"Restul e t?cere"

[StefanDo]

Era neaparat necesar acest topic, dar aveam rezerve sa-l incep eu, pentru ca Restul e tacere m-a dezamagit destul de mult. Dar recurg la un artificiu si insailez un prim post din trei comentarii diferite: alex leo serban, gionloc si cu mine.

ALS
nu stiu cum va merge 'restu e tacere' al lui nae c :) cva imi spune k va merge mai prost k 'filantropik' si k - desi m-as bucura enorm sa fie nominalizat la oscarurile straine - povestea propriu-zisa mi s pare prea complicata pt americani... ;) in plus (asta apropo d publicu autohton) nu e kiar ceea c am crezut - adik un film k o shampanie, bubbling with entertainment -, ci un film f trist, sumbru, aproape funebru (2 inmormintari si o ardere d vie in meniu!); cre k - dk va fi apreciat d masse - filmu lui nae va fi apreciat for the wrong reasons...

gionloc
eu nu is de acord cu als in ceea ce priveste 'restu e tacere'. filmul nu e deloc trist, sumbru.. are note tragice, vezi iesirea Aristitei in fata aparatului de filmat - insa rostul lor e de a scoate spectatorul din cursul comic al povestii, findca, pina la urma, comicul primeaza.
iar scenele tragice au magia inscrisa in gena. :)

e un comic aparent ieftin pentru contemporaneitate, uneori gagurile se apropie mult de cele din Stan si Bran ca factura - filmarile cu multi figuranti la Independenta Romaniei, de ex., alteori dialogurile pot parea un pic fortate - pina la urma inmormintarile sint doar prilej de birfa, scene din care pot reiesi caracterizari de situatie ale personajelor implicate in istoria de pe ecran... alteori, insa, scenele is pure farime a la Caragiale - generalii veniti sa conduca trupele in reconstituirea luptei, iar acolo ramine doar bucuria de a urmari ecranul.

scena arderii nu face decit sa inchege o realitate determinista, unde totul isi are o ras-plata... poate fi o moralizare subreda, insa, pentru mine, ea este motivata: 'Restul e tacere' e un film facut in zilele noastre, cu mijloacele actuale (de unde si somptuozitatea imaginii! ;)), insa alcatuirea, scenele aparent frinte, ne-legate, sint specifice unui cinema contemporan epocii despre care filmul vorbeste...

nu imi imaginez ca va prinde cu discursul despre cinema, dar poate ca va cistiga cu verva comica. insa, fiind un proiect realizat la granita dintre teatru (dialoguri, prestatii) si film (punerea in imagini), trebuie ca spectatorul sa intre rapid in conventiile povestii, altfel va pierde tot farmecul!

StefanDo
arata excelent, este jucat bine, chiar foarte bine, dar finalul iti strepezeste dintii (si ma refer la ultimul sfert de ora si nu la ultima scena), iar anumite replici sunt atat de sententioase, incat te intrebi unde a disparut amuzantul, entuziastul, ironicul Nae Caranfil din scenariile anterioare. Concluzia: mi se pare un film care trebuia facut demult, un subiect prea clocit si rasclocit, astfel incat si-a pierdut prospetimea. Inegal, incoerent si demonstrativ, Restul e tacere e genul de film care castiga premiile tehnice, dar este trecut cu vederea la premiile importante. Mare pacat! :(

[amemo]

"restul e tacere"

atat de cu drag asteptat; si atat de cu patima alcatuit.
spunea Nae Caranfil inainte de prima proiectie la tiff, la cinema republica, la 11 seara, in fata unei sali pline si frematande.. cu un apetit teribil pentru atat de indelung asteptatul nou film al lui caranfil.., spunea asadar: ca filmul este "baiat", si sala aplauda si aplauda si aplauda
incepe filmul; imagine superba, respiratie de film clasic, hollywoodian; lume multa, figuranti, costume, decoruri
la cele mai mici poante, publicul rade, aplauda.. ar vrea sa rada.. cauta comicul, cauta stilul spumos
dar filmul curge incetisor incetisor cu o poveste usor prafuita, cu prea putina tensiune si prea multe detalii.. prea multe desfasurari de forte si prea multe vorbe fara duh.
e tarziu la cinema republica, trecut de jumatatea filmulul, in toiul tiff-ului dupa ore de filme bune sau mai putin bune vizionate.. publicul a cam obosit sa caute poantele unui personaj bine interpretat, dar intru totul lipsit de savoare; e cam lung filmul asta si cam incalcita treaba cu inceputul cinetografului romanesc, trimiterile si citatele din teatru cam livresti si fortate, referintele cinematografice subtilizate, dar neconcludente in economia filmului.
aplaudam la sfarsit; a fost multa munca la filmul asta; se vede; se simte dragostea regizorului si anii de asteptare pentru ca filmul sa prinda forma.
a fost un altfel de film. altfel decat 432, altfel decat a fost sau n-a fost, altul decat moartea dlui l.
si altfel decat filantropica, altfel decat e pericoloso..
atat de asteptat si totusi, neconvingator.
poate prea povestit inainte; poate prea putin jucaus; poate prea demonstrativ, prea opulent, prea vorba lunga. nu-mi amintesc exact.. pentru ca mi-a fost tare somn la restul e tacere. pentru ca ceva nu se intampla in filmul asta asa cum un film baiat ar fi stiut s-o faca.

la iesirea de la prima proiectie, felicitarile, fosnaire, ingramadeala in fata la republica .. Nae Caranfil in fata cinematografului. zambeste; are ochii umezi si isi priveste spectatorii. nu stiu de ce, dar mi se pare ca nimeni nu-i vorbeste.
pentru un film despre facerea de filme, care sa fie justa masura?

[vladvaidianu]

incepe foarte bine dar se pierede pe la min 30 iar sfarsitul e penibil. nu puteam sa cred ce vad-desenele scenei din paris. sunt atat de multe lucruri inutile in filmul asta si mi se pare asa de nearticulat ca nu inteleg de ce l-a facut. caranfil poate mult mai bine...filantropica. iar citind cele mai multe critici nu inteleg ce e de laudat. e o adunatura de scene care nu prea se leaga. ..
despre ce e filmul? pentru ce atat de multi bani risipiti? de unde gogoasa ca poate merge la oscar?
mi se pare mult sub tot ce a facut nae si nu foarte departe de ridicol.

[Pitbull]

Cineastul roman cu cel mai mare succes de public dupa 89 revine cu "Restul e tacere"
N-am mangaiat niciodata publicul in sensul blanii"
Nae Caranfil: "N-am considerat niciodata publicul ca fiind sub nivelul meu"
Iulia Blaga
România liberä, Joi, 07 Februarie 2008

» Pana la premiera de acasa (7 martie), filmul a insirat un festival dupa altul: Locarno, Namur, Pusan, Bruxelles, Varsovia, Salonic, New York, Luxemburg, Kars (Turcia) si Montpellier.
» Cineastul spune ca i-ar fi placut sa faca film la 1910, cand s-a realizat "Independenta Romaniei". "Pietele se inventau si era loc pentru toata lumea; spiritul era unul de aventura."
» Salonicul i-a consacrat in 2007 o retrospectiva si l-a pus in juriu cu Jiri Menzel si cu producatorul lui
Coppola. "Ne simteam ca mosii din «Muppets», carcotasi, sarcastici, imposibil de multumit."

» Revii cu un nou film dupa o pauza de cinci ani.
- Daca calculam perioada de asa-zisa inactivitate incepand de la premiera "Filantropicii" pana la intrarea oficiala in productie a "Restului...", pauza e de "numai" patru ani. In acest interval am scris un scenariu ambitios si complicat, "Alice in tara tovarasilor", am incercat sa-i gasesc surse de finantare in afara tarii, am reluat "Restul e tacere" de unde-l lasasem in 1994 si l-am rescris aproape replica cu replica, am cautat finantatori, investitori si sponsori (pentru a ajunge la celebra suma de 2,4 milioane euro, minimum necesar realizarii filmului) si, printre picaturi, am facut si spoturi publicitare.

» S-au raportat spectatorii straini la latura locala a filmului (istoria cinematografului din Romania) sau l-au perceput ca vorbind despre nebunia de a face cinema?
- Grea intrebare…… Daca dau un raspuns sincer risc sa fiu taxat drept laudaros, daca adopt un ton moderat se va spune ca incerc sa o scald. Filmul meu nu trateaza "istoria cinematografului din Romania", ci se inspira dintr-un episod al acestei istorii, pe care-l fictionalizeaza, il esentializeaza si il universalizeaza. Ca sa citez din "Variety": "Mai putin film biografic, cat dramedie romantica despre eternul conflict dintre arta si business, «Restul e tacere» poate fi savurat fara informatii prealabile despre povestea reala." In timpul unei proiectii la New York, stateam in picioare in fundul salii, langa usa ce dadea spre hol. O doamna din primele randuri se ridica si se indreapta spre iesire. Suntem in a doua parte a filmului si pana in acel moment n-avusesem nici un "walkout". Doamna se opreste in pragul usii, da sa iasa, ezita, se mai intoarce o data spre ecran, apoi spre mine, ma recunoaste (prezentasem filmul la inceput) si-mi sopteste intretaiat: "Nu va suparati, am nevoie la toaleta... Cand sa ies ca sa nu pierd ceva important?".

» "Restul e tacere" e un film despre facerea unui film. Simti nevoia unor rame in filmele tale? si personajul interpretat de Mircea Diaconu in "Filantropica" era un fel de actor, iar filmul se referea si la relatia autor-personaj sau autor/personaj-public.
- Genul acesta de observatii ma inhiba total. Eu nu fac decat sa spun povesti, si incerc sa gasesc in ele adevaruri intime legate de propria mea experienta. In "Filantropica", cersetoria vazuta ca arta, cu reversul arta-cersetorie, era doar un comentariu ironic prin care eu, autorul filmului, acceptam inrudirea cu dl Pepe, ca manipulatori de compasiune ce suntem. O gluma ceva mai elaborata, deci... In "Restul e tacere", spectacolul creatiei este insasi substanta filmului, iar ceea ce ne-am obisnuit sa numim "magia cinematografului" devine motorul intregii actiuni. Dar eu nu fac "eseuri" despre film in film, ci pur si simplu povestesc istoria lui Grig si a lui Leon, doi aventurieri nebuni pentru care cinematograful nu era inca a 7-a arta, ci "doar" un spectacol grandios.

» Relatia lui Grig cu "producatorul" Leon e aplicabila la relatia regizor- producator de azi? Ai avut ca model relatia ta indelungata cu Cristian Comeaga?
- In 1988, cand am scris scenariul, Cristian Comeaga nu visa ca va ajunge vreodata producator, iar singurul "producator" cu care lucrasem eu pana atunci era catedra de regie de la IATC. Intentia mea a fost sa proiectez relatia regizor-producator la o scara mai larga, la concubinajul dificil intre talent si bani in general. Iar in aceasta eterna poveste de dragoste/ura, condimentele sunt cam aceleasi, la 1912 ca si in 2008: orgolii exacerbate, lupta pentru putere sau pentru control, flexari succesive de muschi, dar si nebunie impartasita, entuziasm vizionar, efort supraomenesc si visuri de glorie.

» La ce ai fi in stare sa renunti ca sa faci film?
- Eu as pune problema invers. As putea renunta sa fac film si maine, daca as gasi un alt limbaj pe care sa-l stapanesc si care sa-mi dea posibilitatea sa ma exprim si sa-i bucur pe cei din jurul meu. Raportul dintre efortul pe care-l fac pentru a concepe si duce la capat un lungmetraj si satisfactiile pe care acesta mi le ofera in final e, de cele mai multe ori, dezamagitor. Jucarica aceasta numita cinema e fascinanta cand o privesti de pe margine, dar jocul cu ea e un veritabil razboi de uzura. El se instaleaza insidios, in ani, pornind de la bucuria de a vedea film, apoi de a-l imagina, apoi de a realiza mici experimente de familie sau de scoala, de a castiga o competitie, apoi incredere, si la un moment dat te trezesti brusc regizor debutant, impovarat de o responsabilitate covarsitoare, comandant de echipaj undeva in larg, paralizat de frica, aplicand experiente de lac de agrement in plin ocean, cu toti ochii atintiti asupra ta, si inainte sa poti cere indulgenta (la urma urmei, esti un biet incepator), ai fost promovat deja la "consacrati" - si in acel moment nu mai esti sigur daca aici ai vrut sa ajungi sau daca nu cumva ai fi fost mai fericit in fotoliu, privind la televizor. Dar e deja prea tarziu sa te mai poti intoarce.

» De ce a fost atat de greu de gasit banii? Pentru ca e o superproductie? Din pricina ca e un film de epoca?
- Da, si pentru ca nu este genul de story usor de incadrat intr-un concept: film de autor, comedie in costume, drama romantica sau epopee. E cate ceva din toate acestea, iar in lipsa apartenentei solide la un gen, finantatorii tind sa devina extrem de prudenti. Mai mult, ideea de film "grand spectacle" venit din Romania se izbeste de un zid de prejudecati, idei prefabricate si teorii stupide din partea "expertilor" de afara: ei considera ca cinematografiile micute trebuie sa vorbeasca marunt despre problemele social-politice ale momentului, sa faca un cinema sarac dar angajat, calibrat pentru festivaluri si orientat spre cinefilii de nisa. Eu sunt produsul unei alte epoci; cinema-ul care m-a format pe mine, in anii ‘60-’70, combina stralucit expresia personala a unui autor cu ideea de spectacol popular.

» De ce a mai fost un film dificil de realizat, in afara faptului ca e cel mai scump film romanesc din ultimii 25 de ani?
- Pentru ca Bucurestiul nu mai arata ca la 1900. Pentru ca trec avioane. Pentru ca armata romana nu mai are efective pe care sa le disponibilizeze pentru filmari. Pentru ca a imbraca zilnic zeci sau sute de figuranti in costume de epoca mananca un timp enorm, cand ai la dispozitie doar cateva garderobiere. Pentru ca la "cel mai scump film din ultimii etc. etc" nu-mi pot permite nici macar o singura zi de intarziere la filmari, fie ea si din motive meteorologice. Pentru ca orice metru de pelicula depasit fata de "ratia zilnica" provoaca panica si scandal la productie. Pentru ca nu poti inhama la trasuri cai de cascadorie – sunt prea nervosi si pleaca la comenzile secundului ("Atentie! Liniste!"), nu la cele ale vizitiului. In fine, pentru ca la filmari e foarte cald. Atat de cald, incat transpiratia iese prin pieptarele fracurilor actorilor sau prin postavul uniformelor soldatilor si se vede urat in cadru.

» Esti cineastul roman cu cel mai mare succes de public dupa ‘89. Dar spui intotdeauna ca vrei ca filmele sa-ti placa in primul rand tie, ca tu esti spectatorul ideal. Ce inseamna aceasta echivalenta?
- Un orgoliu de autor, dublat de un instinct al omului de spectacol. N-am considerat niciodata publicul ca fiind sub nivelul meu, deci n-am incercat sa-l prostesc nici cu subproduse pentru oligofreni, nici cu elucubratii impenetrabile pentru pseudo-intelectuali. Am incercat realmente sa fac filmele pe care mi-ar fi placut sa le vad pe vremea cand nu faceam filme si sa ma bucur de ele ca si cum nu le-as fi facut eu. Nu mi-am trambitat teoretic vreun principiu estetic, dar am incercat ca moment de moment sa impun un stil, independent de trenduri sau mode, iar stilul acesta sunt eu – ca sa te epatez cu putin Flaubert. Poate ca publicul despre care vorbim recunoaste aceasta sinceritate si o recompenseaza in felul lui. In ce ma priveste, nu m-am straduit niciodata sa-l mangai in sensul blanii.

http://www.romanialibera.ro/a117335/nae-caranfil-n-am-mangaiat-niciodata-publicul-in-sensul-blanii.html

[gionloc]

revazut asta seara, vreo vreo 9 luni dela tiff, precum un vin bun indelung asteptat!

[Pitbull]

filmul nu e deloc trist, sumbru.. are note tragice, vezi iesirea Aristitei in fata aparatului de filmat - insa rostul lor e de a scoate spectatorul din cursul comic al povestii, findca, pina la urma, comicul primeaza.
Aici te va contrazice însusi... Nae! Am abordat problema ieri, la conferinta de presä, si s-a legat o discutie densä si dinamicä, în care Nae a afirmat explicit cä în cele din urmä tristetea primeazä; acea schimbare de registru, în tragic, asumatä pe ultimele douäzeci de minute, ne duce de fapt în ESENTA filmului, dupä ce comicul avusese rolul de a ne îmbia pânä acolo.
I-am înteles intentia, inclusiv curajul de a-si asuma în mod constient acel risc, si consider cä i-a reusit partial... Altfel, într-adevär, e cam inegal, usor incoerent, vag confuz pe alocuri (noroc cä pe un palier înalt, toate astea; sunt criticabile la un nivel exegetic); plasez filmul pe locul doi, dupä "E pericoloso sporgersi". Cronica, în vreo douä zile... Vreau sä-l mai väd o datä - cel mai probabil, mâine searä, la premierä.

[Alex Leo Serban]

a mea aici :) :

http://agenda.liternet.ro/articol/6557/Alex.-Leo-Serban/O-nastere-si-doua-inmormintari---Restul-e-tacere.html

[Pitbull]

Da, o väzui. In linii mari, îti dau dreptate, dar la bani märunti, cred cä ai fost prea sever. Un bob zäbavä, sä-mi decantez si eu impresiile, si-apoi cumbatem.

[gionloc]

da, atunci a fost o vizionare, asa... fulger... lumea a dorit sa se bucure de film, de cinema, si asta a fost o bucurie continua!

pentru mine incintarea de a vedea filmul a fost la fel de mare - iar atunci la asta as fi vrut sa ma refer, la bucuria de a fi la cinema, de a vedea un film plin de viata. viata are liniile sale, uneori grave, alteori calde, usoare. atunci, la tiff, parca mi-a eliberat pieptul, respiram usor dupa film. in seara asta mi-a dat alte senzatii, dar placerea de a fi la cinema a fost la fel de mare.

participarea cinematografica depinde de acceptarea unor conventii, in cazul acesta cred ca singura cerinta e sa ai sufletul deschis. spre o romanie cu o societate pestrita, complicata, unde visele sint furate si iubirile nu se implinesc. unde e haos, dar din el se naste ceva... o arta. e un pod peste un secol de cinema pe care nae il deseneaza in culori vii, precum parisul! dar pe un drum care, inevitabil, trece prin bucuresti.

[gionloc]

Am abordat problema ieri, la conferinta de presä, si s-a legat o discutie densä si dinamicä, în care Nae a afirmat explicit cä în cele din urmä tristetea primeazä; acea schimbare de registru, în tragic, asumatä pe ultimele douäzeci de minute, ne duce de fapt în ESENTA filmului, dupä ce comicul avusese rolul de a ne îmbia pânä acolo.

revenind :)
nu te pui cu autorul in ceea ce-i priveste intentiile :P
insa, revazind filmul, nu am simtit ca finalul coboara intr-un registru tragic, ca e sumbru (funebru, crepuscular ;) ). am simtit ca urca in solemnitate, prin restabilirea echilibrului lumesc, ca tot drumul asta de 100 de ani capata proportiile meritate, mitice; dreptatea e facuta, valorile sint repuse in lacasul lor si ramine ceva deasupra tuturor astora - gestul tatalui, faptul ca saluta reusita fiului.

[vladvaidianu]

...registru tragic, ca e sumbru (funebru, crepuscular ). am simtit ca urca in solemnitate, prin restabilirea echilibrului lumesc, ca tot drumul asta de 100 de ani capata proportiile meritate, mitice; dreptatea e facuta, valorile sint repuse in lacasul lor si ramine ceva deasupra tuturor astora...

imi pare rau ca am chiulit de la romana in liceu. intelegeam si eu mai sus scrisele...

dar neintelegand raman la aceiasi parere mai sus enuntata. filmul e slab, dezlanat, previzibil.... mult sub tot ce a facut nae.

als - elegant si precis. two thumbs up.

[gionloc]

@ vladvaidianu

:)

probabil ca e mai greu de acceptat (vazut) ca poate exista un film despre lucruri Mari, care sa foloseasca vorbe Mari, dar sa ramina firesc si, mai ales, un spectacol.

eu cred ca filmul are un registru sustinut. intr-adevar, am simtit ca vrea sa dea seama despre tot ce e important pornind de la cinema spre viata, insa nu m-a deranjat deloc asta.

[Alex Leo Serban]

pt vladvaidianu

msi :oops:

pt gionloc

e f interesant (desi cre k am mai scris kestia asta, dupa premiera d la tiff) k filmul a placut/place mai mult tinerilor si aproape deloc adultilor sau...postadultilor (ma refer la critici), oare dc? (sigur, nu tuturor tinerilor: ank gradinariu a scris o cronik ink si mai severa, cu o fraza kre face 'tilt': 'nae c fuge d puiu si da d nicolaescu'... :w00t: )

pt pitbull

as fi curios sa vad unde am exagerat...
sa ne-ntelegem: imi pare sincer rau pt nae (kre e f talentat & f simpatic), dar nu cre k il ajuta in vreun fel sa-i cinti in struna atunci cind struna e dezacordata!

[Pitbull]

Acus, acus...
N-avea grijä, nu-i cânt în strunä. Stai numa' o tzâr.

[Alex Leo Serban]

nu vbeam d tine (helLO, egomaniac! :lol: ), ci asha, in general...

cre k lumea astepta d atita vreme 'spectacolu' k nu-i mai vd defectele (d constructie in primu rind!), s bucura k 'e spectacol'...

[gionloc]

desi nu mai e o surpriza dupa interventiile de aci, ete si textul meu - placutul fior cinematografic (http://agenda.liternet.ro/articol/6565/Lucian-Maier/Placutul-fior-cinematografic---Restul-e-tacere.html).

[Pitbull]

pt pitbull
as fi curios sa vad unde am exagerat...
sa ne-ntelegem: imi pare sincer rau pt nae (kre e f talentat & f simpatic), dar nu cre k il ajuta in vreun fel sa-i cinti in struna atunci cind struna e dezacordata!
Acus, acus...
N-avea grijä, nu-i cânt în strunä. Stai numa' o tzâr.
nu vbeam d tine (helLO, egomaniac! :lol: ), ci asha, in general...
:huh: :? :hmm:

[rocky]

Nae, nu pleca urechea decit la ce-ti convine tie.
Imi pare foarte rau ca nu am ajuns si eu la vizionare, pentru ca as fi vrut. O sa-l vad si o sa-ti spun si eu parerea mea.
Nu stiu cum de nimeni nu se gindeste ce succes inseamna acest film, facut atit de greu, ce efort de un miliard de miliarde de ori mai mare decit sa scrii o cronica, fie ea un summum al cronicilor de cinema.
M-am speriat un pic cind am citit ca ai modificat scenariul, nu inteleg de ce. Cel pe care l-am citit eu e cel direct raspunzator de optimismul care mi-a alimentat, mie cel putin, speranta ca intr-o zi se vor face filme asa cum le doresc eu, si in romania. Mungiu si Porumboiu de la tine au invatat. Au avut mai mult noroc, asta e, asa e viata. Dar cred ca publicul iti va da dreptate, sau cel putin sper.
Orice ar spune oricine, totul a inceput cu E pericoloso...

[Pitbull]

Nae, nu pleca urechea decit la ce-ti convine tie.
N-avea grijä - altfel n-ar fi Nae! :D
Nu stiu cum de nimeni nu se gindeste ce succes inseamna acest film, facut atit de greu, ce efort de un miliard de miliarde de ori mai mare decit sa scrii o cronica, fie ea un summum al cronicilor de cinema.

Din päcate, aici nu pot fi de acord cu tine. In treacät fie zis, multi suntem constienti de efortul de finantare si mai ales productie a acestui film - dar aici e irelevant. Ar face subiectul unor discutii într-o consfätuire pe tema REALIZARII filmelor, în contextul PROFESIUNII, nu al artei cinematografice. La nivel estetic, ceea ce conteazä e produsul finit - care, slavä Domnului, aici e foarte bun. Cum spuneam, pärerea mea e predominant favorabilä, iar criticile pe care i le voi aduce în analizä sunt putine si deloc grave. Oricum, mai ales ca REALIZATOR (am fost fäcätor de filme, înainte de a deveni si comentator "institutionalizat"), întru totul constient de dificultatea, chinurile, durerile facerii lor, sunt totusi nevoit sä insist: chiar nu existä nici o legäturä între cât de greu se face un film (orice film), si cât de usor se scrie o cronicä (oricare). In fond, si mai usor decât sä scrii cronica e sä sezi pe cur în salä si sä te uiti la film; dar si spectatorul are dreptul sä huiduie, dacä-i displace (si nici nu prea conteazä cä a dat bani; aia-i partea meschinä a lucrurilor).

[rocky]

oka, life is a bitch.
Teoretic, tu ai dreptate. Asa ar trebui sa fie. Dar practic, cel putin pentru mine, realizarea acestui film tine de filozofia rezistentei la romani si in industria de film in particular. Imi da speranta ca niciodata nu trebuie sa crezi ca ai pierdut definitiv partida.
iti marturisesc sincer, nici eu nu mai speram sa se faca acest film, iar faptul ca s-a facut imi da un sentiment placut, de dreptate, in tara tuturor nedreptatilor.

[Pitbull]

La premierä-acuma fui,
Second time filmu-l väzui.

Pe de o parte, m-a emotionat si mai mult, mi-a devenit si mai drag.
Pe de altä parte, neîmplinirile lui mi-au devenit mult mai limpezi.

Cred cä mâine-l analizez.

[Pitbull]

