pina nu adorm, citeva impresii de azi.
am vazut numa lungmetraje asa si asa - In the Company of Men si Children (asta e in competitie).
primul e cu rasturnari de situatie intr-o demonstratie de forta pusa la cale de un playboy pentru a-i arata amicului sau (mai putin harazit fizic) cit de profunde pot fi cararile durerii amoraose.
al doilea are urme de Tarantino (discutia initiala despre ciine), Larry Clark (reactia finala a copilului), ceva social melodrama, urme de violenta a la Guy Ritchie, o dira autoreferentiala parodica (o replica la inceput cu ''film alb-negru de arta'').. toate virite in blender si cernute pe pelicula alternat! cu un final scos din desene animate... mda...
Lampa cu caciula - spiritual scurtmetraj, m-a purtat prin copilarie cind, tata fiind electronist, umblam si eu cu lampi de teve si asteptam cu inima cit un purice sa se incalzeasca piesele din aparat ca sa am imagine, sa vad desene animate pe canalele sirbesti
alt scurt metraj - Nu te supara, dar... are un titlu in engleza precum o piesa Pretenders... citate aiurea din Augustin... si un mare semn de intrebare moral, pe care il iau cu copy paste din articol ca is prea obosit:
Din punct de vedere moral cred cã e dificil de motivat decizia de a face un film în care sã fie focalizatã viaþa unor persoane care nu au capacitatea de a înþelege cã vor fi parte a unui anumit proiect, astfel încît sã poate refuza implicarea în cazul în care ar considera nepotrivite postrurile în care s-ar regãsi acolo. Iar acest film asta face, pãtrunde în întimitatea unei colectivitãþi suferinde neuropsihic ºi aflate sub tratament într-un spital de profil din Cãlugãreni......