, pt efectul d 'revelator' ;)
quod erat demonstrandum!
am petrecut o duminik dupa-amiaza f nostima.

[Pitbull]

1 evident, a preluat 'stilul pj' (scriere cu majuscule, propozitii scurte etc), dar nu d la-nceput: mp-ul semnat 'mihai chirilov' (p kre l-am pastrat) este scris 'normal', d la 'semnatura' si pina la textul propriu-zis; abia cind si-a dat seama k asta nu seamana cu 'stilul pj', a-ntors-o;.
N-am väzut, nu mä pronunt; precizez, totusi, cä si P.J. e capabil sä simuleze mesaje normale, mai ales pe privat - uneori, chiar si public: o fäcea ca sä-si batä joc de noi, sä-l credem scurt timp un user legitim, înainte de a-si da iar masca jos.
3 'coincidenta' dintre cele 2 actiuni (inceputul 'razbelului' p forum si invazia spamurilor) dovedeste o minte comuna...
Nu. Valurile de invazii ale lui P.J. sunt foarte frecvente; oricând ar fi început "räzbelul", probabilitatea de a coincide cu un asemenea val era covârsitoare.
(Plus încä o precizare: existä cel putin douä detalii tactice, azi, pe care C.G. n-avea de unde sä le stie, P.J. le folosise rar - poate chiar inconstient - înainte de revenirea lui C.G. pe forum. Nu spun ce anume, e mai bine sä le tinem în buzunar.)
am petrecut o duminik dupa-amiaza f nostima.
Pentru mine a fost stresantä. Mä bägati la mijloc, si nu-i frumos.
(Acuma sä n-aud "singur te-ai bägat la mijloc", etc. Loialitatea e loialitate - de-aia, când devine bidirectionalä, te prinde în dileme ireductibile. Parcä n-ati sti, a scris si un frantuz despre asta, unu' Corneille.)
Si rämâne în aer întrebarea: de ce sä-l imite C.G. pe P.J., când orice atac al äluia e în beneficiul atacatului? Uneori, chiar eu m-am atacat pe mine însumi, chipurile din partea lui P.J., la derutä, în speranta de a-l zäpäci si a-l face sä renunte (n-am reusit; ca orice psihopat, e imun la multe).

[Pitbull]

Gata, s-a dovedit.
A revenit si în jurul orelor 18:30, sub numele "chacho", cu diverse mesaje. Practic, era imposibil ca un om care pânä luna trecutä a avut ban de IP sä-l imite asa de detaliat si subtil, cu atâtea elemente folosite anul trecut (si vizibile, de regulä, doar câteva minute, pentru cä mereu facem curat imediat). PLUS mania m.p.-urilor, care nu sunt vizibile public! (Mi-a trimis si mie unul, acu' vreo orä, intitulat "Mihai Chirilov").
Dar proba irefutabilä e alta:
La un moment dat, a revenit si C.G. Erau logati simultan, cu IP-uri diferite. Chestia asta doar äia din "Prestij"-u' lu' Nolan o pot!

[RIP]

La un moment dat, a revenit si C.G. Erau logati simultan, cu IP-uri diferite. Chestia asta doar äia din "Prestij"-u' lu' Nolan o pot!
:lol: :lol: :lol: :lol: Asa crezi tu...
Hai sa-ti zic un secret: pe un forum oarecare al carui nume incepe cu Vama si nu se termina cu Nouã, cineva purta o discutie cu el insusi, intr-un topic, acu' o vreme... La un moment dat a intervenit un al treilea care s-a bagat in vorba... Si-acu' fii atent (are you watching closely?): toti trei erau pe forum simultan si toti trei aveau IP-uri diferite...

:D :D :lol: :lol: , mama dar e plina tara, sau ma rog netul de , exprimam-as, diplomatic sa ma tot exprim , dar nu-mi iese, specimene domne! Toti trei pe forum..cumva erau in tratative pentru sequel la "Me , myself and Irene", mioritic style.

[Pitbull]

Dacä tu-ti închipui cä mi-au scäpat scamatoriile alea, te înseli, bre Exhale aka Rubius aka dracu' mai stie cum!
Mai fä-le, mai fä-le. De fiecare datä când ai încercat cu mäscärile pe-acolo, tocmai eram pe cale sä-ncep sä-ti iert obräzniciile. Dacä-ti închipui cä asta-i calea spre a-mi vedea filmul, a afla päreri despre scenariile tale, si-n general a lega o relatie bunä cu mine, you are in for a biiig baaad surprise...

