Bicentennial Man (1999)
Lasand deoparte judecatile stilistice, de viziune regizorala sau mai stiu eu ce alte analize pretentioase ce se aplica filmelor de autor ori celor ce au revolutionat in vreun anumit fel aceasta arta, filmul de fata este unul ce isi incanta publicul. O fantezie usor comica, cu o adresabilitate universala, dar care te si provoaca sa intelegi si sa accepti noi norme ce in acest moment sunt mult deasupra standardelor si asa scazute ale societatii in care traim. Chris Columbus este omul perfect pliat pe politica A.G. (audienta generala), atat de iubita de studiourile de peste ocean. Cu filme in marea lor majoritate de familie, acest regizor nu avea cum sa forteze nota, desi o astfel de abordare, probabil ar fi propulsat acest proiect cu premise interesante, dincolo de sfera vesela sau amuzant-serioasa in care se afla acum. Jumatate de film e chiar bun. Prima jumatate, ca sa fiu exact. In ea, un robot incepe sa acumuleze informatii, sa isi renegocieze standardele cu care venise presetat de la firma producatoare. Intrebari pertinenete, analize literare asa cum e si normal sa faca un soft. Orice replica starneste si un zambet. E un fel de stand up comedy facut strict cu expresiile cotidiene. Apoi urmeaza o cautare a unui alt "accident" similar cu cel al curioasei masinarii. E o excursie interesanta unde rezultatul e imbucurator pentru ceea e inseamna directia viitoare a peliculei. Nemuritorul e condamnat sa fie un etern solitar. Trist deznodamant insa foarte interesanta continuarea ce pare ca se anunta. Apoi incepe colaborarea cu Rupert, (Oliver Platt). E si punctul din care filmul devine un cliseu Disney. Robotul nu mai e robot ci devine uman. Incepe sa isi inventeze organe, creier, piele si orice ii mai lipseste pentru a nu mai fi diferit de oameni.
Dar chiar si asa, filmul tot era acceptabil, pana cand cineva ii sugereaza lui Andrew sa devina "om deplin functional". Acest artificiu il transforma pe omul de tinichea intr-un visator aspirant la moarte, iubire, sacrificiu, lucruri deloc analitice asa cum ar fi o functionare normala, analitica, a unui creier artificial. Decizia, daca e sa o analizam, incalca a 3-a Lege a Roboticii, lege definita de Isaac Asimov in povestioara sa, Runaround, si incorporate ulterior in aceasta noua istorisire ce a devenit scenariu de film prin iscusinta lui Nicholas Kazan - autor si al script-ului
Fallen (1998).
Scenariul, la nivel psihologic, devine ambiguu. Nu se poate spune cu exactitate daca dorinta de a muri vine din dragoste sau e un alt deziderat citit in carti si pe care o entitate ce a experimentat totul vrea sa o probeze ca pe o ultima senzatie interzisa. Ultimele cuvinte rostite de catre Andrew indica cea de a doua varianta. In timp ce sotia, fiinta omeneasca, nu vede rostul luptei juridice pentru statutul de om a androidului, acesta replica tipic unei masini: "O veche meteaha. Mi-am inceput existenta ca robot si inca imi place ca lucrurile sa-mi fie spuse clar."
Structura acestui film si mai ales singuratatea personajului principal, in prima sa jumatate, mi-a adus aminte de un alt film ce te impinge spre meditatie,
Being Human (1994). Si acolo, acelasi Robin Williams este pribeagul ce calatoreste prin secole, ba chiar milenii, doar pentru a intelege si a avea parte de bucuriile si tristetile interactiunii cu oamenii si cu familia. Pierderi, regasiri, instrainari, bucurii, tristeti, toate sunt ca si in cazul lui Andrew, doar ca mult mai aprofundate.
Despre intrebarile filosofice "ce inseamna a fi om" sau "ce ne defineste ca oameni", sunt alte productii mult mai pertinente unde sa fie tratate si discutate. Aici prefer sa ramanem la abordarea de tip Disney si Robin Williams.
Concluzie: Un film cu audienta generala care eschiveaza adevaratele probleme ce ar fi trebuit puse in discutie. Ramane cuminte atat ca si provocari cat si ca atitudine a robotului Andrew fata de unele subiecte tabu sau interzise. Pe tot parcursul filmului, androidul nu are nici macar o iesire impotriva oamenilor si asta pentru ca nu doreste sa-si sperie publicul infantil. Cu un buget astronomic, 100 milioane de dolari, filmul are o grafica excelenta si niste efecte futuristice foarte bine incorporate in decor. Nu stricau nici unele imbunatatiri ale imaginii actorului principal.
Nota 6,95 pentru un film placut si surprinzator de amuzant.