[indiferrent]

Cred ca respectarea anumitor reguli de moralitate, regasite in scrierile religioase, iti pot oferi o liniste interioara si sunt de acord cu o parte din ce ai spus tu, motiv pentru care am si afirmat ca sunt convins ca exista ceva mai presus ca omul. Neincrederea pe care o am consta in expunerea religioasa pe care mi-o ofera societatea in care traiesc. Daca exista dumnezeul meu, vreau sa cred si eu in el, dar cum as putea sa-l descopar daca mie mi-a fost implementat in subconstient, de educatie si de societate, un dumnezeu pe care ratiunea mea nu il accepta, din motive foarte logice si bine argumentate, in viziunea mea? Si cu ce sunt vinovat? Pot fi un om cinstit, care nu face rau la nimeni si care, in ciuda argumentelor logice care il indeparteaza de existenta divinitatii, pot avea o inteligenta emotionala bine dezvoltata, care ma poate ajuta sa ma adaptez la orice nivel in societate, care ma poate ajuta sa-mi gestionez si sa-mi inteleg foarte bine emotiile si, totusi, sa nu cred. Ce vina am? Oare nu e vina dumnezeului actual, care, in loc sa ma ajute sa inteleg lucruri pe care le poate accepta ratiunea mea, imi toarna niste bazaconii? Vreau si eu sa beneficiez de linistea interioara pe care mi-o poate oferi credinta. Cu ce esti tu mai indreptatita sa ai parte de asa ceva?