Cinemagia Forum - View Single Post

alali · 20 May 2016, 15:57

Krylya (1966) aka Wings (1966)

Wings este fimul care o plaseaza pe Sepitka in randul ilustrilor opozanti ai regimurilor totalitariste atat din fosta Uniune Sovietica cat si de pretutindeni.
Filmul Aripi este un real mainifest impotriva incolonarii si uniformizarii indivizilor. Regizoarea rusa nu are rival in ceea ce priveste claritatea mesajului, nici macar printre ilustrii sai colegi de breasla, contemporani cu ea si de la care este banuita ca s-a inspirat. Cu siguranta ca unele sloganuri sau tendinte le-a preluat si au influentat-o, dar atitudinea sfidatoare si convingerile sociale pe care le exprima prin aceasta pelicula si un numai, e evident ca sunt adanc inradacinate in fiinta tinerei regizoare de nici 28 de ani la momentul cand se lansa acest film.
O claritate a mesajului si o opozitie fatisa, de un curaj inconstient fac din aceasta productie un strigat pro libertatea de gandire si libertatea propriilor alegeri; de viata intru libertate practic.
E adevarat ca discursul este construit oarecum feminist. Filmul are in persoana protagonistului o femeie la urma urmei. Dar nu cred ca doar aceasta latura a societatii, mai oprimata e adevarat, este analizata in acest film. Apare in film prezentata acea situatie de-o absurditate imposibil de inteles pentru generatiile actuale, de a nu avea voie sa intri intr-un restaurant dupa ora 6 daca esti femeie si esti neinsotita si care situatie incarca suplimentar tasul balantei reprezentat de pozitia femeii in societatea rusa, fata de cel reprezentat de ingradirile si constrangerile barbatilor, dar discursul ramane per ansamblu universal valabil si reprezentativ pentru societate ca intreg.
Universalitea revoltei rezulta si din discutiile eroine cu fostii camarazi de arme, discutii in urma carora afla ca si acestia sunt la fel de limitati in alegeri ca si ea.
Desi analiza psihologica este una dintre cele mai reusite din cate ti-e dat sa vezi realizate vreodata pe ecran, eu un ma numar printre persoanele carora li se adreseaza aceasta productie. As compara efectul produs de vizionare acestui film cu cel incercat in urma vizonarii unora dintre episoadele Dekalog-ului (1989) lui Kieslowski. Pur si simplu un au dinamism si actiune care sa ma implice suficient. Sunt doar analize profunde ale trairilor, sentimentelor si emotiilor personajelor pe care le zugravesc. M-ar fi multumit si un subiect cu o actiune subanteleasa, latenta, dar sa fie din afara framantarilor protagonistilor, exterioare si oarecum independente lor. Pe cand aici, intreaga atentie cade asupra efectului unui cotidian rutinat ce erodeaza incontinuu persoane neimplinite.
O scena mi-a atras in mod deosebit atentia: acel zbor frant al “pasarii de otel” care da tarcoale perechii iubite cand aceasta se prabuseste din inaltul cerului. Acea pendulare tragica, acea incercare de a anula ireversibilul este sfasietoare. Nu cred ca o alta scena ar fi putut avea un impact mai dureros si mai trist decat cea folosita. Indiferent daca s-ar fi prezentat oameni daramati de durere, lacrimi sau suferinta, efectul un putea sa fie pe masura celui prezentat aici prin acest zbor de insotire pe ultimul drum.
Recomand acest film in special celor care doresc sa asiste la o incursiune in strafundurile psihicului omenesc, care doresc sa experimenteze sentimentele de revolta impotriva unei oranduiri nedrepte si de ce nu, celor care apreciaza un film ce instiga la dorinta de libertate.

Nota 8,00! Intr-o oarecare masura acest film e un avant la lettre a celebrului Pink Floyd The Wall (1982).