"Restul e tăcere" - Cu paşi comici, spre tragedie
Puntea de normalitate

"Nu am nici cel mai mic respect pentru realitate. Ceea ce mă interesează e povestea pe care vreau s-o spun eu!" declară ritos Nae Caranfil, apropo de ultimul său film care (dacă mai există cineva interesat de cinema în România care să n-o ştie), reconstituie în coordonate largi experienţa realizării legendarului "Independenţa României", respingând cu bunăştiinţă respectarea întocmai a adevărului istoric, în favorea unei mult mai ample şi profunde meditaţii despre condiţia artistului şi, în speţă, relaţia de-atâtea ori tumultuoasă şi frustrantă a regisorului de film cu producătorii, autorităţile, puterea... cu realitatea în general - acea realitate pe care, cu binecunoscuta-i siguranţă de sine, o sfidează Nae. Să fie oare Grig Ursache (geamănul neidentic al lui Grigore Brezianu) şi un frate (nici măcar geamăn) al lui Nae Caranfil? Tot ce se poate...
Formula, în sine, e ofertantă şi, cel puţin în cinematografia românească, s-a folosit cu mai mult sau mai puţin succes - atât în celebrul "Actorul şi sălbaticii", cu acel sintetic Cara(giu)T(ăn)ase (ca subterfugiu pentru a spoi falsul istoric la care se pretau Titus Popovici şi Manole Marcus), cât şi în sordidul serial al aceloraşi doi despre aventurile unui securist din funesta perioadă a instaurării ocupaţiei sovietice în România, transformat în eroicul "comisar Mihai Roman" ("Conspiraţia", "Departe de Tipperary", "Capcana"), în oscilaţiile moldovanistice ale lui Nicolaescu (unde nume ca "Jugu", "Mărgeanu", "Năvodeanu", "Vicşoreanu", "Naumescu", "Viraga", semnificau străveziu "Iorga", "Madgearu", "Zăvoianu", "Rioşanu", "Nae Ionescu", "Jilava" (în "Un comisar acuză", că-n "Revanşa" reveneau la formele reale fără nici o jenă), sau în fazele provizorii ale proiectului numit iniţial "Savantul şi sălbaticii, apoi "Profesorul", pe urmă "Cinci minute până la miezul nopţii", pentru ca finalmente să devină searbădul "Drumeţ în calea lupilor". Problema cu toate aceste exemple de mai sus e că foloseau metoda ca pe travestiul unei curve care se dă doamnă - toate, cu parţiala excepţie a ultimului (şi cel mai slab) având menirea de a falsifica istoria conform directivelor de partid şi de stat. Evident, în "Restul e tăcere" lucrurile stau radical diferit, aşa cum arătam anterior: Nae Caranfil urmăreşte propria sa viziune asupra a ceea ce înseamnă o asemenea experienţă de pionierat cinematografic (cu deschiderile sale spre esenţele de ordin general şi atemporal ale artei şi meseriei filmului), şi ca atare converteşte modelul istoric în povestea pe care o consideră cea mai adecvată spre a comunica acest conţinut de idei. Astfel se impune a fi interpretate metamorfozele Brezianu/Ursache şi Popescu/Negrescu - sau, dacă vreţi, ca un iconostas în care Sfântul Arhanghel Gavril are chipul paracliserului, iar pentru Fecioara Maria a pozat nevasta lui Wit Stwosz (ca un apropo strict anecdotic: am aflat prima oară despre construcţia altarului din Cracovia din cuceritorul film "Secretul pantofiorului de aur", care a inaugurat în 1972, marţea la opt seara pe programul doi, "Telecinemateca pentru copii şi tineret" a lui... Tudor Caranfil!)
La fel cum clericii conservatori din secolul al XV-lea se ofuscau în faţa unei asemenea "blasfemii", în prezent se manifestă unele opinii similare şi de sens contrar - nemulţumite, de astă dată, că nu s-au respectat fidel modelele reale ale genericelor personaje Regisorul şi Producătorul (şi trebuie să mărturisesc că eu însumi am fost iniţial cam contrariat de această opţiune). Totuşi, adevărul e că subiectul istoric de sine stătător rămâne, din păcate, limitat ca relevanţă artistică, adresându-se unui public extrem de restrâns şi exclusivist: românii preocupaţi de istoria filmului, şi atât. Oricât de interesantă ar fi fost o reconstituire cât de fidelă posibil, puţini spectatori s-ar fi înghesuit s-o vadă, şi mai puţini ar fi stat până la sfârşit, şi doar câţiva dintre aceşti răbdători eroi chiar s-ar fi ales cu ceva de pe urma ei. (Întâmplător, sau poate nu, îmi vine în minte una dintre problemele conflictuale ale filmului: "Cine-o să-mi cumpere mie un elefant de două ore?")
Drept pentru care, era firesc, ba chiar legitim, ca în raport cu un subiect de această natură Nae Caranfil să opteze pentru deschiderea spre universalitate - care, evident, scotea filmul din parametrii concreţi ai individualului. Ursache, Negrescu şi Aristizza (Romanescu, pentru cine nu cunoaşte) se situează, în fond, pe palierul îngust şi dificil care defineşte artisticul: particularul.
Avem de-a face, aşadar, cu o poveste despre cum s-ar fi putut realiza "Independenţa României", gândită de Nae Caranfil pe parcursul a mai bine de douăzeci de ani. Întrucât ceea ce contează e produsul finit, prefer să trecem cât mai rapid peste acest arc temporal, cu toate etapele intermediare ale scenariului (inclusiv prima sa formă finită, care a ieşit dintr-o imprimantă cu ace la Bruxelles, în 1988), dar sunt nevoit să remarc, în acest sens, că scenariul este marcat totuşi de tiparul ritmic şi structural al anilor optzeci, ceea ce-l face mai dificil asimilabil de spectatorul zilelor noastre. Din fericire, îl salvează o serie de alţi factori, în care recunoaştem calităţile definitorii ale lui Nae Caranfil: umorul, inteligenţa şi, mai ales, capacitatea de a construi secvenţe. Chiar dacă, pe unele porţiuni (parţial demarajul, puţin cam greoi, şi în special ultima parte - asupra căreia voi reveni) povestea curge mai inegal şi chiar confuz pe alocuri, totuşi fiecare secvenţă este atât de precis alcătuită pe toate planurile, de la stările personajelor, raporturile dintre ele, dinamica relaţiilor şi a acţiunilor, până la mizanscenă, decupaj, montaj, şi articulaţiile cu secvenţele imediat alăturate, încât se poate spune că, pe lângă motorul său principal (plotul central), care mai tuşeşte din când în când, filmul are nenumărate servo-motoraşe ce-l poartă înainte în pas vioi şi antrenant. Nu plictiseşte şi nu displace aproape deloc, iar sentimentele de neîmplinire le sunt accesibile mai mult profesioniştilor super-exigenţi.
Principala virtute a scenariului se regăseşte în modul de a fundamenta şi urmări relaţia dintre cei doi protagonişti - acel cumul complex de "iubire şi ură" pe care-l menţionează explicit însuşi autorul. Uşor schematizaţi faţă de modelele lor reale, dar mai degrabă pe direcţia unor arhetipuri decât a unor fantoşe, Grig şi Leon compun perfect dinamica de cuplu între regisor şi producător, între artist şi omul de afaceri - şi de aici se generează acea energie care ne captivează şi ne poartă pe nesimţite cale de două ore şi douăzeci de minute. Aparent atotputernic în fortăreaţa lui de bani, Leon rămâne mereu, în fond, un parvenit complexat, înverşunat şi extrem de vulnerabil - după cum îl trădează ieşirile histrionice de pe tot parcursul filmului şi, în special, prăbuşirea finală. În tandem cu el, firavul Grig, un adolescent imatur care pare să caute boacănele cu lumânarea, animat de un suflu idealist ce-n primele momente nu poate arăta decât ridicol, se înalţă treptat, pe aripile unui geniu creator pe care nici chiar el nu şi-l bănuia, spre statura unui personaj puternic, a genului de om care "face cultură", dacă nu chiar istorie. Scenariul lui Nae Caranfil are ştiinţa de a urmări evoluţia acestui paradoxal şi complementar cuplu în toate tribulaţiile sale şi în luminile cele mai semnificative - începând cu eforturile lui Grig de a-l convinge pe magnat să-l finanţeze, trecând prin furtunile producţiei, cu cearta de după audienţa regală dar şi cu intervenţia salvatoare a lui Leon în momentul când generalii ramoliţi erau gata să compromită cea mai importantă filmare (splendidă secvenţă, apropo - punctul culminant al filmului, practic), ajungând la asperităţile ireductibile ale înşelătoriei cu vânzarea filmului, pentru a sfârşi cu acel impecabil cârlig din sala de tribunal, care închide cercul şi pune punct povestirii (evident, secvenţa hamletiană din finalul proiecţiei fiind doar un epilog meditativ).
Redundant, din păcate, se relevă sub-plotul Emiliei, tocmai prin disproporţia între elementele sale determinante. Desigur, e dramaturgic şi firesc (dar nu şi obligatoriu), să umanizăm personajul principal, punându-l să se îndrăgostească. Totuşi, secvenţele care definesc ataşamentul său faţă de uşuratica fâşneaţă care apare şi în ipostaza de model de pictură, şi în cea de fată-n casă la un ofiţer, şi ca pretinsă studentă "în anul începător" la conservatorul dramatic, şi ca damă de companie a unui dandy gras şi mustăcios, şi ca, în final, primadonă pe scena unui teatru liric falimentar, rămân exterioare, expozitive, lipsite de acea autentică vibraţie interioară a unei mari iubiri (sau - fie! - a unei mari obsesii) care să justifice întreaga construcţie a finalului acestei intrigi secundare - foarte elaborată şi precis articulată, în fond: cumpărarea tabloului, în timpul ocupaţiei germane, şi arderea de vie a Emiliei, punctată de halba cu apă aruncată de Grig peste nud. Nu l-am văzut pe Grig nici adorând din adâncul sufletului, nici suferind din dragoste ca un martir, pentru a recepta acest final la temperatura cuvenită (la propriu şi la figurat) - şi nici Emilia n-a păcătuit atât de cumplit, încât să merite un asemenea act de justiţie imanentă (în fond, ce-a făcut? A fost cam curviştină şi cam mincinoasă - ei, şi?). Evident, însă, o mai amplă dezvoltare a relaţiei dintre cei doi n-ar fi rezolvat decât unilateral problema, cu preţul de a dezechilibra filmul şi a-l complica (şi lungi) şi mai mult - drept pentru care, cred că soluţia ideală ar fi fost, totuşi, dacă nu renunţarea totală la "linia epică Emilia", cel puţin recalibrarea acesteia la un nivel mai armonizat cu fluxul central al tramei. În plus, oricât de departe de mine e gândul de a găsi cusururi, sunt nevoit să-mi exprim îndoielile şi cu privire la veridicitatea practică a accidentului "Emilia în flăcări" - dar nu e locul, totuşi, să ne adâncim prea meticulos în detalii tehnice. La o adică, printre numeroasele calităţi ale lui Nae Caranfil se strecoară şi defectul de a se îndrăgosti, uneori, atât de mult de câte o idee, încât o expediază fără să-i finalizeze blindajul şi în planul credibilităţii - ca de pildă, supralicitarea trucului folosit în restaurantele din "Filantropica", obsesia francofonă a Feliciei din "Asfalt Tango", sau atmosfera crispată din companie, chiar şi în ajunul liberării, din altminteri ireproşabilul "E Pericoloso Sporgersi" - dar, mă rog, aici lucrurile rămân discutabile; arta filmului lasă oricând loc şi pentru licenţe, iar în "Restul e tăcere" licenţele sunt, într-o anumită măsură, definitorii; voi reveni.)
De fapt, un alt motiv pentru care soluţia extremă a acestei imolări rămâne discutabilă se regăseşte şi în schimbarea de registru operată de Nae Caranfil în ultimele douăzeci de minute ale filmului. Regisorul mărturiseşte sincer că a fost un risc asumat în mod conştient, şi consideră că pariul i-a reuşit. Cred că aici lucrurile stau undeva la jumătate. În fond, "Restul e tăcere" este o dramă cu final tragic, iar elementele comice de pe parcurs n-au făcut, de fapt, decât să netezească drumul spre acest deznodământ, ba chiar să ne şi păcălească oarecum, pregătind o şi mai surprinzătoare răsturnare a gamei. Prin acest film, până acum cel mai ambiţios din cariera sa (nu numai sub aspectul proporţiilor producţiei, ci şi în planul semnificaţiilor), Nae Caranfil îşi propune şi o meditaţie pasageră asupra a ceea ce a însemnat secolul XX - care începuse atât de optimist, cu automobile, electricitate, telegraf, patefon şi cinematograf, pentru ca după doar paisprezece ani să sucombe unui destin atroce care continuă să ne marcheze chiar şi acum. Sunt elocvente în acest sens secvenţele ocupaţiei germane (mai ales prima, cu accentul puternic pe care-l aplică respectivului context istoric). Din acel moment, Thalia iese din scenă, s-a sfârşit, şi până în final vom sta sub semnul Melpomenei.
Totuşi, transferul de stare şi stil rămâne cam derutant. E drept că Nae i-a gândit o gradare destul de elaborată, imediat după secvenţa pariziană (apogeu al ludicului, inclusiv prin recurgerea la grafica semi-animată care s-ar fi dorit un rapel la Toulouse-Lautrec - ideal cam utopic, din păcate, în lipsa unui plastician la fel de înzestrat, cum însuşi regisorul recunoaşte). Aici, însă, se situează marea eroare narativă a filmului - pentru că ne aflăm în zona cea mai complicată: locul unde lucrurile ies din matcă, unde Leon îşi trădează asociaţii, unde se produce ruptura ireversibilă. Escrocheria bogătaşului este parcursă foarde rapid, strict în datele ei esenţiale, care se succed năvalnic, abia dându-ne timp să ne dezmeticim - când o decizie de o asemenea complexitate şi atât de majoră pentru destinele personajelor (pe care le va marca ulterior definitiv, inclusiv după finalul filmului), ar fi avut nevoie de o respiraţie ceva mai amplă. Parcă pentru a complica şi mai mult lucrurile, Leon are sentimente ambivalente faţă de Grig în contextul acestei pungăşii (vezi secvenţa rugăciunii, apoi pe cea a revenirii lui Grig la Bucureşti), care la rândul lor solicită un efort de concentrare sporit din partea spectatorului. Rezultatul este acela că, preocupaţi să înţelegem cum i-a păcălit magnatul pe ceilalţi, ne pomenim azvârliţi într-un cu totul alt film - sumbru, apăsător, din care efervescenţa de şampanie ce stăpânise totul până atunci s-a mistuit ca prin farmec. S-ar putea ca soluţia regisorală să fi fost cât se poate de simplă: câteva secunde în plus, la finalul secvenţelor-cheie din acest episod - la fel cum, afirmam în analiza aferentă, cinci secunde adăugate cadrului final din "Moartea domnului Lăzărescu" l-ar fi rotunjit perfect; fără ele, mulţi spectatori au ajuns chiar să suspecteze o ruptură accidentală a peliculei.
În schimb (poate chiar oferind o demonstraţie vie a modelului de densitate dramaturgică şi expresivă pe care-l aveam în vedere cu observaţiile de mai sus), rămân nobile şi impecabile cele două secvenţe care compun prezenţa Aristizzei (de la jocul perfid-înduioşător al "negocierii", când marea tragediană ajunsă la apusul carierei reuşeşte să-şi cumpere o fărâmă de nemurire pe celuloid salvând totodată aparenţele în spiritul propriei sale mândrii), până la momentul filmării (simulate, pe ploaie, cu aparatul stricat), care îngemănează ilaritatea şi măreţia. Extrem de inspirată distribuirea Ioanei Bulcă, o actriţă dintotdeauna predispusă spre patetism şi tuşe groase (perceptibile ca atare chiar şi pe scenă!) care încă de la "Mihai Viteazul" dădea semne de desuetudine stilistică şi manierizare. După aproape patruzeci de ani, sub mâna sigură a lui Nae Caranfil, cu flerul său ireproşabil în relaţiile cu actorii, o vedem pe Ioana Bulcă, în sfârşit, din nou convingătoare - ba chiar, extrem de emoţionantă.
O bună alegere este şi Mirela Zeta, în Emilia, a cărei fizionomie urâţică dar foarte atrăgătoare, cu un anume vino-ncoa' irezistibil, o face întru totul credibilă ca inspiratoare (măcar în principiu) a pasiunilor lui Grig. Consistent ca întotdeauna, Sandu Mihai Gruia îmbracă într-o expresivitate robustă, cu schimbări de registru fulgerătoare şi insolite, personajul lui Iancu, tatăl lui Grig, iar Valentin Popescu, mereu calm şi stăpân pe situaţie (şi pe meserie) cum îl ştim, compune din câteva tuşe discrete personajul lui Catargiu, asociat al antreprizei şi interpret al lui Osman Paşa. Portretul de grup al tinerilor nebuni se completează cu ajutorul unui expresiv şi hazliu Gavril Pătru, în rolul cameramanului, plus Silviu Biriş, un Raoul mereu agitat. Din păcate, marea cădere a distribuţiei se revendică de la o eroare de opţiune estetică: portretul caricatural al Regelui Carol I. Trecând peste faptul că sunt un monarhist de nestrămutat şi un supus loial al Casei Regale Române, aş putea accepta, în contextul jocului de oglinzi propus de Nae Caranfil în acest film, şi o stilizare mai îngroşată a regelui, cu condiţia de a fi justificată. Într-o convorbire personală, imediat după premieră, Nae îmi amintea de Jeffrey Jones, în rolul Împăratului Joseph al II-lea din "Amadeus" - dar, în treacăt fie zis, personajul aceluia era doar comic în context, cu potenţare caricaturală prin ricoşeu din partea curtenilor; or, Alexandru Hasnaş, altminteri un actor onorabil al Naţionalului bucureştean, este invitat aici să schiţeze acel gen de rege bufon şi rupt de realitate pe care cu atâta osârdie s-au căznit să-l inventeze ideologii şi propaganiştii comunişti - şi nu era necesar: în raport cu exotica îndeletnicire a "filmelor de cinema", privite ca o distracţie vulgară de bâlci, desconsiderate şi tratate de mai toată lumea cu o ignoranţă suverană (temă centrală a întregului film, dezvoltată mai cu seamă în prima parte - când, de pildă, Iancu e disperat că fiul său se compromite astfel, renunţând la slujba cinstită de garderobier, ba chiar însuşi Leon e ingidnat la gândul că i s-ar putea pretinde să finanţeze o asemenea fantasmagorie), împingerea monarhului în derizoriu devine totalmente inutilă; personajul ar fi putut rămâne hazliu fără a fi caricatural şi fără a i se sacrifica măreţia regală, strict în sensul în care atâtea alte persoane cădeau sub incidenţa acestui comic involuntar - cu atât mai mult cu cât Nae însuşi a pornit la drum cu intenţia de a face un film plin de elemente comice, nicidecum caricaturale; aici, din nefericire, a forţat nota - ceea ce, ca o concluzie, prejudiciază în ultimă instanţă însuşi filmul, de vreme ce Regele, exponentul suprem al autorităţii şi pandantul lui Grig în secvenţa respectivă, îşi pierde aproape total consistenţa; ca atare, însăşi replica finală a protagonistului, "Eu domnesc, Sire!" coboară într-o gamă inferioară celei care-i era hărăzită, devenind o simplă glumiţă ieftină, în locul unui adevăr major servit cu glazura umorului de bună calitate.
E cu atât mai mare păcatul, cu cât acea imagine punea o parafă decisivă atât pe personajul lui Grig Ursache, cât şi pe creaţia lui Marius Florea Vizante - un actor pe care încă dinaintea crochiurilor amuzante, dar superficiale şi cu accente groteşti, din rolurile sale episodice anterioare (ca să nu mai vorbim de "domnul Lăţea" de la televizor), aşteptam să-l văd folosit la adevărata lui valoare. S-a insistat nedrept de mult pe diferenţa de vârstă - care nu mi s-a părut deloc bătătoare la ochi, şi cu atât mai puţin deranjantă; faptul că, la treizeci de ani trecuţi, joacă un puşti de nouăsprezece (dar care-şi dă, totuşi, douăzeci şi cinci!) poate fi pus cu deplină îndreptăţire în contul acelor licenţe admisibile pe care le menţionam (plus faptul că, la nouăsprezece ani, un tânăr poate uşor să arate mult mai matur - mai ales dacă este mai matur pe plan interior, cum se relevă în fond Grig, dincolo de candorile şi sensibilităţile sale). Mult mai importantă este compoziţia de o complexitate şi un farmec irezistibil pe care o face Vizante în acest rol, surprinzând cele mai reprezentative şi mai subtile nuanţe ale artistului frământat, naiv, luat în râs, chinuit, răsfăţat, batjocorit, în final murind de tuberculoză, şi până la urmă învingător suprem. (În treacăt fie spus, şi sfârşitul său rămâne cam expediat - ba chiar clişeizat, prin cele câteva accese de tuse care telefonează deznodământul; dacă tot îl sacrificăm astfel, ar fi meritat ca suferinţa lui să fie mai strâns angrenată în felul cum se sacrificase pentru un ideal; nu ostentativ, nu patetic; doar mai... punctat.)
Şi despre Ovidiu Niculescu ştiam că e un actor excelent - mai cu seamă din "Un acoperiş deasupra capului", unde partitura din scenariu şi propriul său talent comic reuşeau să impună un personaj cărnos şi cuceritor (în cheie negativă) oricât se străduise Adrian Popovici să-l piardă în peisaj. Asemenea lui Vizante, Ovidiu se impune aici în sfârşit la nivelul care i se cuvine. Trecând peste trimiterile cam ieftine (şi, din fericire, depăşite rapid) la Gigi Becali, Leon Negrescu are acea rezonanţă profundă a arivistului care, după ce soarta i-a scos în cale un înger, şi ca atare a văzut o clipă stelele, nu se mai poate împăca nicicum cu propria-i condiţie. Trădându-şi partenerii, el ajunge să se trădeze pe sine - cum cu mare fineţe sugerează fiecare nuanţă interpretativă din ultima parte a filmului, şi mai ales vibraţia caldă, marcată subtil de remuşcare, a replicii "Juniorul...!" din momentul revenirii lui Grig. Iar corolarul, indiscutabil, îl constituie acea privire peste umăr din sala de judecată, plină de o nemărginită dar şi fatală recunoştinţă, după ce Grig a refuzat să depună mărturia mincinoasă, alegând în schimb un adevăr onorabil care, însă, riscă să-l trimită în puşcărie pentru tot restul zilelor. Aşa cum am mai spus, secvenţa întregeşte cercul relaţiei celor două personaje şi, implicit, simbioza artistică a actorilor. Li s-a reproşat că joacă gros, cu accente false, în condiţiile în care histrionismul de-acum o sută de ani se practica numai pe scenă, nu şi în viaţă. Cer îngăduinţa să mă opun: amândoi erau cabotini, chiar şi ca oameni - cu acele fermecătoare şarje ale bufonilor de factură shakespeareiană. În plus, Grig era fiu de actor, iar Leon avea veleităţi actoriceşti. Iar restul... restul e licenţă.
Tot în raport cu cei doi protagonişti, merită o atenţie aparte machiajul super-creator al Danei Roşeanu, nevoită să-l întinerească pe Vizante cu vreo cincisprezece ani, iar pe Ovidiu să-l îmbătrânească tot cam cu atâta. Iese în evidenţă în special masca lui Leon Negrescu, combinând savant corpolenţa, pilozităţile faciale uşor hirsute şi zulufii rebeli marcaţi ici-colo de şuviţe cărunte. De asemenea, se impune să evidenţiem compoziţia fizionomică a Aristizzei, în ambele variante - vedeta din separeul restaurantului, ca un sfinx uşor isteric în zbaterea sa dintre nemurire şi moarte, şi apoi patetica mamă care-şi petrece feciorul la plecarea pe front. Dar, în fond, tuşe expresive de machiaj poartă cam toate personajele, cu atât mai mult cu cât avem de-a face nu doar cu un film retro, ci şi cu un film în film. Concepţia plastică e întregită de costumele Doinei Levinţa, îmbinând ca întotdeauna elementul de epocă şi inventivitatea, şi decorurile pe cât de meticuloase, pe atât de expresive, ale lui Călin Papură. Pe toate le pune în valoare imaginea pastelată, cu compoziţii elaborate în chiaroscuro sau irizări impresioniste în ton cu perioada, a lui Marius Panduru. Şi, ultima dar în nici un caz cea de pe urmă, muzica lui Laurent Couson, emoţionantă cu drepturi depline şi capabilă mereu să completeze echilibrat decizia estetică.
S-a spus insistent - şi pe deplin eronat - despre "Restul e tăcere" că ar fi o "superproducţie" românească (pe care, vezi-Doamne, cât am mai aşteptat-o, acum, în vremurile sărăciei şi ale valurilor inflaţionaiste care, iată, au dus indirect şi la naşterea minimalismului cinematografic). Nu e nici o superproducţie (chiar dacă a avut cel mai mare buget de film românesc de după 1989, şi cea mai elaborată şi dificilă producţie) şi nici nu era cazul să fie. Să nu uităm că "Independenţa României" s-a filmat cu mijloace extrem de rudimentare şi economice, impunându-se la vremea lui ca o "superproducţie" doar în raport cu parametrii contemporani. Ulterior, superproducţii româneşti au fost "Dacii", "Mihai Viteazul", parţial "Noi, cei din linia întâi", "Vlad Şepeş", "Ştefan cel Mare - Vaslui 1975"... şi cam atât - iar în coordonatele prezentului, o superproducţie ar însemna, eventual, ca însăşi Casa Poporului să se ridice de pe dealul ei şi, transformerizându-se în robot, s-o ia la goană pe Bulevardul Unirii. Însă "Restul e tăcere" nici nu avea nevoie de asemenea ambiţii megalomane, când intenţia sa, în mare parte realizată, era aceea de a fi un film de conţinut şi stil, care spune o poveste miezoasă şi tristă, comică şi lirică, despre menirea de cineast în condiţiile începuturilor. Apreciabilele sale dificultăţi de realizare şi finanţare au fost legitime, nu căutate, şi au contribuit la întregirea unei fresce de epocă spectaculoase, dar nu spectaculare. Ca film românesc actual, "Restul e tăcere" completează cu o deplină armonie peisajul jalonat de operele minimaliste ale lui Cristi Puiu, Mungiu, Porumboiu şi Muntean. Iar dacă despre Nae Caranfil s-a spus că ar fi fost "inspiratorul", "precursorul", "locomotiva" lor, îmi îngădui din nou să obiectez: NU! Sunt concepţii, stiluri, modalităţi de abordare complet diferite. Nae are prea puţin de-a face cu trăsăturile determinante ale actualei generaţii - iar în raport cu filmul românesc predecembrist (care era mai mult decât îndoielnic în plan artistic şi financiar, dar cel puţin trăia şi mergea pe picioarele lui - chiar şi fără să zboare, chiar şi bătând pasul pe loc, chiar şi dând îndărăt), Nae Caranfil a reprezentat, peste acel hiatus total dintre 1989 şi momentul Cristi Puiu, puntea de normalitate; supravieţuirea filmului românesc. Sau, într-un sens (dacă ţinem seama de precaritatea sa anterioară), însăşi naşterea lui. Mi se pare cât se poate de semnificativă paralela dintre acest context şi povestea de nativitate pe care o deapănă "Restul e tăcere".

Pitbull (Mihnea Columbanu)
8 martie, 2008, h. 19:00-23:50
Bucureşti, România

[Alex Leo Serban]

ufff... am reusit sa duc la bun sf citirea acestei cronici!! ink putin si ar fi avut exact durata filmului lu nae :lol:
lasind gluma d o parte, mi s pare f buna, exigenta, minutioasa (la drept vbind, mai minutioasa nu s poate - iese carte!), bravo. m-au amuzat si 'aside'-urile cu 'adrisant cunoscut' (adik je), cre k ai dreptate in privinta cabotinismului celor 2, habar n-am, nu i-am cunoscut personal, si-apoi - park era vba d fictiune, hm?? :P

c ar mai trebui spus, totusi - a propos d punerea in contxt d la final -, este k altfel ar fi fost soarta ac film dk el s-ar fi facut (& ar fi fost scos) cindva, pe la sf anilor 90: sint convins k eu insumi as fi fost mult mai sensibil la propunerea regizoral/scenaristik a lui nae; doar k in 2001, c sa-i faci, a aparut p scena filmului ro cristi puiu... :)
si, asa cum t.s. eliot (si apoi borges) ne-a(u) invatat, nu doar trecutul skimba datele prezentului, dar si prezentul skimba trecutul: aparitia unui artist important, acum, modifik felu in kre percepem operele trecutului... 'restu e tacere' (un film d 'acum', dar long overdue...) nu modifik felu in kre vom percepe un film precum 'marfa & banii', dar reciprok nu e valabila. ;)

[Pitbull]

Just întru totul.
La un moment dat, am avut în vedere si acest element, al overdueismului, da' l-am pierdut printre atâtea alte idei si am uitat de el. Oricum, nu-mi pare räu cä nu l-am inclus, a fost deja enuntat si analizat în alte cronici, de alti confrati.
Apropo, însä - a fost CEA MAI GREA CRONICA A MEA, din toate câte am scris; pe de o parte, din cauza autoexigentei legate de faptul cä Nae mi-e prieten, am trecut împreunä prin momente decisive: pregätirea pentru admitere în clasa a XII-a, examenul luat la regie, armata - avea patul deasupra mea! - cei patru ani de facultate... ba chiar si "debutul-debutului": i-am fost regisor secund la "Duminici cu bilet de voie", forma initialä a lui "E pericoloso sporgersi", cea ratatä de producätor (Daneliuc), în perioada de pregätire (toamna 1990). Eram dator sä-i scriu o analizä cât mai serioasä, exactä, solidä, obiectivä, färä sä cad nici în pretenarisme, nici în severitäti excesive. Pe lângä asta, filmul e foarte complex (si chiar complicat pe alocuri), asa cä tot timpul trebuia sä cuget pe-ndelete, la fiecare argument... Simteam mereu riscul de a rata câte o constructie logicä, dacä o parcurg prea superficial... Enfin, sper sä foloseascä (si nu numai scumpilor de studenti despre care am aflat cä-mi iau de pe Liternet analizele si le copiazä prin rearanjare, ca sä-si scrie referatele la clasä! ;) Incä putin, si ajung pe post de "fituicä" - dar nu ca la Truffaut, slavä Domnului! :D )

[sergiu puiu]

Felicitari pt. cronica, sper sa nu se constituie intr-o sursa de inspiratie pt. altii.

Felicitari echipei pentru film! Un regal.
Cam lungutz dar asa este mantia regelui ... LUNGA!
:)
Ovidiu Niculescu ... cam "gros" dupa mintea mea. Cel putin la prima vizionare.
:)

[EgoN]

un film care m-a lasat complet, complet rece. nu m-am indignat, nu m-am entuziasmat, emotionat, nimic nimic...am ras la secventa filmarii actritei in ploaie (pe departe cel mai bun moment) si in rest am stat impasibil. :?

[StefanDo]

of, momentul ala e cel mai tragic. visul de nemurire al aristizzei se duce pe apa sambetei (sau a ploii) din cauza unor conditii care n-au nimic de-a face cu arta. Aristizza si jocul ei sunt Filmul, iar ploaia si afurisita aia de camera intepenita sunt toate piedicile si obstacolele din calea comunicarii, sunt avalansa care-l sfarama pe alpinistul catarat pe Everest, furtuna care-l scufunda pe explorator, boala care-l ucide pe cercetatorul pornit in cautarea leacului.

Scena aia este una dintre multele din Restul e tacere care m-au convins ca trebuie sa ma concentrez calitatilor acestui film si nu asupra defectelor (mare parte din ele cauzate de compromisuri legate de productie) :love:

[EgoN]

of, momentul ala e cel mai tragic. visul de nemurire al aristizzei se duce pe apa sambetei (sau a ploii) din cauza unor conditii care n-au nimic de-a face cu arta. Aristizza si jocul ei sunt Filmul, iar ploaia si afurisita aia de camera intepenita sunt toate piedicile si obstacolele din calea comunicarii, sunt avalansa care-l sfarama pe alpinistul catarat pe Everest, furtuna care-l scufunda pe explorator, boala care-l ucide pe cercetatorul pornit in cautarea leacului.

Scena aia este una dintre multele din Restul e tacere care m-au convins ca trebuie sa ma concentrez calitatilor acestui film si nu asupra defectelor (mare parte din ele cauzate de compromisuri legate de productie) :love:

da, e o scena minunata, dar e clar intr-o nota tragi-comica, iar tirada ta cu ARTA, EVERESTUL, BOALA, FILMUL e hazlie, atata tot. din nefericire nu se face primavara cu o floare (acuma ca e si sezonul :P )

eu cel putin nu am rezonat in niciun fel la filmul asta. poate e o carenta de-a mea, nu stiu, dar m-a lasat atat de rece si indiferent incat nici macar o minima dorinta de a-l revedea sau a-l intelege nu am. sorry.

[Gloria]

Un film de cinema
de Cristian Tudor POPESCU | 10 MARTIE 2008

De mult n-am mai aºteptat cu fricã sã înceapã un film. Tot felul de binevoitori din ºi de pe lângã lumea cinematografului îmi spuseserã despre „Restul e tãcere” cu uºoare schimonoseli minimalist compãtimitoare: Mda, e bun, dar nu se mai fac astãzi filme în stilul ãsta.

Mãi sã fie... sã se fi prostit dom’ Nae peste noapte? Sã fie o trãdare la mijloc ºi sã n-o ºtiu eu? Dupã o jumãtate de ceas am rãsuflat uºurat – strâmbãtorii din nas aveau dreptate: nu se mai fac astãzi filme mustind de inteligenþã cinematograficã, filme cu umor autentic, nu bãºcãlie, filme cu poveste, cu sentimente furtunoase, cu scene ºi replici de neuitat, cu lovituri de teatru, cu buget, filme de cinema, ca al lui domnu’ Nae. Astãzi se fac capodopere neorealist fiziologice, jucate la foc mic, cu voce din gât. Bune ºi astea, nu încape discuþie, dar de ce mizerabilismul-minimalist trebuie sã dea la o parte filmele care scot flãcãri pe ecran, ca al lui domnu’ Nae?

Dupã pãrerea mea, un singur lucru îi lipseºte lui „Restul e tãcere”: o cinematografie româneascã din care sã facã parte. Filmul lui Nae Caranfil aparþine acelei cinematografii româneºti care s-ar fi putut dezvolta normal în anii 50, 60, 70 dacã nu venea dictatura comunistã. „Restul e tãcere” este „Jezebel”, „Totul despre Eva”, „La strada”, „Sunetul muzicii”, „Amadeus”, „Cyrano de Bergerac” al nostru. Este filmul care îmi place mie, dar i-ar fi plãcut ºi mamei, ºi bunicii mele.

Acest film ar fi trebuit sã-l vedem în anii aceia, nu comediile ºi melodramele „juste“ sau „superproducþiile” cu daci, romani ºi popoare migratoare având drept coregizor Consiliul Culturii ºi Educaþiei socialiste, pe care mari actori le salvau prin singulare prestaþii de geniu.

„Restul e tãcere” este ºi filmul unei Românii aproape ºterse din memoria colectivã. România marilor gesturi ºi marilor prãbuºiri, a onoarei ºi abuzului cu zâmbetul pe buze, a Parisului de vis, România revelaþiei la o halbã de bere bãutã spovedit, a monoclului ºi pãlãriilor purtate de femei frumoase, marcate de viciu ºi destin, România râsului melancolic cu melon ºi baston.

Cine spune despre acest film cã ar fi artificial, teatral, demodat înseamnã cã n-a fost în viaþa lui cu adevãrat la cinema. Cãci tot ce e kitsch ºi melodramã aici arde pe dedesubt de dragostea deºteaptã ºi fierbinte a lui Nae Caranfil pentru cinema. „Restul e tãcere” e un film popular în sensul chaplinian al cuvântului – poate sã placã ºi unui critic scorþos ºi sincer, cu sine ºi cu cititorii, dar ºi unei perechi venite sã se pupe în salã.

