Days of Being Wild (1990)
aka
Ah fei zing zyun (1990)
Prima parte a unei trilogii ce era foarte aproape sa nu fie terminata, (nu s-a stiut nici daca partea a doua va fi dusa pana la final, parte ce fusese inceputa), din cauza esecului catastrofal suferit la box office de catre acest film. Inca de la primele secvente e destul de clar pentru cine a mai luat contact cu recente creatii ale regizorului Kar Wai Wong ca filmul este atipic. Se observa cu usurinta ca la ora realizarii acestei prime parti, Kar nu avea inca un stil propriu bine definit, regizorul fiind inca in cautarea amprentei pe care ulterior avea sa si-a puna atat de apasat pe mai toate creatiile ce ii vor purta semnatura. O amprenta care acum ne este atat de usor de recunoscut noua privitorilor, ea devenind o a doua imagine a cineastului chinez.
Asadar, fara stralucirile specifice, fara culoarea incantatoare ce defineste regia acestui magician al vizualului, filmul este de o obscuritate deprimanta. La tot acest tablou trist se mai adauga si permanenta ploaie. Toatal iesit din tipare pentru Kar.
Realizat intro forma sferica, rotunda, filmul este un cerc inchis din toate punctele de vedere. Se porneste de la o cautare de sine si se termina in izolare totala. Toate personajele trec prin aceasta forma ciclica, si destinele tind sa se inchida sub privirile frustrate ale privitorilor, la fel ca o epopee eodipiana.
Pana si cercul personajelor e perfect inchis; 2 prieteni in cautarea vietii si a destinului, 2 tinere incercand sa isi pastreze dragostea gasita atat de greu si cu atatea sacrificii, 2 mame ce nu isi asuma conditia de mama. Totul e perfect simetric.
Per total, povestea nu este una captivanta pentru un public european sau mai bine zis non-asiatic. Este destul de greu de inteles ca si mentalitate si prea intunecat pentru "drama de dragoste" pe care o reda. Este o dragoste ce nici in principiu nu porneste de la nuante de speranta si bucurie si care se termina la fel cum a inceput.
Un film de autor, nerecomandat pentru destindere, nerecomandat pentru actiune, nerecomandat pentru joc actoricesc, recomandat doar pentru un stil regizoral exotic, ce zugraveste o lume inaccesibila altfel noua, cu mentalitati si credinte atipice si cu un stil de comportament ce deruteaza.
Un 6,28!
Ps. Interesant este ca se sugereaza deja ultima parte a trilogiei prin acea mica "scapare" aparenta in scena in care se ofera cheia camerei de hotel. E vorba de camera 206. Ulterior vedem ca aceasta cheie deschide camera 204... De aici sugestia titlului ultimei parti a trilogiei
2046 (2004).
De asemenea si personajul Su Li Zhen apare si in a doua parte a trilogiei, in
In the Mood for Love (2000) si este interpretat chiar de catre aceeasi actrita, dar nu ni se da niciun indiciu cum ca acest lucru ar putea avea vreo semnificatie ascunsa sau de orice alt fel.