stiu asta am mai scris-o undeva, dar n-am intrat p-aci.... here, show me what you've got, spielber-friends..... i think, it sucks!

munich - spielberg
unde s-a dus forta cu care stia nenea spielberg sa-si povesteasca filmele....? deh, in filmul asta lasa la o parte acea putere narativa cinematografica care-i definea filmele de genul 'duel pe autostada', si o schimba cu un fel narrativ bazat pe o senzatie, pe o atmosfera, si pe privire in ansamblu.
cu un look al aniilor 70' cinematografic, folosindu-se de o pelicula potrivita si de zoomuri folosite excesiv, filmul porneste si incearca sa descrie o situatie politica, lasand la o parte orice sentiment uman, orice relatie intre personaje, si orice legatura cu fiinta omului as such.

nu in ultimul rand, spielberg se foloseste de un citat la inceput, 'this is inspired from actual events', si intra astfel intr-un ciclu manipulativ foarte periculos.... numai atentatul de la olimpiada din muenchen se bazeaza in totalitate pe relatitate, the rest is pure fiction, with a touch of historical background-information. si, drept sa spun, exact partea aceia de realitate este folosita in cel mai labagist fel, in niste elipse puse in momentele cele mai nasoale, si intr-un mod care-ti lasa un gust amar dupa vizionare.
si nu vorbesc de acel gust amar intentionat care-l vroia spielberg, ci gustul ala de dezamagire cinematografica, pentru ca, desi am intrat la filmul asta fara great expectations, nu am fost impresionat in nici o clipa.

desigur, filmul are si puntele lui forte, momente, nu secvente, unfortunately... adica diferite portiuni de dialog sunt bune, si scot la iveala un umanism care lipseste in restul filmului, situatii sunt alese bine din cand in cand, insa rezolvate nasol, si mici povesti si detalii unesc la sfarsit esenta povestii... aici spielberg a avut grije la constructie, insa a ignorat puterea lor.... in ansamblu, foarte slab...
personajele sunt ok, desi de multe ori pierzi orice interes in ele, exact din felul distant in care regizorul a decis sa le descrie. personajele secundare mult mai interesante (d.e. familia informatoriilor francezi) decat cel principal, exact pe motivul ca reusesc sa surprinda si sa fascineze uman.

last, but not least, the message. parc-am citit p-aci ca filmul se vrea echidistant, si ca reuseste sa nu te traga in nici o parte.... well, wrong from my p.o.v. filmul este clar pro-american, not necessarily pe plan politic, ci pe plan ideologic (we add here also the wide-angle and way the nyc-shots were framed in contrast cu focala lunga folosita in majoritatea celorlate locatii), iar conflictul intre arabi si evrei este lasat deschis, si intr-un ton pesimist.... there's nothing to be done now anymore.... it's too late.

filmu asta a fost mult prea ambitios, iar de data asta spielberg a dat-o-n bara.... stick to sci-fi, dude, from now on.
pentru mine filmul nu a atins nici politica, nici ideologia si nici mentalitatea conflictului, ci a facut poate numai o mica descriere, care nu a dus nicaieri.... pentru 2 ore si ceva de film, it's too little, so it's boooooooooring man.
de asta..... filmul nu merita mai mult de 4/10, with great benevolence.
pese... nota n-am dat-o pe criterii politice, trecute sau prezente, ci pur si simplu pe rezultatul cinematografic. parerea mea fata de tot ce se intampla acolo nu are nici o importanta, si am avut grije s-o las afara din sala de cinema....

daca nu ti-a placut, ce te mai obosesti sa scrii atata pogon? :huh:

scrie doua fraze clare si coerente si gata, ca pana la final ajungi sa te contrazici pe tine insuti si dai in negarea negatiei, uh..sau tu ai fi ala, filosofu' trairist (=care le traieste pe toate), Nae Ionescu :hmm:

L-am vazut si eu. Am simtit linia pe care merge pe care a mers si care e "stilul" lui Spielberg. Foarte bine facut, naratiunea e absolut simpla si impresionanta doar prin modalitatile de prezentare - lucru care imi scade profund impresia.

Faptul ca reuseste sa impace si capra si varza, chiar daca sa zic ca ar fi justificat in contextul caricaturilor, mi se pare prea politically correct si cu tzinta deschisa la un succes de box office asemanator Isus-ului lui Mel Gibson. Lucru care mi se pare iar ieftin.

Foarte ok, am ramas impresionat de cateva secvente extrem de bune, dar parca parca, prea Spielber. As vrea ca Spielberg sa faca ceva mai neSpielberg.

aproape.... :?

imi place sa scriu despre filmele care nu mi-au placut... alea care-mi plac sunt mai greu de explicat coherent, pentru ca ma ating sentimental pe un nivel care nu-l pot descrie in cuvinte.... sooooo, spielberg made me freak out with this shitty movie, and i simply had to write!

Misto filmul. Am pornit prejudecat negativ la vizionare si am fost placut surprins in final.
Forta narativa, cursiva (ma temeam ca o sa cada in pacatul digresiunii prea multor actiuni paralele), un ton umanist cind trebuie, actiune si adrenalina bine dozata. Un plus pentru tehnicile de asasinare folosite (dept de research si-a facut treaba), extrem de bine localizate in literatura de gen a anilor '60-'70. Legat de fixarea filmului intr-un anume gen, politically charged drama, cu parfum de period piece (da, anii '70 s-au dus demult) si policier, a zis unu pe aici ca filmul are look de anii 70. Nu, filmul are look de anii '70 revizitat. Adica foloseste zoom-ul ca in filmele de spionaj ale perioadei, dar arata altfel. In nici un alt film clasic al perioadei (sa zicem The Conversation) nu exista lentoarea aia a zoomurilor. In Munich camera e mai tot timpul in miscare (si pe trav, nu pe steady sau din mina), culorile sint altfel, si incadraturile nici nu abunda in LSurile alea basite de film de anii '70. Mi-e dificil sa pun in cuvinte, dar o comparatie intre un film care adauga doar ceva din lookul anilor '70 (Munich) si in rest e as up to date as they come, si un film din anii '70 (Three Days of the Condor - Pollack) o sa faca diferenta.

corect.

just for you to know, kaminsky a testat la eclair anul trecut TOATE sortimentele de pelicula de pe piata, basca bleach, enr si alte chestii tocmai ca sa ajunga la genul asta de look-alike. (si, needless to say, a luat o colectie impresionanta de fuji, which made my heart smile).

e un articol excelent despre munich in american cinematographerul din februarie, in care explica printre altele cum el si cu fane au dozat dramaturgia povestii prin textura din jurul personajului principal. mi s-a parut un touch de mare finete.

Aici
Airlight are motivele lui sa iubeasca Fuji si nu Kodak, hehe.

e spielberg, fratzilor: personaje facute la strung, mesaj turnat cu palnia sub forma de discursuri/conversatzii edificatoare (vezi faza cu avner si cu palestinianul care-i devine in mod accidental coleg de camera), explozii misto, membre sfartecate si culori draguzte. n-are rost sa va pierdetzi vremea ironizandu-va reciproc pentru un mizilic de film ca asta. Let's just be friends! :)

da,parca explica unor specials,dar asta e stilull lui,cum sa se mai schimbe omul la 60 de ani?
eric bana.chiar daca avea un rol minuscul,se vedea potentialul lui inca din bh down(vocea lui joasa si privirea aia care frigea,de zelot).

bun