Se întâmplã ceva ciudat. Mi-e tot mai greu sã continui textul de faþã. Nu vreau sã vã vorbesc despre filmul ãsta, trebuie sã-l vedeþi. ªi în mod obligatoriu în sala de cinema, nu pe DVD acasã. Eu mã duc sã-l mai vãd o datã.

[Alex Leo Serban]

ctp, kre a dat d pamint cu '4,3,2' & cu 'no country...'??
nu multumesc! :lol:

[Dragomara]

Ba mie-mi plãcu, ºi chiar i-am apreciat iniþiativa, Gloriei.

[Supastar]

Ba mie-mi plãcu, ºi chiar i-am apreciat iniþiativa, Gloriei.

tu acu o pupi in cur k ea s-ti dea un dvd fain!

PS. si mai si pui virgule ampulea.

PPS. da! amandoua sunt ampulea puse!

[Dragomara]

Supa - nicidecum, încã-i mulþumesc lui Dumnezeu cã pot cumpãra mai mult de un film pe DVD.

Pur ºi simplu mi-a plãcut ce-a scris CTP, ºi am apreciat faptul cã Gloria a fãcut cunoscut aici acel articol.
---
Dacã aº fi foarte sincerã aº spune cã ai un comportament de grãdiniþã, noroc cã m-au obosit emisiunea de pe Antena 1, cea despre "scandaluri", desenele animate de 2 lei de pe Jetix ºi telenovelele româneºti de pe Acasã, cele pe care am avut "onoarea" sã le urmãresc într-un ºir de vizite maraton, altminteri...
---
Cred cã am citit undeva, postat de Pitbull, cum cã "Restul e tãcere" va începe în martie, pe TVR.

[Pitbull]

Nu, spusesem despre "Cold Waves".
Aici Cetepeul a nimerit-o bine.
E drept, nu e o analizä de film propriu-zisä, ci o fixare a acestuia în contextul cinematografiei noastre în primul rând, si într-al relatiei film-public de la noi, în al doilea rând. Putin lungit, dar are dreptate.
Iar în trimiterile la minimalism, i se simt idiosincrasiile. Dreptul lui...

[Alex Leo Serban]

Cred cã am citit undeva, postat de Pitbull, cum cã "Restul e tãcere" va începe în martie, pe TVR.[/color]

asta arata cit d bine citeste - si cit d bine intelege ceea c citeste :lol:

pt pitbull

kestia cu 'dreptu lui' (al ctp-ului), ma scuzi... cinva kre a pierdut tren(d)u cinema-ului mondial ar face mai bine sa nu profite d o rubrik intr-un cotidian, oricit d undersold a ajuns el, & sa s dea 'cunoscator' intr-ale domeniului :x e k si cum ai livra informatii de-acu 10 ani!! :lol:

[Pitbull]

Päi dac-a zis-o färä s-aibä dreptul, dä-l în judecatä, ce, te tin io? :?

[Alex Leo Serban]

eu am o vba (o gasiti si-n cartea mea cu robinson ;) ): oricine are dreptu sa-si spuna parerea, dar nu trebuie tinut cont d parerea oricui...

[Dragomara]

Alex - îmi cer scuze cã nu am þinut minte, ºi am confundat filmele alea, dacã m-aº fi uitat la TVR probabil cã aº fi fost MAI exactã. Oricum, neavând la îndemânã cartea ta cu Robinson îþi dau voie sã mã eutanasiezi, varianta cu judecata câzând din start, mã rog asta în ideea cã totuºi nu vrei sã-mi porþi lenjeria intimã, sã-mi îngrijeºti florile ºi pãsãrile, sau sã-mi plãteºti ratele!

Oricum, nu uita de banii de bere. De-aci, de la Cernavodã nu se vede cã ar merita sã fie daþi pe Net, dar probabil cã stau eu drept ºi privesc strâmb. :D

Vacanþã plãcutã!

[Alex Leo Serban]

as sugera administratorilor sa stearga orice postare NU are leg cu 'restul e tacere'...

[legardere]

as sugera administratorilor sa stearga orice postare NU are leg cu 'restul e tacere'...

Din pacate tu esti cel care sustine aceste discutii off-topic, mai ales in contextul in care aveti topic special creat pentru a va clarifica problemele, dar este mai usor sa ne jucam prin alte parti.

P.S. Sugerez administratorilor sa aiba in vedere propunearea lui ALS si nu numai legat de acest topic ci in general legat de toate topicurile, dupa ce in prealabil s-a constatatca nu are legatura indirect cu topicul respectiv (adica este off topic oarecum) dar de fapt vine pentru a argumenta sau intari un anumit aspect on topic.

[Alex Leo Serban]

in c fel?!
eu cre k am postat mereu la obiect - cu exceptia postarilor kre aveau k scop propunerea d a o 'delocaliza' p tanti asta galbena in alta parte...!
oare e normal sa lashi p cinva sa abereze in voie??
nici nu sint sigur k a vazut filmu! nu prea rezulta, din postarile ei - adik 'stilu nume' (dk va mai amintiti d el...)

[Ghidupu]

Da, vom cuceri lumea (daca nu am si facut-o) cu filmele noastre....dar nu cu astfel de filme...Nu trebuie sa il comparam cu "minimalistii", trebuie sa-l comparam cu Nae Caranfil de la E pericoloso.. De ce devine atat de inconsistent? A vrut sa se detaseze de Puiu and comp, a vrut prea mult mainstream si a sfarsit in a se detasa de el insusi, ratand aproape integral un film....De ce? Pentru ca nu si-a adaptat bine un scenariu vechi? Pentru ca a beneficiat de un buget prea mare pe care n-a stiut sa-l "administreze
" filmic corect? De banii astia, daca era tehnic posibil, as fi preferat sa vad doua-trei povestiri de la marginea Bucurestiului..... Il astept pe Nae sa se recalibreze cu urmatorul film....Si fara banii lui Leon...

[Pitbull]

Te-ai miscat repede... Tocmai îti räspunsesem:

Niscaiva argumente solide, nu supte din deget, n-ar strica... Incearcä putinä rigoare, altfel tentativa aia subredä de calambur neinspirat o sä-ti facä FLEOSC! drept în fatä!
Si nu deschide topic special - AVEM deja "Restul e täcere". Scrie acolo, te rog - dupä ce citesti tot thread-ul, evident, ca sä nu repeti ce-au scris altii, nici sä nu fii... contrazis a priori.
Deci, hai sä vedem: cum te sustii?

[Ghidupu]

da Pitbull....am deschis din greseala subiect nou, dar am reparat repede....te citesc de foarte mult timp, cronicile tale sunt chiar cronici, nu opinii/ pareri ca ale noastre, m-am simtit mereu rezonand cu aproape tot ce ai scris....nefiind un profesionist, las rigoarea si disecarea detaliilor pe seama ta si a celor competenti....eu ma exprim ca si consumator de filme....restul e tacere nu mi-a transmis mai nimic, filmul nu vibreaza, nu emotioneaza, nici macar nu am mai gasit umorul acela fin dar sanatos al lui Nae...sau daca-l gasesc in scenariu, in replica scrisa, el nu mai convinge pe ecran.....de data asta nu m-a mai convins

[Pitbull]

O pärere cu care pot sä respectfully disagree. Dar faptul de a fi un cinefil non-profesionist nu înseamnä cä nu-ti poti argumenta amplu si riguros impresiile formate initial spontan - fie si cu mijloacele spectatorului profan. Sunt convins cä se poate.

[rocky]

Inca n-am vazut filmul, cind il vad, va spun. Inca nu am avut timp.
Dar vreau sa spun ca am vorbit cu multi prieteni de-ai mei, oameni care n-au nimic de impartit cu filmul sau cu nae, si ei mi-au vorbit despre film cam in termenii cronicii lui pittbull. Deci mi-au zis ca e pe plus, merita vazut, a fost o seara placuta. Si nu le-a parut rau ca n-au ramas acasa, sa se uite la paunescu pe realitatea sau la euforia, la barbati care le invata pe femei cum sa fie femei.

Vreau sa reiterez o idee pe care am formulat-o mai demult, si care cred ca ar fi foarte benefica in acest context dat de filmul lui nae: cred ca foarte multi iubitori ai filmelor "frumoase", "de altadata", s-ar duce cu mare drag la Restul e tacere, dar nu isi permit, fiind pensionari.
Fie, am inteles, nu vrea nimeni sa dea bilete gratis, desi ele ar functiona perfect ca "word of mouth", ca sa contracareze valul anti-film, absolut aberant, deja in voga. Atunci, le propun sa ofere bilete cu reducere de 50 la suta, pentru pensionarii care vin cu talon ca au pensia de sub 10 milioane, macar la spectacolul de dimineata, daca nu la primele doua.
Cred ca distribuitorii ar cistiga enorm daca ar intelege ca asa ar face doua lucruri ultra importante:
-ar cistiga mult mai multi bani, fiindca ar veni lumea, si s-ar duce vorba in bloc despre film
-noaptea, cind se vor culca, vor avea constiinta un pic mai impacata ca au facut ceva, fie si simbolic, pentru bietii pensionari, care au ridicat tara asta, asa cum au putut, si nici prin cap nu le-a trecut ca o s-o ia unii si altii gratis si ei o sa stea la coada la un litru de ulei.
In plus, ei sint spectatori educati, care nu vorbesc la mobil, fiindca nu prea au, si nici nu maninca floricele, ca sa te enerveze, fiindca nu mai au bani si pentru asta.
Dar ar fi ceva frumos, si ar conta enorm.
Cred ca ar merge facuta aceasta campanie pina in summit si dupa, deci cu exceptia acelor zile, cind numai de pensionari umblind brambura prin orase nu mai au nevoie spp-istii.

Eu o sa ii invit la acest film si pe parintii mei, care nu isi permit sa mearga singuri, cred ca o sa le placa.

[Pitbull]

Stii ceva?
Asta chiar E O IDEE! :)
Bunä din TOATE punctele de vedere!
Tot m-a chemat Tudor Caranfil azi la el, pe sâmbätä, sä vorbim despre un proiect; am sä i-o spun, s-o dea urgent mai departe.

[Neuptolem]

Tot m-a chemat Tudor Caranfil azi la el, pe sâmbätä, sä vorbim despre un proiect
Sa zashi shi sheva da mine. Da BINI!

[Alex Leo Serban]

Inca n-am vazut filmul, cind il vad, va spun. Inca nu am avut timp.
Dar vreau sa spun ca am vorbit cu multi prieteni de-ai mei, oameni care n-au nimic de impartit cu filmul sau cu nae, si ei mi-au vorbit despre film cam in termenii cronicii lui pittbull. Deci mi-au zis ca e pe plus, merita vazut, a fost o seara placuta. Si nu le-a parut rau ca n-au ramas acasa, sa se uite la paunescu pe realitatea sau la euforia, la barbati care le invata pe femei cum sa fie femei.

Vreau sa reiterez o idee pe care am formulat-o mai demult, si care cred ca ar fi foarte benefica in acest context dat de filmul lui nae: cred ca foarte multi iubitori ai filmelor "frumoase", "de altadata", s-ar duce cu mare drag la Restul e tacere, dar nu isi permit, fiind pensionari.
Fie, am inteles, nu vrea nimeni sa dea bilete gratis, desi ele ar functiona perfect ca "word of mouth", ca sa contracareze valul anti-film, absolut aberant, deja in voga. Atunci, le propun sa ofere bilete cu reducere de 50 la suta, pentru pensionarii care vin cu talon ca au pensia de sub 10 milioane, macar la spectacolul de dimineata, daca nu la primele doua.
Cred ca distribuitorii ar cistiga enorm daca ar intelege ca asa ar face doua lucruri ultra importante:
-ar cistiga mult mai multi bani, fiindca ar veni lumea, si s-ar duce vorba in bloc despre film
-noaptea, cind se vor culca, vor avea constiinta un pic mai impacata ca au facut ceva, fie si simbolic, pentru bietii pensionari, care au ridicat tara asta, asa cum au putut, si nici prin cap nu le-a trecut ca o s-o ia unii si altii gratis si ei o sa stea la coada la un litru de ulei.
In plus, ei sint spectatori educati, care nu vorbesc la mobil, fiindca nu prea au, si nici nu maninca floricele, ca sa te enerveze, fiindca nu mai au bani si pentru asta.
Dar ar fi ceva frumos, si ar conta enorm.
Cred ca ar merge facuta aceasta campanie pina in summit si dupa, deci cu exceptia acelor zile, cind numai de pensionari umblind brambura prin orase nu mai au nevoie spp-istii.

Eu o sa ii invit la acest film si pe parintii mei, care nu isi permit sa mearga singuri, cred ca o sa le placa.

adik cum - asha, un fel d 'hai sa mergem d minutza la filmu lu nae, toti pensionarii din blocu nostru'?! :w00t:

OMG!!

p vremea lu ceashk erau dusi soldatii & elevii la serj, acu - pensionarii!
scuze, da mi s pare jenant...

[Pitbull]

Nah, mult mai simplu:
TARIF REDUS CU 50% PENTRU PENSIONARI.

[Proletar]

Nah, mult mai simplu:
TARIF REDUS CU 50% PENTRU PENSIONARI.

Eu cred ca nu vor veni nici cu 50% reducere, nici gratis.
Si nu neaparat la filmul lui Nae Caranfil, ci la oricare alt film.
Pentru ca le-a iesit din obisnuinta mersul la cinema.

[Alex Leo Serban]

Nah, mult mai simplu:
TARIF REDUS CU 50% PENTRU PENSIONARI.

in general, sau doar la filmu lu nae?
dk e o kestie generala - ok, d acord; dk e doar pt 'restu e tacere' e (repet!) jenant... c sa puna in vitrina (p lga aia cu 'cel mai scump film ro'), 'la cele mai mici preturi - special pt virsta a 3-a'?! :w00t:

[Pitbull]

Chiar la asta mä gândeam acum.
Filmul lui Nae sä fie începutul, apoi sistemul sä se generalizeze.
Ar fi un business cu câstig absolut, pentru cä ORICE proiectie se face cu locuri goale în salä, deci ORICE bilet vândut cu 50% din pret înseamnä mai mult decât un bilet nevândut.

[EgoN]

terminati cu pretul 50% al biletelor. la orice cinema biletul e intre 50 si 80 de mii de lei vechi (nu ma refer la mall). mi se pare un tarif mai mult decat rezonabil si nu cred ca diferenta de 10, 20 de mii de lei va conta asa mult. cine vrea sa mearga la cinema, merge..cine nu, nu, poate sa fie si 2 lei biletul.

[Pitbull]

Nu, nu e deloc atât de simplu. Mai conteazä si factorul psihologic, si altele.
In genere, când cineva are o propunere constructivä si pozitivistä, trebuie s-o încurajati, nu sä vä puneti de-a curmezisul. Fie si numai din principiu. Deci, nu ziceti "terminati", ci "începeti!".
Vom începe. Sau, mäcar, vom încerca. Ideea e bunä, si meritä.

[Dragomara]

In genere, când cineva are o propunere constructivä si pozitivistä, trebuie s-o încurajati, nu sä vä puneti de-a curmezisul. Fie si numai din principiu. Deci, nu ziceti "terminati", ci "începeti!".
Vom începe. Sau, mäcar, vom încerca. Ideea e bunä, si meritä.

Pitbull, pe zi ce trece te iubesc din ce în ce mai mult, tu eºti întruchiparea politicianului ideal. Candideazã ºi te voi vota.

--
Personal sunt oarecum de pãrerea Proletarului, numai cã acel pensionar nu va merge la film nu pentru cã s-a dezobiºnuit, ci pentru cã e MAI VITAL sã dea banii ãia pe întreþinere ºi/ sau medicamente. Oricum, mai sunt ºi excepþii... cele dupã care eu mor. Uhhh!

Eu am altã propunere: hai sã facem un Cinematograf, un ALTFEL de cinematograf unul numai cu filme de calitate ºi cu preþuri rezonabile, ceva creat pentru sufleþel nu pentru pungã!

--
Eh... ãsta fu un atac de reverie. Dar eu personal simt atât de dureros ºi de tragic lipsa filmului de calitate... ºi mi s-a cam laut de DC++ ºi de "dã ºi mie", de 2 zile mã tot strãdui sã descarc "Dragostea în vremea holerei", ºi paradoxul dracului, dupã ce-am instalat noua veriune DC++ mã pricopsi doar cu partea a doua a filmului, prima nu vrea cu niciun chip sã se descarce, prea mulþi useri, etc! N-ar fi fost mai plãcut ºi deloc stresant sã merg la cinema ºi sã vãd filmul?! :D

[EgoN]

Nu, nu e deloc atât de simplu. Mai conteazä si factorul psihologic, si altele.
In genere, când cineva are o propunere constructivä si pozitivistä, trebuie s-o încurajati, nu sä vä puneti de-a curmezisul. Fie si numai din principiu. Deci, nu ziceti "terminati", ci "începeti!".
Vom începe. Sau, mäcar, vom încerca. Ideea e bunä, si meritä.

propun si un cornulet cu lapte, sa faca mai digerabila vizionarea. :P
bine, glumesc si cer scuze pentru glumita ieftina, dar cred ca pentru orice act cultural trebuie platit. pentru a aduce publicul la cinema trebuie facute filme foarte bune si sa aiba publicitatea pe care o merita. atat. masurile astea cu tenta socialista imi repugna.

[Pitbull]

Ca om cu convingeri de dreapta (aproape extremiste, uneori - recunosc!), sustin, totusi, cä si stângismele sunt de dorit - în limitele cuvenite, desigur.

[gionloc]

ei, nu va mai certareti atitelea, casa zic asa!

reduceri le belete deja sint, dar mai mici - cam 30%. in cj, cel putin, exista la unu dintre cinemauri o zi incare sint reduceri la toate proiectiile (marti la victoria), pentru toata lumea, in rest sint doo proiectii pe zi la care sint reduceri.

totusi, io as fi de acord cu Pitbull. acu, no, m-am bucurat in vara, fugeam dela republica la arta in timpul tiffului si, pe o straduta de legatura, s-au intilnit doi batrinei. iar doamna l-a intrebat pe domn daca a prins bilete la 4, 3, 2. el a spus ca si-a luat bilete pentru ultima proiectie. doamna spunea ca si ea doreste sa ajunga acolo.

acu, dincolo de faptu ca filmul acesta are premii = mediatizare, e posibil ca anumite persoane sa isi doreasca sa se scoboare pin'la cinema, dar sa se gindeasca la paracetamolul care le va lipsi in urma filmului. or' in cazul asta ar putea functiona bine ideea reducerii!

(reducere+textele lui Pitbull ca lectura obligatorie=o treaba buna! :) )

[Pitbull]

Facultativä - cä dacä-i obligatorie, treaba nu mai e bunä. ;)

[gionloc]

Facultativä - cä dacä-i obligatorie, treaba nu mai e bunä. ;)

da, asa e de fapt!
ca tot ruleaza Cold Waves pe tvr... :)

[vladvaidianu]

ctp? :-j
acu-s vreo 2 ani, ctp scria ca in america, pe autostrazi exista o banda speciala pe care nu pot circula masini decat daca au minim 3 (trei) pasageri.

:shock: :lol:

si de atunci nu mai citesc nimic scris de el. jur pe licenta mea de taximetrist in chicago ca pe hov lane se merge cu doar 2 (doi) pasageri. bagi ca si interdictia asta nu se aplica tot timpul ci e cu orar. plus ca fiecare stat are reglementari proprii iar hov lane e o raritate.

azi i-am citit critica postata aici si raman la aceiasi parere. ctp se pricepe la film cam cum are si driver licence (usa).

citind topicul asta mi-am adus aminte de proverbul cu piatra, apa si inteleptii...si cand scriu asa ceva nu ma gandesc la nae decat cu admiratie. pt filmele anterioare, chiar si pt asfalt tango. dar restul e tacere...

ghidupu
...De ce devine atat de inconsistent? A vrut sa se detaseze de Puiu and comp, a vrut prea mult mainstream si a sfarsit in a se detasa de el insusi, ratand aproape integral un film... ;) touch da base


hm... e mai subtire decat mi-as fi imaginat in cele mai pesimiste momente. si cred ca e oarecum firesc sa fie asa. e un scenariu mai vechi si trebuie ca cele scrise mai tarziu sunt mai bune. intre occident si 432 e o mare diferenta. oare cum ar fi fost primit occident daca ar fi fost produs la 5 ani dupa 432 ?

[Alex Leo Serban]

hm... e mai subtire decat mi-as fi imaginat in cele mai pesimiste momente. si cred ca e oarecum firesc sa fie asa. e un scenariu mai vechi si trebuie ca cele scrise mai tarziu sunt mai bune. intre occident si 432 e o mare diferenta. oare cum ar fi fost primit occident daca ar fi fost produs la 5 ani dupa 432 ?

d acord.
eu cre k, dk n-ai facut un scenariu la timp, it's better to forget about it & move on...
d cele mai multe ori, ori a 'rasuflat' (dar, cind e 'proiect d suflet', cam greu sa-ti dai seama...), ori esti km singuru p kre-l mai intereseaza - vezi si coppola cu 'youth without youth'... ;)

[films4all]

terminati cu pretul 50% al biletelor. la orice cinema biletul e intre 50 si 80 de mii de lei vechi (nu ma refer la mall). mi se pare un tarif mai mult decat rezonabil si nu cred ca diferenta de 10, 20 de mii de lei va conta asa mult. cine vrea sa mearga la cinema, merge..cine nu, nu, poate sa fie si 2 lei biletul.

crede-ma conteaza mult diferenta asta de doi lei.. adica.. am vazut frumos filmul intr-un mall.. calitate bune a imaginii, sunet impecabil si tot ce vrei de bine. Apoi..m-am dus intr-un cinema obijnuit.. nu dau nume..dar unde biletul e 4 lei pana in ora X si dupa ora X, 8 lei. Si ce s-a intamplat? Exact poate momentul de varf al actiunii.. pasc..pe apa sambetei..a fost taiat. Sunetul.. VARZA.. imaginea.. asa si asa. Deci..rusine. Nu e de mirare ca cinematografele se inchid.. si pana la urma..e ceva normal..daca stam bine sa ne gandim..e vremea progresului.. e vremea calitatii. Cine nu se ridica la standarde..cade..ca in viata..
well.. cam atat cu dezamagirile .. asta e! :(

[Pitbull]

My faithful disciple, aici este vorba despre CU TOTUL ALTCEVA. Citeste atent fragmentul pe care l-ai citat, pentru a-i räspunde. Nu uita cä dacä vrei sä faci filme, atentia si adecvarea fatä de subiect sunt douä cerinte principale - altfel, dacä ai de fäcut o transpunere dupä scena violului din "Räscoala" de Rebreanu, iar tu povestesti cum ai ecraniza "Petricä si lupul" (de Prokoffiev, nu de Ion Creangä), crezând cä e unul si acelasi cu Petre Petre, ne-am procopsît! :oops:

[films4all]

nu tre sa-mi amintesti peste tot ..de (...) ..in special.. nu in formele astea publice. .. oka.. am retinut!

[Edited by mod.]

[Pitbull]

OK, scuze - nu stiam cä vrei mai multä discretie. Am modificat. E rândul täu acum - räspuns on topic, please.

[Dragomara]

Pitbull - de ce mi-ai ºters postarea de la ora 13 ºi ceva?! De ce numai pe-a mea? :D

[Pitbull]

Scuze sincere, dar cred cä ai visat. Nu am sters nimic.
(Dacä vrei, poti sä spui cä mint. N-am sä mai räspund. Rämâne cum vrei tu.)

[ulrich]

ctp?........

si de atunci nu mai citesc nimic scris de el.

cred ca ctp o sa fie emotionat.
de la cronica aia la "no country..(ratata,ce-i drept),cam multi pulifrici au inceput sa-l muste pe urs.

[vladvaidianu]

daca ti neaparat sa imi atasezi mie eticheta de pulifrici...no comment

ctp e un fel de urs doar raportat la romanica si a avut momentele lui dar pe harta lumii e doar un jelly bear. motivul: cohen bros sau mungiu nu sunt chiar victor ciorbea sau hagi. in plus pe sfera cinematografiei nu prea se pot calcula integrale... :((

[Alex Leo Serban]

Pitbull - de ce mi-ai ºters postarea de la ora 13 ºi ceva?! De ce numai pe-a mea? :D

OMG! paranoia runs rampant - in yellow too :lol:

ps cit priveste postarea lu ulrich - jenanta...
o data pt k merge p ideea (falsa!) k ctp-u a fost atakt doar dupa cronik sa lipsita d gust la coen bros (eu, d ex, nu l-am considerat niciodata un om d gust - ci un fel d vulgarizator d camin cultural...); ac forum sta marturie k NU e asha!
si doi: presupozitia (indusa subliminal) k, dk il ataci p ctp, esti un 'pulifric' (presupun k asta e singularu d la 'pulifrici'... sau e defectiv d singular?!) :?
iar kestia cu 'ctp va fi emotionat', kre vrea sa ridiculizeze pozitia (d bun-simt) a lui vladvaidianu, e SO cheap...! :sleep:

[Pitbull]

un 'pulifric' (presupun k asta e singularu d la 'pulifrici'... sau e defectiv d singular?!) :?
Nu, face la fel cu "pici", "arici", "päcälici":
- un pici, piciul, doi pici, picii;
- un arici, ariciul, trei arici, aricii;
- un päcälici, päcäliciul, patru päcälici, päcälicii;
- un pulifrici, pulifriciul, doisprezece pulifrici, pulifricii.
NU (färä virgulä) face la fel cu "bici", "plici", "carici":
- un bici, biciul, douä bice, bicele;
- un plici, pliciul, câteva plice, plicele;
- un carici, cariciul, multe carice, caricele.

Vezi si poema compusä în 1971 de mine si maicä-mea, la adresa doctorului de la parter care zbiera sä nu ne jucäm sub ferestrele lui cä-l deranjäm (eu si copiii din bloc, nu eu si maicä-mea):

Foaie verde bambilici,
Mä fäcu mama-n urzici,
Infulecând vreo doi mici,
Cu concursu-unui arici
Si cei doispe mucenici,
Mä crescu-ntre ucenici,
Vru sä ajung doctorici,
Da' iesii un mäscärici
Si mä cheamä... haide, ghici!
Ai ghicit: Dinu Dräghici.

[herbert]

vazut "restul e tacere". nu mi-a placut. n-are nae coaie de mare regizor - calareste poantele, bancurile si glumitele... nu ramane mare lucru.

[herbert]

nu stiu cine mi-a cenzurat cuvantul "cUoaie"?! va rog sa nu va atingeti...

[StefanDo]

programul ti l-a cenzurat, dar ai gasit tu o solutie, ca toata lumea ;)

[herbert]

aha, da' eu credeam ca Pitbull a devenit mai rau primavara,
acum cand infloreste toata tara... (inclusiv provinciile vitregite)

[Pitbull]

primavara,
acum cand infloreste toata tara...
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=15320 :happy:
Cenzorul de coaie e o reminiscentä de pe vremea regimului de tristä amintire... :hmm:

[rocky]

Clarificari:

N-are nici o treaba cu comunismul. Si, daca ar avea, nici ca mi-ar pasa, atita timp cit poate fi ceva frumos intr-o tara atit de urita.

Eu am fost la film la Gloria cu fluturasi impartiti in clasa, si asa am vazut si Trandafirul galben, si Revansa, si Vizita la domiciliu (ciudata optiune pt o clasa de pioneri sub 12 ani, nu?)

Un alt motiv esential pentru care am facut aceasta propunere a fost faptul ca pensionarii de azi sint cei mai mari iubitori de film de ieri. Ei sint cei care se duceau si la cite doua filme pe zi, si pentru care filmul a insemnat enorm in tinerete si inca au nostalgia mersului la cinema. Tata e un exemplu. Adora filmele, desi nu are nici o treaba cu arta filmului. Doar faptul ca a fost prieten bun cu gopo si alti citiva.

[Alex Leo Serban]

nu t supara, i know u mean well & all that - dar, sincer, kiar dk s-ar duce, nu cre k le-ar placea: am vbit la tel cu un bun prieten/coleg, d virsta parintilor mei, kre mi-a zis k a vbit la rindu lui cu niste amici de-ai lui - d ac virsta - kre s-au dus la film & nu le-a placut: l-au gasit prea lung... :(

[redmen]

La cate porcarii de filme se fac azi .. e de asteptat sa nu le placa :)

[vladvaidianu]

@redmen
???
sa inteleg ca intre toate aceste porcarii filmul lui nae e camuflat perfect?

[vladvaidianu]

am citit acum 5 min cronica de pe site si simt ca plesnesc. devine redundant termenul "film holywoodian". initial nu i-am dat importanta dar vaz ca e prezent in mai toate laudele. apoi mi se pare cronica boala asta a noastra de a ne raporta la nume mari (fellini, bergman, godard...) la sfarsitul oricarui album duminical. nu chiar orice balci e fellini,...si nici caragiale nu e.

e cinva in zona care sa ma lamureasca ce se intelege prin hollywoodian si mai ales ce e hollywoodian la restul e tacere?

am intalnit si termenii: clasic, de autor...
romanul daca nu e si fudul parca nu este roman destul

[Alex Leo Serban]

haha
pai, dk nu e minimalist (ba kiar e 'maximalist' cit incape!), atunci musai sa fie 'hollywoodian', nu? :lol:
let's get real; eu nu prea vad 'hollywoodianism' in el. o data pt k incepe vesel & s termina trist (adik n-are happy ending), nu e (totusi) facut 'dupa reteta' decit, eventual, in calitate de 'costumer', si-apoi e mult prea autoreferential (nici ditamai coppola n-a putut baga toata autoreferentialitatea d kre era in stare in marile sale filme!...). in fine - pt k INK tre sa asteptam sa vdm CIT va face la incasari: e ink prematur sa-l numim 'hollywoodian' pt k = 'comercial' (in fond nae insusi a zis-o, intr-un interviu din 'suplimentu d cult': 'in romania sintagma 'film comercial' e o gluma...' :P

mie mi s pare mai aproape d un film precum 'good-morning, babylonia' al fratilor taviani. deci, da, film 'd autor', bine facut, corect, rather old style (asumat, dat fiind subiectu etc), crowd-pleasing pina la un pct...

[distroe]

Prin hollywoodian,poate,s-a inteles un tipar clasic si o adresare mai degraba obiectiva decat emotionala. Pentru ca personajul nu traieste ( sau nu traieste exclusiv) o drama strict interioara si psihologica - ci aventura unei descoperiri, urmata de un esec social cat se poate de concret.

Si apropo de happy-enduri, Titanicul, film de Hollywood, are happy-end, nu?

[StefanDo]

Titanic-ul nu avea happy-end, dar end-ul venea dupa ce adolescenta rebela, care chiulise de la ora de latina ca sa vada megaproductia, varsase suficiente lacrimi ca sa-l inece in ele pe DiCaprio.

