Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
dincolo de 'subiect' (scenariul de care vorbeam), exista substanta unor mistere artistice care functioneaza dupa alte reguli, tulburindu-ne; si nu 'simtul moral' este 'gidilat', in ac. caz, ci acela artistic...
si, de fapt, asta e ceea ce face, in ultima instanta, arta (in orice caz, arta ultimului secol): o tulburare morala. kiar si atunci cind porneste de la preceptele cele mai consensuale, lucrarea artistica valoroasa te pune in fata unor dileme.
de aceea, 'concluzia' este moartea artei.
|
Adevarul e ca nici eu nu cred defel in subiect, ci doar - doar! - in modul de abordare (ele sunt indiferentiate pentru mine): asta pentru ca nici unul dintre filmele bune pe care le-am vãzut nu a "stat" in poveste, iar pierderea finalului oricarui film nu imi provoca nici o frustare.
Sunt de acord cu privire la existenta unui sentiment de tulburare in preajma operei de arta autentice; cu privire la dilema, nu: American Beauty, de pilda, desi m-a tulburat, nu m-a pus in fata nici unei dileme, ci m-a confirmat in ceea ce credeam mai adinc. Idem pentru ecranizarile dupa Tenesse Williams. Probabil ca pentru altii lucurile stau altfel. Sper.
Pina cum vreo 3-4 ani as fi pariat si eu pe aceeasi teorie, a mortii artei; acum cred altfel...; dar chiar nu vad legatura de cauzalitate intre cele afirmate si "concluzie", ba chiar dimpotriva: intii spui ca nu 'simtul moral' este 'gidilat', apoi ca totusi arta produce o tulburare morala, dupa care urmeaza concluzia, moartea artei...(?)