Rope
 

"The Rope" prezinta povestea a doi tineri care ucid un prieten de-al lor pentru a-si dovedi superioritatea fata de muritorii de rand. Crima perfecta, indeplinita fara pasiune, fara sentimente, cu o luciditate deplina dar tocmai prin asta respingatoare este privita de cei doi drept o opera de arta. Teoria gestului gratuit, a crimei faptuite din orgoliu, ilustrata in romanele lui Dostoievski si preluata apoi de Gide, isi are adeptii ei in filmul lui Hitchcock:

We killed for the sake of danger and for the sake of killing.

Nobody commits murder just for the experience of committing it. Nobody except us

"Daca Dumnezeu nu exista, ne este permis totul. Doar oamenii marunti se impiedica de constiinta" - ideea centrala a personajelor dostoievskiene, care-i determina sa faca lucruri mostruoase


Good and evil, right and wrong were invented for the ordinary average man, the inferior man, because he needs them.
- replica lui Brandon in film, personaj care prin raceala demonstrata, prin stapanirea extraordinara de sine si ma ales prin lipsa oricaror sentimente se aseamana cu Stavroghin. Philip, pe de alta parte, este macinat de fapta comisa, se simte vinovat, devine o prada usoara pentru experimentatul Rupert, un Porfiri Petrovici mai aspru cu Raskolnikovul sau.

"The rope" are foarte putine momente de suspans, oarecum atipic pentru Hitchcock. Ma insel eu sau e unul din putinele filme ale lui in care nu apare nici o blonda? Oricum, dialogurile au fost la inaltimea dintotdeauna, foarte consistente, cu o doza de umor introdusa de James Stewart.

Re: The Rope
 

Ma bucur ca ai deschis topicul asta. Cu atat mai mult cu cat 'Rope' e Hitchcock-ul meu favorit...si, cum am spus cu alta ocazie, teartu' filmat curat :lol: da' de nota 10.

s-a facut si un fel de remake - ma rog, nu la film (ar fi cam aiurea, desi nu e chiar plan-secventa de la un cap la altul, cum se lauda hitch, ci o lipitura de vreo citeva de cca 8-10 min each...), ci la cazul in chestie, leopold & loeb parca: un cuplu gay (ah!) care facea & dregea pt k se plictisea :lol:
acu am uitat titlul filmului, oricum e recent, de prin anii 90.

pedant (pina la capat), trebuie sa va atrag atentia ca titlul corect al filmului lui hitch este ROPE (fara 'The')! :roll:

Am vrut sa remarc si eu The-ul cu pricina. Dar cum recent alt pedant mi-a scos un the pe ochi, m-am abtinut :lol: Iar chestia cu 'un singur plan' o citisem si eu pe undeva da' mi-era greu s-o inghit

Cea mai reusita scena mi s-a parut descrierea de catre Rupert (James Stewart) a crimei. Intrebat cum ar fi procedat daca ar fi vrut sa-l omoare pe David, el incepe sa deruleze un scenariu pe care foarte probabil l-au urmat si ucigasii: i-as fi turnat de baut, l-as fi pus in fotoliul acesta, m-as fi furisat in spatele lui etc. In tot acest timp camera de filmat urmareste un David invizibil: usa pe care intra, fotoliul in care sta, cufarul in care este pus. O secventa foarte frumoasa.

Pana la urma cica sunt 8 planuri cu totu' (cel putin asa zice Leutrat).
Anyway...scena mea favorita ar fi cea in care Brandon aseaza masa pe lada cu cadavrul lui David. :-?

am vazut si e un film care a preluat ideea unui cuplu care ucide din plictis; nu stiu cum ii zicea, dar era cu sandra bullock pe post de anchetator principal.

"Murder by numbers"(Minti Diabolice-trad. la noi) ii zicea dar nu prea se compara...Cat despre "Rope", Hitchcock zicea ca a facut doua tipuri de filme de-a lungul carierei, filmele pe care le-a facut pt el si filmele la care a avut comanda pt un studio.(la cele din urma el spunea ca a fost pedant si a vrut sa le rezolve intr-o maniera cat mai profestonista si atat...). Ei bine, "Rope" e din aceasta ultima categorie... :wink:

Iar cele care le-a facut pentru el care ar fi?