[Gloria]

am citit acum 5 min cronica de pe site si simt ca plesnesc. devine redundant termenul "film holywoodian". initial nu i-am dat importanta dar vaz ca e prezent in mai toate laudele.
e redundanta sintagma "film hollywoodian";serios? pai filmul si cronica despre care tocmai vorbim sunt un contraargument. Iar punctul de vedere care se intrevede din cronica nu e laudativ la adresa hollywoodianismului :oops: (scuza-mi licenta)

apoi mi se pare cronica boala asta a noastra de a ne raporta la nume mari (fellini, bergman, godard...) la sfarsitul oricarui album duminical. nu chiar orice balci e fellini,...si nici caragiale nu e.
pai in general cand iti prezinti un punct de vedere, trebuie sa si contextualizezi ca sa-ti construiesti argumentarea; iar momentul in care vorbesti despre "Restul e tacere" ca de un film de autor - si exemplifici cu elemente care construiesc "amprenta" regizorului, aduci aminte si de ceilalti Autori - e un tip de argument in semiotica - al autoritatii.

e cinva in zona care sa ma lamureasca ce se intelege prin hollywoodian si mai ales ce e hollywoodian la restul e tacere?
filmul hollywoodian este o paradigma - practic - a filmului clasic, si are cateva elemente la nivel structural care il caracterizeaza: se sprijina pe o structura narativa care pune in prim plan logica de tip cauza efect, paralelismul narativ si o povestire care genereaza o actiune cu ajutorul unor personaje clar definite si cu scopuri clare; spectatorul intelege un film clasic pe baza unor criterii: verosomilitatea (este filmul x plauzibil?), aparteneta la un gen, si unitatea compozitionala: elementul x din film contribuie la poveste? Restul e tacere se incadreaza in aceasta tipologie, pana acum; prin opozitie,
cinematograful de arta se defineste ca fiind impotriva acestui mod narativ clasic: este impotriva inlantuirii cauza-efect, care este slabita. Apoi personajul hollywoodian se grabeste in fuga catre un scop; celui din cinemaul de arta ii lipseste un scop – trece pasiv dintr-o situatie in alta. Cum e Vizante? Exista un stereotip dupa care hollywoodian inseamna si comercial, stereotip nascut din faptul ca genul acesta de structura narativa a prins la public si a adus incasari; Restul e tacere e un film romanesc; daca te uiti pe pollul care e activ acum pe site, vei vedea ca majoritare sunt raspunsurile: "Nu ma incanta ideea de a vedea filme romanesti"; cu toate astea, in cele 10 zile de la lansare, filmul a fost vazut de peste 13.000 de romani. Raportandu-ne la contextul in care romanul un prea agreeaza sa mearga la filme romanesti, 13.000 de spectatori e o cifra care pentru 10 zile de proiectie a filmului, poate insemna un succes de casa. De asta am zis de o structura a filmului facuta pe calapod hollywoodian.

am intalnit si termenii: clasic, de autor...
romanul daca nu e si fudul parca nu este roman destul
pai e un material postat pe homepage-ul site-ului, nu o parere spusa la o bere... deci cred ca o anumita tinuta a discursului se impunea. ;)

[Alex Leo Serban]

Titanic-ul nu avea happy-end, dar end-ul venea dupa ce adolescenta rebela, care chiulise de la ora de latina ca sa vada megaproductia, varsase suficiente lacrimi ca sa-l inece in ele pe DiCaprio.

confunzi istoria reala (titanicu - vaporu adik - NU avea cum sa aiba happy-end! :lol: ) cu povestea din film: prin felu cum e construit (incepe in prezent, se-ntoarce in trecut & tot asha, back & forth...), 'titanic'-filmu are happy-end: 'my heart will go on... & on... & on...', nu? ;)

pt gloria

nu t supara, dar unde ai gasit ac clasifikre a filmului 'clasic' vs 'd autor' in fctie d cauzalitate, k ma uimeshte?! :o iti pot aduce nenumarate exemple k NU e asha - dar ma rezum la a-ti atrage atentia k exista filme clasice SI d autor (adik in acelasi timp: vezi hitchcock, renoir, welles, fellini & multi altii!)& k ceea c vrei tu sa surprinzi - k tipologie - s suprapune mai degraba p ideea/practik 'genurilor' si/sau a filmului hollywoodian clasic (= in sensu d veki) vs film modern: deosebirea fundamentala sta in felu cum este conceput TIMPUL in ac 2 tipuri d filme - vezi, in ac sens, cele 2 carti ale lui gilles deleuze: 'l'image-temps' & 'l'image mouvement'...

[StefanDo]

nu, draga, happy-end la Titanic ar fi fost sa se catare si Jack pe scrinul ala sau ce era si sa fie salvat impreuna cu Rose (iar apoi sa "sparga" diamantul pe distractii). Faptul ca ramanem cu tanti Dion si "go oooooon" e doar stratagema (f. inteligenta!) a lui Cameron de a scoate filmul din banalitate ;)

[Alex Leo Serban]

nu: anti-happy-end ar fi fost sa moara amin2 & sa nu aiba cine sa povesteask istoria... :P
kiar sa nu moara nimeni, intr-un film dspr titanic, mi s pare extravagant - tie nu??

[Gloria]

nu t supara, dar unde ai gasit ac clasifikre a filmului 'clasic' vs 'd autor' in fctie d cauzalitate, k ma uimeshte?!
iti pot aduce nenumarate exemple k NU e asha - dar ma rezum la a-ti atrage atentia k exista filme clasice SI d autor (adik in acelasi timp: vezi hitchcock, renoir, welles, fellini & multi altii!)
pai de ce nu ar sta in picioare o astfel de clasificare, atata vreme cat exista o lume cu vise, cu flashbackuri, in care timpul nu se desfasoara cronologic, cauzal, ci dupa o memorie personala a personajului, ca la bergman, chiar si ca la fellini.

deosebirea fundamentala sta in felu cum este conceput TIMPUL in ac 2 tipuri d filme - vezi, in ac sens, cele 2 carti ale lui gilles deleuze: 'l'image-temps' & 'l'image mouvement'...
Citesc acum David Bordwell - Poetics of cinema; cu Deleuze mi-am inceput periplul in cinema et audiovisuel; ma voi intoarce la el, pentru ca - intr-adevar mi-a placut foarte mult. Multumesc de sugestie.

[Alex Leo Serban]

pai de ce nu ar sta in picioare o astfel de clasificare, atata vreme cat exista o lume cu vise, cu flashbackuri, in care timpul nu se desfasoara cronologic, cauzal, ci dupa o memorie personala a personajului, ca la bergman, chiar si ca la fellini.

pt k o 'lume cu vise, cu flashbackuri' etc NU acopera TOATA realitatea - din teren, k sa zic asha... - a sintagmei 'film d autor': oare minimalismu romanesc nu e 'd autor'?? eu nu vad 'lumi cu vise' in el...

[StefanDo]

Convenim ca:
1. anti-happy-end = mor el, ea, plus toate celelalte personaje secundare, tertiare, inclusiv cele care nu apar niciodata pe ecran
2. super-happy-end: supravietuiesc el, ea, orchestra inceteaza sa cante si se arunca intr-o barca?

Daca da, atunci avem semi-happy-end! :P

Daca nu, zi tu ce-avem...

[Alex Leo Serban]

avem un film f bun :P

[Gloria]

pt k o 'lume cu vise, cu flashbackuri' etc NU acopera TOATA realitatea - din teren, k sa zic asha... - a sintagmei 'film d autor': oare minimalismu romanesc nu e 'd autor'?? eu nu vad 'lumi cu vise' in el...

e adevarat, de aceea am si folosit termenul "paradigma", adica exemplu, care exemplu nu e neaparat sa fie exhaustiv :sleep: .

[Alex Leo Serban]

... nu e exhaustiv, ba as zice kiar k e misleading ;)

asta inseamna k o clasifikre in fctie d stil este inoperanta: si renoir, si hitchcock, si bergman, si fellini (si antonioni, si godard, si tarkovski, si tarantino, si von trier, si puiu...) au 'stil' - kit k ele nu seamana unu cu altu -, ceea c inseamna k toti sint autori... iar unii dintre ei sint (= au devenit) kiar si 'clasici' :)

[Alex Leo Serban]

cum vi s pare ac txt?

http://agenda.liternet.ro/articol/6626/Raluca-Balan/Film-cu-poveste-Restul-e-tacere.html

nu stiu cine e autoarea, dar txtu mi s pare inept - iar finalu, absolut abject! :sick:

in ac timp, ma face sa reiterez o intrebare mai veke: c inseamna oare, in mintea unor astfel d oameni, 'estetic', 'film-film', 'imagini frumoase' etc etc?

[klein]

:lol: hilar text.
imi place partea cu "se rade si se plange inteligent"
oare articolul ei e de ras inteligent? ca de ras e sigur

[Gloria]

O compunere de clasa a IV-a. Aceasta senzatie imi da mie.

[EgoN]

da, e plin de expresii gen 'film-film' (e o balbaila)? unde my favourite e "plin de imagini arta" :))

lasand la o parte textuletul ce are substanta unui bilet de tramvai, pe mine ma deranjeaza altceva: usurinta cu care se da in filmele 'mizerabiliste' ale unor puiu, mungiu, porumboiu, etc, doar pt. ca sunt altfel. daca nu le intelegi, nu le gusti, stai in banca ta si bucura-te cum stii tu la filmul lui caranfil. dar a da in ele mi se pare complet lipsit de fair play. e loc pentru toata lumea. din nefericire toti frustratii habarnisti au iesit acuma din umbra si-si varsa naduful pe filmele tinerilor, agatandu-se de filmul lui caranfil, ridicandu-l la rangul de mare arta. ceea ce nu e, din pacate.

[films4all]

eu ma gandesc ..la faptul ca femeia asta inca traieste pe vremea lui ceasca..saraca..
ce atata ... Romania in sus..Romania in jos?
Nae Caranfil frate.
Restul e tacere.
Atat
Off off..

[Pitbull]

Inca dinainte de a fi semnalat ALS textul aici, citindu-l pe Liternet azi dimineatä, mi se lipise de amigdale aia cu "-artä", reperatä si de EgoN: film-artä", "imagini-artä".
Mä rog, cä fata compunerizeazä poezioristic, e treaba ei... Mä-ntreb doar de unde (si de ce) a pescuit-o Räzvan, cä nu e indicatä nici o sursä.

* * *

Apropo de controversa voasträ anterioarä. Ati luat-o prin päpusoi räu de tot - si complet nemotivat. Elementul "hollywoodianist" din "Restul e täcere" devine foarte usor de reperat pentru oricine-l cunoaste pe Nae - dar nu numai; ajunge doar sä casti putin ochii.
In 1978, revedeam cu Nae la Union "Mofturi 1900", în prezenta lui Jean Georgescu, cu care pe urmä ne-am conversat fermecätor. Dincolo de toate naivitätile filmului, Nae se îndrägostise de parfumul lui retro extrem de dens, supralicitat chiar si în decorurile pictate, sau în modul de a filma secventele din tren (episodul "Bubico"). Mi-a spus atunci: "Ce damf de Hollywood, anii treizeci, are filmul ästa! Sper sä pot si eu sä filmez cândva la fel!" Prima oarä am regäsit asemenea elemente stilistice în "Frumos e în septembrie la Venetia" (desi acolo titularul referential era «...Marienbad»...)... Unele tuse (dar si mai discrete, saltul retro fiind mult mai lung) se remarcä si în "Dolce far niente". Dar "Restul e täcere" devine, evident, filmul în care Nae si-a putut dezläntui plenar aceste nostalgii... Reperele sunt nenumärate - pe moment, îmi vine în minte doar similitudinea de cheie ironicä în care autorul abordeazä actoria declamativä de-acum o sutä de ani, plus/minus... ceea ce mä duce cu gândul la altä capodoperä centralä dintre marile iubiri ale lui Nae: "Singin' in the Rain". Observati CAT DE MULT SE ASEAMANA, la toate nivelurile, cele douä filme! Ambele vorbesc despre etape de pionierat cinematografic, ambele sunt comic-nostalgice, ambele satirizeazä necrutätor, chiar si pe propriii lor protagonisti. Iar deosebirile sunt tocmai cele care relevä modul lui Nae de a face, aici, "film hollywoodian" NU în sens epigonic, nu pastistând, nu alegând siguranta cärärilor bätute, ci reformulând, reconturând si exprimându-se pe sine: structura tragicä a finalului nu mai e de tip hollywoodian... cum nu mai e nici comicä... si nici chiar strict româneascä - dobândind trimiteri universale. De altfel, aici survine si RISCUL constient asumat de Nae (l-am disecat amänuntit în analizä): la fel cum, spre final, schimbä registrul comic printr-o tranzitie spre tragic, tot asa el iese din canoanele hollywoodiene, europenizând (la nivel de stil si, mai ales, structurä ideaticä). Si reuseste... partial (un partial onorabil, slavä Domnului, nu autodestructiv). Dar toate astea sunt accesibile unui public avizat. Pentru marele public, rämân tiparele unui spectacol cinematografic hollywoodian care, de la un moment dat... devine altceva, mai derutant.
Dacä-mi intitulasem analiza "Cu pasi comici, spre tragedie", acum la fel de valabil (dar mai putin percutant) ar fi un titlu gen: "Românesc, cu pasi hollywoodieni, spre european" - sau, na: "Bucuresti-Cannes via Hollywood".

[Alex Leo Serban]

mai draga,
nu e d ajuns sa ai referinte hollywoodiene ('singin in the rain', yeah right... aidi, bre, ala-i o capodopera!), sa t inspiri/aspiri la h'wood k s-o si nimeresti acolo! nea pitbulle, ma tem k mata ai luat-o prin papushoi :lol:

dimpotriva, consider k modu asta, 'au 2eme degre' NU prea e 'hollywoodian'... ok, o sa-mi zici k si 'singin...' e croit asha - dar acolo exista o verva autentik, o cascada d gaguri & d momente memorabile facute supermeseriash kre fac k filmu ala sa nu semene cu un 'muzeu al umbrelor cinefile'! accentu cade, f rpd, p prezentu povestii - plin d acea verva d kre aminteam -, nicidecum p vreo evokre crepusculara.

repet: genu proxim mi s pare mai curind 'good morning, babylonia'... sper k l-ai vazut :P

[Pitbull]

Mäi animalule,
(în sens citationist-iliescian cum franciscan-ecologist)
Tot ce-am însirat eu mai sus nu e un elogiu adus filmului, ci doar o analizä succintä a prezentei referintelor hollywoodiene în el, plus o sumarä schita a modului lor de angrenare, si o sugestie a proportiei în care formula i-a reusit si/sau nu.
Adicä nu poti sä spui "filmul nu e hollywoodian" - firesc e sä spui: "da, este, dar atentie - numai pânä la un punct!" Iar dincolo de acel punct, restul e... discutie.

[Alex Leo Serban]

ah ok - kiar nu ma deranjeaza sa fiu animal (mi-ar fi placut sa ma nasc pisik! 8) ), vazind c soiuri d 'oameni' mishuna prin romanik noastra... :lol:

pai asta zic si eu: dk 'hollywoodian' s refera la influente, atunci da, sint d acord (desi dracushoru din mine iti poate replik invocind faptu k SI nuvelvaghishtii s inspirau din 'noir'-uri & citau din ele, nu? asta nu l face filmele 'hollywoodiene' :P) ; dk, insa, n referim la tonu filmului, atunci categoric NU!
e un 'film d autor', kre merge p o formula d cinema-k-spectacol & cu rudimente invatzate d la maestrii h'woodului, kre NU e 'film d gen' (ci un mix d genuri), NU aplik o reteta (decit, cum spuneam, la nivelu rudimentelor meseriei) & NU face concesii publicului (decit, k sa zic asha, la nivel 'micro': poante, glumitze, muzici invaluitoare etc).
p scurt: un cinema au 2eme degre, cit s poate d postmodern ;)

[gionloc]

1. textul Ralucai Balan - ultimele doua paragrafe:
ce nu isi da seama domnisoara Balan e ca filmele romanesti cuceresc lumea de o vreme incoace (- probabil ca daca nu iti plac filmele nu vezi nici rezultatele lor) si ca 'estetic' nu inseamna lipsit de gunoaie, replici dure& stuff. evident, mai e o confuzie uriasa - in ceea ce inseamna poveste (si miza a povestii). din acest punct de vedere stau mult mai bine cei vizati de ea decit restul e tacere. anyway, textul ala putea fi un comentariu, cel mult.

2. Hollywood si/vs. autor
creca o definire a hollywoodului tine mai degraba de 'filmul de gen'. de Haye's Code si de impactul sau in epoca. de un anumit tip de ideologie (capitalism, patriarhat) pe care spatiul respectiv o exporta.

'film de autor' se refera la un stil particular. daca in cazul genului ar fi de gasit elementele comune care fac mai multe filme sa fie asemanatoare, in cazul 'autorului' e exact invers - a vedea ce anume il face unic in cinema, amprenta personala. asta nu inseamna ca el nu lucreaza in gen - billy wilder, sternberg, lang, hitchcock asta faceau in epoca clasica.

cinemaul american are o particularitate - poate fi privit ca sistem. e o evidenta demarcatie intre clasic si postmodern + perioada moderna. modernii (de la maya deren la undergrounzii din jurul lui duchamp) neaga total valorile perioadei clasice, postmodernii fac un fel de sinteza intre cele doua abordari: ramin narativi - nu si cronologici: relatiile cauza-efect pot fi stabilite, chiar daca e un efort pe care il depune spectatorul (prin asta postmodernii lucreaza cu genul), insa critica reprezentativitatea (conformismul&stuff) si ideea de industrie (golden age of cinema si asta era: asa cum ieseau masinile pe usile uzinelor ford, asa ieseau filmele pe portile hollywoodului pe o aceeasi tema - anti-trafic de alcool in vremea prohibitiei, gloria luptei si onoarea de a fi pe front in vremea RM2; dupa incheierea golden age, filmele nu mai ieseau pe banda rulanda, dar au ramas vizibile in cinema questiunile politice cotidiene - alegoriile sf ca exemple ale diferentei vest-est in timpul razboiului rece, terorismu azi, etc.). pe de alta parte, cinema postmodern mai inseamna si omagiu.

in restu lumii (in afar' de india unde nu prea stiu cum sta treaba) nu exista productie cinematografica de masa orientata ideologic, nu au fost autoimpuneri morale, etc. nu a existat o realtie directa (precisa) intre mase + dorintele lor si o productie de film care sa vina in intimpinarea acelor dorinte (asta stratagema e semnificativa in analiza intelesurilor culturale ale cinematografiei). in europa doar franta incearca sa faca productie de gen. in rest e vorba de amprenta, viziune auctoriala... astfel ca e mai greu de vorbit de productie hollywoodiana.

creca legatura restu e tacere - hollywood nu poate fi facuta in sens narativ: relatia cauza-efect. eventual, daca e vorba de efect - putem privi relatia asta prin prisma efectului - lol - asupra privitorilor - in latura spectaculosului. ceva de genu: hora imi aminteste de days of heaven al lui malick, el a lucrat la hollywood, deci filmul are ceva substanta vizuala hollywoodiana. insa creca se schimba obiectul de referinta in silogismul asta: hollywood nu inseamna unghi de vedere (stilistic) - el tine mai repede de autor decit de sistem, astfel ca acea comparatie tre facuta cu malick, nu cu hollywoodu'.

si eu creca restu e tacere e postmodern: in sensul omagiilor, intertext (citate din filme) + autoreferinte ironice + forme de expunere diverse in tonalitati diverse.

[Supastar]

ce nu isi da seama domnisoara Balan e ca filmele romanesti cuceresc lumea de o vreme incoace
si unde se inseala ea e k restul e tacere nu va "cuceri lumea" din afara romaniei.

mentionez k mie mi-a placut mult filmul!

btw, numai mie nu-mi place titlul?

[Dragomara]

Eu cred cã faceþi mult prea mult caz pentru un articol absolut ok. De pe LiterNet, paradoxal, dar cea mai pertinentã pãrere mi s-a pãrut a fi a unuia care nu a vãzut filmul, dar a citit totuºi scenariul: Andrei Gorzo.

[vladvaidianu]

http://optimvs.wordpress.com/2008/03/08/restul-e-tacere-un-caranfil-de-oscar/

jeeeeeez!

[Alex Leo Serban]

dc t miri??
exista un cor d laudatori ai ac film - kre insa, din pakte pt nae, vin mai mult din zona celor kre nu prea mai merg la cinema, sau ale caror gusturi sint destul d dubioase... :(

din ac categ face parte si articolu 'absolut ok' ( :shock: ) postat mai sus: e vba dspr niste oameni kre nu prea mai stiu kre-i treaba cu cinema-u, la nivel mondial, kre urasc - aproape - filmu 'minimalist' si kre si-au gasit - in fine - marota.
pt k 'restu...' corespunde - d fapt - unei anumite idei (conventionale) p kre toti acestia o au dspr c inseamna 'film' ('film-film', 'imagini estetice', blabla...). este un efect d recunoastere - dupa alienarea considerabila la kre i-au condamnat filmele lu puiu, mungiu etc... :lol:

[Dragomara]

Ce înseamnã "filmul-film", "imagini estetice" ºi "film minimalist"?
Nu crezi cã ar fi al naibii de plictisitor ca toatã lumea sã aibã aceleaºi gusturi ºi sã gândeascã identic þie?! :P

[Pitbull]

Mare scofalä. Unui blogger i-a pläcut filmul, si a spus-o. Si a punctat câteva lucruri care l-au încântat pe el. Si crede cä atâta-i de-ajuns ca sä ridice "R.E.T." peste "E.P.S.", "4,3,2", "M.D.L." si "A.F.S.N.A.F.". E - nu-i de ajuns. Gata.

[Alex Leo Serban]

Ce înseamnã "filmul-film", "imagini estetice" ºi "film minimalist"?
Nu crezi cã ar fi al naibii de plictisitor ca toatã lumea sã aibã aceleaºi gusturi ºi sã gândeascã identic þie?! :P

'plictisitor'?! ar fi HORROR de-a dreptu!! tin atit d mult la unicitatea mea (& sint atit d convins k am mai mereu dreptate & k gustul meu e aproape perfect) incit n-as suporta sa impart ac privilegiu cu nimeni :P

asha k multumesc in fiekre zi tuturor celor kre au gusturi proaste & gindesc varza! :lol:

[Pitbull]

sint atit d convins k am mai mereu dreptate & k gustul meu e aproape perfect
Mie abia o asemenea stare mi-ar propulsa existenta pe o terasä de plictisealä horror... :(( Adicä, unde-ar mai fi aventura - de a descoperi cä adevärul era SI MAI interesant decât credeam eu? Unde-ar fi satisfactia de a o constata eu însumi - sau fascinatia de a întâlni oameni si mai inteligenti ca mine? Când Banu Rädulescu m-a lämurit cu privire la arta de continut, si kitschurile de consum, sau când Tudor Caranfil m-a luminat despre ploturile pe care le crezusem neglijate, în "4,3,2"... Când am constatat de jartea era tipa care anul trecut m-a tepuit de 500 euros, cä avusesem încredere în ea, desi Collins încä din 2006 mä prevenea: "Nu-mi place asta... Ai grijä..." Sau, de-atâtea ori, când revedeam câte un film care cândva îmi pläcuse, iar acum mä prindeam ce stift era... ori, dimpotrivä, mi se päruse o biatä distractie ieftinä, si abia dupä ani si ani îi descopeream valoarea...
Nu, dom'le. Dacä le-as nimeri pe toate din prima, viata ar fi ca un film de Mircea Drägan.

[Alex Leo Serban]

kestie d temperament

dar pers lu m. dragan sint destul d fericite, nu? (ma rog, cu exceptia 'columnei'...)? well, that works fine with me: nu m-ar deranja sa fiu intr-un film d m. dragan - totu e sa nu fiu nevoit sa-l vad :P

c vrei? sint o persoana frivola & superficiala

ps a trebuit sa caut in 'dictionaru d filme ro' al mentorului tau tudor caranfil: omg, cd verdicte gresite! cd partipriuri! :(( vba aia: cita umoare, atita drama... :lol:
@ the end of the day, asta e tot c ramine dintr-un critic: verdictu

[vladvaidianu]

@ pitbull

articolul/blogul l-am pescuit de pe situl filmului, deci nu e chiar asa o vb in vant... de fapt e dar cineva acolo la butoane e de alta parere. asa ca a bagat cam ce i-a convenit omitanad (zic eu in mod rushinic- pt ca "articolul" cela e prin aratura) cronici serioase (de ex iulia blaga)

[Dragomara]

Alex - modul în care te priveºti aduce cu acela al unui "mic" Dumnezeu; din punctul meu de vedere nu cred sã existe "fiinþã" mai tristã, mai singurã, mai plictisitã, mai obligatã la concesii ºi compormisuri ca Dumnezeu! :D

Profesoara mea de românã din liceu avea o vorbã "Eminescu a ºtiut cã este un geniu" la care eu mereu completam ironic "... ºi tocmai de-aia a luat-o razna"! :P

---
Se pune întrebarea fireascã, de ce te mai dai dimineaþa jos din pat, de ce citeºti cãrþile altora, de ce vezi ºi comentezi filmele unor muritori de rând, la ce bun eforul de-a rãspune unor proºti de pe un forum în care tu eºti unic, inegalabil, perfect?!

IO aº muri de plictisealã, singurãtate ºi de tristeþe sã fiu obligatã sã trãiesc aceleaºi veºnice nimicuri, chiar dacã ele n-ar face decât sã-mi REREREconfirme cât de inteligentã, cultã, sensibilã, logicã ºi lucidã mi-s! :D

---
Pitbull - singura chestie pentru care mertã cu adevãrat sã "plângi" e viaþa irositã, a ta, ºi a celor pe care-i iubeºti, restul chiar e tãcere.
Mi-a plãcut punctul tãu de vedere, l-am asociat maturitãþii evoluþiei tale ca om/ artist. :love:

[vladvaidianu]

@ gloria

spuneam:"am citit acum 5 min cronica de pe site si simt ca plesnesc. devine redundant termenul "film holywoodian". initial nu i-am dat importanta dar vaz ca e prezent in mai toate laudele...."

am gresit. eram f grabit si formularea mea lasa loc de interpretari. cronica ta era ultima, cronologic vb, in care am gasit termenul. tot ce urmeaza dupa prima fraza are un caracter general de aceea am folosit cuvantul "laude". de ex un prieten bun mi-a spus ca nae a vrut sa faca "un film mare de hollywood"... :) ... no comment

una peste alta constat ca filmul e greu de categorisit. poate trece ca "hollywoodian", clasic, de autor, postmodern, mare, "maximalist"...eu raman la parerea ca de fapt e un film scolaresc pe f multi bani.

gasesc fericita asocierea cu hollywood style atat timp cat se incearca doar pozitionarea pe piata a produsului "restul e tacere". romanul cica s-a saturat de filme cara arata mizeria din romania asa ca daca e dus cu zaharelu la cinema nu ii strica...

revin la urmatoarea pauza

[Alex Leo Serban]

Alex - modul în care te priveºti aduce cu acela al unui "mic" Dumnezeu; din punctul meu de vedere nu cred sã existe "fiinþã" mai tristã, mai singurã, mai plictisitã, mai obligatã la concesii ºi compormisuri ca Dumnezeu! :D

Profesoara mea de românã din liceu avea o vorbã "Eminescu a ºtiut cã este un geniu" la care eu mereu completam ironic "... ºi tocmai de-aia a luat-o razna"! :P

---
Se pune întrebarea fireascã, de ce te mai dai dimineaþa jos din pat, de ce citeºti cãrþile altora, de ce vezi ºi comentezi filmele unor muritori de rând, la ce bun eforul de-a rãspune unor proºti de pe un forum în care tu eºti unic, inegalabil, perfect?!

IO aº muri de plictisealã, singurãtate ºi de tristeþe sã fiu obligatã sã trãiesc aceleaºi veºnice nimicuri, chiar dacã ele n-ar face decât sã-mi REREREconfirme cât de inteligentã, cultã, sensibilã, logicã ºi lucidã mi-s! :D

eu NU - pt k, din fericire, EU nu sint tu 8)

[Dragomara]

eu NU - pt k, din fericire, EU nu sint tu 8)

LOL asta deja o ºtiam! :P Cãzurãm ºi noi o datã de-acord, n-oi fi tu eu, dar poþi încerca un exerciþiu simplu de empatie, pentru a te convinge (cu adevãrat) câtã fericire e în a nu fi eu. 8)

[Alex Leo Serban]

nu msi, sint suficient d fericit asha cum sint :P
ps si considera k asta e ult raspuns: ai vazut k NU ti-am raspuns nici p mp, nici p mail - dk vrei sa t joci in continuare de-a 'noi intrebam, noi raspundem', n-ai decit s-o faci singura: eu am tras obloanele :lol:

[vladvaidianu]

@gloria

filmul hollywoodian este o paradigma - practic - a filmului clasic, si are cateva elemente la nivel structural care il caracterizeaza:

se sprijina pe o structura narativa care pune in prim plan logica de tip cauza efect,
paralelismul narativ si
o povestire care genereaza o actiune cu ajutorul unor personaje clar definite si cu scopuri clare;

spectatorul intelege un film clasic pe baza unor criterii: verosomilitatea (este filmul x plauzibil?), aparteneta la un gen, si unitatea compozitionala: elementul x din film contribuie la poveste? Restul e tacere se incadreaza in aceasta tipologie


aproape ca ai dreptate. grosso modo cam asa sta treaba dar exista multe exemple, nu doar exceptii, care contrazic aceasta definitie a termenului. practic aceasta paradigama poate functiona ca un filtru sau ca un model iar la diferiti autori apar si caracteristici diferite. daca e sa folosim functia de filtru s-ar putea sa ne trezim pe de o parte ca multe filme shootate la hoolywood nu prea trec , iar pe de alta parte multe filme non americane, de autor...pot fi categorisite drept hollywoodiene - subscriu la lista postata de als.

in principiu nu ma deranjeaza ca tu folosesti termenul dar cred ca paradigma hollywoodiana e cam subreda si difuza in general.

personal as caracteriza filmul de hollywood cam asa(desi nu imi place ideea):

1. e vb in engleza
2. e scris in 3 acte (chiar si multiploturile pot fi strcturate asa cu, e drept, multa imaginatie si indulgenta si fara vreo finalitate practica)
3. are un protagonist cu o problema (chiar daca nu stie exact ce problema)
4. exista forte antagonice care impiedica rezolvarea problemei deci conflictul e clar
5. are un final inchis (closed ending) si nu e intotdeauna happy end(ex: chinatown, one flew over a cuckoos nest)
6. nu isi frustreaza publicul si face orice pt a umple sala, scopul final fiind profitul.ex: minte frumos, se bazeaza prea mult pe sex, violenta, situatii si dialoguri cliche, american dream si alte valori utopice... :lol:
.
.
.
nu as caracteriza la fel filmul de arta si nici nu l-as pune in opozitie cu cel holywoodian asa cum faci tu. finalmente nu imi plac aceste categorisiri pt ca induc erori.

de dragul argumentului inghit termenul (cu o gura de frucola) si merg mai departe.
filmul lui nae pare a fi hollywodian dar nu e chiar asa. sunt referinte-pitbull le enumera mai sus-sunt si alti parametrii la valori uneori hllywoodiene dar nu e suficient. cel mai hollywoodian mi se pare blockingul(nu stiu termenul in romana dar ma refer la miscarea/pozitia actorilor/camerei)

protagonistul vrea ceva de la viata dar nu e foarte clar ce anume. pare ca cel mai mult vrea sa scape de tacsu si sa isi afirme propria personalitate dar mi se pare insuficient argumentat. la suprafata vrea sa faca un film si problema cea mai mare sunt banii. iar de banii face rost la sfrasitul primului act. de aici incolo nu mai stiu ce sa cred. happy end la mijlocul filmului?:shock: obstacolele de pe parcursul actului 2 sunt cam rasarite din senin si nu prea se conecteaza cu restu decat la suprafata. totul devine din ce in ce mai incoerent si deviat de la conflictul initial. punctul culminant al haosului e scena de animatie care mi se pare de un prost gust teribil.

pe scurt: praful se alege din protagonistul hollywoodian, structura in 3 acte e o imitatie fara sustinere iar leon antagonistul becalian e f previzibil si fals spre deosebire de diabolicul pavel puiut. peste toate astea puzderie de personaje cu functii dubioase. intre ele ,hop , si emilia care mi se pare o colega din studentie pe care nae a avut un crash iar acum a venit momentul sa o arda pe rug pt ca l-a vrajit....:lol:

ceea ce ramane pare a fi film de arta ca ce altceva sa fie? de fapt sunt evenimente pitchuite scolareste care se sforteaza sa stoarca un hohot, o lacrima. :(( . am senzatia ca nae a cam scapat fraiele povestii si filmul pare a avea prea multe scopuri.

daca despre filantropica pot spune ca are doua acte solide si un al treilea cam dubios apoi destre restule tacere spun ca are un act si o tona de bajbaiala

intr-o asemenea gama vasta de evenimente fara o finalitate precisa e normal si stilistic sa existe variatii-ceea ce il face "de autor"/postmodern desi imi aminteste mai mult de "psihologia kistchului"/moles.

mi se pare cam periculos sa fie pus pe aceiasi pagina cu fellini, bergman, ... ca daca e sa il comparam serios cu 8 1/2 , sa zicem, s-ar putea sa ne dam seama cat e de marunt.

iulia blaga rocks:
http://agenda.liternet.ro/articol/6629/Iulia-Blaga/Restul-esau-nu-e-tacere.html

sper sa nu fi jignit pe nimeni cu mai sus scrisele. constientizez ca la realizarea filmului foarte multi oamnei au depus eforturi serioase si il admir foarte mult pe nae dar nu pt acest film. nu cred ca ar fi bine sa se formeze impresia ca restul e tacere e o alternativa la "noul val"-adica aceiasi calitate dar mult mai digerabil.

