tehnica de regie

[Proletar]

am observat o chestie de regie, mai ales la filmele vechi.
stiti, cand stau doua personaje fata in fata si poarta un dialog.
din cate mi-am dat eu seama, unul dintre personaje isi spune toate replicile dialogului, fiind filmat din fata, iar celalalt din spate.
apoi acesta din urma isi spune replicile, fiind filmat din fata.
probabil la montaj, secventele respective sunt asezate in asa fel incat sa para un dialog, o alternanta de replici.

m-am intrebat intotdeauna de ce nu se folosesc simultan doua camere...fiecare plasata undeva, in spatele celor doi, iar acestia sa poarte dialogul firesc.

[Pitbull]

Hehe... Da, ai pus punctul pe ï ! :)
Acum, când se lucreazä mult mai economic, pe video si digital, nu mai e o problemä - si, da, e solutia normalä, atât pentru coerentä, cât si pentru racorduri.
Dar procesul de filmare, pe vremuri, era mult mai greoi, pelicula era scumpä, etc... Cel putin la noi, în Buftea, ar fi fost utopic sä ai la cadru douä camere, doi cameramani, doi mecanici de camerä (cu salarii cu tot!) si sä consumi atâta peliculä. Doar Nicolaescu îsi putea permite, si numai la secventele de luptä, nu si la simplele dialoguri.

[E.Floares]

Atunci cand doua persoane se afla fata in fata si poarta o conversatie, as opta pentru o filmare de genul urmator: atunci cand persoana A vorbeste, eu sa filmez fata persoanei B, pentru a-i vedea reactia la cele spuse de persoana A. Ce rost are sa filmez persoana care vorbeste, sa vad cum isi misca buzele?
Depinde si de contextul dialogului, dar in cazul in care conversatia este importanta pentru poveste, atunci trebuie filmata neaparat reactia personajului receptor.

[Pitbull]

atunci cand persoana A vorbeste, eu sa filmez fata persoanei B, pentru a-i vedea reactia la cele spuse de persoana A. Ce rost are sa filmez persoana care vorbeste, sa vad cum isi misca buzele?
Si dacä eu îti räspund: ce rost are sä filmez persoana care ascultä, sä väd cum nu-si miscä nimic? (Sau... cum miscä din urechi/sprâncene/nas/fälci?)
Si dacä persoana (adicä... personajul! ;) ) care vorbeste, pe lângä miscärile buzelor, mai are pe fatä, în ochi, în fizionomie per ansamblu, o expresivitate cu totul specialä, si foarte importantä pentru poveste?
Depinde si de contextul dialogului, dar in cazul in care conversatia este importanta pentru poveste, atunci trebuie filmata neaparat reactia personajului receptor.
Ei, aici începi sä te apropii de adevär!
Deci, în loc sä schematizäm, procedäm mult mai simplu:

Se filmeazä cu douä camere, cap-coadä, si abia la montaj iei decizia finalä, la nivel de detaliu: când anume alegi fata vorbitorului, si când fata ascultätorului. Uneori, e mai important sä vezi rostirea unei anumite replici, alteori ascultarea sau reactia e mai semnificativä... Depinde si de cele mai fine nuante ale jocului actorilor... Depinde si de elementele intrinseci ale montajului - poate-l doresti lent, deci vei lucra pe cadre lungi, chiar mai lungi decât fiecare replicä în parte... poate-l vrei dinamic, märuntit, asa cä vei täia chiar si în interiorul replicilor, dacä depäsesc lungimea aleasä de tine pentru cadre... poate ai nevoie de un montaj foarte sacadat si regulat, sau unul inegal, surprinzätor, aparent haotic... sau poate-l preferi foarte precis, percutant, cu fiecare täieturä fix pe replicä; si câte, si mai câte alte variante...!
Desigur, un bun regisor îsi contureazä din start conceptia, în linii mari, dar la nivel de detaliu si-o va finisa abia la montaj. De-aia e bine sä filmezi cât mai mult - ca sä ai loc de-ntors, sä ai la dispozitie material folosibil. Uite, Nemescu, Dumnezeu sä-l ierte: filmul lui a iesit atât de stufos si partial dezlânat, fiindcä filmase mult, ca la montaj sä aibä de unde alege (era genul care, în post-procesare, devine foarte riguros si auto-exigent) - dar, el murind, echipa a preferat sä pästreze cât mai mult din ce filmase autorul. (Desigur, aici avem un caz amplu, la nivel de ansamblu; dar regula se aplicä si în mic - conform exemplului nostru, pe detaliile unei simple secvente de dialog.)