Ca sa fiu sincer, trebuie sa ma uit mai intai pe o lista cu toate filmele lui Hitchcock, pt ca nu le stiu pe dinafara...apoi trebuie sa caut "cahieres de cinema"-ul unde am citit chestia asta...deci e complicat sa-ti dau un raspuns exact...dar stiu ca, spre exemplu "Vertigo", "Pasarile" sunt din prima categorie...mai erau multe.

Pai daca Rope e film comercial atunci d'al de North by Northwest ,The Man Who Knew Too Much sau Notorious ce mai sunt?

impartzirea nu era intre comerciale si necomerciale, era intre filme pe care a vrut sa le faca dupa o idee a lui, si filme pe care a trebuit sa le faca pentru marile studiouri...

Marile studiouri care fac filme comerciale din principiu :lol: :lol: :lol:

Mutat la cererea lui Bogie (si fiindca aici e locul lui)...

Ati remarcat ca sectiunea Clasic are doar 5 amarate de pagini? :-S Este incredibil....

ontopic: Rope inseamna foarte mult pt mine atat prin prisma povestii cat si dpdv tehnic, fiind primul film filmat snur (funie), neexistand nici o taietura in imagine, neexistand practic montaj de taieturi. (bine, exista de fapt doar una singura acolo unde se termina pelicula si incepe alta noua).

Simplista mi se pare insa opozitia celor doua personaje, adica prea e rece si asentimental unul si prea fricos si anxios celalalt, e ca in basme, cu Printul Bun si Zmeul Rau.

In rest povestea este foarte misto si dialogurile foarte smart, catchy. Nu sunt musai convingatoare (adica let's get serious, nimeni nu ucide doar asa, ca nu are ce face) iar discursul omului superior propriei sale specii este pueril.

Dar suspansul mfunctioneaza perfect dincolo de imperfectiunile astea iar informatiile ii sunt date "detectivului" cu picatura....e un joc de-a soarecele si pisica dozat perfect, gestionat in fiecare minut.

ce nu stie illo (dar ar fi putut afla dk citea postarile anterioare, din 2004 - cu citeva interventii si ale bietului nemescu...):

1 povestea e inspirata de un caz real (leopold & loeb), doi gay care au facut fix c s vd in film - deci acuza k 'povestea e neverosimila' nu sta in picioare
2 'discursu pueril' e inspirat din 'supraomu' lui nietzsche - care i-a inspirat kiar pe l&l
3 filmul nu e filmat kiar 'funie', adik sint ceva mai multe taieturi, care insa nu se vad pt k sir alfred - always a 'cinema wizard' - le-a ascuns in trecerile camerei prin dreptul unor obiecte... B-)

ps ii acord creditu k ar putea sti k e primu film in culori al lu hitch :-?

super!

da, "funia" e genul de film pe care l-as vedea reluat la nesfarsit.
intr-adevar, daca il privesti atent, poti observa (de fapt, mai mult intui) "taieturile" de pelicula in momentele in care aparatul se afla in spatele unui personaj, al lazii, al unei usi.

Ceea ce e interesant la filmul asta e curajul de a aborda problema homosexualitatii, chestiune tabu pe vremea aceea. Nu e o abordare directa, dar o sesizezi tot timpul undeva in background. Este, de altfel, o practica obisnuita la Hitch. Multe din scenele de dragoste din filmele sale au ceva pervers in ele, acel ceva fiind insa ingropat sub straturi de aparenta inocenta. Naughty old man.:D

Misto! Mi-l amintesc vag, dar stiu ca a fost primul film tras intr-un singur plan-secventa - ma rog, considerand ca, la un moment dat, Hitch a fost nevoit, datorita tehnicii acelor vremuri, sa schimbe rolele de filmare; deci, tras in doua planuri-secventa... Apoi a aparut "Arca ruseasca" al lui Sokurov, dar asta e facut cu camera digitala, asa ca tehnica "one-shot-ului" a cunoscut o oarece revolutie. Insa cam atat: Hitch e Hitch - asa cum adevarul voi graiti - cu sau fara Sokurov-digital in ecuatie... :)