[Dragomara]

LOL! Sã mai zic cã era doar retoric?! Neh... ºi oricum io mã joc doar de-a io scriu, io citesc, numai pentru mine conteazã ce-am vrut sã spun, adicãtelea jocul de-a blogul, pe un forum.

---
ªi asta e grav, jocul de-a blogul fiind sinonim jocului de-a acceptatu' singurãtãþii, deloc prioritatea mea. :D

---
Hai, numai bine!

[Ghidupu]

protagonistul vrea ceva de la viata dar nu e foarte clar ce anume. pare ca cel mai mult vrea sa scape de tacsu si sa isi afirme propria personalitate dar mi se pare insuficient argumentat. ..........obstacolele de pe parcursul actului 2 sunt cam rasarite din senin si nu prea se conecteaza cu restu decat la suprafata. totul devine din ce in ce mai incoerent si deviat de la conflictul initial. punctul culminant al haosului e scena de animatie care mi se pare de un prost gust teribil......
.......pe scurt: praful se alege din protagonistul hollywoodian, structura in 3 acte e o imitatie fara sustinere iar leon antagonistul becalian e f previzibil si fals spre deosebire de diabolicul pavel puiut. peste toate astea puzderie de personaje cu functii dubioase. intre ele ,hop , si emilia care mi se pare o colega din studentie pe care nae a avut un crash iar acum a venit momentul sa o arda pe rug pt ca l-a vrajit....de fapt sunt evenimente pitchuite scolareste care se sforteaza sa stoarca un hohot, o lacrima.....

ma man! pe mine unu m-ai uns....

[Alex Leo Serban]

protagonistul vrea ceva de la viata dar nu e foarte clar ce anume. pare ca cel mai mult vrea sa scape de tacsu si sa isi afirme propria personalitate.

sa precizam, totusi, k NU este vba dspr tudor caranfil... ;)

ps cu 'filmu hollywoodian' lucrurile stau km asha: nu stiu cum & c este, dar il recunosc cind il vad :lol:

[vladvaidianu]

als:'filmu hollywoodian' lucrurile stau km asha: nu stiu cum & c este, dar il recunosc cind il vad


:lol: si eu cred ca asta e singurul test care da 100% rezultate pozitive

[Coshava]

{...}pe mine ma deranjeaza altceva: usurinta cu care se da in filmele 'mizerabiliste' ale unor puiu, mungiu, porumboiu, etc, doar pt. ca sunt altfel.

Altfel faþã de ce ... ? :?

Mie unul mi se pare reacþia oarecum normalã câtã vreme astfel de filme ( hai sã le zicem minimaliste, deºi nu-s chiar toate aºa ) cam formeazã taman opusul a ce ar trebui sã fie de fapt - adicã reprezintã pe undeva mainstream-ul actual ... :P

[Coshava]

De fapt, un alt motiv pentru care soluþia extremã a acestei imolãri rãmâne discutabilã se regãseºte ºi în schimbarea de registru operatã de Nae Caranfil în ultimele douãzeci de minute ale filmului. Regisorul mãrturiseºte sincer cã a fost un risc asumat în mod conºtient, ºi considerã cã pariul i-a reuºit. {...}
Escrocheria bogãtaºului este parcursã foarte rapid, strict în datele ei esenþiale, care se succed nãvalnic, abia dându-ne timp sã ne dezmeticim - când o decizie de o asemenea complexitate ºi atât de majorã pentru destinele personajelor (pe care le va marca ulterior definitiv, inclusiv dupã finalul filmului), ar fi avut nevoie de o respiraþie ceva mai amplã.

Dupã umila mea pãrere - aºa ... ca simplu spectator - aº zice cã regizorului i-a ieºit pariul dacã se judecã din prisma relaþiei alea mult-hulite ºi desconsiderate aici a "cauzei ºi efectului" pentru cã, în viaþã ºi/sau afaceri, þepele se dau foarte-foarte rapid ºi extrem de nãvalnic, indiferent cât de complexã ºi importantã e þeapa cu pricina. :)

ªi ºi spectatorilor la o adicã mi se pare cã le place mai degrabã o prãbuºire bruscã ºi radicalã decât una întinsã pe vreo jumate de orã ... ;)

[Pitbull]

1) Timpul cinematografic si cel din viatä, vitezele, ritmurile, sunt diferite. Rareori corespund.
2) Nu e vorba de ce le "place" spectatorilor, ci de obtinerea efectului dorit, la nivel optim.

[Coshava]

1) Timpul cinematografic si cel din viatä, vitezele, ritmurile, sunt diferite. Rareori corespund.


ªtiu ce vreþi sã spuneþi dar nu-s deloc convins cã aici nu au corespuns. :?
În fond posibila þeapã fusese "prevestitã" anterior - ºi în discuþia despre pasãrea care ciuguleºte dinþii crocodilului de ex.
Chiar sunt curios la revizionarea filmului de a doua impresie personalã a mea. :)


2) Nu e vorba de ce le "place" spectatorilor, ci de obtinerea efectului dorit, la nivel optim.

Cred cã unde a dat-o în barã Caranfil a fost la partea de poveste de iubire/atracþie pasionalã dintre Emilia ºi Grigore - cã nu prea e nici, nici ...ºi asta s-ar putea sã prezinte o problemã pentru ( unii ) spectatori. În rest însã ... finalul acela abrupt nu-s convins cã nu a reuºit sã inducã efectul de "prãbuºire reparatorie" sã zic aºa. :happy:

În fond, dacã stau sã mã gândesc un pic : pentru spectatorul ce acceptã convenþia necesarã (*) a filmului adicã are disponibilitatea de a se "imersa" într-o Românie a începutului de sec. XX ( cu orgoliile, abuzurile ºi penibilitãþile sale nelipsite de o dozã de ºarm ) pentru care redarea în primul film de lung-metraj a Rãzboiului de Independenþã este un act cât se poate de firesc, reprezentând imortalizarea "actului fondator", care este urmãritã cu pasiunea cu pricina - ca sã extind un pic ideea exprimatã de un antevorbitor - simpla prezenþã a trupelor germane de ocupaþie care interfereazã enervant legitimând participanþii la un "eveniment" precum o procesiune la o înmormântare ( a se contrapune cu înmormântarea din deschiderea filmului atmosfera ) creeazã nivelul optim. Restul secvenþei de final deja curge normal din acel punct pânã la epilogul care dã ºi titlul filmului ... :)

Pãrerea/percepþia mea - fireºte.

(*) - Fireºte cã pentru spectatorul/criticul care are tot felul de reprezentãri idealizant-naive despre o "epocã a aºezãrii morale" bla, bla - filmul per ansamblu are o multitudine de aspecte ºi secvenþe de-a dreptul enervante care duc finalmente la "cronici" ºi aprecieri excesiv de dure pe motive de ... kulturnic iritat faþã de un film cãruia i se recunoaºte doar "buna realizare tehnicã" ... :P

[Alex Leo Serban]

din c scrii, s vd (si ti-a spus-o si pitbull, in stilu sau piezish/politicos) k nu stii sa faci distinctia intre o idee ('prabushirea brusk', blabla) si faptu k, in practik (in practik filmului), it sucks BIG time...
mai mult: scoti IARASHI la inaintare ACELASHI arsenal sleit d partipriuri & prejudecati, considerind k, 1 as avea 'reprezentari naive' dspr romanik incep d sec 20, si 2 k, p cale d consecinta, nu mi-a placut filmu pt k el nu s-ar conforma, vezi doamne, 'reprezentarilor' mele 'naive' (las la o parte magaria mitocaneask d a ma face 'kulturnic' - termen kre trimite la o stinga kre mi-e profund antipatik :hmm: !)
well, here is news for u:
1 nu sint deloc 'naiv', stiu bine k romanik epocii respective nu era un paradis, 'la vie en rose' samd - DAR, in comparatie cu c a urmat, a fost RAIUL P PAMINT (& ma doare-n pcte-pcte k unui stingist fanatic k tine kestia asta nu-i pik bine! :x )
2 NU am - & nu am avut NICIODATA - partipriuri estetice provokte d situarea ideologik a unui cineast! cine mi-a citit cartea stie bine la c ma refer (= txtele entuziaste dspr godard, pasolini etc, prezenta in topul meu 'centenar' a unui eisenstein, faptu - marturisit in cealalta carte a mea - k unu din pictorii mei preferati e picasso, samd)... si nici n-as avea cum: pun estetik mai presus d (situarea) politik, fiind un formalist & un amoralist, in fond, in materie d politici.

STILU rulz!
restu e magarie :sick:

[Coshava]

din c scrii, s vd (si ti-a spus-o si pitbull, in stilu sau piezish/politicos) k nu stii sa faci distinctia intre o idee ('prabushirea brusk', blabla) si faptu k, in practik (in practik filmului), it sucks BIG time...


Nu sunt aºa convins cã a dat-o în barã prea rãu în implementarea ideii - dar în fine, e irelevant în fond. :)


las la o parte magaria mitocaneask d a ma face 'kulturnic' - termen kre trimite la o stinga kre mi-e profund antipatik

Pãi da - numai cã ( de ex. ) ºi soldaþilor ruºi din Afganistan le erau extrem de antipatici soldaþii naziºti dar tot ca ei ajunseserã sã se comporte dupã ceva timp ... :sick:

[Alex Leo Serban]

1 eh, dk 'gindesti' asha, nu ma mir k postezi asta: e clar k, pt tine, filmu e un pretxt pt a-ti verifik (sau nu) partipriuri ideologice...
2 pai tocmai, k nu mi s pare k eu as 'ilustra' vreo leg d cauza & efect intre ceea c NU-mi place (din pdv politic) si cronicile mele! can't u see??? it's SO obvious! :w00t:

ps plus k nu prea inteleg (din ratiuni cronologic-istorice) cum soldatilor rushi l puteau fi antipatici soldatii nazishti: p vremea nazistilor, 'rushii' s kemau sovietici si nu TOT ei au luptat, p urma, in afganistan... poate nepotii lor? deci NU vad leg d cauza & efect... (sau, dk esti prizonieru prejudecatii k vina s transmite genetic - atunci da! ;) )

[Coshava]

1 eh, dk 'gindesti' asha, nu ma mir k postezi asta: e clar k, pt tine, filmu e un pretxt pt a-ti verifik (sau nu) partipriuri ideologice...


Absolut deloc.
Dacã reducea la minim secvenþa cu regele Carol I filmul era ºi mai O.K. chiar. :)

[Alex Leo Serban]

mi s rupe-n pix - putea sa-l puna p carol si calare p regina elisabeta sau sa fak pipi p poeziile lu carmen sylva (tot nevasta-sa), nu m-ar fi deranjat dk filmu ar fi functionat din pdv estetic!

... plus k faci o confuzie GRAVA intre personaju unei opere artistice (literare, cinematografice...) & cel real (atunci cind e cazu!) kre poate sa-l fi inspirat
cu atit mai mult in cazu unui film deloc 'realist', cum e cel al lui nae...

eu n-am citit scenariu (k nu-mi place sa citesc scenarii), dar kiar si gorzo - kre e prieten la toarta cu nae & il considera o capodopera (scenariu!) - nu considera k lui nae i-a ieshit o capodopera... ;)

[Ghidupu]

citit "scrisoarea" lui gorzo
eu inteleg delicatetea lui fata de nae, da nu pricep de ce s-a lasat deranjat de "grosolania" asa zisilor comentatori de film, recte CTP, Tepeneag sau Buscu si si-a construit de-aici un intreg discurs despre doua "viziuni ", Nae versus minimalisti, mai precis Puiu

[Alex Leo Serban]

eu zic k pozitia lui este pertinenta: aceste '2 viziuni' kiar exista, nu sint inventia 'asha-zishilor comentatori' - iar a t face k ploua, cind spatiu public este dominat d astfel d comentarii 'mainstream', este neproductiv...

[Ghidupu]

da, ok, dar eu prefer pozitia ta de a nu-i baga in seama pe alde CTP, de a-i ignora in spatiul comentariilor sa zicem "avizate" despre filmul romanesc....pe de alta parte, eu cred ca restul e tacere nu trebuie analizat in comparatie cu minimalistii....asa cum am mai zis, mie mi se pare ca Nae se detaseaza de el insusi si prin asta rateaza filmul

[Alex Leo Serban]

da, inteleg c spui (& sint d acord), dar vezi tu k nae INSUSHI s pozitioneaza k 'alternativa' la minimalism...
c mi s pare comic (& semnifiktiv) este k tocmai acesti 'minimalisti' au scos filmu ro din ghettou in kre zacea 'nehartzuit' d nimeni: acu, s fac retrospective cu filmu ro (d dinainte d 89 & dupa - including nae's own 'e pericoloso...') AS A RESULT of the 'minimalist wave' ;)

[Ghidupu]

da cred ca nae vrea sa se pozitioneze ca o "alternativa" credibila si viabila la romanian minimalism wave....si restul e tacere nu e....si de-aia eu astept cu nerabdare urmatorul lui film

[Alex Leo Serban]

SI EU!
kiar imi pare sincer f rau k asta nu i-a iesit... :(
dk il consoleaza cu cva, am constatat k proiectele astea prea 'intensely personal' nu prea ies - vezi si 'la mala educacion'

[Coshava]

{...}nu considera k lui nae i-a ieshit o capodopera... ;)

Pai nu e o capodopera - e pur si simplu un film bun si "normal". :)

[Alex Leo Serban]

vbesti k vecinii mei, medicii pensionari :lol:

[Coshava]

vbesti k vecinii mei, medicii pensionari :lol:

He he .... mersi de compliment ! 8)

[adipaul]

e atat de obositor deja... voi nu obositi sa tot vorbiti asa de mult despre un film? nu mai are niciun farmec :lol: :lol:

[Alex Leo Serban]

pai nu vezi k individu s cramponeaza?

c nu intelege (sau nu VREA sa inteleaga) e k 'bun' & 'normal' is not good enough pt un film kre a costat atita, kre s vroia un film 'mare' (vezi scenariu) si in kre s-a investit atita - financiar & uman!
dk am fi in sua (dar, din fericire, nu sintem), s-ar fi calculat investitia & rezultatu si s-ar fi tras linie...
nu, filmu asta s vroia extraordinar, dar ma tem k nu va avea nici makr incasarile lu '432' :( (asta, comercial vbind). iar receptia critik e f impartzita - cu oameni carora le-a placut mult & neconditionat (mezinceask /intimplator, his pr in locarno.../, ludu dumbrava), altora li s-a parut f bun-spre-ok (gorzo, fulger, kirilov), altora so-so (iulia blaga, eu) si altora deloc (ank gradinariu, val sava). idem pt critik d afara. iar dk vbim d prezenta in festivaluri - hm, this is a touchy topic ;)

da ma rog, unii vor sa fie la fel d 'cinefili' k niste medici pensionari... :lol:

[Coshava]

pai nu vezi k individu s cramponeaza?


Ma cramponez de ce anume ? :?


c nu intelege (sau nu VREA sa inteleaga) e k 'bun' & 'normal' is not good enough pt un film kre a costat atita, kre s vroia un film 'mare' (vezi scenariu) si in kre s-a investit atita - financiar & uman!


Pentru o cinematografie care s-a complacut pina acuma in diverse rebuturi ( din care ici colo se iteau unele "virfuri minimalisticoide" ) filmul e pur si simplu exceptional. :P

Si acuma ce facem ? In loc de alte chestii ne apucam sa meditam despre incasari si alea alea si in functie de ele decidem daca a fost O.k. sau nu ? :sick:


da ma rog, unii vor sa fie la fel d 'cinefili' k niste medici pensionari...

Izbiti-ma oameni buni !!! :D
Aprecierea asta vine de la un cinefil-specialist care eticheta si aprecia filmele din "noul val" pe motive mai degraba extraestetice ... oauu ! sa vezi si sa nu crezi.

[Alex Leo Serban]

pai nu vezi k individu s cramponeaza?


Ma cramponez de ce anume ? :?

D O IDEE (FIXA)!


c nu intelege (sau nu VREA sa inteleaga) e k 'bun' & 'normal' is not good enough pt un film kre a costat atita, kre s vroia un film 'mare' (vezi scenariu) si in kre s-a investit atita - financiar & uman!


Pentru o cinematografie care s-a complacut pina acuma in diverse rebuturi ( din care ici colo se iteau unele "virfuri minimalisticoide" ) filmul e pur si simplu exceptional. :P

WOW! THAT'S A GOOD ONE - NU VREI S-O MAI REPETI?? :lol:

Si acuma ce facem ? In loc de alte chestii ne apucam sa meditam despre incasari si alea alea si in functie de ele decidem daca a fost O.k. sau nu ? :sick:

CIND T POZITIONEZI K 'CEL MAI SCUMP FILM RO' & ALTE BULLSHITURI, RISTI S-O IEI P COAJA, DA!

[Coshava]

pai nu vezi k individu s cramponeaza?


Ma cramponez de ce anume ? :?

D O IDEE (FIXA)!


Care e aia ? :?



c nu intelege (sau nu VREA sa inteleaga) e k 'bun' & 'normal' is not good enough pt un film kre a costat atita, kre s vroia un film 'mare' (vezi scenariu) si in kre s-a investit atita - financiar & uman!


Pentru o cinematografie care s-a complacut pina acuma in diverse rebuturi ( din care ici colo se iteau unele "virfuri minimalisticoide" ) filmul e pur si simplu exceptional. :P

WOW! THAT'S A GOOD ONE - NU VREI S-O MAI REPETI?? :lol:


Notati-o undeva daca aveti chef. :P


Si acuma ce facem ? In loc de alte chestii ne apucam sa meditam despre incasari si alea alea si in functie de ele decidem daca a fost O.k. sau nu ? :sick:

CIND T POZITIONEZI K 'CEL MAI SCUMP FILM RO' & ALTE BULLSHITURI, RISTI S-O IEI P COAJA, DA!

Asta suna mai degraba asa ... ca un pic de rafuiala pe Caranfil ... :oops:
Ca ce sa zicem - parca "Titanicul" a fost implicit vreo capodopera daca s-au bagat bani cu lopata in el.

In fine - deja a luat-o prea rau pe aratura discutia asta.

[Alex Leo Serban]

pai, TU ai asternut 'aratura' haha!

n-am nicio 'rafuiala' cu caranfil - dimpotriva, sint (eram? asta depinde d el ;) ) amici. probabil k nu stii sa citesti - am scris in cronik cit d mult mi-au placut 'e pericoloso...' & 'filantropik' (kiar si 'dolce...').
dc va place - astora, 'ideologicilor' - sa rastalmaciti mereu totul?? :x k sa intre in calapodu vostru strimt? dc nu puteti intelge (& crede) k poate sa ti s rupa d cum e portretizat carol 1 (k nu sint irina nistor!) si sa nu-ti plak filmu 100% din alte ratiuni (cele enumerate in cronik - & kre n-au nicio leg cu asta)? e prea greu? nu puteti crede pt k VOI nu faceti asha?

plus k esti total ilogic: aduci k argument 'titanicu' (kre A FOST un record d incasari) k sa t miri apoi k 'nu a fost o capodopera'!! c leg intre bani & valoare?? eu am spus ALTCVA: k 'restu...' nu 'scores' nici la incasari (cred...), nici la receptie critik! cel mai bun film al lu nae a fost - culmea! - unu 'mic', d debut, fara bani multi & fara vedete - proto-'minimalist' krevasazik! ;)

consider discutia inkisa: e inutil sa t lupti cu un zid d pre-judecati...

[Coshava]

consider discutia inkisa: e inutil sa t lupti cu un zid d pre-judecati...

:D :D :D

[Alex Leo Serban]

:(( :(( :((

[Pitbull]

:huh: :huh: :huh:

[herbert]

nu va jucati cu emoticoanele. chestia e foarte serioasa.
uite ce observatie fundamentala face Gorzo in scrisoarea de amor catre Nae: " Cred cã ratezi tranziþia spre tragedie...".
Pai Caranfil n-are organ pentru tragedie, a demonstrat-o in filmele de pana acum. Are, in schimb, convingerea ca biata cultura romaneasca e populata de artisti incrancenati, seriosi, tragici, chinuiti de esential s. cl., si ca e mare nevoie de veselie, de spectacol.
eu cred ca dimpotriva - cultura romaneasca e covarsitor miticista, vesel-petrecareata...
scrisoare lui Gorzo:
http://agenda.liternet.ro/articol/6658/Andrei-Gorzo/Lui-Nae-Caranfil-Restul-e-tacere.html

[Alex Leo Serban]

'scrisoarea lui gorzo', mai herby - altfel, s intelege k nae i-a scris lu gorzo, nu vitzavercea :lol:

pai, eu zic k nici nae n-are organ, nici mitik din sala & nici - k impresie 'artistik' - poporu roman in jnr... ziceti-mi si mie, rpd, o tragedie din cult ro...?
eu nu cre k la filmu asta era nevoie d vreo 'tranzitie spre tragedie' - o data pt k, sincer, cs intimpla in plot nu justifik termenu d 'tragedie' & a 2a oara pt k nu cre k probl trebuie pusa asha: ceea c nae rateaza, intr-adevar, este tocmai COMBINATIA veselului cu tristul! sa rizi, da, da sa ai si o lacrima (d duioshie) in coltzu okilor... (d aia, zic, cea mai buna scena a filmului e aia cu ioana bulk as aristitza, in ploaie, (ne)filmata d nimeni - t strici d ris, k e ridicola sarak, si-n acelasi timp simti o durere in inima, pt k ti-e mila d ea.)
e momentul cel mai frumos al filmului, d o intensitate & o inteligenta a contrariilor (concordia discors blabla) p kre mi-as fi dorit k nae s-o poata mentine through it all...
probl filmului e k nu reuseste sa mentina aceasta combinatie (e adevarat, dificil d obtinut), rezumindu-se la scene 'vesele' kre - spre final - devin, cumva skematic & oricum meknic, triste. they don't gel - as they shd.

deci - k sa rezum: nu 'tranzitie' spre o (iluzorie) 'tragedie' (k n-ai d unde, la poporu ro miticist...), ci modulatie - in interioru acelorasi scene - intre sentiment elegiac (trecut, crepuscul, nostalgie) & comic; altfel, vba numaistiucui, ai 'sentimentu' k, la finele fiecarei scene, cinva bate gongu - lasindu-ne cu cite o poanta gen aforism & cu promisiunea unor scene similare to come :sleep:

[Coshava]

deci - k sa rezum: nu 'tranzitie' spre o (iluzorie) 'tragedie' (k n-ai d unde, la poporu ro miticist...)


Incredibil dom'le câte prejudecãþi ºi ideologizãri stupide au unii in creier ... care mai ºi urlã dup-aia ca niºte isterici apucaþi când li se aratã subþirimea argumentelor lor. :P


, ci modulatie - in interioru acelorasi scene - intre sentiment elegiac (trecut, crepuscul, nostalgie) & comic

De ce ar fi fost nevoie de modulaþie în interiorul aceleaºi scene pe tot parcursul filmului - câtã vreme filmul, prin logica sa interioarã, nu are decât câteva secvenþe în care e nevoie de aºa ceva ( pe lângã aia cu Aristiþa aº adãuga aici ºi secvenþa cu generalii - când îi vezi cât de debusolaþi sunt când Leon anunþã cã "i-a concediat" te ia un pic aºa ... un sentiment de milã ) ?? :lol: :lol:

[Alex Leo Serban]

deci - k sa rezum: nu 'tranzitie' spre o (iluzorie) 'tragedie' (k n-ai d unde, la poporu ro miticist...)


Incredibil dom'le câte prejudecãþi ºi ideologizãri stupide au unii in creier ... care mai ºi urlã dup-aia ca niºte isterici apucaþi când li se aratã subþirimea argumentelor lor. :P

IA MAI HAI SIKTIR - K NU MERITI ALTCVA, OK? :sick:
NU FACI DECIT SA O TII LANGA CU 'GROSIMEA' ARGUMENTELOR TALE - KRE D FAPT E acelasi, REPETAT D ZECI D ORI... C SA-TI SPUN, 'MARE' ARGUMENT! N DAI SI NOUA NISTE EXEMPLE - DIN CULT RO - DIN KRE SA REZULTE K nu AM DREPTATE?? C 'TRAGEDII' A PRODUS POPORU ASTA - IN ARTE? AS FI CURIOS SA L AFLU... SI C 'PROFUNZIMI' ARE TALPA TARII, INTRE O BERE SI-UN MIC - K NU MI-AM DAT SEAMA??
IN REST, AI CVA COMPULSIV-MANIAKL, ESTI INCOERENT (IN 'ARGUMENTATII') & VINDIKTIV (IN TON).
NU T MAI OBOSI SA VII CU (AC) IDEI, L STIU DJA - SI SINT JETABILE.

(SEMNAT: UN 'ISTERIC APUKT' *:P)

* KRE, IN CAZ K NU-TI DAI SEAMA, E UN PLEONASM...

[herbert]

@als
sigur ca da - scrisoarea lui Gorzo.
oare cum s-ar fi inteles daca scriam economicos "scrs l Gorzo"?, cum se mai practica pe cinemagia.
de acord cu ceea ce-ai scris.
imi pare rau ca nu rezoneaza si domnul Cosava.

[Alex Leo Serban]

ok, am luat act d aluzie...

pai dl coshava nu poa sa 'rezoneze' d felu lui, rezonu fiindu-i corp strain - ar avea nevoie d o grefa :lol:

[marx]

N DAI SI NOUA NISTE EXEMPLE - DIN CULT RO - DIN KRE SA REZULTE K nu AM DREPTATE?? C 'TRAGEDII' A PRODUS POPORU ASTA - IN ARTE?
cand poporu' face "arte" se numeste arta populara, si care e plin oki-bulboci de tragedii. dar cred ca intrebarea ta era alta, dar oricare ar fi fost, e jenant ca mare 'telectual ce te lauzi care esti sa nu stii mai nimic dincolo de talpa gastii.

[Coshava]

imi pare rau ca nu rezoneaza si domnul Cosava.

Cu ce sã rezonez ?
Cu ce e scris în scrisoarea cu pricina sunt de acord - în mare. :)


eu cred ca dimpotriva - cultura romaneasca e covarsitor miticista, vesel-petrecareata...

Care culturã anume ? Cea "popularã" ( în sensul de "pentru mase" ) sau aia aºa ... mai "elevatã" ? :?


AS FI CURIOS SA L AFLU... SI C 'PROFUNZIMI' ARE TALPA TARII, INTRE O BERE SI-UN MIC - K NU MI-AM DAT SEAMA??