20 May 2016, 15:57	#171
alali Guru Join Date: May 2011 Posts: 871	Curajul si talentul de a lupta. O Larisa Shepitko de necenzurat. Krylya (1966) aka Wings (1966) Wings este fimul care o plaseaza pe Sepitka in randul ilustrilor opozanti ai regimurilor totalitariste atat din fosta Uniune Sovietica cat si de pretutindeni. Filmul Aripi este un real mainifest impotriva incolonarii si uniformizarii indivizilor. Regizoarea rusa nu are rival in ceea ce priveste claritatea mesajului, nici macar printre ilustrii sai colegi de breasla, contemporani cu ea si de la care este banuita ca s-a inspirat. Cu siguranta ca unele sloganuri sau tendinte le-a preluat si au influentat-o, dar atitudinea sfidatoare si convingerile sociale pe care le exprima prin aceasta pelicula si un numai, e evident ca sunt adanc inradacinate in fiinta tinerei regizoare de nici 28 de ani la momentul cand se lansa acest film. O claritate a mesajului si o opozitie fatisa, de un curaj inconstient fac din aceasta productie un strigat pro libertatea de gandire si libertatea propriilor alegeri; de viata intru libertate practic. E adevarat ca discursul este construit oarecum feminist. Filmul are in persoana protagonistului o femeie la urma urmei. Dar nu cred ca doar aceasta latura a societatii, mai oprimata e adevarat, este analizata in acest film. Apare in film prezentata acea situatie de-o absurditate imposibil de inteles pentru generatiile actuale, de a nu avea voie sa intri intr-un restaurant dupa ora 6 daca esti femeie si esti neinsotita si care situatie incarca suplimentar tasul balantei reprezentat de pozitia femeii in societatea rusa, fata de cel reprezentat de ingradirile si constrangerile barbatilor, dar discursul ramane per ansamblu universal valabil si reprezentativ pentru societate ca intreg. Universalitea revoltei rezulta si din discutiile eroine cu fostii camarazi de arme, discutii in urma carora afla ca si acestia sunt la fel de limitati in alegeri ca si ea. Desi analiza psihologica este una dintre cele mai reusite din cate ti-e dat sa vezi realizate vreodata pe ecran, eu un ma numar printre persoanele carora li se adreseaza aceasta productie. As compara efectul produs de vizionare acestui film cu cel incercat in urma vizonarii unora dintre episoadele Dekalog-ului (1989) lui Kieslowski. Pur si simplu un au dinamism si actiune care sa ma implice suficient. Sunt doar analize profunde ale trairilor, sentimentelor si emotiilor personajelor pe care le zugravesc. M-ar fi multumit si un subiect cu o actiune subanteleasa, latenta, dar sa fie din afara framantarilor protagonistilor, exterioare si oarecum independente lor. Pe cand aici, intreaga atentie cade asupra efectului unui cotidian rutinat ce erodeaza incontinuu persoane neimplinite. O scena mi-a atras in mod deosebit atentia: acel zbor frant al “pasarii de otel” care da tarcoale perechii iubite cand aceasta se prabuseste din inaltul cerului. Acea pendulare tragica, acea incercare de a anula ireversibilul este sfasietoare. Nu cred ca o alta scena ar fi putut avea un impact mai dureros si mai trist decat cea folosita. Indiferent daca s-ar fi prezentat oameni daramati de durere, lacrimi sau suferinta, efectul un putea sa fie pe masura celui prezentat aici prin acest zbor de insotire pe ultimul drum. Recomand acest film in special celor care doresc sa asiste la o incursiune in strafundurile psihicului omenesc, care doresc sa experimenteze sentimentele de revolta impotriva unei oranduiri nedrepte si de ce nu, celor care apreciaza un film ce instiga la dorinta de libertate. Nota 8,00! Intr-o oarecare masura acest film e un avant la lettre a celebrului Pink Floyd The Wall (1982). Last edited by alali : 17 Jun 2016 at 16:46.