Ce ma bucur uneori cand am dreptate sau, in cazul de fata, sunt pe aproape... :)
Cum ziceam, abia daca imi mai amintesc filmul, iar "trasul" lui in doar doua planuri-secventa, imi amintesc ca-l semnalase un critic-istoric in "Cahiers du cinema", prin 2003, pe cand locuiam in Franta - desi n-as stii sa spun despre cine e vorba sau in ce numar al revistei face aceasta prima observatie (dupa cele citite pana atunci de mine, desigur).
Un alt critic-istoric, de-al nostru de asta data, zice asa in "Dictionar universal de filme" (da, e marele Tudor Caranfil - in care ma incred mai mult... ): " Filmul insa, a ramas in istorie mai ales prin turul de forta tehnic: turnat intr-un singur decor, din OPT [ subl. mea ] planuri-secventa care coincid cu cele opt bobine, actiunea nu depaseste durata proiectiei si creeaza iluzia unui plan unic (...) Intreg interesul si placerea vizionarii sint canalizate spre aceasta latura a performantei, depasita de altfel si ea de rusul A. Sokurov, care folosind posibilitatile tehnicii numerice a filmat continuu, in 2002, nu o bobina, ci un intreg lungmetraj (...)

Ideea ar fi, Dl.cinematic, sa nu fi putut sa sesizezi astfel de alipiri - tu, sau oricine. Stim - si cred ca am mai zis-o - ca la Hitch nimic nu era intamplator sau mantuiala, ba mai mult - obsesie cinematografica. ( Pana si costumul ala albastu al lui Tippi Hedren din "The Birds", nu era intamplator albastru, de ex.) :)

Curios e faptul ca, daca vorbim de alte aspecte tehnice (decorurile, spre exemplu), lucrurile stau cu totul altfel. Tehnica a evoluat, Hitch a ramas acelasi. Aceleasi decoruri vetuste, de mucava le intilnim chiar si in ultimele sale filme. Intr-un interviu, un colaborator de-al sau afirma ca Hitch nu accepta nicicum progresul in anumite compartimente, avea oroare de schimbare. Si cred ca asta e unul dintre motivele pentru care steaua sa incepuse sa apuna la Hollywood. Ramasese credincios vechii scoli, refuza adaptarea la realitatile contemporane, astfel incit filmele sale incepusera sa arate cam prafuite comparativ cu noua generatie care venea puternic din spate, aducind un suflu nou...

Asa este, Windom, Hitch avea oroare de "nou"; era un meticulos consecvent al plasticii si tehnicilor folosite, incat nu se mai accepta decat pe el. Si bine a facut, caci astazi orice thriller de un oarece bun simt trimite, cel putin, la unul din filmele sale.
Apropo de tehnici folosite: v-as propune sa revedeti "North by Northwest" - cu mare atentie insa, secventa dialogurilor (in plan contraplan) dintr-e Cary Grant si Eva Marie Saint in momentele dialogurilor din tren. Veti vedea ca aceasta tehnica straveche si oarecum banala, la Hitch, este inca o virtuozitate in folosul caracteristiculu-i suspense. Sper sa o simtiti... :)

eu zic sa nu te bucuri prea devreme...
faptul ca ai citat din Tudor Caranfil, nu inseamna ca este asa.
hai sa ne mai uitam la film inca o data si pe urma vedem daca este asa.
sau pentru tine va fi prima data?????

Am zis deja ca mi-l amintesc vag. Si oricum, chiar si dupa o re-vizionare proaspata, mai matura celei dintai, tot nu cred ca as putea depista "lipiturile" - cum, nu cred ca nimeni poate... Despre asta era vorba. Despre o alta iluzie - aici, tehnica - hitchockiana care inca mai manipuleaza ochiul.

Nu-i vorba de invins si invingator aici. Discutam doar si, desi nu apreciez ironia, chiar si pe cea saltareata, simpatica, ca a ta, iata...

In primul rand se cere clarificat un lucru: SECVENTA este cea care contine SCENE - atunci cand e decupata la montaj, dar si cand SECVENTA e o singura SCENA, adica PLANUL-SECVENTA, care poate avea, hai sa zic, de la 5, 6 minute in sus (depinde de receptarea comentatorului); sau cand filmul este un intreg PLAN-SECVENTA (ca Arca...) ori unul in aparenta (ca Funia). Totodata, in doua role de opt minute, Hitch putea sa traga 3-4 planuri, nu neaparat doua sau unu. De aia l-am citat pe T.C - ca e istoric si probabil a afirmat asta pe baza propriilor investigatii facute acum cateva decade. :)

din cate cunosc( sursa sigura) d-l Tudor Caranfil mai arunca cu ochii p-acilea.
poate la viitoarea vizita ne va lamuri cum sta treaba, ca de speculatii, ne-am cam saturat.

deci, lamuriri de ultima ora (evident , se stie de unde le puteam afla):