Alea pe care e în stare regizorul/scenaristul sã i le redea ( sau construiascã ). ;)
ªi care pot fi perfect comparabile ca profunzime cu cele care apar ... între un somon fumee ºi o ºampanie finã ... :P

[Alex Leo Serban]

N DAI SI NOUA NISTE EXEMPLE - DIN CULT RO - DIN KRE SA REZULTE K nu AM DREPTATE?? C 'TRAGEDII' A PRODUS POPORU ASTA - IN ARTE?
cand poporu' face "arte" se numeste arta populara, si care e plin oki-bulboci de tragedii. dar cred ca intrebarea ta era alta, dar oricare ar fi fost, e jenant ca mare 'telectual ce te lauzi care esti sa nu stii mai nimic dincolo de talpa gastii.

hopa! a intrat in discutie si tov marx-cel-atit-d-tacut-lately - doar dk nu e una & ac pers cu dl (tov?) coshava, ceea c ar explik multe (incl din pdv psihologic ;) )...

oricum, ac idei (putine & fixe), ac vehementa d nene-kre-nu-e-bagat-in-seama-&-vrea-sa-si-scoata-pirleala-p-unde-apuk :lol:

ideea k 'arta populara' e plina (cum zice acolo?!) 'oki-bulboci d tragedii' = looool... probabil k unii nu stiu c e aia tragedie. o confunda cu ritualuri & balade orale...

ps cum scriam intr-o postare anterioara, NU voi mai raspunde acestui incert personaj recent, coshava; mai intii sa invete sa vbeask cu cinva K MINE! (si sa invetze cum s scrie corect: e 'somon fume', nu 'fumee'! :x )
oricum, toata aceasta cleveteala d clak nu este cu totu sterila: va constitui materia nr-ului p kre-l fac la 'dilema' - dspr dispretz; eu nu fac nimic gratuit, totu e parte a unui plan :P

[Coshava]

si sa invetze cum s scrie corect: e 'somon fume', nu 'fumee'! :x

Corect se scrie cu doi de e ... :P

Cât despre teoria tragediilor de tragedii ... dacã e sã fi chiþibuºar la maxim pot sã consideri cã de vreo 400 de ani nu s-a mai scris vreo "tragedie propriu-zisã" ºi gata!, ai încheiat discuþia pentru cã în felul asta nici în opera cultã ( româneascã cel puþin ) nu prea ai cum sã gãseºti aºa ceva - deci e clar cã nici în cea popularã. :oops:
Asta aºa ... legat de apetitul unora de a discuta discuþii îmbârligate ... :)

[Alex Leo Serban]

1. 'somon fumEE' s-o scrie asha in tot felu d meniuri la restaurantele d mina a 2a cu fitze; altfel, 'somon' = subst com masculin, deci (adj) 'fume' cu un singur 'E'! 8) (ori e o deformatie d generatie, ori o 'coincidenta': tov marx face ACELEASI greseli d franceza, indeobste! ;) )
2 exact: 'tragedia' (k gen cult literar) nu s mai practik - iar, in viata reala, adorno (dk nu ma-nsel) spunea k nu mai e posibila dupa auschwitz...
deci, dspr kre 'tragedie' vbim?! :?
3 fiti mai atenti cu termenii astia, dlor! (im)proprietatea denumirilor e un semn clar d decadenta... n-o spun eu, a spus-o (dja) auden 8)

[Pashpix]

"Restul e tãcere" a devenit filmul preferat al românilor

Cel mai recent film al regizorului Nae Caranfil ºi cel mai scump proiect cinematografic post-decembrist, "Restul e tãcere" a adunat în cinematografe nu mai puþin de 10.000 de spectatori intr-o saptamana.
Lansat în 7 copii, filmul a avut premierã în cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex ºi Studio din Bucureºti, putând fi vizionat ºi la cinematograful Republica din Cluj, precum ºi în cinematografele din reþeaua City Cinema de la Timiºoara ºi Iaºi.


Atât spectatorii bucureºteni cât ºi cei din Cluj, Timiºoara ºi Iaºi au umplut sãlile de cinema pentru a vedea grandiosul film românesc lansat cu o sãptãmânã în urmã iar feed-back-ul primit este unul mai mult decât satisfãcãtor.



Protagoniºtii filmului: Marius Florea Vizante, Ovidiu Niculescu, Mirela Zeþa alãturi de talentatul regizor, Nae Caranfil ºi de producãtorul Cristian Comeagã au pãºit pe covorul roºu de la CinemaPro, vineri, 7 martie când a avut loc premiera de galã a filmului.


Pentru a sãrbãtori lansarea unui proiect de o asemenea anvergurã, au fost alãturi de ei personalitãþi ale vieþii artistice, politice ºi socio-mondene din România: actriþa Medeea Marinescu, scriitorul Mircea Cãrtãrescu, jurnalistul Cristian Tudor Popescu, oamenii de televiziune: Andrei Gheorghe ºi Dan Chiºu precum ºi Ministrul Economiei ºi Finanþelor, Varujan Vosganian împreunã cu fiica sa.


Jurnalistul Sever Voinescu a fost cel care a prezentat spectatorilor prezenþi la aceastã galã, filmul "Restul e tãcere".

[Bagheera]

Imi cer scuze de pe acum pentru lungimea mesajului, dar e evident ca e nevoie de o discutie ampla. Nici nu stiu daca isi are sensul pe un forum, dar in fine.

In cultura romana nu exista tragedii, lucru perfect justificat de ortodoxia acestui popor. Moartea nu e tragica vazuta de "miticii" nostri (v. folclorul romanesc, inclusiv obiceiurile precrestine) Am putea spune ca inca din vechime, hihihi, ai nostri ca brazii erau inclinati sa faca din moarte un show. S-ar putea ca parastasul sa fie o reinterpretare a bucuriei care insotea moartea cuiva drag. Trebe sa admitem ca se bea si se petrece la parastasul cuiva ca la o nunta daca nu chiar mai abitir.
Vorbind de mitici, propun, desi cred ca unii au facut-o deja, o lectura a lui N. Steinhardt, Cartea impartasirii. Cartea vorbeste despre "miticii" lui Caragiale, O scrisoare pierduta si legatura lor inevitabila cu ortodoxia. La facultatea de litere din Cluj am studiat un an intreg Caragiale si eu una, abia spre finele anului, am inteles de ce e profund universal acest scriitor. Mache si Lache ai lui, Miticii, desi sunt perfect damboviteni, contin tot absurdul omului modern. Scena " Pupat piata Independentii" este vazuta de Steinhardt ca fiind exprimarea unei incapacitati de a tine minte raul.

Din pacate, "mitici", "pupat piata independentii" au intrat in folclorul urban cu sensurile lor peiorative si extrem de indepartate de ce si-a dorit autorul lor. Probabil ca si asta e una din caracteristicile miticului: lipsa de apreciere fara nuante a valorilor autohtone si racordarea doar la valorile de afara.
Se desprind totusi doua tipuri de mitici: miticul cosmopolit, dar si cel xenofob. Ori ne extaziem in fata a tot ce primeste girul celor din afara, ori ne aparam cu mandrie vidanja nationala. Pana la urma, si unul si altul se invart in jurul limitelor, granitelor nationale. Cred ca adevarata problema este ca nu lasam sa ia nastere si miticul care nu e nici cosmo, nici xeno si a carui existenta are alte coordonate decat cele imaginate de noi.

Revenind la cinema, Restul e tacere, ca de altfel toate filmele lui Nae, sunt facute pentru a ajuta la aparitia acestui din urma mitic: miticul care se bucura pur si simplu fara sa se gandeasca ca apartine sau nu circuitului international. Aici cred ca au surprins cu precizie CTP, Gorzo si Buscu esenta acestui film. Restul e tacere vrea sa produca bucuria, incantarea de a fi pur si simplu SPECTATOR, nu apartenent al unei culturi nationale mai mult sau mai putin recunoscuta si parerea mea e ca reuseste sa faca asta.

Termenul "tragedie" folosit de Caranfil cred ca e ales pentru ca cineva moare la final ( sa nu uitam ca moare pe scena unui teatru) si pentru ca moartea aceasta apare ca o interventie a hazardului sau divinitatii. Tragedia isi are cu precadere locul in teatru, iar eu ma indoiesc ca putem vorbi de tragedie in film, asa cum omul contemporan nu mai poate fi tragic. Este totusi termenul cel mai bine ales de Nae pentru ca drama existase deja pe parcursul filmului, iar o exprimare de genul: "nu are happy-end filmul, dom'le si-o incurca rau gagica" ar fi fost simplista.

Conflictul intre minimalismul si mainstreamul cinematografiei romanesti este unul fals creat si intretinut de o abordare strict unilaterala. Daca avem nevoie de categorii, mi se pare ca la noi se poate vorbi de Cinema cu mesajul la vedere si Cinema-ul fara mesaj la vedere. Ambele au doua alte subcategorii: Bine facut sau prost facut.

In cinema-ul cu mesaj la vedere intra multe din creatiile post decembriste hulite pe buna dreptate, dar cu stralucire intra si "4,3,2", Marfa si Banii sau Lampa cu caciula, regizate impecabil.

In ultima categorie, a cinema-ului fara mesaj la vedere, dar buuuun, intra cu excelenta Moartea domnului Lazarescu, A fost sau n-a fost sau Restul e tacere si in general multe din filmele asa numitei tinere generatii : Nemescu, Radu Muntean etc, stiu si ei singuri ca sunt buni fara sa o mai spun eu.

Restul e tacere provoaca reactii adverse insa din cauza bugetului pe care l-a avut, nu din cauza filmului in sine. Iarta-ma Alex, dar ai spus-o chiar tu, mai in gluma, mai in serios: prea se lauda cu banii bagati in acest film. Trebuie spus insa ca Nae nu a fost niciodata incantat de acest gen de publicitate facuta la Restul e tacere pentru ca intre noi fie vorba, un buget de 2 milioane si ceva, este cu putin noroc, bugetul unui film independent in State. Decizia insa nu i-a apartinut lui Nae ci celor de la PR.

Trebuie sa ne obisnuim sa fim, nici prea-prea, nici foarte-foarte in etichetari. Decat sa ne epuizam in a idolatriza minimalisti sau mainstreamisti, mai bine discutam despre subiectul propus de Alex Leo, Puiu, Mitulescu, Giurgiu: readucerea publicului in sali la filmul romanesc. Sunt convinsa ca niciunul nu avea in vedere compromisuri facute comercialului.

Asta cu " Si acum...invingator la puncte...este..." nu are nicio importanta, cat despre ideea ca trebuie sa educam gustul publicului ce sa mai zic?! Pana la urma, oricata fasole ai baga intr-un om, o viata intreaga, daca pe patul de moarte primeste o friptura, credeti-ma, o va savura incantat, regretand ca nu mancat si la tinerete - daca nu cumva tot felul de convingeri i-au alterat deja "organul placerii". In arta aceste convingeri se numesc deseori convingeri estetice.

[Alex Leo Serban]

excelent comentariu, bagheera (cunoscindu-te, da-mi voie sa nici nu ma mir! ;) ), dar da-mi voie - in skimb - sa mai spun o data k, mie unul, 'restu...' in continuare nu mi s pare k ar avea cva comun cu 'tragedia' (cre k e un termen mult prea pretentios pt cs intimpla in poveste - si-n plus, cum s-a vazut, blokeaza discutia & o face s-o ia prin papushoi :lol: ) & k, asta e, kestia cu 'bucuria' p kre vroia s-o impartasheask nae - la mine n-a tinut... (&, dk as fi numai eu, as putea fi o singura & simpla paguba colaterala, dar sint mult mai multi - deci EXISTA o probl, oricit am incerk sa o escamotam, din drag d nae :P )

cre k ai dreptate cind spui k nae a vrut sa fak 'altcva', sa nu s pozitioneze pro (haha) sau contra unui anumit trend, dar realitatea (d la 'fatza locului') e k NU POTI - oricite bune intentii ai avea: minimalismu e aici, dja bine implantat in peisaj, si nu poti face abstractie d el - deci orikre cinema 'altfel' va fi nu doar interpretat k 'polemic' fatza d acesta, ci va fi privit - cum spuneam - PRIN blurul creat d filmele minimaliste; tertium non datur...

[Bagheera]

Multumesc Alex. :)

Mi-e teama ca daca se incurajeaza minimalismul, in detrimentul ovationarii justificate doar a anumitor filme minimaliste foarte reusite, vom ajuta la nasterea artificiala a unei mode nationale. Autorii cu voci personale puternice, nu vor urma moda, dar altii, sunt sigura ca vor purta fusta mini desi au picioarele ca niste butuci de vie. Pe cine ar interesa ca cinematografia romaneasca sa devina un fel de Fashion TV la care te uiti ca sa afli ce se mai poarta anul asta? Nu minimalismul e cel care a adus premii in tara, ci sensibilitatea cu care anumiti autori s-au exprimat minimalist. Problema este ca nici nu putem sa nu observam ca desi aduc premii, publicul refuza de cele mai multe ori sa empatizeze cu acest fel de a spune o poveste.
La fel cum e adevarat ca Restul e tacere are si spectatori care sustin ca nu-i okay ( multi dupa cum spui tu) ei bine, crede-ma, exista la fel de multi care spun asa: "dom'le California Dreaming mi-a placut mult mai mult decat 4,3,2" sau "nu am putut sa vad A fost sau n-a fost, asta-i film?" sau "Moartea domnului Lazarescu...ma lasi/!... cine sta trei ore sa vada acelasi lucru?"
Crede-ma, au fost amici care ma sunau, dupa ani de pauza "telefonica", doar ca sa ma intrebe ce se intampla de ei nu inteleg: astia din afara zic ca filmele sunt super, iar ei nu au organ pentru ele. Si nu erau oameni de specialitate ca sa ii poti banui de invidii personale. Iata ca de fapt, singurul criteriu dupa care se ghideaza publicul este: imi place sau nu. Multi spectatori romani se simt debusolati pentru ca se spune despre unele filme ca sunt excelente iar pe ei nu ii emotioneaza acele filme. Altii, cinefili pasionati si deci, cu pretentii, resimt o anumita jena in a face astfel de afirmatii din teama de a nu fi catalogati drept incuiati la minte, nesofisticati.

Stiu ca romanii simt nevoia sa fie si ei nascatori de curente, dar timpul marilor inovatii, timpul lui Tzara sau Brancusi a trecut si nu doar pentru noi, pentru cultura noastra, ci pentru cultura universala.
Crtica romaneasca ar trebui sa incurajajeze autorii sa isi gaseasca propria voce. Stii cum e in muzica: mult timp nu faci altceva decat sa iti cauti vocea, abia dupa ce ai gasit-o poti sa treci la pasul urmator.
Aplauzele la scena deschisa doar pentru stilul unui film, duc inevitabil la viitoare excercitii stilistice. Banii bagati in film romanesc nu ne permit sa visam ca putem face doar caligrafie cinematografica multi ani de aici inainte. Si hai sa zicem, ca s-ar gasi bani iar noi o sa ne permitem o tona de incercari sa facem film a la Puiu, pai asta ne dorim, o gramada de epigoni?

Nu cred ca minimalismul e atat de bine instalat la noi, iar daca e asa e jale pentru ca inseamna ca exista deja un criteriu de selectie pentru viitorii regizori. Vor nu vor, simt nu simt, ca sa fie totusi acceptati, vor fi obligati sa faca filme minimaliste. Producatorii vor incepe sa vaneze povestile minimaliste, necostisitoare, care poate poate vor lua premii si vor putea fi distribuite in afara. Ce inseamna asta, iti dai seama? Cu o lovitura de condei, si scenaristii vor trebui sa se adapteze cererii de piata. Dialoghistii vor regasi placerea de a scrie doar replici memorabile de genul: "Ce mai faci, bai?...Vii?... Te bagi?... Ok?..." Regizorul iti va spune: bai, asta nu e fireasca ca replica, nimeni nu zice "Ce-ai de gand?" ci numai " Deci?...".
Actorii vor trebui de asemenea sa joace minimalist, atentie, nu cinematografic, ci minimalist: nu prea multa emotie, nu prea mult subtext, nu prea multa gestica, etc. Operatorii vor insista sa faca un singur cadru si ala general. Cand va mai pupa actorul un prim plan in film va topai de fericire ca vad si parintii lui in sfarsit pe ce-au dat banii ca sa-l tina patru ani in Bucuresti, la facultate. Da, unii regizori fac asta excelent, unii scenaristi scriu astfel de povesti foarte emotionante si da avem super actori, dar cand va aparea valul ala minimalist pe care il viseaza acum criticii, ne vom ineca in productii de genul descris de mai mine mai sus.

Poti sa iti imaginezi un astfel de cinema pentru urmatorii cativa ani? Si cine iti va garanta ca vom mai iesi din asta? Care producator crezi ca nu va fi incantat sa faca filme cu bani putini? Nu crezi ca asta e visul oricarui producator? Si daca baietii cu bani isi dau seama ca asta-i mersul, crezi ca vor mai renunta la "gaselnita asta financiara".

Stiu ca pentru critici nu este nicidecum o prioritate sa ia in calcul aspectele de mai sus. Dar daca se va ajunge intr-o astfel de situatie, daca CNC-ul va sponsoriza doar filme de aceasta factura, putem sa ne luam adio de la spectacol pentru mult timp.

Cinema-ul este spectacol si trebuie sa ramana asa, iar asta nu exclude spectacolul minimalist. Dar trebuie insistat pe ideea de spectacol de calitate sau nu, iar nu sa devina spectacolul minimalist neaparat bun doar petru ca e minimalist. Producatorii trebuie sa bage bani in spectacol chiar daca e vorba de milioane sau numai de sute de mii, altfel nu vom avea prea curand sansa de a descoperi niste regizori din Carpati "mai buni decat Oliver Stone sau Sam Mendez" vom avea doar unii mai buni decat Puiu sau Mungiu. Cinema-ul romanesc nu va depasi stadiu de gaselnita financiara si nu va fi ever industrie cu staruri, rochii superbe, covor rosu si sampanie care prinde atat de mult la public si, de ce sa nu recunoasteti, si la critici. Daca incurajam minimalismul singurele locuri unde o sa prindem si noi ceva caviar va fi doar in strainatate, la festivaluri. Baietii de la Cannes stiu sa incurajeze atat "cinema-ul de autor pur si dur" (exprimarea nu imi apartine) cat si cel american, de mare spectacol.

[Coshava]

minimalismu e aici, dja bine implantat in peisaj, si nu poti face abstractie d el - deci orikre cinema 'altfel' va fi nu doar interpretat k 'polemic' fatza d acesta, ci va fi privit - cum spuneam - PRIN blurul creat d filmele minimaliste; tertium non datur...

E pe naiba "minimalismul aici" - in eventualitatea in care "aici" inseamna altceva decit cercurile restrinse ale unor critici/autori ... :?

Pe undeva de-aia au inceput sa se faca tot felul de telenovele romanesti si sa aiba succes de rating - pentru ca publicul, dupa cum e si normal, nu prea e deloc "minimalist" aici si acuma. :P

[Alex Leo Serban]

cu totu d acord, bagheera, k excesele sint nasoale - oriunde, nu doar in arta ;)
dar da-mi voie sa mi s para k e prea dvrm ac 'lehamite' d 'moda minimalista'! in fond, cit are - 4,5 ani?? si cit a durat - & dureaza ' moda' ailalta, a filmelor mainstream? dc tre sa-mi plak neaparat alea - doar pt k plac publicului 'mainstream' numeros (si KRE 'numeros'?? :lol: ) niciodata n-am 'mingiiat publicu in sensu blanii' - cum zicea si nae intr-un interviu: scara mea d valori este a mea, nu a celor pt kre scriu; si nu fac niciun compromis cu gustu meu - bun, rau, e al meu!

eu vad lucrurile asha: in orice arta exista avangarda & 'mainstream'; consider k, in cinema, dk ar exista numai mainstream, atunci n-ar avea sens sa vbim dspr 'a 7-a arta'... iar dk ar exista doar experimente, n-ar exista industrie.
criticii, k experti cs afla (pt k au vazut mai mult decit media & au gust & fler - cel putin, teoretic! ;) ) sint cei kre saluta orice inovatie, orice tendinta nou-aparuta - stiind f bine k, fara acestea, cinema-ul NU POATE avansa: am fi condamnati sa vdm, la nesfirsit, aceleasi povesti facute dupa aceleasi retete... si, nu stiu altii cum sint, dar eu - tocmai pt k am vazut destule d astea - nu ma mai pot emotiona la ele: uneori, nici nu pot sta pina la sf - stiu cu vreo 1-2 bobine inainte ce-o sa urmeze :sleep:

nu e nevoie k publicu sa tina pasu cu ac tendinte - ele oricum sint d avangarda; unii tin (din snobism), altii deloc; dar mi s pare o prostie fara margini sa critici aceste tendinte doar pt k nu l intelegi: probl e, d cele mai multe ori, in 'the eye of the beholder' - kre nu s-a deparazitat suficient d formataju mainstream cu kre a fost obisnuit...

probl, in ro, e ;i aceea k exista un decalaj f mare intre gustu unei elite (a criticilor/cinefililor kre merg la festivaluri sau sint la curent) si 'gustu' (precar) al celor mai multi dintre cei f putini kre mai merg la cinema.
e f bine k nae nu face compromisuri, doar k tipu lui d cinema ('spectacol' etc) vine in intimpinarea gustului majoritatii! el nu bruskeaza, nu violenteaza & nu alieneaza spectatoru cu o 'slice of life' brutally told; ii place - nae dixit - sa 'seduk' publicu...

in concluzie: e bine sa s fak filme bune - dar eu, recunosc, dk as fi mai-mare p la cultura (pozitie p kre NU mi-o doresc, doamne fereste! :sick: ), as privilegia clar trendu minimalist. dc? un calcul simplu (& cinic): publicu nostru oricum nu conteaza, k nu s duce la film, iar 'minimalistii' makr aduc premii 8)

[Coshava]

Ete na - iar se ajunge la consideratiuni si prejudecati ideologizante taman la cei care se oftica cel mai tare de asa ceva ... :P

Problema e ca daca aia "relativ putini" care se duc la cinema nu sunt atrasi de filme in majoritate dedicate lor se vor imputina si mai mult/li se vor degrada gusturile astfel incit - finalmente - elita aia cu fite avangardiste ar ajunge sa fie ultra-coplesita de "si-mai-marea-masa" care devoreaza doar telenovele. :x

O paralela cu explozia manelelor - favorizata si de "retragerea de pe piata" a exponentilor altor stiluri cu priza la public - dupa Revolutie poate fi instructiva. ;)
Sau - si mai simplu - e ca si teoria necesitatii "clasei de mijloc" fara de care "elita" ar fi rasa/detronata in doi timpi si trei miscari de catre sub-clasa cu toata "valoarea ei intrinseca". :sick:


dar eu, recunosc, dk as fi mai-mare p la cultura (pozitie p kre NU mi-o doresc, doamne fereste!)

Ufff - ce bine ... :)

[Alex Leo Serban]

iar sari k si cum te-ar ciupi interbelicu d cur, iar vezi 'ideologii' acolo unde nu sint decit impresii, senzatii, umori & plictiseli - si cu ac compulsivitate d 'aparator al templului restuetacere' d park ai fi... insusi nae c! :lol:

p mine, in calitate d critic d film, NU ma intereseaza c crede/nu crede & c asteapta publicu - k nu sint 'caterer' pt el! asta n-au decit s-o fak regizorii...
eu scriu c cred, sincer, dspr ceea c vad; dk ar fi k un critic/expert sa s ia dupa c vrea publicu ar fi the end of criticism as we know it! iar dk artistii s-ar lua dupa c vrea publicu nu ar mai exista nimic nou in arte, & toate revolutiile artistice ar trage obloanele din lipsa d amatori/sustinatori :((

oare c e asha greu d inteles k cei kre vad mai mult & sint mai informati s plictisesc, la un mom dat, d aceleasi ciorbe reincalzite?? iar cei kre l 'gusta' sint cei kre nu le-au mai gustat?...
numai k ar fi aberant k acestia (oamenii recenti...) sa decida: e k si cum ai pune la cirma locomotivei un copil!

[Bagheera]

Sunt de acord Alex: sa se faca filme bune si sa reusim sa ne ferim de excese.
Pe de alta parte, daca filmele romanesti nu se vor mai intoarce cu premii ce ne facem?

Nu-i asa ca ne-am simti cu totii extraordinar daca filmul romanesc ar ajunge sa faca milioane de spectatori in afara, sa ruleze a la long in sali? Ce fain ar fi sa avem mai multi alde Radu Mihaileanu ( chiar francez cum e el :) .
Frumos ar fi sa se intample si in filmul romanesc ce s-a intamplat in muzica cu Ozon si mult celebrul Dragostea din Tei. Ma intrebau francezii - astia inventasera si un dans pentru melodie, un fel de macarena - ma intrebau nerabdatori sa afle de la un roman ce inseamna dragostea din tei. Eu ce sa le zic, ca habar nu am, ca poate vine de la pupaza din tei sau de la dragostea in trei?! Le explicam superior ca nu inseamna nimic, dar ca exact asta au dorit si autorii cantecului. Cum sa le strici oamenilor bucuria?!
Si sa se intample fenomeul asta si in film si nu o data, ci de multe multe ori; sa crape osanza in americani de ciuda.

[Alex Leo Serban]

sa-ti fie gura aurita! :happy:
(& asta ti-o spun asha, k unu din primii fani ozon din ro - d rideau d mine alde kirilov & gradinariu k c ma apukse, k p urma sa danseze k apuktii la toate partyurile p... ozon! :lol: )

[rocky]

Bagheera: :love:
California dreamin' este si va ramine un film pe care il vom iubi. Unii fac filme pe care le respectam (aka hirtia, moartea domnului l. s.a.) si altii filme pe care le iubim sau chiar mai mult decit atit. Astia din urma sint norocosii, cred ca oricine si-ar dori sa fie in locul lor, orice-ar spune.

Nu stiu daca a spus cineva un lucru esential: noul film romanesc place si intereseaza nu neaparat pentru talentele lui (exista oameni talentati oricind si oriunde sint lasati sa se exprime), ci pentru ca el prezinta un mega-ultra-super-subiect, si anume ROMANIA. Ce atita x si y in sus si in jos, oamenii nu au facut decit sa prezinte, fiecare cum s-a priceput, lumea in care traieste, beneficiind de marele atu al libertatii absolute. Unica libertate pe care nu au avut-o a fost cea financiara, de-asta sint filmele minimaliste. daca aveau bani, cred ca ii foloseau.
Romania este unica, dementa, absurda, tragica si comica simultan, ea este motorul acestor filme. Ei nu au facut decit sa o transcrie cu mai mult sau mai putin talent, fiecare cum s-a priceput.
Eu nu neg talentele regizorale sau de alta natura, zic doar ca: ce credeti, ca daca daneliuc avea acum 25 de ani, nu facea filme bune? Citi oameni talentati si poate chiar mai mult decit atit nu s-or fi pierdut printre menghinele sistemului anterior? Banuiala mea e ca au existat multi dar au fost sufocati de imbecili si de cenzura. Hai sa nu ne mai umflam atita cu pompa, eu nu cunosc decit unul singur care avea ceva de geniu, insa, din pacate, el nu mai este printre noi.

[rocky]

Si eu cred ca minimalismul e o moda care face rau pe termen lung, asa ca sper ca laureatii sa incerce treptat sa faca si filme mai scumpe, tot ei trebuie sa dea tonul.

Daca vrem public in sala, trebuie sa ii dam filme cu scenografie, costume si replici, povesti si personaje care sa il atraga. Cu interioare de bloc filmate asa cum sint, cu sau fara termopane, tare mi-e ca vorbim degeaba.

Nu trebuie decit citeva elemente, fiindca talente care sa faca toate astea exista si se vor mai naste: respect intre membrii breslei (e un domeniu care sufera crunt, nu stiu daca exista macar 20 de persoane din industrie care sa se respecte sincer), dragoste pentru public si respect pentru inteligenta lui si bani. La toate aceste capitole mai trebuie lucrat, dar fara toate patru nu se poate.
De-aia a avut si va avea nae succes la public, pentru ca scrie si face filme pentru niste oameni pe care ii trateaza de la egal la egal.

Spuneti-mi si mie care stiti: pina cind mai e filmul lui nae in bucuresti? Dar in tara?

[Alex Leo Serban]

adik, dk 'respecti' publicu faci filme kre sa cosmetizeze realitatea??
dk publicu vrea telenovele, ii dai telenovele p banda rulanta??
totu frumos 'ambalat', sa nu 'supere okiu'??
pai, c 'arta' mai e aia - la comanda??

e clar k publicu ro e ramas in urma in materie d cinema, d aia nu cre k tre sa-i cauti in coarne pt k nu faci decit sa cobori nivelu; tot c poti spera e k, in max 20 d ani /previziunea brucaniana ( ;) )/, va ajunge sa guste SI arta adevarata, nu doar kitschurile sintetice...

(ceea c nu inseamna k nu e nevoie SI d 'filme d divertisment', da hai sa nu l mai amestecam! dk am avea numa 'entertainment' (ac dizgratios cuvint amerikknesc! :sick:), eu unu m-as lasa d meserie¬

p bune, ti s apleak d la atita divertisment (vezi televiziunea!)

[Pitbull]

adik, dk 'respecti' publicu faci filme kre sa cosmetizeze realitatea??
dk publicu vrea telenovele, ii dai telenovele p banda rulanta??
totu frumos 'ambalat', sa nu 'supere okiu'??
pai, c 'arta' mai e aia - la comanda??
Doamne-feri! :o
Nu cosmetizezi nimic - alegi doar si alte zone sau perspective, pentru echilibrare (stii cä sunt un acerb filo-minimalism, dar as ajunge sä-l detest, dacä acum o droaie s-ar apuca sä-i imite pe Puiu, Mungiu si Porumboiu, si n-ar mai fi loc de nimic altceva).
Dacä m-as întoarce imediat la fäcut filme (ceea ce nu e cazul), în nici un caz n-as lucra minimalist (mä tem cä as da un chix räsunätor), si nici "anti" la modul programatic (ca Preda sau Ioneasca). Cred cä m-as orienta spre un gen/stil narativ cinstit si precis (tot ca Nae, în fond, în filmele lui anterioare).

[rocky]

De ce trebuie neaparat sa cosmetizezi? Or fi si unii cu adevarat frumosi de la mama lor printre noi! :lol: Ce sa le facem, sa-i ucidem ca frumusetea pare ceva necinstit si nu e fair si, Doamne fereste, poate face prozeliti?
Frumosul e, la urma urmei, si o stare de spirit. Atitudinea lui gorzo e una frumoasa, echilibrul lui e un lucru aproape estetic.
E loc sub soare pentru toti, pentru toate tipurile de filme.

[Alex Leo Serban]

pai, dragu meu, tu oi fi locuind prin elvetia, italia sau hawaii, da eu - in romanik noastra - nu vad prea multe motive d bucurie & nici exemple d 'frumos' (nu's la kre 'gorzo' t referi - la pictor sau c??)
n-ai vazut in c hal arata bucurestiu?!? :shock:
d unde atitea 'frumuseti', liniste & seninatate?
or - dk nu reflectezi realitatea - s keama k faci filme evazioniste, cum faceau italienii inainte d neorealisti... si eu nu prea stiu multe kre sa fi ramas in ist cinema-ului, tu stii vreunu??

eu zic sa-i lasam p fiekre sa fak filme cum ii duce capu, sa nu l mai dam atitea sfaturi dp margine: vor ramine acele filme kre merita sa ramina! ;)
in fond, asha cum exista filme bune & proaste in orice gen (comedii, drame, thrillere...), asha si in c priveste filmele 'minimaliste' s.cl
... doar k deocamdata (nu's cum s face), alea proaste sint mai curind 's.cl' ;)

[Pitbull]

pai, dragu meu, tu oi fi locuind prin elvetia, italia sau hawaii,
Rocky navetistuuu, Rocky navetistuuu!
Veni el din Elvetia, si bäuräm o cafea acolo lângä Cinema Pro.
Veni si din Italia, si hop si-o bere-n mall. (...Nu, au fost douä).
Ba si tâmplätor ne tâlniräm, mai deunäzi, într-un hol de institutie culturalä (tocmai venise din Hawaii).

...A.L.S. crede cä dacä el e globetrotter, toti facem ca el!
d unde atitea 'frumuseti', liniste & seninatate?