[Carmine Galante]

Dacä-ti închipui cä asta-i calea spre a-mi vedea filmul, a afla päreri despre scenariile tale, si-n general a lega o relatie bunä cu mine, you are in for a biiig baaad surprise...
Toate clonele, infectiile pe pm, aberatiile de pe forum etc apartin lui mistaj h. Parerea mea.

[Alex Leo Serban]

nume aka carmine galante trebuie extirpat d p acest forum

[ToDenyASound]

:lol:

[herbert]

din nou Patapievici cu un comentariu excelent.
imi place ideea "discriminarii morale"
asta o practic in viata mea, inclusiv pe acest forum...

Solidaritatea in rau
15 Martie 2007
Horia-Roman Patapievici

Saptamina trecuta am scris despre vecinatatile respingatoare.
Ma intrebam ce valoare are pretentia de onorabilitate a cuiva care, intr-o publicatie („Ziua”, de pilda), accepta sa apara alaturi de persoane care sunt in mod obiectiv detestabile - persoane care mint cu nerusinare, care calomniaza lucrativ si care linseaza moral in scopuri crapuloase? De ce trebuie oare sa ne salutam cu totii, inclusiv cu cei nefrecventabili? De ce nu le intoarcem, ostentativ si nepoliticos, spatele?
De ce jucam comedia civilizatiei cu oameni care nu sunt civilizati? De ce trebuie sa coabitam cu marlanii, cu gujatii, cu escrocii, cu nesimtitii, cu nerusinatii? De ce acceptam sa stam cot la cot cu jegul moral? Caci, te intrebi: ce valoare mai are libertatea, daca uzantele ei ne interzic sa ne alegem vecinii? E adevarat, nu ne putem alege nici epoca in care traim, nici lumea in care ne nastem. Dar putem pune distanta, putem sa ne separam, putem sa facem vizibila deosebirea.
Ideea neexprimata a articolului meu era aceea ca, fara discriminare morala, democratia cade in populism. Fara curajul de a respinge, fara posibilitatea de a refuza, fara dreptul de a spune nu, democratia se reduce la aglomeratie. Iar in absenta indraznelii de a dispretui ceea ce merita dispretuit, atunci cand majoritatea nu o face (ori o interzice), si fara impulsul de a discrimina ceea ce merita discriminat, chiar si cu riscul de a ofensa (atunci cand a nu ofensa inseamna a te dezonora), ei bine, in absenta acestor virtuti dificile (pentru ca sunt asociale), totul, inclusiv binele comun, vireaza spre promiscuitate.
Aceasta promiscuitate o vedem azi, dizgratios si pestilent etalata, peste tot. De la scandalul biletelului incoace iese continuu la iveala o adevarata metastaza politica, pe care numai putini dintre noi, si anume cei mai pesimisti, o banuiau inainte (se dovedeste inca o data ca, la noi, pesimismul este realism pur si simplu). Ce este aceasta metastaza politica? Este unificarea sferei politice in jurul unor solidaritati politice joase, daunatoare si agresive, care reflecta in oglinda modul in care administratia tarii a fost deja solidarizata politic si economic in jurul baroniilor locale (recentul caz Morega, liderul PNL Gorj care facea cheta institutiilor publice din judet in folosul partidului, dovedeste ca metastazarea administratiilor locale de politicienii de prada este sistemica).
Peisajul este dezolant. Nota e data de cei mai respingatori, iar uniformitatea demisiunilor morale e aproape perfecta. Televiziunile ni-i etaleaza seara de seara, ca sa-i tinem minte si sa nu-i mai uitam (este partea buna a intoxicarii cu talk show-uri politice, la care ne supunem, hipnotizati). In momentul de fata, impotriva rezultatului alegerilor si a literei regulamentelor, Parlamentul Romaniei este condus de Dan Voiculescu (in orice caz, el ii fixeaza atmosfera morala), iar unitatea politicii parlamentare, reflectata servil de un guvern tehnic bun, dar fara busola politica, este consecinta celei mai sordide aliante pe care a cunoscut-o tara dupa 1989.
Niciun proiect legat de binele comun nu a unit vreodata fortele parlamentare cu forta cu care le uneste acum ura fata de programul presedintelui tarii. Se va spune: da, dar macar exista acum un remediu la disolutia indusa de permanenta conflictului politic intre palate. E fals. Intai, pentru ca actiunea de acum a parlamentului nu este un remediu, ci e o tentativa de a legaliza metastaza politica. Apoi, pentru ca unitatea rezultata din ura nu seamana niciodata cu cea suscitata de bine. Solidaritatea in rau are intotdeauna nivelul raului, iar intre rai, eficienti sunt cei mai rai - ceea ce inseamna ca agenda unitatii in rau este fixata de revendicarile cele mai joase. Faptul se vede atat in selectia purtatorilor de cuvant ai momentului, cat si in neputinta celor normali de a face plauzibil discursul normal (in fata majoritatilor rele).
Rezultatul? Partidele parlamentare care au ajuns sa faca politica guvernului desfacand politica tarii nu sunt unite la nivelul politicii PSD ori PNL (ceea ce, potrivit programelor, nici nu ar fi atat de rau), ci sunt tinute laolalta de scopurile unui Corneliu Vadim Tudor, cu ajutorul spiritului unui Dan Voiculescu. Astfel, Partidul Social Democrat (ce impostura!), Partidul Conservator (ce blasfemie!), Partidul Romania Mare (ce nerusinare!) si Partidul National Liberal (ce dezamagire!) formeaza cu adevarat un patrulater negru, deoarece scopurile lor sunt intunecate, manevrele lor sunt sumbre, iar rezultatele nu pot fi decat negre.

