|
Vazandu-l printre cele cinci filme scurtcircuitate, Visul lui Liviu venea cu ceva diferit fata de celelalte piese selectionate insa nu cu ceva esentialmente diferit de majoritatea filmelor romanesti de dupa 89.
Mi-a placut pentru ca l-am privit ca pe un good entertainment. Pentru ca personajele sunt veridice. La fel si dialogurile, niciodata apasand prea tare pedala vulgaritatii. Nu straluceste prin imagine insa reda in tuse groase orasul tipic de provincie al disponibilizatilor, nostalgicilor si al baietasilor descurcareti.
Cu toate astea nu il asez mai presus de Trafic, Un cartus de kent si Apartamentul. Plus ca "Visul lui Liviu" nu prea are coordonatele unui scurmetraj.
Cred ca a placut in general pentru ca multi spectatori s-au identificat cu anumite personaje sau au suprapus persoanele reale personajelor de acolo. Exista efectul de realitate, de : "uite ba ca e exact ca in viata !", "nici parintii mei n-au facut mare branza.. ", "oare nu e viata asta un mare kk ?".
Intr-un fel filmul mi-a amintit de Trainspotting. Absentau doar drogurile.
|