Din ochii cätelelor mele, când se relaxeazä la umbrä si mänâncä covrigei de la fiul de patru ani al cârciumarilor unde-mi beau berea.
Din concertele Vama Veche la care mä duceam pânä acu' doi ani. Poti pune si Tapinarii, si Iris, si Phoenix (când se mai adunä comemorativ), si Ada Milea, si altele.
Din national-trotterismele lui Collins, care-n iulie-si ia rucsacu' si cortu' la spinare si porneste pe jos spre Pitesti, hitchhiking, si pe urmä douä luni nu-l väd, doar primesc ilustrate, scrisori sau e-mail-uri, care de la Curtea de Arges, care de la Horezu, care de la Hunedoara, Oradea, Säpânta, Cluj, Râsnov, Voronet, Iasi, Sf. Gheorghe, Gura Portitei...
Din vizionärile de la Mall si scrisul cronicilor pe urmä...
Din momentul când iese "Cinemagia" din tiparnitä si simt între degete tot ce-am muncit douä luni...
Din noaptea de Inviere la câte-o bisericä micä si decentä, färä puhoi de lume trendy de cartier venitä la bârfä...
Din, din, din...
Mai vrei?
Mai am.
eu zic sa-i lasam p fiekre sa fak filme cum ii duce capu, sa nu l mai dam atitea sfaturi dp margine: vor ramine acele filme kre merita sa ramina! ;)
in fond, asha cum exista filme bune & proaste in orice gen (comedii, drame, thrillere...), asha si in c priveste filmele 'minimaliste' s.cl
... doar k deocamdata (nu's cum s face), alea proaste sint mai curind 's.cl' ;)
Corect.

[Alex Leo Serban]

primesc ilustrate, scrisori sau e-mail-uri, care de la Curtea de Arges, care de la Horezu, care de la Hunedoara, Oradea, Säpânta, Cluj, Râsnov, Voronet, Iasi, Sf. Gheorghe, Gura Portitei...

aha, deci un fel d cartoline cu 'romania pitoreask'... nu poti face film cu asha cva, e bullshit
frumusetea e inexpresiva
plus k tre sa existe conflict!
asha, sa cazi p spate intr-un fel d leshin nating, 'vai c frumoasa-i tzara mea/si cit o iubesc p ea', e aiurea...

plus k e si kestie d temperament: p mine kestiile prea 'cutesy' ma indispun, ma enerveaza & fac urit! :lol:
probabil k oamenii cauta (inconstient-terapeutic) c l lipseste in viata reala; viata mea e destul d placida, suficient d confortabila & rezonabil d frumoasa (in sensu k ma inconjor d lucruri frumoase), asha k p ecran vreau mizerie, uriciune & drame!!! :P

[Pitbull]

Tolomacule.

Adicä Collins e un Vlahutä?

Imi povesteste niste poante, niste comicärii, niste STARI CONFLICTUALE, de mä pis pe mine de râs - ca aia cu camionagiul de pe lângä Cluj; sau aia cu tiganii de pe Valea Târnavelor; sau aia cu paznicul cetätii säsesti; sau, sau, sau...

[Bagheera]

Frumusetea nu doar ca este expresiva, dar in arta, foarte mult timp a fost singurul criteriu nascator de capodopere.

Uratul este gaselnita modernitatii. Ce jale e in muzica; urechea s-a obisnuit insa cu dizarmonia, cu cacofonia, si nu mai poate gusta decat acest gen de muzica care iti face capul si constiinta tandari. Pune-i un Bach omului contemporan. Va stramba din nas, se va plictisi. De ce? Pentru ca urechea lui a fost programata pentru un anumit gen de "muzica".

Frumosul nu se mai vinde bine. Femeile au ajuns sa fie considerate frumoase doar daca sunt cat mai asemanatoare scheletelor. Pleoape vinetii, coafuri de zombi, haine rupte, asta e trendul general: o oda adusa mortii ( nu reqviemul lui Mozart) o oda adusa "putreziciunii". Dar, intr-o lume din care omul l-a alungat pe Dumnezeu declarand suprem Dumnezeu e mort (sursa vietii de pana atunci murise deci) ce ar mai fi de vazut daca nu moarte?

Sigur ca Dumnezeu nu a murit atunci, dar si mai sigur este ca omul s-a sinucis in acel moment. Pentru unii lumea este urata si nu poate fi altfel si intr-adevar lumea lor este urata; a le lua acest adevar propriu este ca si cum i-ai condamna a doua oara la o viata lipsita de sens.

Frumusetea in arta aduce dupa sine misterul, taina. Renasterea l-a gasit pe om suficient de frumos pentru a-l cinsti ca pe Dumnezeu; asa zisa renastere pe care o traim acum este aceea in care omul a hotarat ca Dumnezeu e relativ asa ca oricine poate fi dumnezeu, inclusiv tanti Melus de la scara trei, totul e sa-si doreasca suficient de mult asta.

Omul imperfect, desi constient de imperfectiunea sa, nu mai poate transcende ( nu mai are catre ce ) asa ca devine din profund creator, un copiator, imitator.
Nu cred ca un astfel de om mai poate fi numit artist ci doar autor.

[Alex Leo Serban]

hm, mda: s pare k avem opinii diferite dspr arta...

revin: frumusetea NU (mai) este expresiva! pt k acea expresivitate s-a tocit, s-a consumat, e fumata... este - probabil - ideea p kre ne-o facem dspr 'perfectiune' (armonie, ekilibru, blabla), ceea c (vezi bach) ingheata: nu poti sa mai spui nimic dupa ea, e o concluzie.

'diz-armonia' moderna, in skimb, este fertila, interogativa, stimulatoare.
dar si disconfortanta - spre deosebire d confortul (facil) in kre t plonjeaza frumusetea-perfectiune. iar artistii, tocmai, NU sint cei kre copiaza retete - fie ele si 'frumos-perfecte'! -, ci aceia kre vin cu cva nou & proaspat kre surprinde complexitatea lumii.
e si o kestiune d logik elementara: UNDE sa t mai duci, dupa c ai atins perfectiunea in arta (vezi, iarasi, bach, leonardo, shakespeare...)? are, oare, vreun rost sa-i 'continui'?? n-ai putea face decit cva 2nd (3rd...) hand! asa k fiekre inceark sa mearga p alt drum, sa fak altcva... mi s pare mai onest & mai destept.

probl vine din faptu k omu contemporan e din c in c mai nevrotic, are nevoie d alt tip d arta decit aceea contemporana (diz-armonik) - doar k aceea este arta adevarata, pt k reflecta realitatea! pt fictiuni compensatoare, terapeutice, s pot incerk coelho sau prozac... ;)

'frumusetea trebuie sa aiba cva asimetric', spunea baudelaire.
uneori, frumusetea nu e ceea c credem... s mai skimba, precum moda.

si oricum, frumusetii eu ii prefer adevarul.

... pt k 'truth is beauty', cum spunea keats

ps am uitat cva: nu cre k omu contemporan nu mai asculta bach - dimpotriva, cu cit viata (& arta) devin mai dizarmonice, are nevoie d reconfortul unei muzici 'dumnezeiesti', cum zicea cioran dspr bach.
doar k - asa cum spuneam mai sus - este inutil & ridicol sa incerci, nu sa-l 'intreci' p bach (la cap compozitie, ceea c ar fi imposibil), ci kiar sa faci cva 'k el'...

[rocky]

Da, leo, aici sint de acord cu tine. O mare parte din cineastii de azi care fac filme dure sint oameni care nu au trait viata adevarata pe cont propriu, multi s-au nascut si traiesc si acum in bule de clestar, in care praful si mizeria romaniei adevarate nu ajung, sau, in cel mai rau caz, duc un trai burghez si comod. Au nevoie de mizerie in film ca sa se simta completi. Aproape ca stiu totul despre ei cind le vad filmul.
Iti garantez, daca cristi mungiu era femeie, nu facea niciodata 432. Dar probabil e bine ca l-a facut, pentru multi, filmul lui ofera acel sentiment necesar de closure, pe care alte filme l-au oferit altora.

Daca in sufletul tau si al altora nu mai intra aceste momente de sublim imi pare rau, noi, cei care continuam sa credem in frumusete si stim ca adevarul nu e intotdeauna egal cu uritenia, pentru ele traim.
Nu vreau sa regasesc mizeria si pe ecran, pentru asta exista cosul de gunoi si mopul.

Si in alta ordine de idei, ce faci cu un film ca Ghidul autostopistului galactic? N-o fi "cinema", da' e un film superb, are tot ce ti-ai putea dori intr-o dupa amiaza cind vrei sa te amuzi si sa asisti la o poveste frumoasa.
Nici nu stiu ce sa admir mai intii, povestea, personajele, scenariul, regia, efectele speciale, productia perfecta, unitatea tuturor acestor elemente, umorul nebun?

[Alex Leo Serban]

pai, frumusetea exista dja, probabil k nu ai citit atent c am scris...
doar k - azi, adik aici & acum - a veni cu 'frumuseti' e cva cautat & pare un lucru evazionist: lumea nu mai seamana cu c era inainte. unde vezi tu, oare, 'sublim'?? (adik, cf kant, un fel d 'uber'-frumusete!)

nimeni nu t impiedik sa l cauti, insa - toate ac frumuseti -, acolo unde l mai gasesti; in muzee d ex :happy:

dar nu uita un lucru: all art has been contemporary ;)

[Bagheera]

M-am gandit abia dupa ce am scris, ca postarea mea despre frumusete ar fi trebuit sa fie ori mai ampla, ori sa lipseasca cu desavarsire. :)

Motivul e ca sunt convinsa ca si Alex Leo crede acelasi lucru ca si mine altfel nu ar vorbi despre nevroza omului modern, doar ca o postare de cateva randuri nu poate sa stabileasca un vocabular comun. Par example pentru mine frumusete egal adevar. Pe de alta parte, chiar conceptul de frumusete a suferit o pervertire: ne-am obisnuit sa alergam dupa fericire, tinerete, frumusete, perfectiune genetica, nemaiputand accepta ca suferinta e singura care da sens fericirii sau asimetria poate pune in valoare simetria. Oricum, ar fi mult prea mult de vorbit si in niciun caz pe un forum.

Ma intrebam daca totusi se poate vorbi despre dramaturgia lui Shakespeare ca e frumoasa? Sau poate fi filmul frumos daca a fost inventat ca arta de omul deja nevrozat?

Cat despre arta cu siguranta ca exista o tona de definitii si inca o tona de abordari. Scopul artei? Chiar ca habar n-am. Catharsisul la greci este o forma de terapie.

Poate ne vedem la un ceai, o apa sa ii dam de cap problemei.
:)

[Alex Leo Serban]

sorry i couldn't get yr call the other day ( ;) ), i'll call u soon :)

[Mister Movie]

Nu sunt pentru frumusete si pentru un univers edulcorat, insa cinematografia romaneasca pica in extrema cealalta. Universul acestor noi regizori e unul valabil si credibil, la fel ca cel din Brasil al lui Terry Gilliam. Pentru straini e un univers exotic, dar pentru noi e unul fals. In comunismul noului val soarele e intotdeauna acoperit de nori, nu exista Mircea Cartarescu, Eliade, casete video, reclamele cu CEC, bulgarii, Star Wars, ciocolatele cu rom, Romania Literara, almanahul Anticipatia, Europa Libera, bancurile cu Bula, revista Urzica, macaraua prinsa in curtea blocului proaspat construit. Nu sunt un aparator al comunismului. Nici nu am cum, eram copil pe vremea aia, dar nu recunosc negativismul acestor filme. Stiu pe cineva care a facut avort in acele vremuri, si care era o mare admiratoare a seriei lui George Lucas. Cu cateva zile inainte a tinut sa vada Intoarcerea lui Jedi pentru un motiv foarte simplu: nu voia sa pateasca ceva inainte de a afla sfarsitul trilogiei. Iata un subiect interesant de film, poate mult mai interesant decat o analiza a comunismului. Sau poate ca asta ar fi o analiza interesanta a comunismului. Apropo, tipa a supravietuit :)

[Alex Leo Serban]

aha, deci sa-nteleg k vrei sa vezi TOATE cele enumarate d tine intr-un film dspr comunism? pai dc, dk n-ai trait comunismu k erai prea mic - k sa faci colectie d curiozitati din vremea aia? pai dc, dk oricum nu 'recunosti' comunismu & nu t intereseaza??
stii c, mai bine lasa-ne p noi, kre stim c a insemnat - si, deci, stim c era cu adevarat rau & important si c era tolerabil dar secundar - sa judekm epok respectiva... 'viata e complexa & are multe aspecte', vba lu nae c.; din ea, regizorii & scenaristii fac o selectie + un montaj = expresive/reprezentative.
un individ kre citeste 'urzik' in timp c o avorteza p una kre citeste cartarescu in comunism poate fi un banc, da nu un film...

nu ti s pare k t deranjeaza prea mult un (= singur) film & generalizezi?? in fond, nici 'mdl', nici 'marfa & banii', nici 'a fost sau n-a fost?' NU s petrec in comunism...

[Alex Leo Serban]

mai stie cinva cit a scos, pina in ac moment, filmu acesta?
gloria, cva noutati?
pt k e tipic, la noi, sa lansezi vesti sforaitoare, dupa kre sa nu revii cu date mai rezonabile... kiar sint curios sa aflu cit d 'comercial' e 'restu e tacere' - considerat, la doar o sapt d la premiera, 'un mare succes d public'!

[StefanDo]

pana duminica (inclusiv), restul e tacere avea 19.507 spectatori, iar RON-ii erau 223.166,65.

[Alex Leo Serban]

mda... subtire :(

[Pashpix]

Nae Caranfil: Restul e tacere e genul de film la care te duci la filmare cu un morcov intr-o zona usor sensibila

de Magda Barascu HotNews.ro (Duminicã, 20 aprilie 2008)

Este unul din cele mai scumpe filme facute vreodata in cinematografia romaneasca. Exclusiv cu finantare autohtona. Cel mai scump si cel mai ambitios proiect din istoria filmului romanesc.
"A face un astfel de film in Romania tine de experiment, inseamna a deschide noi orizonturi in cinematografia romaneasca, a deschide carari necunoscute, a face film de arta si de eseu", spune Nae Caranfil despre ultimul sau film, "Restul e tacere".
HotNews.ro a stat de vorba cu regizorul roman spre finalul Festivalului de film romanesc de la Londra.

HotNews.ro: De ce i-ati recomanda lui Nae Caranfil sa se duca la filmul Restul e tacere?
Nae Caranfil: Dar nu i-as recomanda sa se duca. I-as recomanda sa mai stea acasa ca se duce si-l vede prea des de cand l-a facut.

HotNews.ro: Cu ce amintiri ati ramas dupa terminarea filmarilor?
Nae Caranfil: Mie mi-au placut momente in care am reusit sa fac ceea ce mi-am propus. Pentru ca e genul de film la care te duci la filmare cu un morcov intr-o zona usor sensibila constant, deoarece secventele sunt foarte grele si nu prea stii daca o sa-ti reuseasca sau nu.Acele momente in care stiu ca ma duceam speriat rau la filmare si care pana la urma miraculos mi-au iesit sunt secventele care-mi plac si astazi cand ma uit la film. Secventele complexe, care implica un numar mare de figuranti sau miscare multa, sau reconstituire atenta a epocii, lucruri de genul asta.

HotNews.ro: De ce v-ati oprit la acest moment de inceput al cinematografiei romanesti?
Nae Caranfil: Eu nu m-am oprit. Am inceput cu acest moment. E un film pe care-l gandesc de 20 de ani, care a fost una din primele idei de scenarii pe care le-am avut ca tanar absolvent al facultatii de film. Era o epoca in care noi toti innebuneam de bucurie vazand triumfurile lui Milos Forman in America. Filme ca Ragtime, ca Amadeus, mari reconstituiri de epoca, facute cu subtilitatea si cu umorul unui regizor ceh, care venea dintr-o tara socialista si reusea acolo unde vroiam cu totii sa reusim. Asa s-a nascut oarecum, din tipul acesta de role-model, s-a nascut ideea de a face un film la inceputul anilor 1900 despre niste cineasti care se auto-inventeaza.

HotNews.ro: Care este povestea scenariului?
Nae Caranfil: E lunga. E un scenariu pe care l-am scris cand am plecat din Romania in 1988, am parasit Romania, m-am instalat la Bruxelles. Si acolo, intr-un fel de camaruta foarte mica si plina de echipament video, am inceput sa scriu acest scenariu pe care il aveam in cap mai demult, dar n-avusesem niciodata curajul sa incep sa-l scriu. Ca tanar exilat, sa spun asa, trebuia sa fac ceva, sa-mi adun curajul si sa fac ceva important.
Si atunci am inceput sa scriu acest scenariu si sa-mi reinventez Romania in care as fi vrut sa ma nasc si in care as fi vrut sa fiu cineast, pentru ca cea pe care o parasisesem era nefrecventabila, cu Ceausescu la putere, cu o cinematografie care facea filme de propaganda pe banda rulanta, nu prea aveam ce sa caut acolo.

HotNews.ro: De ce nu a prins Cannes-ul de anul trecut?
Nae Caranfil: Pentru ca nu a fost gata. Noi am terminat, daca va amintiti, la Festivalul de la Cluj, care a avut loc dupa Cannes. Filmul a venit din laborator gafaind intr-una din ultimele seri ale festivalului, proaspat scos din laborator. Prima copie, copia zero, adica aceea cu care de obicei se fac teste mai departe pentru a obtine culoarea care trebuie.

HotNews.ro: De ce conflictul dintre teatru si cinema este unul dintre elementele cheie ale filmului?
Nae Caranfil: Pentru ca asa era pe vremea aceea, teatrul era o arta respectabila, cinema-ul era o distractie de balci, iar cei care se orientau spre film erau priviti mai ales daca aveau un background cultural, erau priviti ca niste persoane care incearca o forma de prostitutie. David Wark Griffith, cel care cu cativa ani mai tarziu decat eroii nostri a facut primele capodopere ale filmului mut, Nasterea unei natiuni si Intoleranta, chiar si in acele momente, la 1915, cu acele capodopere, avea strangere de inima cand trebuia sa spuna cu ce se ocupa in viata.

HotNews.ro: Cum credeti ca va fi primit filmul la Londra?
Nae Caranfil: Eu sper ca va fi primit. Sper sa-si gaseasca la un moment dat un distribuitor si sa poata sa aiba un mic destin de film romanesc intr-o capitala cum e Londra.

- Scenariul a primit Trofeul "Martin &Rossi" la Festivalul International de Film de la Paris (1995) si Trofeul Hartley Merrill, Los Angeles (1999).
- In 2006, scenariul a castigat finantare de la CNC, unul dintre membrii juriului de atunci, criticul Andrei Gorzo, scriind intr-un text din "Litere, Arte &Idei" ca "desi nu exista, «Restul e tacere» este un film mare". Filmul a fost realizat cu un buget de 2.4 milioane de euro (cel mai mare buget al unui film romanesc din ultimii 25 de ani).
- A fost prezentat in avanpremiera la Cluj in cadrul TIFF 2007 si a inchis competitia oficiala la Locarno in acelasi an, dupa care s-a plimbat la o multime de festivaluri. "Restul e tacere" a avut cronici bune in "Hollywood Reporter" sau "Variety". - La Londra, filmul lui Caranfil a avut premiera saptamana trecuta, in ultima seara a festivalului de film romanesc Home and Away, organizat de Fundatia Ratiu si Centrul Cultural Roman.

[herbert]

adica, Nae a filmat cu morcovu' in cur cateva scene de la ultimul sau film?
asta explica unele lucruri, dar nu totul...

[Pashpix]

Nae Caranfil a primit premiul pentru scenariu la B-Est

„Voi încerca sã fac scenarii mai proaste, ca sã se vadã ºi regia”

22 APRILIE 2008 (Gândul)

„Restul e tãcere” a primit douã distincþii la recent încheiatul festival de film B-Est: cel pentru scenariu ºi premiul publicului.
„De-a lungul carierei, am fost abonat la douã premii, premiul pentru scenariu ºi premiul publicului", a declarat regizorul atunci când ºi-a primit trofeele. "Voi încerca sã fac scenarii mai proaste, ca sã se vadã astfel ºi regia", a continuat el. Într-un festival cu puþine lungmetraje în competiþie, dar în care au rulat filme ale unor foarte importanþi regizori, Caranfil a avut concurenþã serioasã. Marele câºtigãtor a fost un film coreeanului Kim Ki-duk. „Breath/Soom”, nominalizat anul trecut la Palme D’Or, a primit premiul în valoare de 8.000 de dolari, dar, se pare, nu va mai putea fi vãzut pe ecranele din România.

De altfel, acesta a fost unul din punctele tari ale festivalului bucureºtean. În cadrul lui au putut fi vãzute filme, neinteresante pentru distribuitorii români, dar celebre pe plan internaþional. Ar mai fi de amintit aici „In the valley of Elah”, pentru care Tommy Lee Jones a fost nominalizat la Oscar sau „Lust, Caution” al lui Ang Lee, care a primit anul trecut Leul de Aur la Veneþia ºi a fost nominalizat la Globurile de Aur ºi BAFTA. La documentar premiul i-a revenit unui alt film românesc, „Rãzboi pe calea undelor”, în timp ce Liviu Ciulei ºi Ioana Bulcã au primit fiecare un premiu pentru „o carierã strãlucitã”. (R.B.)

[rocky]

Nae, nu cadea in capcana!
Nu trebuie sa dai in ceilalti ca sa se vada diferenta. Stiu ca uneori pur si simplu nu se poate suporta sa vezi ca se umfla in pene diversi in gol sau aproape gol, dar macar tu fii altfel!
Stiu ca nu e fair ca unul singur sa se lupte cu armate intregi, dar filmul n-a fost niciodata o chestie plina de fair play. Nu stiu citi au ucis ca sa faca film, si daca acel film a meritat (dar merita vreun film asa ceva???), dar stiu destui care au facut niste porcarii de neimaginat cu doar citiva ani inainte doar pentru a-si vedea amaritul de proiect pe ecran si numele pe generic.
Te rog vezi-ti de ale tale, asa cum stii tu.
Despre filmul Restul e tacere, pe care intre timp l-am vazut, pot spune cu certitudine ca e mai bun ca 432. Desi nu mi s-a parut un film perfect, i-am gasit multe calitati. Iar scena filmarii cu generalii este una dintre cele mai amuzante scene pe care le-am vazut in viata mea.
Din pacate, bugetul trebuia sa fie macar dublu, cred ca diferenta ar fi contat mult. E destul de trist ca nu putem construi decoruri ca lumea pentru un proiect si trebuie sa incropim din bucatele arhicunoscute si sa tot trisam. Se vede.
Cert este ca publicul caruia crezi ca i te adresezi s-a schimbat. Mare surpriza si pentru mine, televizorul le-a schimbat gusturile. Te rog ia in calcul acest element fundamental, lucrurile nu mai sint ce erau odata si nu stiu incotro se duc. Intreaba oamenii, fii alaturi de ei, macar tu, singurul care ai cu adevarat priza la ei.
Da-le povesti bine scrise, cu umor si replici spirituale (putini stiu sa scrie asa, fiindca ori nu au spirit, ori nu au cultura necesara), cu personaje atasante, povesti simple, cu cap si coada. Pentru toti cei care ies uimiti de la filmele noului val si zic ca nu mai calca in veci la vreunul tu esti singura alternativa. Cel putin in acest moment, pina cind o sa vin si eu sau o sa vina si altii din urma, sa mai crestem un pic armata de oameni care cred cu adevarat in povesti si in arta care creeaza, nu doar oglindeste.

[Alex Leo Serban]

3 intrebari pt (inteleg) un 'tinar cineast kre vine tare din urma' (?):

1) il sfatuiesti p nae sa nu 'puna botu' la critici & stuff, sa-si vada d ale lui k sa s 'vada diferenta', pt k 'lumea filmului nu e fair' etc etc... nu ti s pare k faci exact lucrul p kre-l sfatuiesti sa nu-l fak - i.e. dai in altii k sa il ridici p el??
2) ti s pare k povestea din 'restu e tacere' e 'simpla'?
3) ti s pare k a 'crea' e mai greu decit 'a oglindi'? las k cele 2 nu s opun, pt k si 'a oglindi' implik creatie - da eu zic k e taman vitzavercea, asa cum am mai explikt-o: a crea 'ex nihilo' e mai easy, pt k nu exista termen d comparatie cu realitatea (pers kre au existat etc - deci, nu e vba d filmu lu nae aici!), in timp c a 'oglindi' cva kre s-a petrecut in realitate, la kre au fost martori f multi oameni etc (d ex comunismu, trait d tot romanu kre cum a putut), este infinit mai dificil: s va compara permanent c e p ecran cu c a trait fiekre...
deci - in a nutshell: mimesis-u e mai greu decit imaginatia, pt k a 2-a nu are d dat socoteala nimanui - decit 'armoniei artistice'!

[rocky]

Da, ai dreptate cind zici ca nu e usor nici sa oglindesti.
Nu, nu dau in altii ca sa il ridic pe nae, nu are nevoie de ajutorul meu, deloc. Poate chiar il deranjeaza atitudinea mea, asa ca probabil o s-o las mai moale. Orice autor se sustine cel mai bine singur.
Din cite ai vazut, am laudat si operele altora. Iar, cum stii, pe acest topic am comentat mai cu patos doar cind a inceput campania anti-restul e tacere, campanie pe care o consider nenecesara si plina de parti-pris.

Chiar ma gindeam ca s-a facut noul topic, cu topul ultimelor filme. Nu cred ca e corect sa afirmam ca un film e mai bun ca altele in acest mod. Fiecare dintre ultimele filme reusite are propriile sale merite, nu concureaza deloc unul cu altul.

Asa cum ai mai vazut, perceptia spectatorului (aici ma refer strict la mine) este un proces in plina miscare, poate ca miine o sa vad alte lucruri decit azi, numai prostii sint fixisti.

Ieri nu aveam stare sa comentez mai mult la nae, cred ca cele mai la obiect comentarii le-au facut spectatorii pe blogurile personale, am citit pareri foarte pertinente despre complexitatea filmului lui. Asa e, nu e un film simplu, din contra, e probabil cel mai inteligent film romanesc de dupa E pericoloso.
Modern, plin de citate si trimiteri, amestec postmodern de tonalitati, inteligenta cit cuprinde. Cel mai mult din tot filmul mi-a placut faza cu bucata de pelicula lipita, despre, la urma urmei, efectul esential al subliminalului in film. Numai pentru asta si merita toate aprecierile mele. Este in topul meu personal de secvente, alaturi de scena cu cititul scrisorii de catre helen hunt in Mai bine nu se poate.

[rocky]

De ce mai este foarte important filmul lui nae: pentru ca iti povesteste foarte uman si clar o situatie de care, daca esti scenarist, te vei lovi la nesfirsit in aceasta lume: furtul de idei.
Ca si in muzica, in film lumea se inspira, unii cu talent si masura, altii cu nesimtire strigatoare la cer, din munca altuia.

[rocky]

Atunci cind te inspiri dintr-o carte, e una. Cartea exista, autorul ei e cunoscut, iar cine stie poate face comparatie.

Cind te inspiri dintr-un scenariu e mult mai grav, pentru ca devii un mamos mai odios decit Bebe, operind un avort ilegal si neconsimtit, cu atit mai grav cu cit e posibil sa-ti insusesti fetusul si sa-l aglutinezi intr-un soi de frankenstein personal, cu care te duci la circuitul mondial de freakshow-uri.

Devii mai infect decit Bebe, caruia ii poti gasi circumstante atenuante, efectuind o crima artistica, prin care tai orice sansa a respectivului scenariu, al carui suflet l-ai furat, de a mai deveni film. Iar toti cei care iti apara furtul devin complici la aceasta crima artistica.

Paternitatea unui scenariu, desi acesta exista pe hirtie, nu e consacrata decit cind el devine film, asa ca e mult mai grav sa intrerupi acest traseu in folos personal.

[Proletar]

rocky,
vorbesti cu atata patima despre subiectul asta, incat am impresia ca ai trecut prin asa ceva, evident, ca "parte vatamata".
asa este?

[rocky]

Nu vorbesc niciodata decit despre ce cunosc personal, lucruri care pot folosi si altora. Toate aceste "asa nu", ale mele sau ale altora, dar pe care le stiu ca martor direct, pot fi un minim indreptar pentru ca altii sa fie scutiti de asemenea experiente.

Cind te gindesti cit de usor era pentru toti cei care "se inspira" sa obtina acordul autorului! Si scapau foarte simplu de toata bataia de cap, de toate comentariile si de toate supararile pe care le-au pricinuit.

[StefanDo]

E oficial, Restul e tacere = propunerea Romaniei pentru Oscar 2009.

[herbert]

E oficial, Restul e tacere = propunerea Romaniei pentru Oscar 2009.

daaaa... pre multi va "linisti" al nostru nae...

[Pauline Kael]

E oficial, Restul e tacere = propunerea Romaniei pentru Oscar 2009.

daaaa... pre multi va "linisti" al nostru nae...
In prima pagina a topicului ziceati ca v-a dezamagit. :shock: E bun si cu ce e? :huh: :? :o :sleep:

[herbert]

si propunerea m-a dezamagit. eu folosesc emoticoane foarte rar.

[Pauline Kael]

si propunerea m-a dezamagit. eu folosesc emoticoane foarte rar.
Care propunere?
Si eu la fel.
Imi place Nae Caranfil,am vazut "Asfalt tango si "E pericoloso sporgersi".E normal sa fie invidiat.Eu zic ca are sanse la Oscar daca "Restul e tacere" e in aceeasi cheie tragi-comica ,balcanica,autentica.Ar fi primul Oscar.Pentru altii nu e mare lucru.

[Pitbull]

N-o sä ia Oscarul, äia n-au sä priceapä nimic. Ce-i doare pe ei de "Independenta României"?
Dar e OK cä-l trimitem. Din partea noasträ, e o propunere onestä.

[Pauline Kael]

Si daca-l ia?

[StefanDo]

daca-l ia, il ia

[Pauline Kael]

Atunci sa-l ia.
Ca e de-al nostru...
In paranteza fie spus,desi Mungiu a luat premiul la Cannes,desi se spune ca "Restul e tacere" nu e chiar cel mai bun film al lui Caranfil,cred ca e mai bun dl.Caranfil decat dl.Mungiu.
C'est mon avis.

[Suspect de bizar]

Atunci sa-l ia.
Ca e de-al nostru...

ce criteriu ii asta??

[Pauline Kael]

Cel mai partinitor si subiectiv criteriu din cate exista: sa nu moara si capra vecinului,daca filmul nu e bun,lasa ca majoritatea de la Oscar n-au fost cine stie ce,ia sa ne imbatam cu niste apa rece,etc.