1. Acest cuvant vine din latinescul „crapula”, care insemna betie; in franceza veche, „crapule” insemna betie desfranata, iar azi „crapuleux” desemneaza comportamentul persoanelor care sunt necinstite si care au ca mobil doar banii si afacerile proprii.

[

[Carmine Galante]

din nou Patapievici
DA MAI LASA-NE MA CU ASTA CA NE-AI ACRIT CU EL.

Revenind. Tot primesc mesaje (2/3) pe zi in care sunt injurat, leo serban e injurat, pitbull e injurat etc. Chiar nu se poate face nimic cu baiatul asta, nu se plictiseste si el in postura asta de efemerida tampa ...



„crapula"

[Pitbull]

N-ai ce sä-i faci.
Isi schimbä mereu IP-ul. A fost bannat cu peste o sutä de IP-uri si de nick-uri.
Ghinionul nostru cä am devenit obsesia lui. E dement, deci nu se plictiseste. Nebunia e sensul existentei lui.

[Alex Leo Serban]

editorialul lui patapievici e o capodopera
dar cui ii pasa!?
traim in tara in kre capodoperele sunt trase in jos - intre noi, alaturi d noi, impreuna cu noi - si transformate-n borhot comunal :((
PS eu sunt dintre pesimistii = realisti d kre vbeste pata!

[Carmine Galante]

capodopera
Capodopera + sala mare a senatului + Vadim + "pata" :sick: = kkat.

dar cui ii pasa!?
Numai lui herbert.

[Alex Leo Serban]

un articol EXCELENT aici:

http://comanescu.hotnews.ro/de-ce-nu-l-cereti-pe-nicolau-inapoi.html

[Mala Portugal]

Catholic fury at chocolate Jesus (http://arts.guardian.co.uk/art/news/story/0,,2046593,00.html)
The unveiling of an anatomically detailed sculpture of Christ made entirely out of milk chocolate has infuriated Catholic groups in New York.

[Pitbull]

Mälutza, editeazä linku', i-ai uitat un "url" prins în coadä si nu se deschide (noroc cä m-am prins - si eu, da' nu-n coadä - l-am täiat si mi s-a deschis).

Altfel, ce sä zic? N-am eu sensibilitäti d-astea, fac bancuri cu subiect religios cât încape, în conceptul de "blasfemie" nu cred, da' asa zisa sculpturä e o vomä, iar alegerea momentului sare-n ochi si ea; iar au dat äia drumu' la atei si bolsevici frustrati.

[Carmine Galante]

un articol EXCELENT :sick: :sick: :sick: :sick:

[Alex Leo Serban]

DA
ASHA E
dar tu esti din gashk loser-ului negricios d nicolau asha k i oftici :lol: :P ;)
ps cit te-a platit sa-i tii isonul?

[aayana]

Catholic fury at chocolate Jesus (http://arts.guardian.co.uk/art/news/story/0,,2046593,00.html)
The unveiling of an anatomically detailed sculpture of Christ made entirely out of milk chocolate has infuriated Catholic groups in New York.
Mi se pare o mare lipsa de inspiratie. Nu stiu de ce ma duce cu gandul la faza cu Janet jackson si Justin, efectiv se vrea o iesire in fata, sub lupa mass-mediei 8)

[Carmine Galante]

ps cit te-a platit sa-i tii isonul?
Mult.

[Alex Leo Serban]

c rau ai ajuns
mercenaru unui escroc! :sick:

[Carmine Galante]

Escrocu' o sa revina pe functie.