SMC, interesante clarificările pe care le-ai făcut. Îmi dai voie să vin și eu cu cîteva precizări? Susţii că secvenţa este formată din mai multe scene. Nu! Secvenţa=scena=mai multe cadre! Cuvântul "sequence" e un false-friend; nu înseamna "secvenţă", ci "succesiune" (de secvenţe); în română, cel mai apropiat echivalent este "episod".
Bun, să mergem mai departe.
Filmul nu este altceva decât UN SINGUR plan-secvenţă, extrem de mobil, care trece prin numeroase mărimi de cadru (planuri), de la cele mai largi, la cele mai focusate şi care este aparent neîntrerupt. Marea problemă, însă, este cea a bobinelor. După s-a menţionat şi în posturile anterioare, durata acestora e limitată, ceea ce l-a obligat pe Hitchcock să folosească 8 (sau 11, spun unii) astfel de bobine.
O altă problemă era cea a schimbării bobinelor, astfel încât continuitatea filmării să nu pară a avea de suferit de pe urma acestei operaţiuni tehnice. Lipiturile nu pot fi, într-adevăr, depistate, deoarece sunt ascunse prin obturarea obiectivului. De exemplu, la un moment dat, un personaj trece prin faţa aparatului de filmat, foarte aproape de acesta şi întunecă imaginea. Este unul din momentele în are loc schimbarea bobinelor.
Deci, pentru recapitulare: “Funia” conţine UN SINGUR plan secvenţă (şi nu 8!) iar pentru realizarea filmului au fost folosite 8 (după unii, 11 bobine).

disputa continua...
sa vina replica!

eu propun sa nu zici "hop" , pana n-ai sarit malul...
nu de alta, dar stii ce pateste tiganul, da?

cinematecistule,
oricand pot interveni rasturnari spectaculoase de situatii...
dar, esti cam "greutz" de cap sa pricepi...

Pai ce sa mai fie...? O luam iar de la cap?
Va reamintesc ca discutia "Cate planuri-secventa are <Funia>" a pornit din punctul cunoasterii istoriei tehnice a acestui film (sau macar incercarii de a gasi un raspuns oarecum comun).
Normal ca are un SINGUR plan-secventa. Asa a fost conceput si asa este asimilat.
Cat despre faptul ca EU sustin (eventual teoretizez) ca SECVENTA e o uniune de SCENE, e ridicol. Nu eu i-am zis SECVENTEI - SECVENTA si nici SCENEI - SCENA. Ar trebui sa fiu Gorki pentru ca macar sa insinuez asta; deci sa am 160-170 de ani, deci...
Ce rasturnari de situatii vreti? :|

N-ai de ce sa-ti ceri scuze. Treaba e ca divagand uneori (si repetand un lucru la nesfarsit), se ajunge foarte repede la ironii, sarcasme, luari peste picior etc. Iar eu am hotarat ca nu mai vreau sa fiu parte din astea. Cam asa... :)
Voi reveni candva cu o parere proprie despre continutul "Funiei", imediat dupa ce-l voi (re)viziona. Pana atunci...

Ironiile, sarcasmele si luarile peste picior gratuite vin din partea unora care doar asa ceva au in repertoriu. Iar asemenea persoane nu prea trebuie bagate in seama.(:| Ignorance is a bliss, people.;)

Rope are un suspans mai special pt ca Hitchcock ne arata chiar de la prima scena crima celor doi. Apoi vine intrebarea daca Rupert , cel de care se vorbea ca ar fi foarte destept si ca el ar fi singurul care ar putea descoperi crima. Povestea nu e una iesita din comun dar te tine in suspans pe tot parcursul filmului , ceea ce este cel mai important la un thriller. Si ca la orice creatie a lui Sir Alfred Hitchcock , cadrele sunt absolut superbe : New York-ul la apus , zoom-ul pe indiciile care ar putea aduce la rezolvarea crimei .

Eu asa am avut impresia prima data , dar daca stau bine sa ma gandesc la prima scena din film e filmat geamul de afara , e imposibil asa ceva la o asemenea inaltime...

Da , l-am vazut. Apare cam in toate filmele. In Dial M for murder apare intr-o poza . GENIAL...
Si inca ceva. Hitchcock nu e inventatorul thriller-ului , el si-a inventat propriul gen pt ca nimeni nu a mai regizat asa ceva , thrillerele din ziua de azi sunt cu totul altceva. Hitchcock e ceva unic in cinematografie.