[rocky]

Ma bucur pentru nae caranfil. Desi simpla selectie aici nu inseamna nimic. ginditi-va care au fost propunerile romanesti din alti ani.
Insa eu zic ca, daca merita sa ia cineva oscarul, el e acela.
Filmul e bun si n-avem de unde sa stim pe ce gind din mintea celor care hotarasc va nimeri. Poate toate lucrurile atit de "din lumea filmului" le vor merge la suflet americanilor, care s-au lovit probabil cu totii de multe dintre ele. Plus ca umorul lui e destul de usor de receptat si translingvistic.
Plus ca ar fi frumos, ca final al "valului romanesc", sa avem si un oscar. Fara el, e asa, un pic prea politic. Un oscar cu filmul asta ar mai spala din impresia de aranjamente frantuzesti, chiar facute cu cele mai bune intentii si cea mai sincera prietenie. Si ar da un feeling de echilibru intre arta, meserie si rasplata.
Bafta!

[Pauline Kael]

Ma bucur pentru nae caranfil. Desi simpla selectie aici nu inseamna nimic. ginditi-va care au fost propunerile romanesti din alti ani.
Insa eu zic ca, daca merita sa ia cineva oscarul, el e acela.
Filmul e bun si n-avem de unde sa stim pe ce gind din mintea celor care hotarasc va nimeri. Poate toate lucrurile atit de "din lumea filmului" le vor merge la suflet americanilor, care s-au lovit probabil cu totii de multe dintre ele. Plus ca umorul lui e destul de usor de receptat si translingvistic.
Plus ca ar fi frumos, ca final al "valului romanesc", sa avem si un oscar. Fara el, e asa, un pic prea politic. Un oscar cu filmul asta ar mai spala din impresia de aranjamente frantuzesti, chiar facute cu cele mai bune intentii si cea mai sincera prietenie. Si ar da un feeling de echilibru intre arta, meserie si rasplata.
Bafta!
Excelent punct de vedere.Dincolo de micile invidii si frustrari,"cinematografistii" ar trebui sa fie uniti,concurenta vine din fapte...
Romania e o tara prea mica,dar asta nu inseamna ca nu putem spera...Publicului nu-i pasa de conceptii,rivalitati,incadrari,etichetari...

[Proletar]

ma lasa rece hei rupismele voastre balcanice.
"suntem o tara mica, dar asta nu inseamna ca nu putem spera".
nu, cinematografia romaneasca nu merita Oscarul, dupa cum nu merita nici Palme d'Or-ul.
e ca la fotbal.
faptul ca Steaua a luat cupa campionilor europeni intr-o conjunctura favorabila acum 20 de ani nu inseamna nici pe departe ca avem o fotbal mare.
faptul ca a luat Cristi Mungiu Palme d'Or-ul nu inseamna ca avem o cinematografie geniala.
avem cateva sclipiri de geniu in doi oameni, Mungiu si Caranfil. atat.
restul sunt tacere!

[Pitbull]

Päi nu stiu, da' din câte-am înteles, îl vor propune la categoria "cel mai bun FILM sträin", nu la "cea mai bunä cinermatografie sträinä" (când ajung acolo, peste vreo 30 de ani asa, îi pun sä înfiinteze si sectiunea asta).
Gata, Prolly, m-ai convins. Am sä mä rog si eu pentru el. M-am simit prea nasol dupä mizeria cu "432", si mä retractasem într-o pozitie pasiv-defensivä - dar acum îmi dau seama cä am fost meschin si las.

[Proletar]

draga Pit,

eu pun pariu ca, daca Nae Caranfil va lua un premiu de notorietate cum este Oscarul, se vor lansa discursuri de genul "inca o recunoastere a valorii cinematografiei romanesti".
se va generaliza nepermis de mult particularitatea unui talent.
raman inca la ideea ca in Romania nu s-a facut acel film cu adevarat plin de substanta, de miez, care sa te rascoleasca pana in adancul sufletului si sa te faca sa-ti pui intrebari fundamentale.
nu avem nici macar filme comerciale bune.
nu ne pricepem la comedie, nu ne pricepem la drama, nu ne pricepem la thriller, la nimic.

[Pauline Kael]

ma lasa rece hei rupismele voastre balcanice.
"suntem o tara mica, dar asta nu inseamna ca nu putem spera".
nu, cinematografia romaneasca nu merita Oscarul, dupa cum nu merita nici Palme d'Or-ul.
e ca la fotbal.
faptul ca Steaua a luat cupa campionilor europeni intr-o conjunctura favorabila acum 20 de ani nu inseamna nici pe departe ca avem o fotbal mare.
faptul ca a luat Cristi Mungiu Palme d'Or-ul nu inseamna ca avem o cinematografie geniala.
avem cateva sclipiri de geniu in doi oameni, Mungiu si Caranfil. atat.
restul sunt tacere!
Tovarase,(cu drag va spun,cred ca sunteti destul de elegant-reconciliant),
Sa facem o demonstratie si sa i se ceara inapoi domnului Mungiu premiul,ca un amant ranit care-si cere margelele de sticla inapoi...La ce avem nevoie de asa ceva?Si asa avem atatea probleme.
Fotbal mare cum avea Steaua nu mai are nimeni,e o industrie,sa nu plangem fotbalul,cine are bani,se ajuta...singur cu mana cum s-a ajutat Maradona la nu stiu ce campionat mondial in nu stiu care an.
Sclipirile de fotbal si sclipirile de geniu sunt si ele niste probleme plenare,cum ar zice Cornel Dinu .
Oscarul nu il merita Romania ,il merita alte tari,de prin Asia sau Europa(mai la Vest sau mai la Est,rusi,sau mai la Nord)dar nu de aci,nu ,daca aia au filme mai proaste si oscarizate ,barem sa nu fie si romanesti.Macar daneze.
Va pup pe obraji.
Traiasca si infloreasca scumpa noastra Republica Socialista Romania!

[Proletar]

Draga tovarasa Paulina,

spuneti-mi mie daca ar fi corect un Oscar pentru o cinematografie care are cele mai putine sali de proiectie din Europa.
o cinematografie care produce 5-6 filme submediocre pe an.
o cinematografie care nu reuseste sa aduca spectatorii in sali.
Palme d'Or-ul si Oscarul ar fi niste odorizante care, in loc sa absoarba mirosul de putregai, l-ar ascunde.

Spuneti ca mai toate tarile au luat cate un Oscar sau Palme d'Or si ca, intr-un fel, ar trebui sa ne vina si noua randul.
Pai satisfactia si onoarea ar fi fost justificate daca eram victoriosi in urma cu douazeci de ani, printre primii, nu acum, cand se mai redistribuie niste premii si la cei din fundul clasei.

[Pauline Kael]

Draga tovarasa Paulina,

spuneti-mi mie daca ar fi corect un Oscar pentru o cinematografie care are cele mai putine sali de proiectie din Europa.
o cinematografie care produce 5-6 filme submediocre pe an.
o cinematografie care nu reuseste sa aduca spectatorii in sali.
Palme d'Or-ul si Oscarul ar fi niste odorizante care, in loc sa absoarba mirosul de putregai, l-ar ascunde.

Spuneti ca mai toate tarile au luat cate un Oscar sau Palme d'Or si ca, intr-un fel, ar trebui sa ne vina si noua randul.
Pai satisfactia si onoarea ar fi fost justificate daca eram victoriosi in urma cu douazeci de ani, printre primii, nu acum, cand se mai redistribuie niste premii si la cei din fundul clasei.
Aveti dreptate sa criticati cinematografia romaneasca,si acum douazeci de ani" Reconstituirea" de exemplu punea la colt multe filme oscarizate sau nu...
Sa aruncam vina pe sistem(politic ,economic),pe neajunsuri...
Nu cred ca n-avem si noi Kusturica sau Mihalkovul nostru..(cinematografia rusa :oops: )dar nu i-a descoperit nimeni :)
Sunt foarte multe filme proaste oscarizate,straine sau nu.
Nu inteleg de ce atata inversunare.Ce solutii ati vedea?

[Proletar]

Nu e o inversunare.
Sa spunem ca sunt omul care se entuziasmeaza greu, ciufut, morocanos, pesimist, pretentios.
Nu am vazut foarte multe filme romanesti de dupa '89, dar, din atatea cate am vazut, nu pot spune ca m-a dat pe spate vreunul.
De ce sa ma raliez si eu corului ridicatorilor in slava, cand nu pot minti?
Solutii?
Nu exista solutii care sa depinda de noi sau de regizori.
Ce sa facem? Sa le dam talentul pe care nu-l au? Sa inventam o cinematografie fabuloasa? Nu vedeti ca regizorii nostri nu debordeaza de imaginatie? Sunt conventionali, rigizi, nu au acel "ceva" care sa le confere identitate. Toate filmele romanesti sunt aproape identice. Faceti vreo diferenta intre "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" si "Hartia va fi albastra"? Exista un stil diferit de filmare? Toti actorii joaca la fel. Spuneti-mi un actor puternic, cu o personalitate care sa-l faca unic. Un actor care sa duca singur un film in spate. Nu avem. Spuneti-mi un stil de regizor care sa-l scoata in evidenta pe acesta. Cum filmeaza Mungiu, la fel filmeaza si Cristi Puiu, la fel si Radu Muntean. Pentru cineva care nu se uita pe generic, intreaga productie cinematografica din ultimii ani pare a fi semnata de un singur autor.

[Pauline Kael]

Spuneti ca solutiile nu depind de regizori sau de dvs(sunteti scenarist?Complimente).
Sa inteleg ca nu sunt bani,nu exista respect etc.
Dar,de la un scenariu bun,inedit pleaca totul.Sunt oameni talentati,inteligenti in tara asta,care ar putea scrie...scriitori,nu se fac concursuri?
Regizorii,ce ar putea face? Se merge pe acelasi stil,realismul romanesc,nimic inedit..
Actorii...cei care mai sunt buni sunt scarbiti de felul in care sunt tratati,au salarii f mici,trebuie sa faca si teatru,si de altfel nu s-a gasit nici un regizor mare sa-i distribuie.Presupun ca sunt si actori tineri talentati,dar zac aruncati ca ..margaritarele la porci.Acum vreo luna citeam in presa despre o fetita din Romania aleasa din mii si mii de copii sa joace intr-un film la Hollywood.
Problema pleaca de la scenaristi,regizori,fonduri..
Saracia ,dezamagirea,lehamitea,critica neconstructiva ,asta ingroapa totul.
Dar sa stiti,ca oamenii(noi,cei din linia intai,cei de rand) au fost fericiti,s-au mai luminat putin cand tanarul regizor ,dl.Mungiu a luat acel premiu.Nu trebuie sa regretam lucrurile bune.E pacat de Dumnezeu..
Imi pare foarte rau de Cristian Nemescu.Ati putea scrie un scenariu despre :)
Da,intr-adevar e o mare problema curajul de a face inovatii,de a experimenta in Romania..Iti trebuie prea multa cultura,imaginatie,nebunie,eforturi sustinute,munca,putere de convingere,versatilitate...
Eu cred ca exista studenti la regie sau actorie f buni,dar nu-i cauta nimeni.
Iar un film bun,pleaca de la scenariu,nimeni n-a incercat in Romania,ceva subtil,metaforic,spre fantastic,nimeni n-a incercat sa se joace cu ideile..
Pana si "Tinerete fara tinerete"dupa Eliade,a fost facut de Coppola si a fost un insucces.
Poate conteaza relatiile,pilele si aici,nu chemarea,harul,daruirea :(

[Proletar]

nu regret lucrurile bune.
bineinteles ca si mie mi s-a facut pielea de gaina de emotie cand a luat cristian palme d'or.
si acum, ce trebuie sa fac?
sa vreau anul viitor un oscar de la nae caranfil?
va repet, pentru ce?
el, desigur, isi doreste premiul, e munca lui.
dar eu, ca spectator, STIU ca acest premiu nu inseamna nimic pentru cinematografia romaneasca.
nu o va face mai talentata, mai imaginativa, mai profesionista.
si apoi, ar fi culmea sa ne propunem cate un premiu mare in fiecare an.
la numarul infim de filme produse anual, ar fi un randament uluitor!

[Proletar]

apropo de imaginatie...
cand o sa faca un regizor roman un film de genul "Masinistul" (e un titlu care imi vine acum in minte), atunci jos palaria!

[Pauline Kael]

Eu am scris cu o pagina in urma,mi-ar fi placut sa fi facut un roman "Tinerete fara tinerete",al lui Eliade,nu Coppola si filmul sa fie un succes(acela n-a fost).
Nu stiu cum ar putea sa-si justifice regizorii ,analog,scenaristii lipsa de imaginatie si implicare,poate ar spune ca nu sunt...bani.
Despre C Nemescu ce spuneti?

[StefanDo]

ca sa se faca in romania un film ca masinistul, un actor ar trebui sa fie suficient de motivat ca sa slabeasca 25 de kilograme ;) la noi actorii nu sunt motivati nici macar sa-si faca cercetarea ca lumea. Cand citesti ca Heath Ledger a stat o luna intr-un hotel mancand te miri ce, izolat de tot si toate, numai ca sa-si gandeasca Joker-ul, incepi sa-ti pui niste intrebari. Multi, mult prea multi dintre actorii nostri nici macar nu-si dau seama ca nu mai sunt la teatru cand aud "Motor!" ;)

[Proletar]

Cristian Nemescu a reusit performanta unui film de doua ore si jumatate care nu te lasa sa te plictisesti.
E o munca enorma acolo.

[Pauline Kael]

ca sa se faca in romania un film ca masinistul, un actor ar trebui sa fie suficient de motivat ca sa slabeasca 25 de kilograme ;) la noi actorii nu sunt motivati nici macar sa-si faca cercetarea ca lumea. Cand citesti ca Heath Ledger a stat o luna intr-un hotel mancand te miri ce, izolat de tot si toate, numai ca sa-si gandeasca Joker-ul, incepi sa-ti pui niste intrebari. Multi, mult prea multi dintre actorii nostri nici macar nu-si dau seama ca nu mai sunt la teatru cand aud "Motor!" ;)
Va rog...
Ce salariu are Bale in "Masinistul "si Heath in Joker???
Raspuns.....
Ce salarii au romanii?
Comparatia e putin disproportionata.Sunt si actori buni,si nu ma refer la aia care isi platesc" talentul".

Proletar a scris:
Cristian Nemescu a reusit performanta unui film de doua ore si jumatate care nu te lasa sa te plictisesti.
E o munca enorma acolo.

Pacat,mare pacat...
Dar spunetati ca toti filmeaza la fel,pana si scenariile sunt despre noi ,romanii,cat de ingrozitori,etc...
Nu se poate alege alta tema?

[Proletar]

ca sa se faca in romania un film ca masinistul, un actor ar trebui sa fie suficient de motivat ca sa slabeasca 25 de kilograme ;) la noi actorii nu sunt motivati nici macar sa-si faca cercetarea ca lumea. Cand citesti ca Heath Ledger a stat o luna intr-un hotel mancand te miri ce, izolat de tot si toate, numai ca sa-si gandeasca Joker-ul, incepi sa-ti pui niste intrebari. Multi, mult prea multi dintre actorii nostri nici macar nu-si dau seama ca nu mai sunt la teatru cand aud "Motor!" ;)

sau De Niro, in "Raging Bull" si "Incoruptibilii".

[Proletar]

Pacat,mare pacat...
Dar spunetati ca toti filmeaza la fel,pana si scenariile sunt despre noi ,romanii,cat de ingrozitori,etc...
Nu se poate alege alta tema?

Pai cum sa se aleaga alta tema daca regizorii nostri au prostul obicei de a-si scrie singuri scenariile?
Pentru ei scenaristii nu exista.
Exista doar ei si filmele lor "de autor".

[Pauline Kael]

Orgoliul vine din prostie,deci prostia duce la insucces.
Si cum au inceput sa intre la Medicina refuzatii cu 3 si 4 ,nu ne mai miram ca regizorii si actorii sunt aceia care mimeaza mai bine,simuland succesul.

Un regizor bun cauta si in gaura de sarpe,intr-o carte veche,in orice,si isi cauta cei mai buni scenaristi,e in folosul tuturor.
Dar probabil acei regizori nu sunt in stare decat sa ilustreze ideile lor,ale altora sunt prea...grele:)

[Picasa2]

ca sa se faca in romania un film ca masinistul, un actor ar trebui sa fie suficient de motivat ca sa slabeasca 25 de kilograme ;) la noi actorii nu sunt motivati nici macar sa-si faca cercetarea ca lumea. Cand citesti ca Heath Ledger a stat o luna intr-un hotel mancand te miri ce, izolat de tot si toate, numai ca sa-si gandeasca Joker-ul, incepi sa-ti pui niste intrebari. Multi, mult prea multi dintre actorii nostri nici macar nu-si dau seama ca nu mai sunt la teatru cand aud "Motor!" ;)

cu siguranta ca daca si unii dintre actorii mostri ar fi platiti in sute de mii/ milioane de USD ar fi si ei MAI motivati sa slabeasca! :D
eu as fi. tu nu?!

eu cred ca ai nostri actori sunt destul de motivati, de potentialul lor incert, de gusturile noastre frivole si nu in ultima instanta de certa pasiune pentru ceea ce fac.

eu am ajus in stadiul in care ma intreb pentru cine se face filmul in tara asta? cine, unde, cum si cand a "strecurat" ruptura asta intre ceea ce se filmeaza si ceea ce se doreste a viziona? unde, cine, cum si cand l-a pierdut pe celalalt, cine a creat zidul dintre actor si spectator?! chiar este real acest zid?! hm... tu ce zici?!

[transilvana]

Nu e o inversunare.
Sa spunem ca sunt omul care se entuziasmeaza greu, ciufut, morocanos, pesimist, pretentios.
Nu am vazut foarte multe filme romanesti de dupa '89, dar, din atatea cate am vazut, nu pot spune ca m-a dat pe spate vreunul.
De ce sa ma raliez si eu corului ridicatorilor in slava, cand nu pot minti?
Solutii?
Nu exista solutii care sa depinda de noi sau de regizori.
Ce sa facem? Sa le dam talentul pe care nu-l au? Sa inventam o cinematografie fabuloasa? Nu vedeti ca regizorii nostri nu debordeaza de imaginatie? Sunt conventionali, rigizi, nu au acel "ceva" care sa le confere identitate. Toate filmele romanesti sunt aproape identice. Faceti vreo diferenta intre "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" si "Hartia va fi albastra"? Exista un stil diferit de filmare? Toti actorii joaca la fel. Spuneti-mi un actor puternic, cu o personalitate care sa-l faca unic. Un actor care sa duca singur un film in spate. Nu avem. Spuneti-mi un stil de regizor care sa-l scoata in evidenta pe acesta. Cum filmeaza Mungiu, la fel filmeaza si Cristi Puiu, la fel si Radu Muntean. Pentru cineva care nu se uita pe generic, intreaga productie cinematografica din ultimii ani pare a fi semnata de un singur autor.

ba s-avem iertare, nu e deloc asa. Pentru cunoscatori, e o diferenta de la cer la pamint. Stilul lui Mitulescu e cu totul altceva decit stilul lui Cristi Puiu care nici nu se compara cu Porumboiu de pilda. N-am vazut Boogie deci nu pot comenta prea mult stilul lui Muntean. Dar zau mi se pare ca nu seamana cu Mitulescu, defel.

[Proletar]

ba s-avem iertare, nu e deloc asa. Pentru cunoscatori, e o diferenta de la cer la pamint. Stilul lui Mitulescu e cu totul altceva decit stilul lui Cristi Puiu care nici nu se compara cu Porumboiu de pilda. N-am vazut Boogie deci nu pot comenta prea mult stilul lui Muntean. Dar zau mi se pare ca nu seamana cu Mitulescu, defel.

Ei, nu e chiar "o diferenta ca de la cer la pamant", sa fim seriosi.
Uite, eu as fi curios daca s-ar face urmatorul experiment: sa fie difuzate intr-o zi, unul dupa altul, toate filmele regizorilor "noului val", cu exceptia lui Caranfil.
Eu sunt convins ca nici nu v-ati da seama cand se termina unul si incepe celalalt.

[transilvana]

.
Eu sunt convins ca nici nu v-ati da seama cand se termina unul si incepe celalalt.[/quote]

sa fim seriosi, dar sa nu exageram. Mie mi se pare de exemplu ca Puiu e cerebral si analitic, chiar si atunci cind e visceral (tocmai asta da forta extraordinara a filmelor lui - ma mir foarte ca l-ai "sarit" la enumerarea adevaratelor valori de-sine-statatoare ale cinemaului romanesc) pe cind Porumboiu e intuitiv, chiar instinctual. Mungiu e foarte preocupat sa extraga emotia si autenticitatea din text, pe cind Mitulescu et comp (Mustata de pilda) sint mai aplecati spre experimentul formal. Deci nu prea vad cum am putea sa-i confundam? asta ca sa nu mai vorbesc de interesele personale ale fiecaruia care definesc un anumit tip de lume, un anumit gen de umor, anumite preferinte in relatia cu realitatea etc etc etc

[Proletar]

nu stiu, eu am sentimentul ca vad acelasi film.
unul lung, care nu ma face nici sa rad, nici sa plang, nici sa casc, nici sa raman uluit dupa ce-l vad.
nu stiu de cerebral, de instinctual, de experiment formal.
vad pe ecran cand imagini prea intunecate, cand sonor prost, cand replici fortate, cand secvente inutile si stupid de lungi, cand stangacie in jocul actoricesc...
in fine...

[transilvana]

nu stiu, eu am sentimentul ca vad acelasi film.
unul lung, care nu ma face nici sa rad, nici sa plang, nici sa casc, nici sa raman uluit dupa ce-l vad.
nu stiu de cerebral, de instinctual, de experiment formal.
vad pe ecran cand imagini prea intunecate, cand sonor prost, cand replici fortate, cand secvente inutile si stupid de lungi, cand stangacie in jocul actoricesc...
in fine...

pai asta e trist. imi pare sincer rau. poate nu vorbim despre aceleasi filme.

[Proletar]

nu stiu, eu am sentimentul ca vad acelasi film.
unul lung, care nu ma face nici sa rad, nici sa plang, nici sa casc, nici sa raman uluit dupa ce-l vad.
nu stiu de cerebral, de instinctual, de experiment formal.
vad pe ecran cand imagini prea intunecate, cand sonor prost, cand replici fortate, cand secvente inutile si stupid de lungi, cand stangacie in jocul actoricesc...
in fine...

pai asta e trist. imi pare sincer rau. poate nu vorbim despre aceleasi filme.'

ba vorbim despre aceleasi filme.
filme care prezinta, fara deosebire, aceeasi Romanie soioasa, intunecata, mohorata.
vreau sa vad o poveste de dragoste emotionanta, o comedie spumoasa, un film politist inteligent, o drama care sa-mi rupa sufletul.
vreau sa vad si eu un "Zerkalo" romanesc, un "Desperado", un "Some like it hot", un "Seven", un "Decalog"...si apoi sa vorbim de cerebrali, analitici, intuitivi si nu mai stiu eu cum...

[transilvana]

ba vorbim despre aceleasi filme.
filme care prezinta, fara deosebire, aceeasi Romanie soioasa, intunecata, mohorata.
vreau sa vad o poveste de dragoste emotionanta, o comedie spumoasa, un film politist inteligent, o drama care sa-mi rupa sufletul.
vreau sa vad si eu un "Zerkalo" romanesc, un "Desperado", un "Some like it hot", un "Seven", un "Decalog"...si apoi sa vorbim de cerebrali, analitici, intuitivi si nu mai stiu eu cum...[/quote]

i-am numit cerebrali, analitici, intuitivi si mai stiu eu cum pentru ca am vrut sa ma exprim un pic mai clar in ceea ce priveste "diferenta" dintre stiluri. Adjectivele astea n-au absolut nici o legatura cu genurile pe care le mentionezi. De exemplu, o comedie pate fi spumoasa si analitica in acelasi timp (vezi Woody Allen). Sincer, la capitolul "drame care sa rupa sufletul" simt ca cineastii romani si-au facut datoria. Comedia e un gen atit de legat de specificul cultural incit chiar nu imi doresc sa vad un "Some Like it Hot" romanesc. prefer sa vad comedii romanesti bazate pe umor specific romanesc (ca de pilda A fost sau n-a fost). De acord cu tine in ceea ce priveste thrillerul/filmul politist si povestile de dragoste. Dar, din nou, cred ca ar trebui sa luam in cosiderare ca nu sintem americani sau francezi sau danezi. Deci nu vom face thrilleruri americane, romance-uri frantuzesti ori drame existentiale daneze (desi repet la ultimul capitol stam bine). Ale noastre vor fi romanesti si vor avea un specific romanesc. Ceea ce eu cred ca e foarte bine. Mie una mi se pare ca filmele de Hollywood au un "specific american" care ma plictiseste si ma enerveaza.

[Proletar]

Mie una mi se pare ca filmele de Hollywood au un "specific american" care ma plictiseste si ma enerveaza.

Intr-o vreme, aveam aceeasi senzatie.
Insa trebuie sa recunoastem ca unele productii hollywoodiene sunt fara cusur si din punct de vedere artistic.
Nu ai ce sa le reprosezi celor de acolo. Oamenii sunt meseriasi.
Ceea ce ma mira si admir la ei este faptul ca, desi traiesc intr-o cultura aparte, reusesc sa se faca foarte bine intelesi oriunde in lume.

[transilvana]

hmmm. oamenii sint meseriasi in ceea ce stiu sa faca, si au perfectionat la scara industriala. Dar altceva nu prea stiu. La capitolele subtilitate, subtext, rafinament, provocare, personalitate stau prost. Cele mai bune filme americane sint, dupa parerea mea, cele independente, care incearca s-o rupa putin cu "meseria" si sa incerce ceva mai riscant.

Oricum, imi pun serios intrebarea daca toata lumea intelege filmele americane pentru ca au valoare universala sau pentru ca am vazut asa de multe si ne-am obisnuit asa de tare sa gindim ca "asa se fac filmele" incit ni se pare ca asta e standardul. Personal cred in puterea educatiei si cred ca omu' poate fi invatat si obisnuit sa aprecieze diverse lucruri ca fiind de valoare. De asta mi se pare important sa facem filme ca romanii, mai ales acum ca exista un val de simpatie si atentie internationala pentru cinemaul nostru. Fiindca asta ne da posibilitatea extrem de rara de a spune ceva diferit intr-o lume plina-ochi cu un alt fel de exprimare, dominant si standardizat.

[rocky]

Daca a luat oscarul asa o prostie precum Crash, nu vad de ce n-ar avea sanse si un film infinit mai bun, care din intimplare e romanesc.
Nu inteleg, draga proletar, de ce intri pe forum daca esti asa depresat? Ce rost are? Ia mai bine un prozac sau ceva.
Nu filmul romanesc merita oscarul, ci nae. Ba il merita chiar si mungiu, de ce nu, chiar daca eu nu sint chiar asa mare fan al filmului lui.
Ba il merita si radu muntean, care din pacate nici n-a fost selectat pentru a fi trimis.
Il merita si Nemescu, dar era limpede ca n-avea nici o sansa data fiind tema filmului.
Il merita si puiu, evident, care ma si mir ca nu l-a luat.
Nu-i nimic daca nu il ia nae anul asta, poate il ia cu celelalte proiecte, ca acum are liber la finantare. Sistemul cnc este o oroare pentru cei care nu sint abonati, dar pentru cei citiva fericiti este o binecuvintare. Iar nae este unul dintre ei. Asta si valideaza sistemul de fapt, prezenta unora ca el.
Insa el merita, ani de zile a avut idei si proiecte si chef de lucru si n-a avut cu cine si cu ce bani. Si sa nu uitam niciodata, nimeni in film nu e singur, trebuie apreciat si producatorul lui, fara de care nae n-ar fi facut asa de multe si de bune.
E valabil pentru toti, atunci cind vorbim de cineastii nostri, sa nu-i uitam pe cei care-i asista la greu si apoi se retrag in umbra.

Fiind unul dintre cei care construiesc de vreo 18 ani in tara asta, cu fundatii solide si corecte, i-am trimis de multe ori la plimbare pe cei negativisti sau care voiau s-o ia pe scurtatura sau sa traga tepe. Asa ca nu pot fi deloc de acord cu atitudinea asta negativista. Daca tara asta nu s-a prabusit inca, e si meritul meu si al altora ca mine. Asa ca inceteaza cu prostiile, nu-mi spune ca inceputul meu de gastrita sau faptul ca am slabit cite 10 kile la un proiect nu inseamna nimic, fiindca toate au ramas in urma mea, cite o caramida bine pusa la temelie.

Romania e o tara care musteste de viata, e incontrolabila, oribila si superba in acelasi timp, era normal sa se nasca oameni care sa vrea sa o transpuna in film. Din pacate, de multe ori fara stiinta pe care aceasta materie prima ar fi meritat-o. Dar vom ajunge si acolo, inceputul a fost facut. Fiindca, daca n-o facem noi, or sa ia multe oscaruri cu subiecte din romania altii. Simplu ca buna ziua. E nevoie sa o facem noi si sa credem in noi.

Acestea fiind zise, bafta lui nae, sa fie cel putin nominalizat. Tot ar fi ceva.

[Picasa2]

Nu ai ce sa le reprosezi celor de acolo. Oamenii sunt meseriasi.
Ceea ce ma mira si admir la ei este faptul ca, desi traiesc intr-o cultura aparte, reusesc sa se faca foarte bine intelesi oriunde in lume.

si asta se intampla pentru ca ei nu au nimic de spus, si nici daca prin absurd ar avea n-ar fi vreodata capabili sa o faca! e foarte usor sa te faci inteles in imagini optimiste cu actori frumosi promovand aceleasi "issue" (ca sa folosesc un termen de-al lor) consumiste, de cand lumea!

cinematografia lor are succes pentru tocmai pentru ca ea se adreseaza majoritatii troglodite a planetei. ma rog, poate punctul meu de vedere, cel al omului care nu priveste filmul numai ca pe-o distractie e gresit. cu cat ma gandesc mai mult cu atat realizez ca unele filme, majoritatea chiar, sunt doar intentii bine disimulate de manipulare.

[Proletar]

draga rocky,

dar ce, daca sunt depresiv, n-am voie sa ma manifest pe forum? :)
creati-mi voi, cu argumente, motive de optimism si eu merg in intampinarea voastra.

[Proletar]

@picasa2

pai stai un pic.
si noi vrem sa fim comerciali, cu filmele noastre.
vrem sa fie vandute in intreaga lume, sa aduca spectatori, trogloditi sau nu, dar numai sa fie vandute.
si regizorii romani, impreuna cu producatorii si distribuitorii, se uita atenti la cifrele de audienta si incasari.
ori sictirim filmele comerciale americane, ori vrem sa fim si artisti, si comerciali.
sa se hotarasca ce vor!

[Proletar]

si pentru ca tot mai am ceva de comentat...

spuneau criticii ca filmul lui Cristian Nemescu te trimite cu gandul la "scoala ceha".
tare as vrea sa prind vremea cand despre un film de prin Europa sau aiurea se va exclama laudativ: "Dom'le, filmul asta pare desprins din scoala romaneasca!"...

[StefanDo]

dear, cand tot mai ai ceva de comentat, exista butonul edit ;)
chiar asa, trei posturi la rand?!?

deprimatule! :lol: