PDA

View Full Version : Sergiu Nicolaescu - Tunarul no. 1 al filmului romanesc!


Pages : 1 2 [3] 4

halebardul
12 Mar 2009, 11:07
Si eu cred ca Mihai Viteazul merita sa castige cel putin un Oscar. Nu e cu nimic mai prejos decat un Braveheart, de exemplu, care a luat 5 Oscaruri!
:lol:
Eu cred ca si "Osanda" e un film de Oscar!
:lol:
un anume OSCAR tot ar merita Nicolaescu
http://en.wikipedia.org/wiki/Out_of_School_Care_and_Recreation

sau un Oscar de la Hoya, suparat.

Pashpix
17 Mar 2009, 15:11
Exclusiv – Sergiu Nicolaescu pregateste „Mihai Viteazul” in format blu-ray

Bogdan Tiberiu Iacob (16 Martie 2009)

Sergiu Nicolaescu a declarat pentru Q Magazine ca transferul digital in high-definition al peliculei "Mihai Viteazul" se va baza pe negativul filmului, pe care il detine, „deoarece acesta reprezinta maximum de calitate pe care ne putem baza".
Cineastul spune ca intentioneaza, cu acest prilej, sa reconditioneze profund atat imaginea, cat si sunetul filmului, pentru a deveni dolby surround, dupa ce acesta a mai suferit o schimbare, acum cativa ani, in Germania, pentru a fi transformat din mono in stereo. „Firma mea, Cine TV, va colabora in acest sens cu o companie straina specializata in transfer digital, fie din Germania, fie din Ungaria, urmeaza sa ma decid curand. In mod cert va fi primul film romanesc lansat pe blu-ray, pentru ca sunt putine filme romanesti care au garantia ca isi vor recupera costurile, destul de mari, pe care le presupune o asemenea operatiune. Cred ca lansarea va avea loc peste circa un an, intrucat reconditionarea inghite timp, iar eu am lansat, oricum, recent, multe dintre filmele mele in format DVD, cu ajutorul unui trust de presa, deci vreau sa las un anumit interval de timp intre lansarile in formate diferite, pentru a nu se simti frustrati cumparatorii de DVD-uri".

Azi, „Mihai Viteazul" ar costa o suta de milioane de dolari

Regizorul spune ca are in vedere si alte productii ale sale pentru formatul high-definition, incepand cu cele mai spectaculoase, precum „Nemuritorii", „Dacii" sau seria cu Moldovan. El sustine ca „niciodata, in Romania nu se va mai face un film precum Mihai Viteazul, pentru ca, din estimarile mele, azi ar costa vreo suta de milioane de dolari ca sa il turnezi, ganditi-va ce inseamna sa lucrezi cu sute de actori, 5.000 de figuranti, costume de epoca, armuri, tunuri, castele samd... Or, banii astia nu cred ca se vor mai gasi vreodata. E drept, productia nu m-a costat atatia bani, efectiv, dar erau alte vremuri, in care puteai folosi soldati in termen drept figuranti samd. Poate va veni timpul cand cineastii romani vor avea la indemana efecte speciale pe computer, dar acestea nu vor egala niciodata scenele reale de lupta." Nicolaescu mai spune ca, peste toate cele, filmul a mai avut si „defectul" ca nu i-a placut lui Ceausescu, „pentru ca acesta nu se regasea in personajul principal, asa ca a aplicat metoda lui favorita, atunci cand nu ii placea un film: a ordonat sa se faca un alt Mihai Viteazul, mai pe gustul lui, asa nascandu-se Buzduganul cu trei peceti... Si asta s-a mai intamplat de cateva ori dupa aceea". In prezent, cineastul pregateste o noua superproductie, care se va turna in Republica Moldova si care il va plasa pe Nicolaescu in cercul extrem de restrans al regizorilor care au lucrat dupa varsta de 80 de ani, precum sir Richard Attenborough, Franco Zefirelli, Alain Resnais ori Sidney Lumet.

halebardul
17 Mar 2009, 15:41
In prezent, cineastul pregateste o noua superproductie, care se va turna in Republica Moldova si care il va plasa pe Nicolaescu in cercul extrem de restrans al regizorilor care au lucrat dupa varsta de 80 de ani, precum sir Richard Attenborough, Franco Zefirelli, Alain Resnais ori Sidney Lumet.
Varsta de 80 de ani fiind singurul lucru comun.
Au mai filmat si altii dupa 80 dar daca nu-i stie lumea cum sa-i citeze? Si uite-asa te trezesti in compania marilor valori :)

Disciple
17 Mar 2009, 20:33
[. El sustine ca „niciodata, in Romania nu se va mai face un film precum Mihai Viteazul, pentru ca, din estimarile mele, azi ar costa vreo suta de milioane de dolari ca sa il turnezi, ganditi-va ce inseamna sa lucrezi cu sute de actori, 5.000 de figuranti, costume de epoca, armuri, tunuri, castele samd...

Pai si daca era asa anti-comunist precum se pretinde de unde a facut rost de asemenea decoruri,figuranti si recuzita??? :lol:

Pashpix
20 Mar 2009, 18:33
Elena Gheorghe, pe calul lui Sergiu Nicolaescu

Andreea Marinescu (EVZ)

La filmările pentru videoclipul piesei pe care o va prezenta la Eurovision, reprezentanta României, Elena Gheorghe, a urcat pe acelaşi cal pe care l-a folosit şi celebrul regizor Sergiu Nicolaescu în filmul „Orient Expres”. Videoclipul piesei „The Balkan Girls”, în regia lui Dragoş Buliga, s-a filmat săptămâna trecută şi este un clip de imagine, în care Elena şi-a propus să arate cât mai bine. Clipul va fi lansat pe posturile de televiziune în mai puţin de o săptămână. Filmările, care au durat peste 15 ore, au fost făcute în comuna 1 Decembrie, pe podurile metalice dezafectate care trec peste râul Argeş, şi în clubul bucureştean The Silver Church.

Pashpix
30 Mar 2009, 17:36
SERGIU NICOLAESCU N-A VRUT SĂ STINGĂ LUMINA (Gândul)

Regizorul Sergiu Nicolaescu şi cântăreţul Johnny Răducanu s-au declarat împotriva evenimentului “Ora pământului”, prin care peste miliard de oameni din peste 60 de ţări şi 1000 de oraşe au stins în mod simbolic lumina sâmbătă seară, la ora 20:30, pentru a petrece un ceas în beznă. „Nu mă interesează astfel de campanii. Să-mi dea un motiv plauzibil pentru care să sting lumina. Mai bine, cei care fac astfel de campanii s-ar ocupa cu strânsul gunoiului de pe străzi”, a spus Răducanu, completat şi de senatorul Nicolaescu: "Îmi pare rău, dar nu inventăm focul acum. Nu mă dau înapoi de la lumea pe care au cucerit-o atâtea civilizaţii".

Pashpix
07 May 2009, 11:45
PROLIFIC Noua producţie a regizorului Sergiu Nicolaescu va fi „Poker“, o comedie în care vor juca George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Florin Piersic, Dorel Vişan şi Jojo

Joacă pe cartea râsului „Poker“

Filmul, al cărui scenariu este semnat de Adrian Lustig, va fi lansat în această toamnă, înainte de alegeri

Sergiu Nicolaescu filmează o comedie. „De la Nea Mărin a trecut ceva vreme. Cât timp îmi va merge capul şi voi sta drept, voi face filme”, mărturiseşte pentru Gândul Sergiu Nicolaescu. Mai mult, regizorul în vârstă de 79 de ani, care revine pe marile ecrane cu drama documentară “Carol I”, ce va fi lansată pe 9 mai, spune că are în plan să scoată şi o comedie.

“Eu fac filmele ca americanii, cu profesionalism şi ritm. Aşa că, e timpul pentru o comedie. De la Nea Mărin miliardar a trecut ceva vreme”, mai spune Nicolaescu. Scenariul e deja scris şi îi aparţine lui Adrian Lustig – e cel al piesei “Poker”, care se joacă la Teatrul de Comedie. “Textul e foarte actual şi e un subiect bun”, povesteşte regizorul care crede că va păstra acelaşi nume şi pentru film. “Pelicula va surprinde realitatea noastră de toate zilele dar nu voi face politică”, spune Nicolaescu. Filmul, care va fi produs de Media Pro, îi va avea în distribuţie pe George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Dorel Vişan, Florin Piersic şi Jojo. Cu “Poker” , Sergiu Nicolaescu speră să-i aducă în cinematografe pe români. “Dacă un film ca “Supravieţuitorul” a adus în săli 26.000 de spectatori, iar “Orient Express”, care a fost un film de artă, - 60.000, sper că o comedie să facă peste ce-a realizat “Supravieţuitorul”. Cifrele sunt mici şi nu se compară cu cele înregistrate de alte producţii semnate de Nicolaescu. Regizorul rememorează succesele de casă pe care alte producţii de ale sale – “Mihai Viteazul” şi “Nea Mărin Miliardar” – le-au înregistrat: “ 4 milioane de spectatori în sălile de cinema, fiecare.”. El spune că astăzi nu se mai poate vorbi de profit în cinematografie.”Producătorii pierd bani şi o ştiu de la început”, mai zice Nicolaescu.
Cu toate acestea, el încă regizează şi joacă în filme. Astfel, cea mai recentă producţie, care îi poartă semnătura, va fi lansată în această săptămână. E vorba de “Carol I”, un documentar istoric produs de Media Pro Pictures, ce marchează o premieră în cinematografia românească – acelaşi actor joacă la vârste diferite acelaşi personaj în două filme distincte – Sergiu Nicolaescu în rolul regelui Carol I atât în “Pentru patrie” (1977) şi “Carol I” (2009). „L-am jucat pe Carol de două ori, povesteşte Nicolaescu. La 45 de ani, în „Pentru Patrie”, şi la 75 de ani, în această docu-dramă. I-am jucat vârstele în momentul în care şi eu aveam aproximativ aceeaşi ani. Fără doar şi poate am mai mult de dat decât atunci, în 1977, când am filmat alături de 2.000 de oameni , zi şi noapte, timp de două săptămâni. Am reuşit să creez cu acelaşi efort, sper ca şi rezultatele să fie aceleaşi”, a mai spus actorul – regizor. Pentru acest proiect, filmările au început în august 2008, la Peleş, şi au durat două săptămâni. Regizorul venea după o intervenţie chirurgicală pe creier suferită în urmă cu câteva luni. Ulterior avea să povestească deschis despre cea mai dificilă perioadă din viaţa sa: la 78 de ani a reînvăţat să vorbească, să meargă şi să scrie. În acest context, au fost voci care au declarat că „Supravieţuitorul” va marca finalul carierei regizorale. Dar n-a fost aşa. Câteva luni mai târziu, Nicolaescu a demarat filmările la „Carol I”, un proiect câştigat la Centrul Naţional al Cinematografiei în 2006, pentru care regizorul s-a documentat 2 ani.

377.572
de euro a costat producerea acestui documentar care îi include în distribuţie, alături de Sergiu Nicoleascu, pe Răzvan Vasilescu, Geo Dobre, Cristian Moţiu şi pe actriţa Andreea Măcelaru Şofron, interpreta rolului Principesei Maria.

diana.marcu@gandul.info

civica65
08 May 2009, 19:54
Şi revista "România Mare" aminteşte în ultimul număr de proiectele marca Sergiu Nicolaescu.

"Apropo de filme: când are de gând Sergiu Nicolaescu să înceapă filmarile la ,,Candele de zăpadă,,? Îi reamintim că scenariul respectiv e premiat de Ministerul Culturii, care a alocat 30 de miliarde de lei vechi. Sau poate că regizorul a folosit banii pentru alte filme, mai ştii?"

halebardul
10 May 2009, 22:52
Şi revista "România Mare" aminteşte în ultimul număr de proiectele marca Sergiu Nicolaescu.

"Apropo de filme: când are de gând Sergiu Nicolaescu să înceapă filmarile la ,,Candele de zăpadă,,? Îi reamintim că scenariul respectiv e premiat de Ministerul Culturii, care a alocat 30 de miliarde de lei vechi. Sau poate că regizorul a folosit banii pentru alte filme, mai ştii?"

asta nu e premiu, e finantare.
dar fiind vorba de rrromaniamarrre, nu mai conteaza.
E premiu, da, nu va enervati!!!
Cand veniti sa va luati si coronita?

Pashpix
15 May 2009, 12:38
Adevărul găzduiește un interviu destul de interesant cu directorul TNB, actorul Ion Caramitru. Reiau un pasaj care se referă la revoluția din 1989 și Sergiu Nicolaescu.

„Revoluţia anticomunistă a fost deturnată”

- Aţi spus relativ recent că Revoluţia nu s-a terminat...

- Am spus că Revoluţia la care am participat eu nu a reuşit. Aia la care a participat Sergiu Nicolaescu a reuşit... Revoluţia anticomunistă la care eu am participat a fost denaturată, practic deturnată. Dacă facem un arc de cerc între ceea ce s-a întâmplat în 1990 şi ceea ce s-a întâmplat acum patru ani, atunci când domnul Băsescu a câştigat Preşedinţia, nu avem prea multe de comentat. Replica cu care Băsescu a câştigat în faţa lui Năstase a fost celebra vorbă – „Ce păcat că poporul ăsta trebuie să aleagă între doi comunişti!”. El însuşi a anunţat că tot comunismul e la putere. Cu asta a câştigat în faţa lui Adrian Năstase, dar asta a bătut în cuie faptul că nu s-a schimbat nimic. Replica cu care Constantinescu a câştigat în faţa lui Iliescu este aceea cu „Credeţi în Dumnezeu?”. Este opera mea. Mărturisesc că am fost străfulgerat de un gând bun.

Judex
15 May 2009, 14:16
Si eu cred ca au fost mai multe revolutii in 1989 !
In functie de cate grupuri de interese au existat, fiecare a facut propria lui revolutie.
Deci a fost sau n-a fost?

civica65
15 May 2009, 22:35
Vorbeam zilele trecute despre faptul ca Romania Mare a amintit de faptul ca proiectul "Candele de zapada", dupa un scenariu de Corneliu Vadim Tudor, a fost momentan abandonat de domnul Sergiu Nicolaescu. Ulterior am constatat ca atacurile la adresa regizorului continua si in "Tricolorul". O mica "intepatura" subtila vine tocmai din condeiul lui Grid Modorcea, care de obicei nu mai conteneste cu laudele la adresa cunoscutului cineast.

CATEVA CITATE

G. JIANU: "După lansarea în urmă cu o lună, la TVR, a aşa-zisei Doamne a României, Margareta Duda-Mura, hop şi lansarea filmului "Carol I". S-a pus problema de ce Sergiu Nicolaescu, de profesie tehnocrat, cochetînd cu regia şi actoria, nu toarnă pelicula „Candele de zăpadă”, pentru care a primit fondurile necesare. Această mataforă inefabilă a fost creată, fireşte, de poetul sublim Corneliu Vadim Tudor. Justiţiarismul ne obligă să precizăm că Sergiu Nicolaescu este monarhist mascat, deşi s-a dat republican la ceremonia de reînhumare la Curtea de Argeş a craidonului Carol al II-lea. Aşa se face că, taman în ajun de 10 mai, ziua monarhiei, Sergiu Nicolaescu lansează filmul „Carol I”, fără întîrziere, în care chiar domnia-sa deţine rolul fostului monarh venetic, realizînd că-i seamănă la faţă şi la caracter şi vrînd să fie o propagandă mascată şi un preludiu pentru accederea blestematei monarhii la putere. A sărutat chiar mîna Tribunului într-o împrejurare. A fost sărutul lui Iuda. N-are sînge de român, cu toate că vrea să pară. Are o privire cam lupească şi veninoasă ,de om negru sau spîn din poveste. În nici un caz nu vrem să-i băgăm strîmbe în relaţia cu Tribunul, dar nici să-l lăsăm să treacă altfel decît este în realitate. P.S. Pentru filmările la „Candele de zăpadă” noi am angaja un regizor patriot autentic, pentru că regizorul angajat se ocupă prioritar de ceea ce ştie el cel mai bine, adică moaştele lui Carol I repus pe tapet spre proslăvire desuetă"

GRID MODORCEA: "Recent, la Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film, s-au petrecut noile alegeri în care, aşa cum era de aşteptat, Sergiu Nicolaescu, preşedintele Uniunii, s-a reales în funcţie, cu concursul benevol şi entuziast al întregii adunări generale, care şi-a spus „ia să vedem acum, că Nicolaescu e la ciolan, e cogea senator PSD, va face ceea ce a promis?”. Si a promis multe. Atît de multe încît celălalt multivorbitor al UARF, dom’ colonel, nu a mai avut şansa să demonstreze cum „cultura e motorul naţiunii”. Adică i-a retezat-o şefu’, dat fiind că ceea ce avea de spus domnia-sa era cu mult mai important, plus că nu e timpul unei oratii. (...) Sergiu Nicolaescu a promis însă că o să impună această nouă Lege a cinematografiei, cum se tot bate în piept de 20 de ani, a promis că va rezolva problema cinematografelor, cum a făcut-o şi într-o altă legislatură, a mai promis marea fără sare, dar mai ales a anunţat un concurs de ridicare a unui monument al cinematografiei, care să fie amplasat între cei trei copaci bătrîni din faţa clădirii CNC. Asta ne mai lipsea, un monument, cînd zilnic cineaştii îşi fac monumente între ei. Să vedeţi cînd vor împînzi cinematografia monumentele muşuroaielor! E limpede că Nicoleascu are de înfruntat o generaţie care, aşa cum spunea Tudor Caranfil, „nu este de rahat, ci o generaţie, care a obţinut Palme d’Or”. Aşadar, Muntele Cinematografiei Naţionale riscă să nu se mai vadă din cauza muşuroaielor, care au devenit deluşoare, ce se împăunează ca munţii şi ca mîine acoperă tot orizontul"

Pitbull
15 May 2009, 22:45
Servus, Civica, bine ai revenit între noi!
Ti-am adresat un mesaj recunoscätor, pentru contributiile tale cu mostre de cretinism nicolaescian, aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=93280&page=4
Apropo de cele de mai sus, o precizare:
Grid Modorcea mi-e bun prieten, si mi-a dezväluit personal, färä titlu de confidentialitate, urmätoarele:
Scrie pentru bani. Vrea si el o bätrânete îndestulatä. Nici unul dintre articolele lui recente nu e creditabil. Omul se joacä: fie laudä sau criticä la comandä, fie (în lipsa comenzii), jongleazä cu afirmatiile fix cum vrea muschii lui.
In realitate, el e pe depin constient cä Serj e nul - ca om, cineast, politician, mamifer, etc... Dar Serj e amic cu Vadimache (care nu e nul, e cu semnul minus), iar Vadimache îl pläteste pe Grid (de ce? Fiindcä Grid era unul dintre cei mai virulenti denigratori ai säi - asa cä l-a luat în barca lui si-i dä salariu lunar, ca sä-l lase în pace). Deci, Grid îsi calibreazä discursurile apropo de Serj de aceste variabile.

halebardul
15 May 2009, 23:43
si nu e jalnica, dureroasa si gretoasa treaba asta?
ar putea sa dea meditatii la copii daca are nevoie de bani, sau sa faca altceva.
ce mercenariat e asta? cu cat e platit de articol ca sa se merite prostituarea asta? nu-mi inchipui ca vadim il scalda-n bani pentru fiecare cuvintel scris la comanda.
pe cati bani si-a vandut orice crez?
cum poti ramane prieten cu el cand trebuie sa cerni mereu ce spune din convingere si ce pentru bani?

Pitbull
15 May 2009, 23:51
Asa e.
Nu pot sä înteleg o asemenea alegere - mai ales la vârsta lui!
Adicä - puii mei: eu abia merg pe 50, da' deja îmi pun problema cu ce-o sä ies la raport: cu lefuri diareice? Cu Vadimi si Serji? Cu pupincurisme si curväsärisme...?
Sorry... Nope.

Floydman
16 May 2009, 06:46
Lasand la o parte un pic personajul, chestia cu digitalziarea lui "Mihai Viteazul' nu e o chestie rea. eu abia astept sa il vad in noul format. ciudat totusi, de ce Blue Ray (cei cu acest sistem sunt putini) si nu DVD ca la toata lumea... :-/

Un prieten, coleg de serviciu, m-a invitat zilele trecute sa vedem un film istoric: Carol I! L-am luat direct: Nu merg! NU imi place Serje!

la care discutia a luat-o pe acelasi calapod ca in multe alte cazuri in care e vorba de Sergiu...

dar, a facut si filme bune...!
da, a facut.
ei, si atunci ?
nu merg!

(:|

Pashpix
26 May 2009, 19:49
Regizorul Sergiu Nicolaescu, internat la Spitalul Elias

Regizorul Sergiu Nicolaescu este internat la Spitalul Elias din Capitala, din cauza unor probleme digestive. "Are indigestie din cauza ca nu a putut sa manance o perioada mai mare de timp, din cauza unor dureri la stomac", a explicat managerul Spitalului Elias, Serban Marinescu, pentru Mediafax. "Nu e nimic grav", a declarat Sergiu Nicolaescu pentru Mediafax, adaugand ca nu avea programat, in perioada urmatoare, niciun eveniment la care sa nu poata participa din cauza acestei probleme de sanatate. In varsta de 79 de ani, Sergiu Nicolaescu a fost supus, in ianuarie 2008, la doua interventii chirurgicale pe creier, care au avut ca scop indepartarea unui hematom aparut din cauza unei cazaturi. Cel mai recent film regizat de Sergiu Nicolaescu, lungmetrajul "Carol I", a avut premiera la începutul lunii mai.

civica65
04 Jun 2009, 17:40
Sergiu Nicolaescu a fost operat de colecist

Regizorul Sergiu Nicolaescu, senator PSD, a fost operat laparoscopic de colecistită acută. El se află în post operator şi se simte bine. Cineastul a fost operat de o echipă alcătuită din doctorul I. Miron, anestezia fiindu-i acordată de prof. dr. Şerban Marinescu. "Dacă lucrurile evoluează bine, în cursul dimineţii de mâine Sergiu Nicolaescu va fi transferat în alt salon", a declarat pentru Agerpres prof. dr. Şerban Marinescu. Sergiu Nicolaescu a fost internat, în urmă cu aproximativ o săptămână, la Spitalul Elias din Capitală pentru efectuarea unor investigaţii.
La începutul anului trecut, regizorul a fost spitalizat la Elias, în Secţia de neurochirurgie, fiind diagnosticat cu hematom subdural cronic. El a fost operat atunci de două ori, medicii afirmând că patologia pacientului era legată de vârstă, pe un fond vascular friabil. Hematomul subdural cronic (acumulare de sânge între cutia craniană şi creier) i-ar fi apărut regizorului, potrivit medicilor, în urma unei căzături.

halebardul
04 Jun 2009, 18:00
Sa-i de D-zeu sanatate. E trist ca sufera. Am toata compasiunea pentru omul SN.
Batranetea, boala si moartea sunt cele trei suferinte ale lumii carora nici Buddha n-a reusit sa le dea de cap. Sau a reusit? :-/

dar...
... anestezia fiindu-i acordată de prof. dr. Şerban Marinescu.
sper ca nu s-a strecurat incognito pe-acolo autorul lui "Cei care platesc cu viata" :-S

Pashpix
09 Jul 2009, 16:57
Deşi se laudă că va demara proiectul unei noi legi a cinematografiei, Sergiu Nicolaescu face parte dintre codaşii actualei legislaturi. Decanul de vârstă al Parlamentului României se află în topul ruşinii din prima sesiune a acestui an, în ceea ce priveşte iniţiativele legislative depuse. Iată lista completă a senatorilor fără nicio propunere legislativă: Ecaterina Andronescu (PSD), Gheorghe Bălan (PSD), Trifon Belacurencu (PSD), Radu Berceanu (PDL), Vasile Blaga (PDL), Marius Bota (PSD), Sorin Chivu Serioja(PSD), Corneliu Grosu (PSD), Ioan Mang (PSD), Gheorghe Marcu (PSD), Radu Cătălin Mardare (PSD), Şerban Mihăilescu (PSD), Miron Mitrea (PSD), Sergiu Nicolaescu (PSD) şi Vasile Nicula (PSD).

Pashpix
10 Jul 2009, 10:01
Sergiu Nicolaescu, destin şi film (Jurnalul)

"Las spectatorilor toate filmele mele, unele cu dragostea de istorie românească, pe care copiii lor trebuie să le vadă. Pot spune cu toată convingerea că e cel mai important lucru realizat de mine, în afară de revoluţie", mărturiseşte cineastul Sergiu Nicolaescu într-o nouă carte, ce abia a fost lansată pe piaţă.

Volumul intitulat "Destin şi film" reprezintă la prima vedere o dare de seamă despre cinematografia românească, în contextul istoric de dinainte de 1989 şi după Revoluţie, "făcută inginereşte" pe alocuri, după cum mărturiseşte chiar regizorul. Însă, pe parcursul celor peste 200 de pagini descoperi că "dinozaurul cinematografiei româneşti", aşa cum îl văd mai tinerii colegi de breaslă, vorbeşte despre viaţa sa dedicată în întregime filmului, dezvăluind amănunte ce ar putea face la rândul lor subiectul unui film de succes. Aşa este, spre exemplu, momentul în care Gheorghiu-Dej şi-a dorit cu ardoare ca fiica lui să primească rolul fiicei lui Decebal în coproducţia "Dacii", rol deja oferit unei actriţe din Franţa.

SEMNAL DE ALARMĂ

Inginereşte sunt prezentate tarele legii cinematografiei româneşti, dar şi ale concursului de proiecte cinematografice, criza prin care trece filmul românesc în prezent, probleme care îl determină pe regizor să observe că "producţia de film românesc nu este un business în România lui 2009. Autorităţile trebuie să conştientizeze necesitatea de a încuraja producătorii naţionali, altfel ne îndreptăm sigur spre dispariţie".

La aproape 80 de ani, vârstă pe care o va împlini anul viitor, la 13 aprilie, Sergiu Nicolaescu aminteşte de rigorile cenzurii, realitate cu care regizorii se confruntau ori de câte ori făceau un film, dar şi de tentaţia evadării din sistemul comunist: "Am trăit prin filmele mele şi nu întâmplător îmi omoram întotdeauna eroii pe care îi interpretam. Pentru că în acel regim eram cu toţii morţi şi părăsiţi de Occident. Toţi ne propuneau să rămânem în străinătate, nimeni nu ne-a propus să ne elibereze şi nimeni nu se pregătea pentru asta". De altfel, într-un interviu oferit unei ziariste franceze, în timpul unei deplasări la Paris, întrebat fiind de ce nu rămâne pentru totdeauna în Oraşul Luminilor şi care este locul unde se simte fericit, Nicolaescu răspundea: "(...) pentru mine acasă e în România, acolo m-am născut, acolo sunt părinţii şi mormintele străbunilor mei", realizând în acelaşi timp că cel mai fericit era atunci când se afla "pe drum", între cele două lumi, cu siguranţa că întotdeauna va reveni la ai lui.

LUPTA ÎNTRE GENERAŢII

"Destin şi film" cuprinde şi un capitol dedicat luptei între generaţiile de cineaşti, luptă prezentată în oglindă cu competiţia existentă şi la momentul afirmării sale profesionale: "Unii dintre noi aveau aceeaşi gândire ca şi unii de astăzi, se credeau buricul pământului pentru că făcuseră un film sau două ceva mai pricopsite. Erau şi atunci "modele" - ca şi astăzi -, dar nimeni nu susţinea că cinematografia românească a început o dată cu ei. Aş vrea să nu înţelegeţi că sunt răutăcios, dar vă garantez că peste câţiva ani veţi privi altfel "încercările de exprimare" ale unora din noua generaţie, care prin simplitatea lor dovedesc neprofesionalismul, dar nu lipsa de talent. Totuşi meritul lor este că au ştiut când să-şi facă aliaţi pe criticii din aceeaşi generaţie sau pe alţii mai bătrâni, sclifosiţi şi cu memoria năruită", punctează Nicolaescu. Dincolo de acuzele care i-au fost aduse de-a lungul timpului, care îi sunt aduse şi astăzi, veteranul spune că a început să-şi simtă vârsta după accidentul vascular suferit la începutul anului trecut, şi mărturiseşte împăcat: "Nu am copii sau nepoţi de care să mă bucur, am doar filme, amintiri şi morminte. Profesional, nu-mi pot imputa nimic. Nu regret nimic din viaţă sau din profesie!".

Amintiri în imagini

Cartea, editată la Axioma Print, conţine şi o selecţie de articole din revista "Cinema" sau din cotidiane, scrisori de la admiratori, precum şi o serie de fotografii din filme celebre: Dacii, Mihai Viteazul, Ringul, Felix şi Otilia, Mircea, Osânda, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Ciuleandra. Nu lipsesc pozele de familie, cu mama regizorului, sau de pe platourile de filmare.

saskiul
15 Jul 2009, 11:33
Prin 1986, regizorul Mircea Veroiu (Nunta de piatră (http://agenda.liternet.ro/articol/8982/Marian-Radulescu/Poezia-unei-lumi-tragice-Nunta-de-piatra.html), Duhul aurului, Dincolo de pod, Semnul şarpelui, Sfârşitul nopţii (http://agenda.liternet.ro/articol/8825/Marian-Radulescu/Puterea-bunatatii-Sfirsitul-noptii.html), Să mori rănit din dragoste de viaţă, Adela) mărturisea, în cadrul unei retrospective organizate de Casa Tineretului din Timişoara cu câteva din filmele sale, că grandomania lui Sergiu Nicolaescu e fără leac, dar „să-l ţină Dumnezeu aşa cum e, fiindcă nu se va schimba niciodată; dacă n-ar fi el, niciunul dintre noi n-ar putea să facă filme în România”. Sergiu Nicolaescu a rămas un mit. Un mai tânăr amic cinefil mi-a povestit recent că, după ce a scris atât de rău despre ultimele sale filme (şi considera că încă a fost blând), a primit ameninţări cu bătaia de la admiratorii lui Sergiu. Până una-alta, triumfalistele lui filme istorice, poliţiste şi populiste continuă să producă manii. Şi - mai puţin ca înainte, ce-i drept - money-money.

Dacă ar fi să aleg doar un titlu din filmografia sa de regizor (ce numără 50+ titluri), după ce i-am văzut mai toate lung-metrajele de dinainte de 1989 (şi câteva de după), memoria mea afectivă se opreşte la drama psihologică Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971). Pentru tema sacrificiului (inutil) şi a laşităţii (autorul scenariului: Titus Popovici, după nuvela sa, Moartea lui Ipu), pentru imaginea stranie (Alexandru David) ce te făcea să simţi arşiţa soarelui sau mirosul prafului de puşcă sau trecerea timpului sau parcurgerea unui spaţiu, pentru decoruri (Hortensia Georgescu) şi interpreţii principali (Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Octavian Cotescu, Ion Besoiu, Ioana Bulcă şi copilul Cristian Şofron). Peste cinci ani, între alte două filme de aventuri (unele realizate în co-producţie cu studiouri din Europa de Est & Vest), Nicolaescu mai încearcă o dramă: Osânda (1976), ecranizare după romanul Velerim şi Veler Doamne de Victor Ion Popa. O parte din excelenta echipă de la Ipu se regăseşte şi aici: Amza Pellea, Gheorghe Dinică, directorul de imagine (Alexandru David) şi compozitorul (Tiberiu Olah).

Celelalte filme sunt tributare unui gen sau altul – superproducţia istorică din „epopeea naţional㔺i filme „de aventuri” (Dacii, Mihai Viteazul, Nemuritorii, Pentru Patrie, Capcana mercenarilor, Întâlnirea, Ringul, Ziua Z, Mircea, Noi, cei din linia întâi, Coroana de foc, Punctul zero, Oglinda, Triunghiul morţii, 15, Carol), policier-ul (Cu mâinile curate, Ultimul cartuş, Accident, Duelul, Revanşa, Viraj periculos, Supravieţuitorul), plonjări într-un timp retro (Ultima noapte de dragoste, Mihail, câine de circ, Ciuleandra, Orient Express) şi – ocazional – în lumea comediei (block buster-ul local, Nea Mărin miliardar) sau a şantierelor muncitoreşti (Zile fierbinţi). Majoritatea au fost, la vremea lor, best sellers şi, în lipsa modelelor occidentale (importul de filme comerciale din Apus era limitat, iar dupa 1983 drastic redus), constituiau singurele repere din zona producţiilor „bărbăteşti”, „de acţiune”, „cu bătăi, împuşcături” şi multă pirotehnie. Întotdeauna însă personajul numit Muzică îşi „făcea temele” ireproşabil. Fie că e pusă pe note şi orchestrată de Theodor Grigoriu, Tiberiu Olah, Richard Oschanitzky, Nicu Covaci & Phoenix, Radu Goldiş, Adrian Enescu, Vasile Şirli sau Anton Şuteu, muzica evergreen din filmele lui Sergiu Nicolaescu (de factură simfonică sau jazz, pop-rock-folk sau electronică) trăieşte şi în afara imaginii. Păcat că în România nu se promovează muzica de film prin disc sau radio şi cinefilii melomani care îndrăgesc muzicile din filmele româneşti sunt nevoiţi, cu foarte puţine excepţii, să o asculte „la pachet” cu imaginea.

Pentru milioane de spectatori filmele regizate de Nicolaescu ante-1990 deveniseră un brand de neegalat. Unii s-au dezis de el, alţii îl mai frecventează şi azi. În ciuda implicării sale politice în evenimentele din decembrie 1989, sau poate tocmai de aceea. După 1990, filmele lui Nicolaescu au fost în repetate rânduri difuzate la TV, transpuse în format VHS, apoi DVD şi comercializate cu succes, în vreme ce – observă Iulia Blaga – „adevăraţii cineaşti care au făcut 4-5 filme chinuite sînt în continuare de nişă; mai grav e că există chiar public tînăr care prizează filmele lui Sergiu Nicolaescu rupîndu-l de contextul epocii, luîndu-l ca pe un autor de filme populare, fără a sesiza manipularea ale cărei victime sînt, aşa cum au fost şi spectatorii din vremea respectivă. Dar chestia cu gusturile spectatorilor e deja altă discuţie”.

În anul zero al mileniului trei, obsesia „nemuritorului” Sergiu este tratată cu fină ironie de Cristian Mungiu în scurt-metrajul Zapping (http://agenda.liternet.ro/articol/5223/Marian-Radulescu/To-see-or-not-to-see-Zapping.html). Îl vedem aici pe Sergiu Nicolaescu în câteva mici fragmente din al său Mircea (1989), în timp ce personajul (un dependent de televizor) zappează plictisit şi obosit pe telecomandă, căutând să vadă „ce mai e”. Îi auzim mai întâi vocea metalizată („Îmbătrânesc şi simt povara răspunderilor. Şi-am visat şi-o apă neagră”), apoi – după o plimbare pe alte canale – îl regăsim într-un scurt dialog în care nepotul Voievodului (raisonneur al tinerei generaţii de regizori români talentaţi, însă faultaţi când vine vorba să apuce dă facă film?) îl întreabă pe Mircea-Sergiu cel Mare: „Bunule, tu eşti nemuritor?”. Iar „Bunul” răspunde sec: „De ce-ntrebi?”. La finalul partidei de zapping, încă un cadru scurt cu armate de călăreţi, decupat din generic, în care apare numele „nemuritorului” Sergiu Nicolaescu pe fondul unui soundtrack triumfal (compozitor: Adrian Enescu) din acelaşi Mircea. Toate conotaţii locale, româneşti, dar - nu-i aşa? - fiecare cinematografie îşi are Nicolaeştii, Gibsonii şi Costnerii ei.

sursa: http://saskiul.blogspot.com/2009/07/fiecare-cinematografie-cu-nicolaestii.html

civica65
29 Aug 2009, 13:37
Scormonind printre vechituri, am găsit un articol interesant într-un ziar din anul 2001, legat de Sergiu Nicolaescu, care susţine că îl contactase pe Robert De Niro pentru a-i oferi un rol în filmul "15". Oare cum ar fi arătat De Niro într-un film românesc?:-? Armand Assante a avut o apariţie foarte ok în "California Dreamin".

Regizorul Sergiu Nicolaescu pregăteşte un film în care rolul principal îi va reveni lui Robert de Niro, dacă acesta acceptă, pelicula urmând să intre în producţie în luna noiembrie. "Fiind un rol de compoziţie, el ar fi cel mai potrivit. Am luat deja legătura cu celebra casă Warner. Oricum, am ca rezerve mai multe nume şi din România, pe care nu le pot spune acum", a declarat Nicolaescu. Pelicula, intitulată "Drumul nostru cel de toate zilele" este, potrivit regizorului, o producţie de artă, după scenariul lui D.R.Popescu. "Acţiunea se desfăşoară în zilele de 17, 18 şi 19 decembrie 1989, însă fără a avea ca subiect Revoluţia. Filmul are patru personaje, iar eroul principal ajunge unul din cele 40 de cadavre care au fost incinerate la Crematoriul din Bucureşti", a explicat regizorul. "Filmul s-ar apropia de «Osânda» şi sper că va avea succes", a mai spus regizorul Sergiu Nicolaescu.

civica65
29 Aug 2009, 16:54
Şi...un interviu despre ceasuri acordat recent de maestrul Nicolaescu revistei Temporis.

Sergiu Nicolaescu - Veşnic tânăr

În 1967, la cinematograful central de pe Champs Elysees, o reclamă imensă cu filmul „Dacii“ trona la premiera filmului. În acel moment, Sergiu Nicolaescu purta la mână un Omega care i-a adus noroc, după cum recunoaşte în interviul din Temporis.

Sunteţi un colecţionar?

Sunt un amator de ceasuri şi am o colecţie, ce-i drept, mai mult sportivă. Prefer ceasurile care să nu fie foarte scumpe. Nu mă interesează diamantele, nu-i nevoie la ceas. Dacă am un diamant, i-l fac cadou unei femei. În 77 am avut la mână acelaşi model de Omega pe care l-au avut americanii cînd au ajuns pe Lună. La vremea respectivă eu lucram în Germania, deci îmi puteam permite. Mi l-am cumpărat, ţin minte că am dat pe el 800 de mărci. Atunci erau bani. Cu o mie de mărci îţi cumpărai un Golf, nu chiar nou, dar într-o stare foarte bună. Am vreo trei „Omegi“ pe acasă. Pe lângă Speedmaster mai am un De Ville pe care l-am luat din Marea Caraibelor, din insula St. George. Era surprinzător de ieftin deoarece nu avea taxe adăugate. Am dat cam 1000 de mărci pe vremea aceea, ceea ce era absolut fabulos, el fiind din aur. Mă mai laud cu trei Breitlinguri. Povestea despre Breitlinguri marchează perioada din 90 încoace. Cel mai mult port Breitlingurile, mi se par a avea o mărime ideală, cel puţin pentru mâna mea. Chiar şi acum am la mână un Breitling. Deţin un şi un Schaffhausen cronograf. Oricât aş fi eu de sportiv, e totuşi mare. Am primit de curând cadou un Raymond Weil gravat cu numele meu pe capac.

Sunteţi o fire punctuală?

Foarte punctuală. Plec mai devreme. Îmi iau măsuri de precauţie. Cred că am avut mult de suferit din cauza puctualităţii. Chiar şi Germania, despre care credeam că este ţara puctualităţii. Am aşteptat şi e timp mult dacă aduni, o viaţă de om.

Când costă un ceas prea mult?

Plafonul preţurilor azi este unul mare şi fals. Artificial. Dacă pui diamante pe el, sigur că se ridică la aproape 100.000 euro. Noroc că nu poţi pune unul imens chiar în mijloc! Mi se pare ridicol să cumpăr un ceas pentru diamante aplicate. Pentru mine, cele mai scumpe ceasuri sunt cele cu brăţară de aur. Cifra maximă pe care o poţi da pe un ceas bărbătesc mi se pare a fi între 16 şi 20.000 euro. Dacă iei un ceas de damă, Dumnezeu ştie, acela poate fi purtat şi pe post de bijuterie. Dar, nici în cazul unei femei active, sportive, tinere, nu văd rostul unui ceas placat cu diamante.

Aţi învins timpul?

Eu lupt împotriva timpului. Eu grăbesc timpul, lucrurile. La filmări sunt ca un poliţist, nu ca un regizor. N-am ezitat să mă arunc în prăpastie la filmări, într-o apă rece ca gheaţa, iar echipa, în frunte cu Amza, Besoiu şi alţii m-au urmat. Nu se poate să învingem în lupta cu timpul. Doar Iisus Hristos a reuşit, spunând „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“.

nume
06 Sep 2009, 19:52
. Doar Iisus Hristos a reuşit, spunând „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“.
Saracu'. Acest individ nu mai poate inspira decat un netzarmurit sentiment de mila.

Pashpix
12 Sep 2009, 18:35
Sergiu Nicolaescu: "Am toate armele din filmele mele!"

Una-Maria Voicu (CANCAN)

Regizorul Sergiu Nicolaescu are un adevarat cult pentru obiectele de recuzita din productiile istorice, pe care le-a colectionat de-a randul anilor si pe care le etaleaza cu mandrie acasa la el.
Cel mai prolific regizor roman din toate timpurile, Sergiu Nicolaescu, este pur si simplu indragostit de filmul istoric si de razboi, lucru care se vede si din felul in care si-a populat locuinta cu obiectele pe care le-a folosit in zecile de productii . In casa lui din Capitala, cineastul si-a expus la loc de cinste in living spadele, pustile si pistoalele, precum si uniformele de ofiter sau coifurile de razboinic medieval. Nicolaescu are insa un mare regret. De la colectie ii lipseste tocmai sabia lui Mihai Viteazul, filmul la care tine cel mai mult si care i-a adus cel mai mare succes. Aceasta i-a fost suflata de un coleg care a incercat sa recreeze magia acestui personaj istoric. "Din pacate, nu am sabia lui Mihai Viteazul, pentru ca s-a trezit un regizor, Constantin Vaeni, sa mai faca un film cu el dupa mine, care a fost un esec total. Si el a pierdut-o!", a spus nemultumit regizorul, pentru care filmul a reprezentat cea mai importanta parte a vietii sale.

"Pentru ca sa fac film am renuntat sa am viata personala si familie. Nu avem cum sa am familie cand eram plecat aproape tot anul si eram primul dimineata la 7 pe platou si plecam ultimul noaptea tarziu. Sigur ca am regrete, mai ales ca nu am urmasi carora sa le las casa asta si banii care inca vin din filme, dar trebuia sa aleg si nu puteam sa nu aleg filmul", ne-a marturisit Sergiu Nicolaescu, care a facut sacrificii inclusiv in viata sentimentala pentru cariera sa. "Am avut multe iubite, dar nu le-am pus inaintea profesiei niciodata. Si casniciile au fost defavorizate. Am fost insurat la 20 si ceva de ani, dar nu a durat decat cateva luni, apoi inca o data, cu o scenografa cu care lucram, si a durat vreo 10 ani, iar acum sunt la a treia casnicie. Si cine stie ce va mai urma? Ea este mult mai tanara decat mine", ne-a povestit zambind regizorul.

nume
15 Sep 2009, 20:16
Le are, da, ciordite. O sa va povestesc una' tare candva, apropo de arme.

Pashpix
07 Oct 2009, 18:32
AU ÎNCEPUT FILMĂRILE LA "POKER"

Regizorul Sergiu Nicolaescu a început, marţi, filmările pentru cea de-a doua comedie din cariera sa, "Poker", ce va fi lansată în primăvara anului viitor, informează MediaPro Pictures.

"Poker" este a doua comedie semnată de Sergiu Nicolaescu, după "Nea Mărin Miliardar", cel mai vizionat film românesc al tuturor timpurilor, potrivit unui studiu realizat de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.

Produs de MediaPro Pictures, filmul "Poker" prezintă povestea a patru prieteni ale căror destine se intersectează în copilărie şi care, odată ajunşi la maturitate, întruchipează tipologii reprezentative pentru societatea românească actuală: politicianul veros, mafiotul care îşi doreşte, prin orice mijloace, să acceadă în politică sau medicul fără conştiinţă.

Scenariul a fost scris de Adrian Lustig şi este o adaptare a unei piese care se joacă cu succes de mai bine de cinci ani la Teatrul de Comedie din Capitală. De altfel, Nicolaescu a păstrat şi o parte din distribuţia spectacolului, mai exact pe Vladimir Găitan, în rolul lui Horia, un chirurg estetician de succes, pe Valentin Teodosiu, în rolul senatorului Claudiu, dar şi pe Jojo (Cătălina Ionescu), în rolul principal feminin - Monica, fosta prostituată ridicată la rangul de amantă oficială a senatorului. Acestora li se alătură Horaţiu Mălăele, în rolul lui Titel, şeful unui clan mafiot, şi Ion Riţiu, care îl interpretează pe Marcel, ajuns la maturitate "milionar în America" şi dintotdeauna câştigătorul tuturor partidelor de poker jucate de cei patru prieteni.

"Poker" a fost unul dintre scenariile câştigătoare în sesiunea noiembrie-decembrie 2007 a concursului organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei, însă Nicolaescu a trebuit să finalizeze alte două proiecte înainte de a-l începe pe acesta.

Cu toate acestea, Nicolaescu declară: "Cred că subiectul e mai actual ca niciodată şi reflectă întocmai realitatea - mai ales cea politică - a României de astăzi". Marele său regret este că filmările au început puţin prea târziu pentru a mai putea fi lansat înainte de alegerile prezidenţiale din noiembrie, asa cum îşi planificase iniţial.

Prima zi de filmare a debutat la studiourile MediaPro de la Buftea, cu câteva secvenţe din timpul Revoluţiei din Democratistan. Asemănările cu anumite imagini, binecunoscute publicului, de la Revoluţia din 1989, nu sunt deloc întâmplătoare. Cele mai multe secvenţe vor fi filmate la Palatul Snagov, căruia i se vor adăuga alte câteva locuri din Bucureşti, printre care Facultatea de Arhitectură, Spitalul Bagdasar-Arseni, un azil de batrâni, dar şi Aeroportul Otopeni. Filmările vor dura patru săptămâni, iar lansarea peliculei este programată în primăvara anului viitor.

Pitbull
07 Oct 2009, 19:33
AU ÎNCEPUT FILMĂRILE LA "POKER"
Auleo. :(

Disciple
07 Oct 2009, 21:17
Subiect de caterinca nu oftati...:))

Pitbull
07 Oct 2009, 21:22
Nu mai tine.
A trecut si de nivelul caterincii.
La "Supravietuitorul", încä mai puteam sä râd...Dar la "Carol I" mi s-a întâmplat pentru prima oarä în viatä sä-mi scape un räget de furie, de revoltä, de dezgust - la un moment dat, n-am mai suportat si, în plinä proiectie, am fäcut: "Arrgh!" X( :(( :-&

Floydman
08 Oct 2009, 12:16
In Supravietuitorul, a fost o adevarata gafa sa prezinti Hotelul Majestic si piatzeta teatrului Odeon drept "Praga" stiind ca te vei adresa unui public bucurestean destul de larg.

Cred ca una din chestiile care l-au impiedicat pe Sergiu sa ajunga un regizor valoros este ca a confundat Ingineria cu Cinematografia. O alta bariera psihologica asta a fost probabil tocmai ce spunea mai sus, ca "nu regreta nimic" pentru ca oamenii care nu regreta, dpdv profesional, nimic devin periculosi pentru propriul destin artistic.

Pitbull
08 Oct 2009, 17:49
In Supravietuitorul, a fost o adevarata gafa sa prezinti Hotelul Majestic si piatzeta teatrului Odeon drept "Praga" stiind ca te vei adresa unui public bucurestean destul de larg.

Cred ca una din chestiile care l-au impiedicat pe Sergiu sa ajunga un regizor valoros este ca a confundat Ingineria cu Cinematografia.

O alta bariera psihologica asta a fost probabil tocmai ce spunea mai sus, ca "nu regreta nimic" pentru ca oamenii care nu regreta, dpdv profesional, nimic devin periculosi pentru propriul destin artistic.
Nici eu n-o puteam spune mai bine!
(Am citat tot mesajul, defalcat pe idei, ca sä fie clar cä e valabil pentru toate trei.)

E.Floares
12 Oct 2009, 10:52
Mesaj pentru Serge: Mai lasa, bre, si pe altii!

Serios, acum va scriu din incinta UNATC-ului, unde acum o saptamana ne-au spus ca doar 0,1% dintre toti studentii vor ajunge sa faca film de Cannes, nu-i contrazic. Dar macar un film filmat direct pe pelicula sa putem face si noi. Nu spun ca nu ar trebui sa se tina cont de calitatile studentului, dar macar sa existe o mica sansa ca unui student bun sa i se permita sansa sa aibe sansa sa filmeze pe macar 0,1% din cata pelicula a iro..., pardon, filmat domnul Nicolaescu. In ritmul asta, daca mai traieste 100 ani, domnul Sergiu Nicolaescu va face 2 filme pe an sau, tinand cont ca "Poker" il filmeaza intr-o luna, poate se va ambitiona sa faca 12 filme pe an.

P.S.
Incepand de anul trecut, anul I nu beneficiaza de pelicula. O vom vedea doar expusa, sa ne uitam la ea, sa o masuram, sa o mirosim, etc.

civica65
16 Oct 2009, 12:17
http://stirileprotv.ro/show-buzz/film-tv/sergiu-nicolaescu-a-inceput-filmarile-la-comedia-poker.html

:)

Pitbull
16 Oct 2009, 12:41
Multumim, Civica - dar ne-a dat deja Pashpix dezastruoasa veste... :((
AU ÎNCEPUT FILMĂRILE LA "POKER"
Auleo. :(
Acuma, ce sä facem...? :-? Stuchim în sân si däm acatiste sä-i voaleze laboratorul tot negativul.

E.Floares
17 Oct 2009, 00:33
Amin to that!

civica65
23 Oct 2009, 15:44
http://www.antena3.ro/stiri/showbiz/sergiu-nicolaescu-a-inceput-filmarile-la-comedia-poker_83017.html

Pitbull
23 Oct 2009, 16:00
Vai si-amar...!!! :((

marcusARCUS
23 Oct 2009, 16:37
Doamne fereste si pazeste ce articol si in general ce porcarie.:-&

Coshava
25 Oct 2009, 03:17
La o adica se va putea sustine ca si o "parodie" e o comedie, nu ? :))

Pashpix
25 Oct 2009, 14:53
Oare de ce din distribuţia filmului lipseşte George Mihăiţă, unul dintre protagoniştii piesei de la "Comedie", înlocuit de Nicolaescu cu Horaţiu Mălăele?!

Pashpix
25 Oct 2009, 21:46
SERGIU NICOLAESCU, ÎNTRE COMEDIE ŞI TRAGICOMEDIE

Poker politic la Snagov (Jurnalul Naţional, 19 octombrie)

Pentru succesul la public al celui de-al doilea film de comedie din carieră, intitulat "Poker", Sergiu Nicolaescu mizează pe un careu de aşi format din Horaţiu Mălăele, Vladimir Găitan, Valentin Teodosiu şi Ion Riţiu. De la partidă nu lipseşte popa, în interpretarea lui Vasile Muraru, de fapt un răspopit pripăşit pe lângă şeful unui clan mafiot.

Filmul produs de MediaPro Pictures spune o poveste desprinsă din realitatea românească de după 1989, poveste mai actuală ca niciodată în aceste zile, când pe scena politică se joacă o tragicomedie, aşa cum cataloghează Sergiu Nicolaescu tărăboiul iscat de votul moţiunii de cenzură împotriva Guvernului şi căutările unui nou premier.

DIN PARLAMENT, PE PLATOUL DE FILMARE

De altfel, la începutul săptămânii trecute, senatorul Sergiu Nicolaescu a trecut pe la Parlament ca să voteze moţiunea şi apoi a revenit la îndatoririle de regizor. "Nu am cum să confund cele două planuri. Controlez foarte bine situaţia", glumeşte cineastul-politician. Chiar dacă primul său film de comedie, "Nea Mărin Miliardar", este urmărit cu zâmbetul pe buze şi după 30 de ani, Nicolaescu nu a considerat niciodată că acesta este un gen potrivit pentru el.

Aşa se explică faptul că nu a acceptat roluri în astfel de producţii. "Dar nu poţi să fii bun la comedie dacă nu ai comedia în tine. Deci o am în mine", se decide veteranul în cele din urmă, cu gândul la personajul pe care Amza Pellea l-a făcut în filmul său.

"Poker" are la bază piesa de teatru cu acelaşi nume, o satiră politică adaptată pentru marele ecran de Adrian Lustig, care semnează scenariul. Nicolaescu a şi păstrat mare parte din distribuţia piesei, care a strâns în ultimii cinci ani, de când se joacă la Teatrul de Comedie, peste 60.000 de spectatori.

Joi, pe platourile de filmare de la Palatul Snagov s-a filmat scena întâlnirii la o partidă de poker a celor patru prieteni din copilărie: chirurgul estetician Horia (Vladimir Găitan), medicul fără conştiinţă, senatorul Claudiu (Valentin Teodosiu), corupt până în măduva oaselor şi dotat cu amantă de la Chişinău (rol interpretat de Jojo), alături de care îşi îndeplineşte fanteziile cu accente sado-maso, miliardarul Marcel (Ion Riţiu), un norocos nu doar la poker, ci şi în viaţă, şi Titel, mafiotul cu garoafă la rever (Horaţiu Mălăele), un şef de clan prea stilat pentru corespondenţii din România reală. În rolul Calabrezu', mâna dreaptă a lui Titel, Mircea Diaconu.

UN SCENARIST ŞI DOI REGIZORI

Fericit că pe timp de criză are parte de condiţii excepţionale de filmare, scenaristul Adrian Lustig promite că satira politică pe care Nicolaescu o transpune pe ecrane nu este previzibilă aşa cum este comedia politică românească la care asistăm zi de zi: "Sper ca filmul să aibă acelaşi succes ca şi piesa, însă deja mâna mea asupra scriiturii trece pe mâna regizorului. Domnul Nicolaescu este atât de bine organizat, încât totul este făcut la milimetru. Şi ce mă mai bucură pe mine ca scenarist este că nu acceptă să se modifice un cuvânt din scenariu, ceea ce nu se prea întâmplă în România. Spectatorilor care au văzut piesa de teatru le pot spune că ceea ce au văzut pe scenă s-a schimbat foarte mult, de vreme ce filmul îţi oferă ocazia să te desfăşori pe un alt spaţiu. Iar la premiera de anul viitor, sunt convins că domnul Nicolaescu se va ocupa să invite şi politicieni".

Scenaristul mai are un motiv să fie bine dispus. Pe platourile de filmare de la "Poker" are alături doi regizori, chiar dacă unul în ipostaza de actor. Veteranul Nicolaescu şi cineastul Horaţiu Mălăele, care va începe anul viitor lucrul la "Funerarii fericite", pe un scenariu semnat, de asemenea, Adrian Lustig.

Pashpix
26 Oct 2009, 19:04
UN FLEAC! M-AU CIURUIT!

Sergiu Nicolaescu, mai tare ca Robert De Niro (Jurnalul)

Happy-end sau personajul preferat nu apucă genericul de final? Ei bine, americanii au vizionat zeci de filme în care apar actori cu greutate de la Hollywood şi au găsit un învingător, dacă poţi fi numit astfel când personajul tău moare, în loc să se aleagă cu fata, banii şi gloria.
În varianta hollywoodiană, Robert De Niro conduce în top cu 14 personaje "căzute la datorie". Însă raportând clasamentul la realităţile româneşti, Sergiu Nicolaescu, actorul de această dată, îl detronează cu nu mai puţin de 17 personaje care pier în tot atâtea pelicule. Nicolaescu şi-a dorit, de altfel, să-l distribuie pe actorul american în rolul principal din filmul "15".

La acel moment, veteranul cinematografiei româneşti spunea că a luat legătura cu Warner Bros. Şi spera ca starul de la Hollywood să accepte oferta după ce va analiza scenariul. Nu a fost să fie. Rolul i-a revenit în cele din urmă mai tânărului Cristi Iacob, iar De Niro a pierdut şansa de a interpreta un erou român, care ajunge să fie incinerat alături de alţi revoluţionari, în timpul evenimentelor din decembrie '89, la Crematoriul din Bucureşti.

Lăsând o clipă gluma deoparte, Sergiu Nicolaescu ne-a mărturisit că şi-a dorit întotdeauna ca personajele sale să aibă parte de o moarte demnă: "În multe dintre peliculele în care am jucat am ales ca personajul pe care l-am interpretat să moară. Mare parte dintre aceste filme au fost realizate pe timpul comunismului, iar în acele vremuri eram cu toţii nişte oameni nenorociţi. Ni se propunea să fugim, dar nimeni nu ne propunea să fim eliberaţi. Aşa mi-am format această concepţie, iar în filmele mele personajele îşi găseau libertatea murind. O metaforă pe care Dumitru Popescu-Dumnezeu nu a înţeles-o întotdeauna şi care a «scăpat» uneori pe marele ecran".

METAFORE SALVATOARE

În multe dintre filmele lui Nicolaescu de dinainte de '89 nu se arăta în mod direct că un personaj important moare. Cel mai adesea acest lucru era sugerat. Aşa cum s-a întâmplat în "Zile fierbinţi", când Dumitru Popescu-Dumnezeu (responsabil cu propaganda PCR, personaj extrem de influent în tot ceea ce privea presa, tipăriturile, cultura) l-a "iertat" pe directorul şantierului naval Mihai Coman, în interpretarea lui Nicolaescu.

Regizorul este convins că Popescu Dumnezeu a trecut cu vederea secvenţa, doar pentru că spre final personajul apare călărind, lăsând impresia că a rămas în viaţă. "Dacii" (Marcus), "Mihai Viteazul" (Selim Paşa), "Cu mâinile curate" (comisarul Tudor Miclovan), "Nemuritorii" (căpitanul Andrei), "Zile fierbinţi" (Mihai Coman, directorul şantierului naval), "Osânda" (Tudor Marin), "Revanşa" (Tudor Moldovan), "Ultima noapte de dragoste", "Capcana Mercenarilor" (maiorul Tudor Andrei), "Întâlnirea" (colonelul de jandarmi), "Ringul" (Andrei), "Pistruiatul" (Andrei), "Mircea" (Mircea), "Coroana de foc", "Orient Express" (prinţul Morudzi), "Supravieţuitorul" (comisarul Moldovan), "Carol I" (Carol) sunt filmele în care personajele interpretate de Nicolaescu au parte de un final glorios.

JOHNNY DEPP, RESUSCITAT

Robert De Niro a fost detronat de românul Sergiu Nicolaescu, în ciuda faptului că de-a lungul carierei a pierit pe ecrane "îmbrăcând" fie rolul personajului negativ, fie pe cel al eroului neînfricat. "Bloody Mama", "Bang the Drum Slowly", "Mean Streets", "Brazil", "The Mission", "Cape Fear", "This Boy's Life", "Mary Shelley's Frankenstein", "Heat", "The Fan", "Jackie Brown", "Great Expectations", "15 Minutes", "Hide and Seek" sunt cele 14 pelicule în care regizorii i-au venit de hac.

civica65
31 Oct 2009, 11:27
„Poker” cu mafioţii lui Sergiu Nicolaescu

Florentina Ciuverca
Sâmbătă, 31 Octombrie 2009

FILMĂRI. La fosta reşedinţă a Ceauşeştilor de la Snagov, regizorul orchestrează o lovitură în stil mafiot, cu „naşii” Horaţiu Mălăele şi Jean Constantin.

„Mă mai ţii minte?”. „Păi, cum dracu, întotdeauna am fost un mare fan de-a lu’ matale: Limbă, Ismail, Gică Hau-Hau, şi câte alte roluri frumoase. Ia zii, nea Jeane, ce vrei? O sponsorizare, un pelerinaj la muntele Athos? Dacă vrei facem şi «Naşul 4». Dă Coppola patru milioane, eu patru, CNC-ul vreo 14 şi gata”. Neiniţiaţii ar putea fi induşi imediat în eroare văzându-i pe Jean Constantin şi Horaţiu Mălăele într-un astfel de dialog: ar putea crede, pe drept cu vânt, că s-a întâlnit Constantin cu Mălăele. Realitatea e mult mai complicată: Jean Constantin e şi nu e el. E, de fapt, Agârbiceanu, un fel de Don Corleone autohton care, în urma unei operaţii estetice menite să fenteze poliţia, e Jean Constantin în picioare, iar Mălăele e mafiotul Titel.

Sunt personajele post-de cembriste ale lui Sergiu Nicolaescu din noul său film, „Poker”, care se turnează zilele a ces tea la Palatul Snagov. Unul a venit să revendice teritoriul cedat cu ani în urmă celuilalt, într-o scenă cheie din filmul care va fi lansat în februarie.

Mitraliera din dric

Unde altădată parcau Dacii negre din coloana oficială a cuplului de dictatori, azi stau două Hummer-uri occidentale. Cumva, în amintirea comisarilor de demult, mafioţii de azi ai lui Nicolaescu – în speţă Mălăele, Mircea Diaconu, aghiotantul lui, şi Jean Constantin – poartă costume negre, paltoane lungi şi pălării cu boruri mai largi.

Ca-n orice film cu mafioţi, unul dintre ei va sfârşi cu siguranţă în dricul parcat în faţa intrării, pe care scenografii MediaPRO au scris ca într-o farsă bună: „Eternitatea. Noi am reinventat distracţia. Înmormântări, fantezii, parastase dansante”. În dric se află, de altfel, o mitralieră.

Vasile Muraru se plimbă cu mâinile la spate, cu aerul unui inspector şi cu privirea fals pocăită a personajului său, un popă răspopit. Până de curând, pe platou s-a aflat şi Vladimir Găitan, a cum internat la Spitalul Floreasca, din cauza unor probleme cu inima
.

La 79 de ani, Nicolaescu are energie cât să ţipe fără megafon şi să răsune până în grădina de vară a Ceauşeştilor: „La dracu! Linişte, ce s-a întâmplat cu voi?!” Şi brusc se face linişte, tehnicienii se mută de colo-colo pe vârfuri, aduşi de spate. Arcaşa înoată liniştit cu partenerul său fără nume, în fântâna din faţa Palatului. Arcaşa e un crap de la Metro care trăieşte ceea ce s-ar numi o poveste de succes în lumea peştilor de consum. Din acvariu n-a ajuns în cuptor, ci direct pe peliculă, ca vieţuitoare favorită a unui mafiot.

Piticii Marx, Engels şi Lenin

De câteva zile fericite au parte şi câinii de la Palatul Snagov, mulţi şi flămânzi, o moştenire ironică a fostei case de protocol în care Ceauşeştii îşi primeau oaspeţii. În pauzele dintre filmări, Nicolaescu se duce invariabil să le dea de mâncare.

De data asta, are nevoie de ei în cadru, într-o scenă aproape suprarealistă. Marx, Engels şi Lenin, camuflaţi în pitici de grădină şi multiplicaţi cât să umple peluza (Lenin are burtă şi barbă portocalie), şi printre ei, câini. Dar câinii nu vor în cadru, aşa că e nevoie de pâine, iar cel care s-a dus după ea nu mai vine. „Parcă s-a dus să aducă moartea”, strigă comisarul Moldovan.

Filmul e inspirat de piesa de teatru cu acelaşi nume, scrisă de Adrian Lustig, care se joacă de cinci ani la Teatrul de Comedie. Mare parte din distribuţia de pe scenă s-a transferat pe platoul de filmare: Vladimir Găitan în rolul unui chirurg de succes, Valentin Teodosiu (senatorul Claudiu) şi Jojo (fostă prostituată, actualmente soţie de senator).

Ion Riţiu, „milionar în America” şi mare câştigător la cărţi completează careul de prieteni care joacă „poker” cu România de tranziţie. Până să ajungă la Snagov, echipa a filmat la Studiourile MediaPRO, Parlament, Otopeni, un azil de bătrâni şi o casă părăsită din Bucureşti.

„E o comedie de actualitate zdravănă, a doua a mea după «Nea Mărin Miliardar». E vorba de oameni politici, de mafioţi, caractere interesante. Nu toţi oamenii sunt la fel, trebuie să precizez acest lucru, dar eu am ales o categorie care face multe greşeli”, spune Nicolaescu, cât timp tehnicienii lui „prepară” noul cadru. „Mai am două scenarii în lucru: „Candele de zăpadă” şi „Trenul morţii”. Primul
e scris de Corneliu Vadim Tudor şi o să intru cu el în producţie cât mai repede, pentru că vreau să-l termin până în iunie. Lucrez în ritmul meu obişnuit. Când obosesc, termin”, spune regizorul.

Pentru partida de „Poker” a lui Nicolaescu, Centrul Naţional al Cinematografiei a pariat 1,25 milioane de lei.

Pitbull
31 Oct 2009, 20:56
Doamne, ce haos...! :-O
Un articol abulic despre scremerea unei pelicule aberante... :-&

Iti multumim, civica-fatä, pentru cä ne däruiesti acesti freaks filmediatici!

Pashpix
01 Nov 2009, 15:50
Jean Maurer: «Nicolaescu s-a cuplat cu soţia lui Ţiriac la mine în casă»

Libertatea: Nicu Ceauşescu s-a cuminţit la Sibiu?

Jean Maurer: Oarecum. După ce a scăpat de anturaj, nu mai obişnuia să bea aşa mult. Atunci, Nicu s-a apropiat şi mai mult de mine. Ne întâlneam şi jucam cărţi. La partidele acestea veneau actorul Horaţiu Mălăele, regizorul Constantin Vaeni sau Coco Croitoru, fost şef la Garda Financiară după Revoluţie, dar şi alţii. Eu le-am cunoscut bine şi pe cele mai importante femei din viaţa lui Ion Ţiriac.

Ce relaţie aţi avut cu ele?

De prietenie. Ţiriac venea tot timpul la noi cu soţia sa. Erika Braedt, prima nevastă a lui Ţiriac, s-a combinat cu Sergiu Nicolaescu chiar la noi în casă, în timpul unor sărbători de iarnă, pare-mi-se în 1965. Sergiu, Ţiriac şi soţia sa, Erika, erau invitaţii tatălui meu. Sergiu era un mare cuceritor, un curtenitor, un Don Juan, iar Erika se săturase de Ţiriac, era nemulţumită de el. Au avut chiar atunci o aventură, iar după aceea Erika şi Ţiriac au divorţat. De atunci e ranchiuna între Ţiriac şi Nicolaescu. Nicolaescu s-a cuplat cu soţia lui Ţiriac la mine în casă. Am cunoscut-o bine şi pe Mikette von Issenberg, mama lui Ion Ion Ţiriac.

http://www.libertatea.ro/stire/jean-maurer-nicolaescu-s-a-cuplat-cu-sotia-lui-iriac-la-mine-in-casa-262625.html

Sergiu Nicolaescu a slăbit 23 de kilograme: "Este o dietă pe care nimeni nu şi-ar dori-o"

Regizorul Sergiu Nicolaescu a slăbit foarte mult ajungând să cântărească doar 63 kg. De vină sunt problemele de sănătate apărute în urmă cu un an.

Boala nu a reuşit să-l învingă pe maestrul Sergiu Nicolaescu, care se consideră împlinit pe plan profesional, vorbind despre cel mai nou film al său, Poker: "Abia aştept ca filmul să apară în cinematografe. Suntem în termen şi în şapte zile terminăm toată treaba. Toată pelicula va beneficia doar de 26 de zile de filmare".

Potrivit "Click", Sergiu Nicolaescu susţine că scăderea în greutate este urmarea firească a bolii de care a suferit. În ianuarie, regizorul a fost operat, la Spitalul Elias, de hematom cranian. "Din această cauză am dat jos 23 de kilograme, cu toate că eu nu mi-am dorit niciodată să slăbesc. Este o dietă pe care nimeni nu şi-ar dori-o", a mărturisit Nicolaescu.

Dinică scos din «Poker», Găitan aşteptat la filmări

Sergiu Nicolaescu a vrut să mizeze, pentru noua sa producţie cinematografică, şi pe talentul actorilor Gheorghe Dinică şi Vladimir Găitan, dar sănătatea le-a jucat feste celor doi: „Pentru că Dinică este foarte bolnav, m-am văzut nevoit să îl scot din film. Lui Găitan i s-a făcut rău pe platourile de filmare. Am chemat Salvarea, care l-a dus la Urgenţă. E bine, îl aştept să revină!"

Pashpix
04 Nov 2009, 17:24
Găitan, în formă pe platourile filmului lui Sergiu Nicolaescu (CANCAN)

Luni, la ora 11.00, Vladimir Găitan părăsea Spitalul Floreasca, unde stătuse internat o săptâmană pentru o intervenţie pe cord. La ora 14.00, actorul se află deja pe platourile de filmare de la Poker, a doua comedie din cariera regizorului Sergiu Nicolaescu, care va fi lansată în primăvara anului viitor. Grijuliu să nu facă un efort prea mare, Vladimir Găitan a filmat numai câteva ore la Snagov, alături de Valentin Teodosiu. "Mă simt bine, iar pentru asta trebuie să le mulţumesc medicilor care au avut grijă de mine în ultima săptămână", ne-a spus actorul.

Pashpix
15 Nov 2009, 15:57
INTERVIU - REVISTA VIP
Ce ne puteti spune despre Poker?
Este un film politic, critic, la adresa tuturor, care face spectatorul sa rida.

Se refera la politica de azi?
Da, este adevarat.

Ce se face politica fara dvs., domnule senator?
O sa fie greu! Sa nu mai apuc o revolutie! Dar, cine stie? Daca o apuc, o apuc!

Ati mai vorbit cu colegii din Senat?
Am vorbit, asteapta schimbarea regimului... ca-n ’89.

Ati vazut, a cazut guvernul, este un haos…
Stiu tot ce misca, e adevarat ca ma duc foarte rar la parlament, doar atunci cind se intimpla ceva imporªtant. Mi-am luat concediu pentru a putea termina filmarile. Am votat pentru demiterea guvernului. Era normal sa cada. E firesc sa fie ales altul in loc, dar nu asa cum ar vrea presedintele.

E intimplator faptul ca personajele pozitive din filmele dvs. se numeau Andrei?
Nu este intimplator. Se numeau Andrei si se mai numeau si Tudor. Nu stiu de ce. Asa mi-a venit. Pastrez regula si nu o schimb.

In filmul Poker vorbiti despre mafie. Nu prea aveti personaje pozitive…
Ba da. Toate sint pozitive, dupa parerea mea, pentru ca sint personaje de comedie. Totusi, fac o comedie cu actori foarte simpatici si iubiti de public. Nu cred ca ei fac personajele antipatice.

In mare, ati pastrat distributia din piesa de teatru si-n film. Unde e George Mihaita?
Nu am putut sa-l aduc. Filmeaza acum pentru o alta productie. Am reusit sa-l iau insa pe Horatiu Malaele, care este un actor foarte bun.

„Imi fac singur rau“
Care este actorul care va da dureri de cap pe platoul de filmare?
Eu sint acela care-mi dau cele mai mari dureri de cap. De data asta nu sint actor, sint regizor, dar imi fac singur rau.

Ati revenit dupa o perioada mai dificila, din cauza problemelor de sanatate. Cum reusiti sa aveti atita energie in fiecare zi?
Nu ma intrebati cit este de greu… Important este ca reusesc mereu. Adevarul este ca am foarte multa bunavointa si imi fac meseria cu pasiune.

Faceti sport?
Eu sint un om care face gimnastica in fiecare zi, desi am ajuns la 62 de kilograme. Am slabit 23 de kilograme.

Aveti in lucru si alte scenarii in aceasta perioada?
Desigur, pentru doua filme. As vrea sa traiesc mai mult…

De ce spuneti asta? Maestrul Radu Beligan este mai in virsta decit dvs. si este mai optimist…
Nu a facut filmele mele. Este vorba de uzura…

De ce ati intirziat filmarile la Poker? Nu ati avut bani?
Nu vreau sa spun asta, dar cam asa au stat lucrurile.

Ce rost mai are Consiliul National al Cineastilor, in contextul in care filmele importante se realizeaza din banii sponsorilor?
CNC-ul ramine o vaca de muls. Sint multi care iau bani de-acolo si fac niste filmulete.

Are Corneliu Porumboiu vreo sansa la Oscar?
Sa aiba sanse la Cannes, la Oscar, unde vrea. Eu m-as bucura, asa cum am facut-o si cu Mungiu cind a luat Palme d’Or. In momentul acela, penªtru Romania o sa fie foarte bine. Dar nu fac o comparatie intre mine si el.

Oscarul a fost o tinta pentru dvs.?
Eu fac filme bune pentru public. Nu conteaza daca acestea merg la Oscar sau nu.

„Viata mea a fost foarte, foarte dura“
Ce nu se stie despre Sergiu Nicolaescu?
Toata viata mea privata. Nu o sa o afle nimeni, niciodata. Iar viata pe care am dus-o a fost foarte, foarte dura si foarte lunga, de la virsta de 14 ani. Vreau sa ramin o enigma pentru public.

Sinteti o persoana publica, iar viata dvs. este un subiect bun de roman sau film. V-ati scris memoriile?
Nu. N-am timp de asa ceva. Filmez!

paul_aramis
15 Nov 2009, 17:38
INTERVIU - REVISTA VIP
...
Ce rost mai are Consiliul National al Cineastilor, in contextul in care filmele importante se realizeaza din banii sponsorilor?
CNC-ul ramine o vaca de muls. Sint multi care iau bani de-acolo si fac niste filmulete.
...
eu ştiu că sunt cam prostuţ în materie de cinematografie, dar ... cine dă banii pentru filme? care CNC?

Pitbull
15 Nov 2009, 18:34
Consiliul National al Cinematografiei.
Avem aici, chiar în sectiunea asta, câteva topicuri foarte lungi si detaliate despre el - axate, evident, pe incredibilele mânärii, fraude si misculatii de-acolo. Gäseste-le si le parcurge - sunt foarte instructive si pe alocuri se citesc chiar ca niste pagini de thriller!

paul_aramis
15 Nov 2009, 19:38
le ştiu. ideea era că dacă de la "ziaristul" de la VIP nu ai la ce te aştepta, apăi conu' Serj să nu îl corecteze la faza cu Consiliul National al Cineastilor ridică semne de întrebare: ori asupra capacităţilor intelectuale ale protagoniştilor (ceea ce nu se poate spune despre conu' Serj, că prost nu e) ori asupra veridicităţii interviului.

civica65
01 Dec 2009, 11:49
http://videonews.ro/action/viewvideo/30939/Sergiu-Nicolaescu-Clipul-cu-Basescu-nu-a-fost-trucat/

Pitbull
01 Dec 2009, 11:54
Multumim, Civica! :) Da, l-am väzut încä de zilele trecute, l-a postat Judex.
Penibil, bietul... Incoerent, senil, bälmäjit, numai ineptii debiteazä. La un moment dat, spre final, o frazä fix pe dos o spune - si se observä pe fata lui efortul de a încerca sä-si aminteascä oare ce naiba voia sä zicä...
De ce nu l-or fi tinând acasä, sub plapumä la cälduricä, cu mâta-n brate si-o sticlä de apä fierbinte la picioare?

Judex
01 Dec 2009, 12:31
Ei, civica isi face datoria de fan Serj, semnaland toate aparitiile in presa ale conului.

paul_aramis
01 Dec 2009, 12:39
...Penibil, bietul... Incoerent, senil, bälmäjit, numai ineptii debiteazä. La un moment dat, spre final, o frazä fix pe dos o spune - si se observä pe fata lui efortul de a încerca sä-si aminteascä oare ce naiba voia sä zicä...
De ce nu l-or fi tinând acasä, sub plapumä la cälduricä, cu mâta-n brate si-o sticlä de apä fierbinte la picioare?

ba s-avem pardon musiu, că nu te pricepi! e încununarea unei cariere de o viaţă pusă în slujba filmului. e cel mai viu exemplu al unei vaste experienţe profesionale!

parol d'honneur, moncher!

Pitbull
01 Dec 2009, 13:44
Am zis eu cä nu?
Eu ziceam de äst de-acuma, nu de häl de-atuncea!

paul_aramis
01 Dec 2009, 13:46
şi eu tot de ăsta de acum ziceam!

PS ce naiba te prinzi aşa greu astăzi? ce dacă n-am pus zâmbăreţi sau ghilimele?

Pitbull
01 Dec 2009, 13:50
M-am prins, cum nu - altfel de ce crezi c-am folosit un limbaj mai colorat...? Pur si simplu am ales sä räspund la fel: tot cu ironie deghizatä-n seriozitate.

paul_aramis
01 Dec 2009, 13:55
atunci mă prind eu greu. mă duc să-mi dau două palme la oglindă, să mă trezesc.

Pitbull
01 Dec 2009, 14:08
Mai bine pune din nou clipul äla si dä-i douä palme displayului.
(Da' usurel, sä nu se spargä...)

paul_aramis
01 Dec 2009, 14:35
nu poci, că mie mi-e jenă să dau în copii, femei şi bătrâni.

Pitbull
01 Dec 2009, 14:45
O.K., îl iertäm.
(Si de data asta...)

civica65
08 Jan 2010, 10:49
"Mihai Viteazul", în topul IMDb (Jurnalul Naţional)

Este bine ştiut faptul că IMDb (Internet Movie Database) ar putea fi numit "biblia cinefililor" din întreaga lume. Mai mult decât atât, sunt iubitori de filme care se hotărăsc asupra vizionării unei pelicule în funcţie de cum este votată pe IMDb.

Dacă pelicula respectivă a obţinut mai puţin de 5 stele (din 10) din partea spectatorilor, nu se poate spune că beneficiază de prea mari şanse. Dacă are peste 5, e semn bun. Într-un top alcătuit de IMDb în funcţie de cum au fost votate filmele, distribuite pe genuri, "Mihai Viteazul", realizat în 1970, în regia lui Sergiu Nicolaescu, după un scenariu de Titus Popovici, a ieşit pe locul 3 la genul "filme istorice", pe locul 5 la genul "biografie" şi pe locul 13 la genul "filme de război", el obţinând de-a lungul timpului 8,4 puncte (stele) din 10. Sergiu Nicolaescu s-a declarat foarte entuziasmat cu privire la top, mai ales că este vorba despre un "site american". Unul dintre cele mai vizionate filme din cinematografia românească, "Mihai Viteazul", este o producţie istorică impresionantă, cu Amza Pellea în rolul principal. În 1972 a fost propunerea României pentru premiile Oscar la categoria "cel mai bun film străin", fiind prezent mai mulţi ani în cinematografe din România şi din întreaga lume. În 2010, "Mihai Viteazul" împlineşte nu mai puţin de 4 decenii de la lansare.

Pitbull
08 Jan 2010, 11:28
Dacä IMDb e o "biblie", eu sunt Arhanghelii Mihail si Gavriil (ambii doi împreunä la un loc!)
"Mihai Viteazul" e, într-adevär, unul dintre cele câteva filme mai bunicele ale lui Serj - da' ratingurile de pe IMDb sunt la fel de creditabile ca behäielile muierilor de la APACA: "Iliescu, te iubim / Cä ca tine nu gäsim", si "Nu vrem Kent, nu vrem valutä, / Vrem pe Roman sä ne futä!"

Windom
08 Jan 2010, 11:51
Citeva spicuiri din "Biblie":

"wtf ? what is the purpose of using Emanoil Petrut's voice instead of Amza Pellea ?
It sounds very weird this way." Buna intrebare...
Poate l-om vedea pe Sergiu la Criterion - "i think this movie deserves a criterion release. that would be fabulous!":D

Im.Kino
08 Jan 2010, 11:58
...

Windom
08 Jan 2010, 12:06
Fratilor, se pare ca pe Amazon, Michael the Brave e la 26 de verzisori... E drept, il are pe Charlton Heston in rolul lui Amza...=))

http://www.amazon.com/Michael-Crusade-Viteazul-NON-USA-FORMAT/dp/B001HTG4FI/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=dvd&qid=1262944899&sr=8-1

Pitbull
08 Jan 2010, 13:12
Chiar, de retinut:
In rolul lui Mihai Viteazul: Amza Pellea.
In rolul lui Amza Pellea: Charlton Heston.
Vocea lui Charlton Heston: Emanoil Petrut.
Regia, actiunea si PR-ul: Peter Falc.
Un film de Sergiu Nicolaescu.

pipes
08 Jan 2010, 18:29
Fratilor, se pare ca pe Amazon, Michael the Brave e la 26 de verzisori... E drept, il are pe Charlton Heston in rolul lui Amza...=))

http://www.amazon.com/Michael-Crusade-Viteazul-NON-USA-FORMAT/dp/B001HTG4FI/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=dvd&qid=1262944899&sr=8-1

singurul lucru neconcordant de acolo este imaginea (unde apare un titlu original cu un personaj la fel de original). titlul acela a aparut (nici asta complet) in Germania de Vest (Kampf der Könige). nu vad ce e asa amuzant? incompetenta altora?
bine ar fi daca ar citi cativa din tinerii acestui forum macar descrierea filmului. ar mai afla si ei nitica istorie. asa cum e ea.

cremaxx
10 Jan 2010, 01:26
Am si eu o intrebare: Dece toate filmele sau filmuletele pana in apropierea lui 1989 au vocile pitigaiate sau impuscaturile lui sergiu sunt asa de stridente?,parca ar trage cu pistol de jucarie ...

Ma intereseaza mai mult prima intrebare.S-e deruleaza banda cu o viteza mai rapida fata de normal sau care este faza?

civica65
10 Jan 2010, 11:21
http://www.eu-in-china.com/Upload/News/Synopsis2ndEUFFfilms.pdf

P-asta n-o ştiaţi

Pitbull
10 Jan 2010, 11:48
Mä rog, la chinezi merge - ei, veseli cu sunt, au sä se amuze (cu singura diferentä cä-l vor crede comedie deliberatä).

Pashpix
19 Jan 2010, 19:57
Filmul "Mihai Viteazul", regizată de Sergiu Nicolaescu, ocupă locul trei în topul celor mai apreciate producţii istorice din toate timpurile, alcătuit de IMDB (Internet Movie Database). În urma sa se află pelicule mult mai cunoscute precum "Braveheart", "Judgment at Nuremberg" sau "Ghandi". Realizat după un scenariu scris de Titus Popovici, în 1970, filmul l-a avut în rolul principal pe Amza Pellea, alături de care au jucat, printre alţii, Ion Besoiu, Olga Tudorache, Florin Piersic, Ilarion Ciobanu şi Mircea Albulescu.

Bugetul său la acea vreme a fost însemnat, echivalentul a aproximativ 500.000 de dolari.

Cea mai bună poziţie în clasamentul IMDB revine producţiei "Schindler's List", regizat de Steven Spielberg în 1993 şi premiat cu şapte Oscaruri. Locul II este ocupat de pelicula germană "Das Boot", realizată de Wolfgang Petersen.

paul_aramis
19 Jan 2010, 20:28
Filmul "Mihai Viteazul", regizată de Sergiu Nicolaescu, ocupă locul trei în topul ...

bună dimineaţa!

civica65
21 Jan 2010, 09:59
Sergiu a fost invitat ieri la Observator, unde a vorbit despre "Mihai Viteazul" în topul IMDB, dar şi despre faptul că "Poker" va avea premiera cel mai probabil în februarie.

http://www.antena1.ro/index.php?page=webcast&id=66503&type=show&item=4
(49:00 - 1:00:00)

Pitbull
21 Jan 2010, 10:43
"Poker" va avea premiera cel mai probabil în februarie.
I can't wait! :D Iar o s-avem show comic (aici, nu pe ecran - äla o sä fie tragic).

StefanDo
21 Jan 2010, 14:09
ba-n toamnă
o dată provizorie ar fi 29 octombrie, ca s-avem horror de halloween :D

Windom
21 Jan 2010, 14:24
Pe IMDB scrie ca, Carol I e documentar...:-/

paul_aramis
21 Jan 2010, 22:11
asta şi e: docu-dramă, adicătelea cum ar veni, documentar dramatic.

Pashpix
30 Jan 2010, 17:45
Regizorul Sergiu Nicolaescu a declarat, intr-un interviu acordat AGERPRES, ca cinematografia romaneasca a intrat intr-o "criza", ii lipsesc banii si salile de cinema, dar ca ea mai poate fi salvata printr-o noua legislatie in domeniu, dar si prin eforturile sustinute ale oamenilor de cultura.

AGERPRES: 1970, anul in care a aparut pe marile ecrane filmul "Mihai Viteazul". Au trecut 40 de ani de atunci si iata ca potrivit site-ului american IMDb (Internet Movie Data base), productia regizata de dumneavoastra figureaza printre primele locuri in clasamentele realizate pe diferite categorii. El devine, astfel, cel mai vizionat film romanesc in intreaga lume. Cum priviti acesta realizare?

Sergiu Nicolaescu: Sa fiu sincer, mi se pare normal. E un film pe care l-am muncit fara limite si eu si echipa, in care am dat tot ce-am putut. Am avut armata, circa 5.000 de soldati am avut cu mine, ceea ce a fost un lucru fantastic, dar pe care l-am si folosit. Era un film care, initial, trebuia sa fie o super productie americana. A existat o oferta de la Columbia Pictures, in care mi-i oferea pe Charlton Heston, Orson Welles, Laurence Harvey, Elizabeth Taylor si barbatul ei, Richard Burton, a fost la un moment chiar si Kirk Douglas in Romania sa ma vada, sa stam de vorba. Trebuia sa fie o super productie americana, romano-americana. La un moment dat, trebuia sa plec la Paris si am fost chemat la Comitetul Central. M-am dus in birou la Paul Niculescu-Mizil si el s-a dus jos, la Nicolae Ceausescu. Trebuia sa-mi dea aprobarea si, dupa un timp, s-a reintors si mi-a zis: "Poftim aprobarea". Intre timp, avionul trebuia sa plece, dar l-au retinut pe aeroport. Am plecat de la CC, am lasat masina in fata aeroportului si avionul a inceput sa ruleze pe pista. In momentul acela, a venit o masina, un ZIM - imi aduc aminte perfect - care ne-a oprit. A urcat in avion Dumitru Fernoaga si mi-a zis: "Sergiule, cobori!". Si am coborat. M-am dus din nou la Comitetul Central si m-au anuntat ca nu s-a aprobat co-productia si ca voi face filmul numai cu romani. Americanii s-au aratat interesati chiar si pentru productia romaneasca, pur romaneasca. Stupiditatea asta, mi-a explicat Titus Popovici, ar fi fost facuta in urma unei scrisori semnata de Mircea Albulescu. Pana la urma, am constatat ca era o minciuna, nu o scrisese Mircea Albulescu, o scrisese chiar Titus Popovici. Asta e viata si asa am facut.

AGERPRES: S-ar mai putea face astazi un film precum "Mihai Viteazul"? S-ar gasi resursele umane si financiare necesare unei astfel de productii?

Sergiu Nicolaescu: Din pacate, nu mai este posibil. O parte dintre actori (n.r. - cei din distributia filmului "Mihai Viteazul") mai traiesc, dar multi au murit. O generatie de actori absolut fantastica! Vreau sa spun ca eram circa 15 actori care intram in aceleasi haine. Toti eram de inaltime 1,84 - 1,86 m si intram in aceleasi haine. Incredibil! Cel mai greu era sa dublezi filmul, pentru ca toata lumea, pe unde mergeam, se crucea: "Unde au gasit asa barbati?". Era incredibil!

AGERPRES: Amza Pellea, Ion Besoiu, Florin Piersic, Ilarion Ciobanu - intr-adevar, un adevarat arsenal de mari actori ai cinematografiei romanesti, dar nu se mai gasesc astazi actori care sa joaca intr-o productie de amploare?

Sergiu Nicolaescu: Eu zic ca cinematografia a intrat intr-o criza. Facandu-se filmele care se fac, nu se nasc noi actori, iar cei din generatia mea sunt prea batrani sau au murit. Multi dintre ei au murit... Silviu Stanculescu, Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, o gramada de actori s-au prapadit, din pacate. Din pacate...

AGERPRES: Dar nu este aici un paradox? Filmele romanesti incep sa castige din ce in ce mai multe premii, la festivaluri de film din diferite colturi ale lumii.

Sergiu Nicolaescu: In toate perioadele s-au castigat premii. Acum se face mult caz de premii. E foarte merituos ca cinematografia romana a castigat un premiu la Cannes. E un lucru deosebit, dar, sa ma ierte Dumnezeu, la fiecare cativa ani eu obtineam premii. Multe filme au rulat cu premii importante in palmares.

AGERPRES: Ce-i lipseste cinematografiei romanesti in momentul de fata? Bani, actori, regizori?

Sergiu Nicolaescu: In primul rand, banii, in al doilea rand, cinematografe. Vedeti dvs, din opt sute si ceva de cinematografe acum mai sunt vreo 30-32. Nu se poate face film pentru asa ceva. Noi aveam 14 milioane, 15 milioane de spectatori, nu telespectatori, spectatori de film. In momentul de fata, daca scoti 30.000 de spectatori e mult, 50.000 este un rezultat.

AGERPRES: Unul dintre cele mai recente filme ale dumneavoastra, "Supravietuitorul", a inregistrat un numar record de spectatori. Oamenii se mai duc la cinema.

Sergiu Nicolaescu: "Supravietuitorul" m-a incurajat, dar inca nu am ajuns la nivelul la care am fost inainte. Filmele mele ruleaza foarte bine, dar mai sunt filme romanesti importante, care ar trebui vizionate si sa fie date in televiziuni. "Felix si Otilia" este un film deosebit si sunt si altele. Exista multe filme de exceptie romanesti. Eu m-am specializat, fara sa vreau, in film istoric. Va dati seama ca sa conduci 5.000 de oameni pe un camp imens, vreo zece kilometri, este o performanta, eu fiind regizorul principal al filmului (n.r.- "Mihai Viteazul"). Eu am facut totul. Si actorii au fost trei luni scosi din productie, nu s-au mai dus la teatru si am facut cu ei calarie, lupte. Am facut scoli de cascadori, am creat cascadori. A fost o munca completa.

AGERPRES: Mai credeti in sansa cinematografiei romanesti de a avea un film istoric de valoare?

Sergiu Nicolaescu: Eu nu cred ca cinematografia noastra va disparea. Nu cred asa ceva. Dimpotriva, eu cred ca talente apar din nou, ca actori, in mod sigur, vor aparea din nou. Din pacate, s-a rupt scoala trecuta de scoala prezenta. Este o ruptura, o fractura. Noi faceam filme extrem de importante. Sigur ca nu mai sunt bani astazi, dar nu mai sunt pentru ca nu se vrea. Si atunci, ne carpim cu niste filme care costa cat mai putin. Unii dintre noi incearca sa faca un lucru mai mare, mai important, dar cu banii care sunt si cu legile care sunt in momentul de fata nu putem face nimic.

AGERPRES: Sunteti presedintele Comisiei pentru Cultura a Senatului, ce solutii vedeti din aceasta postura pentru schimbarea legislatiei in domeniul cinematografiei sau pentru rezolvarea conflictelor iscate in jurul Centrului National al Cinematografiei?

Sergiu Nicolaescu: Eu vreau sa spun urmatorul lucru: Am avut mare incredere in Paleologu (n.r. - Theodor Paleologu, fostul ministru al Culturii) si m-a dezamagit total. Total! Nu a fost capabil, un an cat a stat ministru, sa dea nimic, decat in ultima zi, in 10 sau 30 decembrie, a dat niste reguli care mai mult strica. Deci, a fost o ambitie prosteasca. O adevarata "pleasca" pentru cinematografie. Acum avem un nou ministru (n.r. - Kelemen Hunor) pe care sper sa-l conving si sa incercam sa facem filme importante cu regizori importanti, cu oameni care s-au afirmat, care se pot afirma din nou. Ganditi-va ca eu am facut "Mihai Viteazul" dupa "Dacii". E adevarat ca eram incepator, dar cu sase ani inainte am facut niste filme documentare foarte importante, care au fost la Cannes, au fost peste tot. Au premii mari internationale. Si astazi as face un documentar, pentru ca imi plac filmele. Asta a fost meseria mea si am facut-o cu pasiune. Trebuie sa avem niste conducatori care sa aiba si ei aceleasi ambitii si sa mobilizeze pe cei din cinematografie. Noi ne-am afirmat in filme importante, in filme foarte mari, am citat "Felix si Otilia" care avea o serie de actori extraordinari, facut cu multa bogatie. A mai fost "Padurea spanzuratilor" si au mai fost filme importante. Eu am facut cel putin 10-12 filme istorice. Si m-am specializat pe genul asta desi, cel mai mult, mi-au placut "Osanda", "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte", "Ciuleandra", "Orient Express", "Intalnirea". Acesta a fost genul de filme care mi-a placut.

AGERPRES: Credeti ca vor exista schimbari majore in domeniul cinematografiei in mandatul lui Kelemen Hunor?

Sergiu Nicolaescu: Nu-l cunosc inca. Ramane sa ma intalnesc cu cu el si sa vedem ce putem face. Comisia actuala din Senat este hotarata sa facem ceva. Eu de un an de zile am facut o noua lege semnata de aproape toti membrii Comisiei. Pe aceasta lege Ministerul Culturii nu si-a dat nici macar parerea, dar n-are cine din Ministerul Culturii sa cunoasca cinematografia. Paleologu a fost ambasador vreo doi ani, e tanar. Ce stie el din cultura romaneasca? Ce i-a dat tatal sau. Atat. Rezultatul se vede.

AGERPRES: Revenind la filme, dupa "Nea Marin Miliardar", ati pregatit recent cea de-a doua comedie din cariera dumneavoastra - "Poker", un film dupa un scenariu de Adrian Lustig.

Sergiu Nicolaescu: Este o comedie, dar nu numai. Marturisesc ca este si drama. Este oarecum situatia noastra de astazi. O sa va povestesc ceva din film. Sunt patru copii, prieteni la aceeasi scoala, colegi de scoala, care in timpul liber joaca poker, zicand ca pokerul ii apropie si ii leaga pe unul de celalalt. Sigur ca in viata s-au despartit, dar au ramas prieteni pentru acest joc de poker. Sunt actori absolut senzationali - Valentin Teodosiu, Horatiu Malaele, Vladimir Gaitan, Mircea Diaconu. Fantastic! Sunt actori de Dumnezeire, as putea spune. Au dat foarte foarte bine. Filmul mi-a iesit.

AGERPRES: Cand o sa aiba loc premiera?

Sergiu Nicolaescu: Cred ca la inceputul lunii februarie. Merita sa fie vazut si incerc prin asta sa aduc din nou spectatori la cinematografe. Scopul meu principal nu este sa ma duc la festivaluri, nu am timp de festivaluri.

AGERPRES: Cum priviti faptul ca majoritatea tinerilor regizori romani pleaca intai cu filmul la festivaluri internationale si abia dupa aceea il prezinta si in Romania. Uneori trece un an, alteori trec doi pana cand publicul din Romania are acces la filmul respectiv.

Sergiu Nicolaescu: Va spun eu ce se intampla in realitate. Stiu pe cineva, care este un baiat foarte talentat si care a fost la o suta si ceva de festivaluri si a luat doua sau trei premii, ceva de genul asta. Altul a luat la 50 de festivaluri trei premii, dar, "premii"...Nu a luat Oscarul, nu a luat premiu la Cannes. Unul singur a luat Palme d'Or , filmul lui Mungiu (n.r. - "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", regia Cristian Mungiu), dar care, asa cum ati vazut, nu prea a facut spectatori. Tocmai de-aia (n.r. - din cauza numarului redus de spectatori) sunt obligati sa se duca la festivaluri. Fac o tactica: se duc la festivaluri, obtin niste premii, pentru ca festivalurile au filme si festivalisti. Sunt o categorie de oameni care merg la aceste festivaluri. Se duc peste tot, se duc de 50 de ori, incep sa cunoasca lumea. In felul acesta, obtin niste premii care... cat sunt de importante!? Cert este ca, la o cariera de aproape 60 de filme, nu stiu daca am fost la patru festivaluri.

AGERPRES: Spuneti ca cinematografia romaneasca a intrat intr-o "criza", dar in fiecare an, pare sa mai apara un nou festival de film.

Sergiu Nicolaescu: Acum, ceea ce se petrece in Romania e o batjocura. Sunt, in clipa de fata, circa 20-30 de festivaluri in Romania. Pai asa sunt si alea din strainatate, sa ne fie clar. Am luat un premiu pe nu stiu unde, dar nu stie nimeni de festivalul respectiv. Filmele mele au fost la festivaluri, dar fara mine. De pilda, imi aduc aminte ca iesise filmul "Mihai Viteazul" si mi-au spus toti: te duci la Moscova. Pe vremea aceea, cel mai important festival era Moscova. Pe urma, venea Cannes, pe urma Karlovy Vary si asa mai departe. Noi aveam un singur festival, la Mamaia. M-am dus la Moscova si ministrul de acolo care a vorbit direct cu ministrul nostru si i-a spus ca filmul meu o sa ia sigur un premiu. Si m-am dus. Era o sala de 5.000 de locuri, plina, cu un ecran mare. Incepe filmul si sare peste o bobina in care era cucerirea Moldovei. Si in momentul ala, eu i-am spus ambasadorului: "Domnule ambasador, au sarit bobina cu Moldova". "Nu se poate", spune el. "Ba se poate. Uitati, sunt actorii aici", i-am spus. Era si Amza Pellea si mai erau si altii. Ambasadorul s-a ridicat si a plecat cu sotia impreuna si m-am luat dupa el. La un moment dat, m-am gandit si i-am spus: "Domnule ambasador, eu inteleg ca dvs. plecati, dar eu sunt regizorul filmului. Eu ma duc si fac scandal". M-am urcat sus la proiectie, am intrat cu forta si am descoperit ca un aparat era rece intr-un sir de aparate calde toate si unul mergea. Am apasat pe buton, un buton rosu, si s-a oprit. Am apasat pe cel care era rece apoi si a pornit, s-a reluat filmul. Lumea a aplaudat. Si in momentul ala, a doua zi am luat avionul si m-am intors. Filmul a luat un premiu, dar nu cel care era prevazut, pentru ca facusem scandal. E bine ca se merge la festivaluri, dar ca un film sa faca festivaluri, fara ca inainte sa ruleze in Romania, asa ceva nu exista. Deci asta este o gaselnita a noii generatii, noul "val", o gaselnita incredibila. Un film trebuie sa aiba premiera in tara lui si pe urma sa vedem unde merge si la care merge.

AGERPRES: Sunteti de acord cu expresia "noul val cinematografic romanesc"?

Sergiu Nicolaescu: E normal sa fie noul val. Sigur ca da. Dar, in acelasi timp cu noul val, sa nu se nasca si un alt val: expiratii. Asa cum au zis unii dintre ei. Adica, e ciudat la un moment dat sa te trezesti ca iti spun unii ca esti expirat. Asta nu poate sa o stie nimeni si eu aveam dovada ca nu sunt expirat.

AGERPRES: Cum au trecut cei 20 de ani de la Revolutie peste cultura? Care este fata ei acum?

Sergiu Nicolaescu: E la pragul prapastiei.

AGERPRES: Si ce o poate salva?

Sergiu Nicolaescu: Se va salva sigur. Nu pot fi decat oamenii care salveaza cultura - regizorii, pictorii, scriitori. Trebuie sa lupte, sa nu piarda speranta, sa nu se descurajeze. Sa lucreze mai departe, cu ambitii. Noi prin ambitia generatiei care a trait in comunism am facut cariera. Eu vorbesc de mine, am facut o cariera internationala.

AGERPRES: Stiu ca printre proiectele dumneavoastra cinematografice se regaseste si filmul "Candele de zapada", dupa un scenariu de Corneliu Vadim Tudor. In ce stadiu se afla proiectul acesta?

Sergiu Nicolaescu: Este un film pe care urmeaza sa-l fac si care va fi un film important. Mai am inca unul, care e tot un film de razboi - se numeste "Trenul mortii". Deci, cam astea vor fi viitoarele filme pe care le voi face, daca nu se iveste altceva.

AGERPRES: Aveti o colectie valoroasa de arme, in mare parte obiecte de recuzita din productiile istorice la care ati lucrat. Aveti si sabia din filmul "Mihai Viteazul"?

Sergiu Nicolaescu: Pe-aia i-am dat-o lui Amza Pellea. Eu am avut o colectie de arme care e a mea personala, nu sunt doar cele din filme.

AGERPRES: V-ati gandit vreodata sa va apropiati si de teatru sau sa regizati spectacole de teatru?

Sergiu Nicolaescu: Nu. Eu sunt legat numai de film. Filmul a fost si ramane pasiunea vietii mele. Nu am reusit sa am familie, dar am filme. Acum regret ca nu am avut familie. Cred ca asta a fost blestemul meu - si filmul si faptul ca nu am mai avut familie.

nume
01 Feb 2010, 06:26
Am si eu o intrebare: Dece toate filmele sau filmuletele pana in apropierea lui 1989 au vocile pitigaiate sau impuscaturile lui sergiu sunt asa de stridente?,parca ar trage cu pistol de jucarie ...Astea erau" efectele speciale" de la Buftea, aparatura din anii '50 care a ramas in uz pana prin '90 si ceva.
Sergiu ne loveste numa' in gura, la ultimul gunoi dat de Pto Tv nu am rezistat decat 20 de minute (Supravietuitorul). Bob ai al sau sarmant "mata vrei mazare?" era mai sexi.

civica65
06 Feb 2010, 11:08
SCANDAL Vadim Tudor versus Sergiu Nicolaescu (CANCAN)

"Dacă mai zice ceva, îl las în curu' gol"

Cineastul refuză să-i explice politicianului care sunt motivele pentru care nu a demarat nici până acum filmările la "Candele de zăpadă", lungmetrajul realizat după scenariul scris de Vadim Tudor. Proiectul a primit în 2004 o finantare de 30 de miliarde de lei vechi din partea Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC).

Proiectele finantate de CNC nasc dispute serioase între cineaşti şi scenarişti, care din diverse motive nu reuşesc să se înţeleagă, deşi primesc sponsorizări din partea Ministerului Culturii. Din nefericire, aşa se întâmplă şi în cazul lungmetrajului "Candele de zăpadă", care ar fi trebuit să ruleze deja pe marile ecrane. Sergiu Nicolaescu fusese însărcinat să demareze de ceva timp filmările. Zilele trecute, aflat în platoul emisiunii "Un Show Păcătos", Corneliu Vadim Tudor a lansat un atac la adresa marelui regizor, pe care îl învinovăţeşte că îi amână proiectul, acuzându-l subtil că ar fi folosit fondurile alocate acestui film ca să finalizeze alte pelicule la care lucrează.

"Nu am primit niciun ban"

Contactat de CANCAN, Sergiu Nicolaescu a refuzat să explice care sunt cauzele întârzierii, arătându-se extrem de deranjat de declaraţiile europarlamentarului. "Dă-l în p...a mă-sii. Dacă mai zice ceva, îl las în curu' gol! Nu am primit niciun ban. Acum am finalizat "Poker", care, cel mai probabil, va fi în martie pe ecrane. Cât despre "Candele" ce pot să vă spun, am ales distribuţia şi vă pot da doar un nume: Vladimir Găitan. Atât!", a spus Nicolaescu.

Dincolo de scandal, scenaristul şi regizorul sunt încă uniţi de tema proiectului lor comun pe care o apreciază amândoi deopotrivă. Scenariul semnat de Corneliu Vadim Tudor, care stă la baza proiectului desemnat câştigator în 2004 la concursul organizat de CNC, urmăreşte povestea mai multor familii celebre din perioada interbelică. Regizorul Sergiu Nicolaescu declara în urmă cu doi ani că îl interesează foarte mult tema abordată, fiind fascinat de secolul trecut. "În scenariu este vorba despre un fel de viaţă politică şi dramaturgică. Ar fi foarte interesanta o trecere prin tot secolul. Şi am gasit un personaj care poate reprezenta secolul trecut, este vorba despre Ventura (Veturia) Goga. M-am gândit ca prin ea să vad tot secolul trecut, care a fost o dramă cumplită. Dar să vorbesc despre acest secol merită, chiar dacă nu voi avea spectatorii care vin la o comedie sau un film de acţiune", spunea maestrul Nicolaescu într-un interviu pe care l-a dat în 2008

http://observator.antena1.ro/monden/Vadim-Tudor-suparat-pe-Segiu-Nicolaescu_4128.html

Pitbull
06 Feb 2010, 11:17
Delicios! :D:):x
Era FATAL sä se ajungä aici, mai devreme sau mai târziu!
Moultzamme frumosse, Civicuto! :)

Judex
06 Feb 2010, 11:19
Tusea si junghiul. >:)

Pashpix
06 Feb 2010, 16:49
"Carol I - Un destin", cel mai vândut film românesc pe DVD în 2009

Un top dat publicităţii de magazinele Diverta arată că în anul care a trecut preferinţele cumpărătorilor pe segmentele DVD şi Blu-ray s-au orientat către producţiile dramatice, comedie şi filme de acţiune, dar nu au fost neglijate nici SF-urile. Astfel, cel mai cumpărat film pe suport DVD a fost "Twilight", urmat de o producţie autohtonă, "Carol", filmul regizorului Sergiu Nicolaescu, de blockbusterul "Titanic", "Parfum de femeie" şi "Pacientul englez". "Bunul Will Hunting", "Mama mia", "Australia", "Mă dau în vânt după cumpărături" şi "Îngeri şi demoni" completează lista. În fine, pe segmentul Blu-ray, clasamentul a fost următorul: 1. "Cavalerul Negru"; 2. "Operaţiunea Valkyrie"; 3. "Benjamin Button"; 4. "Matrix"; 5. "Eu, robotul"; 6. "Australia"; 7. "Partea lui de consolare"; 8. "Matrix Revoluţii"; 9. "Harry Potter şi Prinţul Semipur"; "Matrix Reîncărcat".

Horaţiu Mălăele, mafiotul cu garoafă la rever din "Poker"

Pentru actorul Horaţiu Mălăele, o premieră a anului 2010 va avea loc cu „Poker”, al doilea film de comedie din cariera lui Sergiu Nicolaescu, care îi aduce laolaltă pe Vladimir Găitan, Valentin Teodosiu, Ion Riţiu si Horaţiu Mălăele. O poveste desprinsă din realitatea românească de după 1989, mai actuală ca niciodată, în care Mălăele este Titel, mafiotul cu garoafă la rever. „Am încercat altceva decât spectacolul lui Tocilescu. Ceva din tendinţele regizorului Şerban Marinescu, sub bagheta căruia am jucat în „Ticăloşii”. Titel, personajul meu, este un politician nenorocit, care calcă peste cadavre şi se ascunde sub masca generozităţii pentru a deveni un om influent”.

Pitbull
06 Feb 2010, 19:43
Si iar îmi amintesc de bancul äla cu steagul tiganilor - cioara, vioara si cäcatul...
...Pe care nimeni n-a märturisit cä nu-l stie, asa cä nu pot zice poanta.

Kramer
06 Feb 2010, 20:31
Make me smile!


....cred că nu-l ştiu.

nume
06 Feb 2010, 21:05
Sa le bag si aici, ca merg de minune, abearand ii va fi bine, Sergiu in plina schizofrenie acum 10 ani (mai am):
http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/1-10.jpg
http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/2-8.jpg

vave
06 Feb 2010, 21:20
"Nu e câtuşi de puţin 'eroic' să te lamentezi. Chiar dacă eşti, cum m-am definit singur, un 'lup singuratic' care nu poate trăi nici în 'haită', nici prea departe e ea." Octavian Paler

Pitbull
06 Feb 2010, 22:26
Si iar îmi amintesc de bancul äla cu steagul tiganilor - cioara, vioara si cäcatul...
...Pe care nimeni n-a märturisit cä nu-l stie, asa cä nu pot zice poanta.
Make me smile!

....cred că nu-l ştiu.
Ce reprezintä stema de pe steagul tiganilor?
Cioara = asta-i natia
Vioara = asta-i vocatia
Cäcatul = asta-i situatia...

...on-topic: apropo de vânzärile record ale DVD-ului cu "Carol I" - una dintre cele mai grotesc-ridicole penibilitäti din câte mi-a face fost dat sä-mi vadä ochii. Singurul film ever la care, în salä, efectiv am räcnit - nici nu mint, nici nu exagerez, si nici n-am fäcut show; a fost un act fiziologic 100% spontan: e atât de prost, încât vizionarea te doare!

* * *

Nu e câtuşi de puţin "eroic" să te lamentezi...
Un adevär care n-a ajuns la urechile tufäneilor - si garantez cä nici nu va ajunge vreodatä.
...Apropo, Nume - multumim pentru materieluri! Mai vrem, mai vrem!

Kramer
06 Feb 2010, 22:45
Ce reprezintä stema de pe steagul tiganilor?
Cioara = asta-i natia
Vioara = asta-i vocatia
Cäcatul = asta-i situatia...


:))


Apropo de filmele idioate marca Nicolaescu... a văzut cineva Coroana de foc?:-&

paul_aramis
06 Feb 2010, 22:59
un Cid românesc ...

Pitbull
06 Feb 2010, 23:04
De neprivit. :((
Impreunä cu "Mircea", a fost începutul sfârsitului sfârsitului...
(Cu doispe ani înainte, "Pentru patrie" fusese începutul începutului sfârsitului.)

Apropo, la "Coroana..." am lucrat detasat trei nopti, ca secund suplimentar la secventa asediului cetätii. Nu mi-a venit sä cred - ce bine arätase pe platou, la Buftea, si cum s-a pierdut totul pe drum...

Kramer
06 Feb 2010, 23:16
A dat-o pe arătură cu Accident, asta cu vreo 2-3 ani înainte. Dupaia a venit Osânda, care a fost bun şi un altu care mi-a plăcut, Războiul de Independenţă.

Dupaia, OOOUCH!

Cu câteva excepţii, au fost toate nişte gunoaie.

Pitbull
06 Feb 2010, 23:21
As zice cä "Zile fierbinti" si "Accident" au fost "filmele lui slabe din perioada bunä" - cu toate defectele lor, se urmäreau totusi cu pläcere. Desigur, "Osânda" a fost o revenire admirabilä... dar imediat pe urmä, la "Pentru patrie"... pentru prima oarä, cäscam si mä enervam, si nu pricepeam ce-o fi cu mine (cä-i eram fan). Mai târziu am priceput: nu cu mine era.
Ulterior, un ultim zvâc: "Capcana mercenarilor".
Si gata.

Kramer
06 Feb 2010, 23:28
Capcana mercenarilor nu mi-a plăcut deloc.

Acu era în groapă, acu dispărea miraculos.

- mi-a plăcut în aşa hal filmul, încât singurul lucru pe care mi-l aduc aminte e o greşeală. Când era în groapă şi veneau doi să-l împuşte, dar el ieşea miraculos din groapă şi îi omoara pe ăia.:-&

Pitbull
06 Feb 2010, 23:34
Da, avea si mai bune, si mai rele. De-aia nici n-am zis cä a fost chiar "bun", ci doar un ultim "zvâc".

paul_aramis
06 Feb 2010, 23:39
Capcana mercenarilor nu mi-a plăcut deloc.

Acu era în groapă, acu dispărea miraculos.

- mi-a plăcut în aşa hal filmul, încât singurul lucru pe care mi-l aduc aminte e o greşeală. Când era în groapă şi veneau doi să-l împuşte, dar el ieşea miraculos din groapă şi îi omoara pe ăia.:-&

cred că le confunzi. ăla e Nemuritorii.

Pitbull
06 Feb 2010, 23:47
Da, dar ma rog, face miscarea doar o data - nu când/când...
"Capcana mercenarilor" l-am väzut o singurä datä, la premierä, si-mi ziceam acum cä o fi vreo secventä pe care am uitat-o...

Kramer
06 Feb 2010, 23:48
Posibil, dar sunt sigur că am văzut şi Capcana Mercenarilor. Din moment ce nu îmi aduc aminte prea multe de el, înseamnă că nu mi-a plăcut.

paul_aramis
06 Feb 2010, 23:55
hai măi nu fiţi răi, că conu' Serj a făcut filme bune, pe măsura filmelor americane. zău dacă nu. şi pe tipicul lor. singurele minusuri e că filmele alea din care s-a inspirat, din care şi-a tras "vâna", seva creatoare, sunt cam de prin pa'zeci - pa'zeci şi ceva.
a, şi mai au un defect major: că joacă el rolul principal. de asta mi-a plâcut Dacii ...

Pitbull
07 Feb 2010, 00:01
de asta mi-a plâcut Dacii ...
De ce, cä-l decapiteazä?

Apropo, "Dillinger", de John Milius, din care-a copiat cadru cu cadru secventa regäsitä apoi în "Un comisar acuzä" (cu rostogolirea pe scara hotelului) era doar cu un an mai bätrân. L-a väzut afarä - si hat, i-a si bägat mâna-n buzunar!

paul_aramis
07 Feb 2010, 00:05
exactamente! vă daţi seama ce ieşea dacă juca el tot filmul? îl terminau romanii pe Decebal la Tapae!

nume
07 Feb 2010, 00:40
Asta e articolul care m-a facut sa deschid topicul asta acum niste ani, a fost cam primul articol fatis impotriva Maestrului facator de capodopere .... se intampla in '99:

http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/SERJ.jpg

http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/SERJ1.jpg

http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/SERJ2.jpg

http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/serj4.jpg

autor Gabriela Hurezean.

keepwalking
07 Feb 2010, 00:44
mi-am adus aminte de nume fotografului, Stefan Ionita, supranumit si "Fane Jeg". :)
era pe la Flacara...
mai era un fotograf celebru, Paul Agarici...

Pitbull
07 Feb 2010, 01:53
I-am cunoscut foarte bine pe amândoi! :)
Paul Agarici mi-a fost profesor de artä fotograficä, la Cineclubul Ecran Util, în 1976-77 (tot acolo unde învätasem regie cu Lucian Bratu, în anul anterior). Era un profesor bun, am învätat lucruri esentiale de la el; în plus, un om de mare bun-simt, si foarte sensibil. Si cu fixisme: se supära dacä-i spuneam altfel decât "domnule profesor".
Cu Fane am fost coleg la "Expres Magazin", în 1992-93. Nu era doar neîngrijit, ci si foarte mârlan - dar eu stiam cum sä-l iau, mai dezamorsam tensiunile, ne întelegeam bine. N-am sä uit vernisajul primei lui expozitii de fotografie: Fane, ras, tuns, frezat, la patru ace, în costum fin gri... Dacä nu mä însel, cu ocazia aia si-a schimbat stilul.

nume
07 Feb 2010, 23:53
Luati cu paine:

http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/img187.jpg

http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/img186.jpg

http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/img184.jpg

http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/img185.jpg

http://i973.photobucket.com/albums/ae211/carmine_galante/img183.jpg

civica65
09 Feb 2010, 14:03
SERGIU NICOLAESCU: "Am vrut să-l omor pe Ceauşescu cu o grenadă!"

http://www.youtube.com/watch?v=JAaKRlK1kYc&feature=related

paul_aramis
09 Feb 2010, 14:07
no shiit!

Pitbull
09 Feb 2010, 14:08
Auleo! :|

Multumim, Civico - e incredibil! :-O

Am mai väzut eu mitomani, da' Serj aspirä la titlul de campion european!

Kramer
09 Feb 2010, 15:19
Am râs cu lacrimi la faza asta. Ca regizor nu mi-a plăcut niciodată, dar îl respectam ca om...de la un timp începe să se diminueze şi respectul ăla. L-am văzut din greşeală la Bitman cum se bătea cu pumni în piept că Mihai Viteazul e prin nu ştiu ce topuri pe imdb.:-&

Judex
09 Feb 2010, 18:58
Bai, mie mi-e mila de el deja...
Pentru Sergiu Nicolaescu, actorul talentat e unul care sta bine pe cal.
Genial!!! =))

Floydman
09 Feb 2010, 22:44
bancul e nasol. e trist de xenofob. si cred ca n-are ce cauta pe forum, lasad la o parte faptul ca Pit imi este un distins prieten. eu l-as modera.

Kramer
09 Feb 2010, 22:50
Nu văd problema în a fi xenofob. Mai ales când e vorba de ciori...ăsta...ţigani...la dracu...rromi.

Pitbull
09 Feb 2010, 23:02
Care banc, Floydule...? De unde...? :|

civica65
10 Feb 2010, 19:41
http://www.youtube.com/watch?v=JAaKRlK1kYc&feature=related

Pitbull
10 Feb 2010, 20:14
Thanks again, Civica gurl! :x

Doamne, penibil poate sä fie... Nici mäcar nu stie sä mintä credibil...

Totusi, ai gresit clipul: nu räspunde la întrebarea mea - despre care banc e vorba mai sus?

Mercutio
10 Feb 2010, 20:27
Dupa revolutie, cu aparitia filmele care nu rulasera la noi, am inceput sa vad o gramada de faze furate de Sergiu de prin filme straine. Dintr-un film cu James Cagney in rol de gangster care avea grija de o gasca de copii orfani a luat Sergiu ideea din Duelul. Alta faza furata cu nerusinare e una din "Patton", in care personajul principal dirijeaza niste blindate la o intersectie de drumuri - preluata fara schimbare aproape in Noi cei din linia intai. Mai era scena dintr-un film cu Clint Eastwood la frizerie, cand se intoarce cu scaunul si-l impusca pe un tip pe sub cearceaf, inserata intr-un film cu comisarul moldovan parca. Muzica lui Morricone pusa in Capcana mercenarilor si mai erau cateva, nu-mi mai aduc amite. Cine stie cate mai sunt. :)

Cu toate astea mi-au placut ecranizarile lui Sergiu, le consider bine realizate: Osanda, Atunci i-am condamnat pe toti la moarte si Ciuleandra.

Pitbull
10 Feb 2010, 20:35
"Ciuleandra" e complet ratat (e deja un film, postum, Sergiu murind profesional cam prin 1977), dar "Osânda" si "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" erau bune, într-adevär.

Windom
10 Feb 2010, 20:43
Rideti voi rideti, dar Serj ramine singurul regizor roman plagiat de Wachowski bros...>:)

Judex
10 Feb 2010, 21:05
Mda, viata insasi e un plagiat.

Mercutio
10 Feb 2010, 21:44
dar "Osânda" si "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" ""erau"" bune, într-adevär.
si pe astea le-ai pus la imperfect :))

Pitbull
10 Feb 2010, 22:09
Nu e semnificativ... Erau, sunt - ok... M-am referit la momentul realizärii, nu neapärat la perenitate.

civica65
11 Feb 2010, 20:04
Vadim în România Mare despre scandalul cu Sergiu Nicolaescu:

* Acelora care ne întreabă de ce nu-i replicăm lui Sergiu Nicolaescu pentru elucubraţiile slobozite într-o fiţuică obscură, le răspundem pe puncte: 1) Regizorul respectiv are 80 de ani; 2) El a suportat două operaţii pe creier; 3) Noi încă mai credem că mizeriile alea n-au fost debitate de Sergiu Nicolaescu, ci de Sergiu Băhăian. Şi încă ceva, pentru inculta Simona Odorhean, de la foaia "Cancan" (apuca-ne-ar de Christi Ciocan): văduva lui Octavian Goga nu se numea Ventura (?!), ci Veturia! *

Pashpix
15 Feb 2010, 14:55
http://www.youtube.com/watch?v=xkwFfKumKx0

Sergiu Nicolaescu, interviu pentru revista Poliţiei Române

http://www.politiacapitalei.ro/Revista_Politia_Capitalei/Revista%20Politia%20Capitalei%20-%20Ianuarie%202010.pdf

Interviul integral în cadrul revistei, numărul din ianuarie 2010

Judex
16 Feb 2010, 02:58
Alimanisteanu, huh??? =))

Pashpix
19 Feb 2010, 19:27
Reînvierea din morţi a Comisarului Moldovan (Editorial / Florin Condurăţeanu)

Mai întoarce Doamne roata/ Să-mi mai văd o dată soarta/ Să-mi văd anii tinereţii/ Să-mi văd strălucirea vieţii/ Doamne, vai ce repede au trecut!"

Superb şi adânc sună cântecul excelentei Maria Dragomiroiu, care te pune pe gânduri, îţi reîntoarce nostalgii şi te face să retrăieşti cu sufletul şi mintea de acum clipe ale tinereţii năvalnice. În emisiunea mea de la Antena 2 i-am invitat pe cei aduşi în talk-show, personalităţi de calibru, să gândească în ce moment al vieţii ar dori să oprească roţile destinului şi să tragă într-o "parcare" a sorţii lor pentru a se bucura de clipele acelea minunate. Răspunsuri fermecătoare şi adesea neaşteptate.

De exemplu: Sergiu Nicolaescu îşi amintea imaginea mamei, olteancă aprigă şi româncă până la ultima moleculă, luptătoare ca şi cercetaş pe frontul de pe Jiu, care în timp ce-l alăpta la sân îi cânta cântece patriotice. Îşi mai amintea Sergiu Nicolaescu cum a moştenit de la mama lui iubirea pentru senzaţionala eroină Ecaterina Teodoriu, care locuise în gazdă în casa familiei lui şi apoi luptase cu mama lui în prima linie pentru România. Îşi mai amintea Sergiu Nicolaescu cum s-a luptat pentru a reînvia personajul comisarului după moartea lui Moldovan în "Cu mâinile curate" la cererea poruncitoare a publicului, care-l îndrăgise pe comisarul creat de Nicolaescu. Scriitorul Titus Popovici nu voia să-l readucă în serial şi, până la urmă, Sergiu l-a reinventat în pielea comisarului Miclovan.

Pitbull
19 Feb 2010, 23:10
Zbârci!
Täntäläu' o-ncurcatärä comisarii! :))

Floydman
21 Feb 2010, 10:27
lasa bah ca si italienii l-au copiat pe Miclodovan . doar l-au creat pe Cattani ! :))) care a murit asemanator cu Moloclovan ! este ca am dreptate? (Gluma, doh!)




PS: Vrem, nu vrem tot Serj este subiectul celui mai de succes topic de pe forumu cinemagia :)

Pitbull
21 Feb 2010, 10:32
Nope.
I.M.M. l-a bätut pe departe.
(Cum era si firesc!)

Pashpix
01 Mar 2010, 21:44
"Titel, Horia, Claudiu şi Marcel sunt prieteni buni încă din copilarie, când chiuleau de la şcoală ca să joace poker. Ajunşi la maturitate, cei patru ocupa poziţii importante în societate: Claudiu este un senator de prim rang, Horia - chirurg plastic de succes, Titel - un mafiot influent, iar Marcel - arhitect milionar în SUA. Cu toate că drumurile lor s-au separat demult, ei se reunesc ocazional pentru o partidă de poker. Ultimul joc, pentru care Marcel este aşteptat să vină direct din State, va scoate la iveală afacerile murdare ale celor patru. Titel şi Claudiu încep să se şantajeze şi să se ameninţe din cauza unor conflicte de interese. Horia încearcă să îi impace şi să gaseasca o soluţie de mijloc, numai pentru ca la final cei trei să fie traşi pe sfoară de Marcel"

(prezentarea filmului Poker)

http://ro.mediapropictures.com/filme/comedie/film-poker-5475506

Mercutio
01 Mar 2010, 23:51
"Titel, Horia, Claudiu şi Marcel sunt prieteni buni încă din copilarie, când chiuleau de la şcoală ca să joace poker. Ajunşi la maturitate, cei patru ocupa poziţii importante în societate: Claudiu este un senator de prim rang, Horia - chirurg plastic de succes, Titel - un mafiot influent, iar Marcel - arhitect milionar în SUA. Cu toate că drumurile lor s-au separat demult, ei se reunesc ocazional pentru o partidă de poker. Ultimul joc, pentru care Marcel este aşteptat să vină direct din State, va scoate la iveală afacerile murdare ale celor patru. Titel şi Claudiu încep să se şantajeze şi să se ameninţe din cauza unor conflicte de interese. Horia încearcă să îi impace şi să gaseasca o soluţie de mijloc, numai pentru ca la final cei trei să fie traşi pe sfoară de Marcel"

(prezentarea filmului Poker)

http://ro.mediapropictures.com/filme/comedie/film-poker-5475506

E dupa o piesa de teatru nu-i asa? am ascultat piesa de teatru de la radio.

Pitbull
01 Mar 2010, 23:59
Da, de Adrian Lustig. Se joacä la Teatrul de Comedie.

civica65
18 Mar 2010, 10:59
Sergiu Nicolaescu îi dă sfaturi lui Bute: «Să nu accepte bătaia din prima» (Libertatea)

Cu prilejul confruntării dintre Lucian Bute şi Edison Miranda de pe 17 aprilie, Sergiu Nicolaescu (79 de ani), cel mai apreciat regizor român, şi, totodată, un fost practicant al “nobilei arte”, şi-a permis să-i dea câteva sfaturi pugilistului gălăţean. Mai mult, maestrul i-a recomandat lui Bute să vizioneze pelicula “Ringul”, pentru a acumula energie pozitivă înainte de meciul cu sud-americanul. Lucian Bute, campionul mondial al versiunii IBF, va lupta pe 17 aprilie împotriva columbianului Edison Miranda, prilej pentru maestrul Sergiu Nicolaescu, un împătimit al boxului, să-i dea câteva sfaturi gălăţeanului: “Dacă îşi va da seama că Miranda este un boxer «bătăuş », Lucian ar trebui să aplice o tactică de tatonare. Să-l ţină la distanţă şi să nu accepte bătaia din prima. Să nu atace în primele trei reprize, pentru că ar putea risca foarte mult”.

Şi maestrul a practicat acest sport

Sergiu Nicolaescu ştie şi când ar trebui să declanşeze Bute atacul împotriva lui Miranda: “Abia după ce se consumă primele runde trebuie să dea drumul la pumni. Lucian are o tehnică excelentă şi un pumn puternic. Îl pot compara cu orice pugilist de renume din lume. Aş merge cu mare plăcere la un meci de-al lui Bute, dar doar dacă l-ar disputa în România”, ne-a declarat Nicolaescu, care, în adolescenţă, a practicat boxul: “Părinţii nu mă lăsau. Ziceau că pumnii îmi strică faţa. Mă duceam însă pe ascuns. Asta până când tatăl meu m-a văzut într-o sală unde se organizau meciuri, la cinematograful Capitol din Bucureşti. Mi-a tras o bătaie şi aşa am renunţat la boxul profesionist”.

Îi recomandă filmul «Ringul»

Ca modalitate de relaxare, înainte de meciul cu Miranda, Nicolaescu îi recomandă lui Lucian să vizioneze “Ringul”, filmul regizat chiar de maestru în 1983: “E un film despre oameni puternici, despre luptători. Cred că l-ar ajuta pe Lucian”. Pentru filmul “Ringul”, în care a jucat rolul principal, Nicolaescu s-a antrenat 10 ore pe zi cu un campion european şi nu a avut dublură.

civica65
20 Mar 2010, 12:24
Sergiu Nicolaescu: "Becali e comic!" (Gazeta Sporturilor)

Sergiu Nicolaescu e mîndru că replica lui celebră de acum 38 de ani, "Un fleac, m-au ciuruit!", a făcut deliciul "Derby-ului de România", Dinamo - Steaua 2-0. "Gigi Becali şi Cristi Borcea sînt nişte figuri. M-au amuzat teribil cum s-au tachinat folosindu-se de replica mea din finalul filmului <Cu mîinile curate>. Mă bucur că oamenii îşi mai amintesc de ele, chiar dacă nu întotdeauna sînt folosite prea inspirat", a dezvăluit marele regizor şi actor Sergiu Nicolaescu, care va împlini 80 de ani pe 13 aprilie.

Film de comedie cu Gigi

El vede în patronul Stelei o muză perfectă: "Pînă la urmă nu-l iert pe Gigi Becali şi o să fac un film despre el, fiindcă exprimă perfect genul omului de condiţia lui. E comic rău. Voi analiza mai atent ideea după premiera comediei politice <Poker>, de pe 9 aprilie".

Kramer
20 Mar 2010, 15:09
=))

Mai era unu pe aici care vroia să facă film cu viaţa lui Guţă.

Pashpix
23 Mar 2010, 16:56
Nicolaescu face un film după scenariul lui Vadim

"Nu mă las", spune pentru "Gândul" Sergiu Nicolaescu. Regizorul începe într-o lună şi jumătate filmările la noul său proiect "Candele de zăpadă", după un scenariu semnat Corneliu Vadim Tudor. Un proiect care a stat ceva în sertarul lui Nicolaescu, având în vedere că scenariul a câştigat concursul Centrului Naţional al Cinematografiei în 2004.

Până la filmările din mai însă, Sergiu Nicolaescu revine pe ecrane cu o nouă producţie: "Poker", a cărei premieră va fi pe 9 aprilie. "Nu eram decis să fac comedie, dar mi-am suprins producătorii, aşa cum s-a întâmplat şi cu «Nea Marin Miliardar»", spune regizorul. De altfel, filmul, un clasic al genului, este cea mai vizionată producţie românească din toate timpurile, potrivit unui studiu realizat de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România. Aşa că Nicolaescu a mai abordat această cheie, odată cu începerea în toamna trecută a filmărilor la "Poker". O adaptare a piesei de teatru cu acelaşi nume, care se joacă de ani buni la Teatrul de Comedie din Bucureşti. "Este cu totul altceva, spune Valentin Teodosiu, unul dintre interpreţii rolurilor principale, pentru că în primul rând textul este diferit, ceea ce mă şi încurca la teatru uneori [...]. În mare este asemănător pentru ca rolul este acelaşi, dar mijloacele sunt altele. La teatru jucăm să ne înţeleagă şi cel din ultimul rând, că de aia dă banii, ca să ne audă. Aici suferinţa se joacă altfel decât la teatru: şi râsul, şi toate stările se reduc foarte mult."

civica65
29 Mar 2010, 11:02
Sergiu Nicolaescu: „Ceauşescu voia să înăbuşe Revoluţia cu «Mircea»!“

Sergiu Nicolaescu (80 de ani) e sigur că dictatorul Nicolae Ceauşescu a vrut să liniştească poporul agitat cu un film de cinema despre un voievod bătrân. Regizorul povesteşte că, în anul Revoluţiei, a refuzat să se întoarcă în România din cauza cenzurii. El a stat şase luni în RFG, dar neagă vreo legătură cu serviciile secrete, pe motiv că are o fire „mai liberă". Sergiu Nicolaescu vorbeşte despre Revoluţie ca despre un film de acţiune, mai exact - „acţiunea mea din decembrie".

Într-un interviu în două părţi, regizorul spune destul de multe. După trei ore de confesiuni, undeva în beciul vilei sale, amenajat ca birou de lucru, regizorul oftează - „Hai, că vă spun prea multe" -, şi nu ne mai spune nimic. Până atunci, însă, Sergiu Nicolaescu şi-a amintit că el l-a făcut mare pe Ion Iliescu în acel decembrie, că l-a învăţat cum să nu mai spună „tovarăşi" în public, salvându-i cariera politică, dacă nu şi viaţa, că l-a ales fiindcă, spre deosebire „de idioţii de prin Televiziune", avea „ceva în privire". Şi-a amintit că Nicolae Ceauşescu a dat drumul filmului „Mircea" chiar pe 22 decembrie. Aşa credea el că va distrage atenţia mulţimii - presupune regizorul. Şi-a amintit că Revoluţia a fost bine controlată de „agenturili" străine şi că Ion Iliescu şi Nicolae Militaru se agreau de ceva vreme, destul de conspirativ.

„Adevărul": Domnule Nicolaescu, care vă este cel mai drag dintre toate filmele pe care le-aţi făcut?

Sergiu Nicolaescu: Mie dragi îmi sunt două: „Osânda" şi „Ultima noapte". Gustul meu nu e de film istoric, nici de aventuri. Prefer filmele mai de artă. Dar, fără doar sau poate, „Mihai Viteazul" e cel mai bun film al meu.

Aţi avut concurenţă între voievozi. Aţi făcut şi „Mircea"...

Da, am făcut şi „Mircea", unde, în rolul principal, am jucat chiar eu. „Mihai Viteazul" e mai dramatic, dar „Mircea" e mai important, e foarte important, fiindcă e făcut în 1989. Pe 5 iunie trebuia să am premiera, filmam în Germania Federală şi primesc un telefon: „Tovarăşe Sergiu, trebuie să veniţi, fiindcă poimâine vă duceţi la tovarăşii...". Zic: „Păi, vin oricum, că am premieră". Zice: „Nu se ţine premiera". „Nu se ţine premiera?! Atunci faceţi cu filmul ce vreţi, că eu nu mai vin! Dacă încearcă să schimbe ceva cu filmul ăsta, eu nu sunt de acord!". Atunci a fost deşteaptă Suzana Gâdea, de la Cultură, că m-a sunat: „Sergiu, te rog să vii, că mergem la...". „Nu vin, tovarăşa. Mi-a dat telefon tovarăşul nu-ştiu-care, nu vin". A urmat o mică pauză. „Alo? Alo? Ce se întâmplă, dragă?! Nu mai aud nimic!", zicea ea. Deşteaptă! Ca să nu fie nevoită să mă toarne. A zis „n-am auzit" şi a scăpat.

Şi ce-aţi făcut, cum s-a rezolvat?

N-am venit. N-am venit decât în noiembrie. „Mircea" a avut premiera în decembrie!

O surpriză în decembrie

Şi până în noiembrie aţi stat în Germania Federală?

Da, am avut două lucrări de făcut. Şi, în noiembrie, am venit după căderea Zidului Berlinului. Deci eram la 15 metri de Poarta Brandenburg şi am văzut ce înseamnă surpriza. Şi lucrul ăsta l-am văzut şi în România, la Congresul al XII-lea, când Constantin Pârvulescu l-a criticat deschis pe Nicolae Ceauşescu. Când Pârvulescu a luat cuvântul, eu eram în faţă, în primele rânduri, cu Titus Popovici lângă mine. Titus era membru în CC. Când i s-a dat cuvântul lui Pârvulescu, toată sala a mârâit. Să mârâi într-o sală în care e şi Ceauşescu! Era ceva! Vine Pârvulescu, spune ce spune, cu binecunoscutele lui declaraţii în faţa lui Ceauşescu, şi câştigase lumea, domnule, câştigase lumea! Şi în momentul ăla, eu i-am spus lui Titus: „Titus, mă duc şi eu la tribună!". „Bă, eşti nebun? Mă bagi în rahat?". Am rămas locului. Şi atunci Pârvulescu a făcut o greşeală. A zis cam aşa: „Ştiu că aici e plin de Securitate. E plină sala de securişti!". S-a întors şi a plecat. Asta fost o greşeală. În timp ce vorbea Pârvulescu, eu mă uitam la Ceauşescu, la primul-ministru, la toţi. Erau terminaţi! La urmă, primul-ministru a zis: „Tovarăşi, pauză!". A ţinut o pauză de o oră şi pe urmă au dat cuvântul unor intelectuali şi intelectualii ăştia l-au făcut praf pe Pârvulescu şi l-au ridicat în slăvi pe Ceauşescu. În pauză, l-am văzut pe Pârvulescu plecând. Mă, şi nu se uita nimeni la el! Nimeni! Toată lumea întorcea capul. Şi în momentul acela mi-am dat seama că surpriza îi învinge pe comunişti, aşa am făcut comparaţia. Şi toată acţiunea mea din decembrie a fost bazată pe surpriză!

Ce-aţi făcut din iunie până în noiembrie? La ce aţi lucrat? Şi de ce spuneţi „acţiunea mea din decembrie"?

Am lucrat, da, la filme am lucrat. Şi în noiembrie am văzut clar ce înseamnă surpriza...S-au lăsat surprinşi chiar şi nemţii! Trebuia, deci, surpriză!

Aţi povestit de mai multe ori că, în decembrie 1989, eraţi foarte pornit împotriva lui Ceauşescu. Sentimentul acesta vi s-a acutizat atunci, când vi s-a interzis premiera la „Mircea"? Când aţi realizat că nu se mai poate cu familia Ceauşescu?

Când a atacat Pârvulescu! Când am văzut reacţia sălii, mi-am zis: „Domnule, ăştia toţi au în cap aşa ceva!". Deci, se cam săturase lumea de Ceauşescu.

Dar a mai durat mult, încă zece ani, până când a picat Ceauşescu!

Domnule, el mergea pe forţă şi violenţă. Forţa lui era, în primul rând, în Securitate, în Partid şi în Armată. Astea erau cele trei forţe care erau de partea lui. Partidul era cel mai uşor de învins, pentru că n-avea valoare. Ofiţerii şi soldaţii sunt mai disciplinaţi, în mod normal, urma Securitatea ca o forţă. Numai că împăraţii romani, dacă îţi aduci aminte de ei, şi ei dominau prin frică, dar, din când în când, dădeau nişte jocuri: le dădeau de băut, de mâncat o săptămână... Deci făceau chef peste tot. Deci, pe lângă frică, trebuie să mai dai descărcări pentru întreg poporul.

Asta a uitat să facă Ceauşescu.

Asta! El a mers numai pe frică, frică, frică, frică! De aceea, am încercat un recurs la surpriză. Să acţionez într-un miting de-al lui, în cea mai imposibilă situaţie. Să declanşez Revoluţia în timpul mitingului - asta am avut în cap! Mitingul ăla dirija toată ţara. La Timişoara, Guşă a retras Armata, pe 19 şi 20. A retras Armata în cazărmi, cu blindate cu tot. Şi aştepta 21. De ce aştepta 21? Pentru că pe 21, la Bucureşti, Ceauşescu ţinea mitingul, erau muncitori care luau cuvântul şi trebuia să fie un entuziasm. Ştii ce se întâmpla? În aceeaşi după-amiază, ieşeau Armatele la Timişoara pe străzi şi îi curăţau pe toţi. Nici nu mai stăteau la îndoială, pentru că aveau, vezi Doamne, susţinerea Bucureştiului. Ăsta era momentul care nu trebuia pierdut!

Fără filme despre '89
Sergiu Nicolaescu neagă că l-ar fi ştiut şi el pe Ion Iliescu „dinainte", neagă vehement că ar fi fost regizorul Revoluţiei, neagă folosind urâta expresie „eh, rahat!", neagă că ar fi fost racolat şi ar fi împlinit o misiune trasată de servicii secrete, neagă că va mai face un film despre 1989. „Am făcut unul şi nu l-a văzut nici dracu'"- spune. E un argument.

Am trecut prea repede peste un moment. Ce v-au făcut atunci când v-aţi întors din Germania?

Mi-au ridicat paşaportul.

Atât?! Şi cine a stabilit să fie premiera la „Mircea" în decembrie?

N-a stabilit-o nimeni.

Atunci, cum s-a petrecut?

Asta nu ştiu.

Pur şi simplu, l-au dat fără acordul dumneavoastră?

Tipul care ştia lucrul ăsta e mort, nu vreau să intru în detalii. A murit destul de repede după 1989 şi n-am apucat să stau de vorbă cu el. La un moment dat, cred că Nicolae Ceauşescu a cerut să vadă filmul. Eu aveam nişte dosare albastre, cumpărate de la Paris. Românii aveau dosarele d-alea nenorocite. Deci dosarele albastre, ca ale mele, nu existau. Când am intrat în birou la Ceauşescu, pe 22, avea o masă plină cu dosare. Şi, când mă uit acolo, văd dosarul meu. Era pus mai la suprafaţă!

Aşa, şi de ce nu au lăsat premiera în iunie?

Stai că-ţi spun, că atunci mi-am dat seama că are instinct de conservare şi de dictator. Avea instinct, nu ştiu dacă ţineţi minte „Mircea". Începe filmul cu o luptă şi, la un moment dat, fratele meu e în armata adversă. Şi în lumină apare Mircea. Şi armatele se opresc, cei doi înaintează unul spre celălalt. Deodată vine replica asta: „Frate, noi suntem făcuţi pentru a fi supuşi celor tari. Noi nu suntem nimic, nici tu, nici eu. Trebuie să ne supunem celor puternici". Şi eu spun fraza următoare: „Eu nu vreau să domnesc peste oameni în genunchi, nici să-i mai fac să se închine şi străinilor". Când o fi auzit-o Ceauşescu, i s-a zgândărit treaba! Şi mai aveam vreo cinci-şase poveşti de genul ăsta în film. Deci, ce-am făcut eu din Mircea? Un om opus lui Ceauşescu. Opus! Fizic, un tip puternic, aspru, dar alt gen, nu umbla cu găinării. Ceauşescu era tare datorită stăpânirii. El prin frică stăpânea poporul, înţelegi? Pe masă, deci, la Ceauşescu am găsit o copie care avea nişte tăieturi şi pe urmă era lipită la loc. În momentul ăla m-am gândit şi m-am uitat unde au făcut tăieturile. Erau unde eu spuneam lucrurile astea. Şi faptul că Ceauşescu s-a gândit să dea drumul la film... El pe seara de 21 a căutat să-i cheme la el pe Dan Deşliu şi pe Păunescu. Eu cred că în seara aia, sau cu o zi înainte, Ceauşescu a văzut Mircea cu tăieturile făcute de ăştia. Apoi a dat un telefon şi a zis: „Mâine băgaţi «Mircea»!" El a încercat să ia poporul, să-l ducă la cinematograf şi să uite de Revoluţie. Şi de aia i-a dat drumul lui „Mircea" chiar pe 22 decembrie! Ceauşescu voia să înăbuşe Revoluţia cu „Mircea".

Era posibilă reacţia asta, să dea lumea năvală în sălile de cinema şi să nu mai fie nicio Revoluţie?

Atunci nu se punea problema de filme. Era prea...

Spuneaţi cândva că voiaţi să puneţi mâna pe două TAB-uri şi...

Astea sunt poveşti, multe se spun. Îţi dai seama că eu eram un om cunoscut, toată lumea profita de asta, pe unde mergeam. Oamenii mă văzuseră la televizor şi ştiau că sunt cu ei. Şi lumea simţea nevoia de ajutor. În clipa în care mă vedeau, oamenii strigau:
„Sergiu!, Sergiu!". Mă ridicau pe umeri. Dacă stau să mă gândesc, ce am văzut eu cel mai mult la Revoluţie? Am văzut cerul... V-am zis, oamenii m-au ridicat pe umerii lor!

Cât aţi stat în RFG - nu ştim în ce medii aţi fost - , se vorbea şi acolo că trebuie să cadă Ceauşescu, au fost încercări de a vă racola din partea serviciilor secrete?

Niciodată n-a vorbit nimeni cu mine lucruri de genul ăsta. Nu. Nu mi s-a propus să fiu agentul cuiva.

De ce? Eraţi mai nesupus?

Din cauza asta mă şi lăsau în pace şi securiştii, şi toţi. Aveam o fire mai liberă! Eu când am plecat prima dată peste graniţă, trecusem de treizeci de ani! Până atunci n-am fost nicăieri, din cauza trecutului politic al familiei mele. Şi prima dată am plecat prin 1962-1963. Atunci americanii cumpăraseră „Memoria trandafirului", scurtmetrajul meu, cu 20.000 de dolari. Şi m-am dus la Cannes, am dat de bani, de glorie...

Pitbull
29 Mar 2010, 11:09
Civico, fatä - esti la înältime ca de obicei! :D
Stii, însä, ce mä întreb eu?... :-?
Din toate aberatiile pe care le însirä neica Serj aici, oare pe câte a ajuns sä le creadä chiar si el, si câte sunt minciuni constiente, trântite färä a clipi? :|
Auzi, "Ceausescu a vrut sä linisteascä poporul cu filmul «Mircea»"!
Delir total...! =))

...Dacä stau sä mä gândesc, ei doi se aseamänä în multe puncte esentiale - Serj si Ceascä: în orice caz, amândoi au luat-o räu pe aräturä, la bätrânete... :"> Au legäturä cu realitatea, cum am eu cu dropiile din Guyana Francezä.

Pashpix
29 Mar 2010, 13:51
Sergiu Nicolaescu: "Aş face o comedie cu Becali!" (ProSport)

Cum vă simţiţi la 80 de ani?

Fizic sunt bine şi îmi doresc să continui să fac filme. Uneori, când sunt singur, stau şi mă gândesc la ce vârstă am ajuns şi mă sperii. Dar nu cedez. Lupt în fiecare zi şi nu aş vrea să mă las vreodată de meseria mea. Pe de altă parte, sunt convins că sfârşitul nu este foarte departe…

V-aţi născut la Târgu Jiu, dar aţi copilărit la Timişoara. De care oraş sunteţi mai legat sufleteşte?

De Timişoara, fără doar şi poate. Acolo am şi început să fac sport. Aveam la şcoala generală o profesoară de gimnastică, Ilea, care mi-a deschis apetitul pentru mişcare. Ea ne-a trimis pe mine şi pe prietenii mei la stadion, ca să facem sport. Am început cu alergările şi apoi am practicat aruncarea discului şi aruncarea greutăţii. Îmi plăcea la nebunie să fac sport.

Când aţi văzut primul film?

Eram destul de mic. Îmi aduc aminte că primul film pe care l-am văzut a fost unul mut. Mi-a plăcut atât de mult, încât eram în stare să stau toată ziua la cinema. Au fost unele dăţi când stăteam acolo de la primul până la ultimul film. Cum făceam? Furam de acasă o sticlă de lichior, o dădeam omului de la bilete, iar el mă lăsa să stau în cinematograf cât doream.

Câţi bani aţi obţinut din vânzarea primului film realizat (n.r. - "Memoria Trandafirului")?

Am ajuns cu "Memoria Trandafirului" la Cannes. Pelicula, deşi avea doar vreo 18 minute, a avut un mare succes şi am vândut-o cu 20.000 de dolari. Vă daţi seama ce mare realizare a fost pentru mine.

"Şi eu m-am dopat!"

Revenind la sport. Aţi făcut scrimă, rugby şi călărie...

Floretă şi spadă am făcut un an şi ceva, la Timişoara. Aveam o antrenoare italiană, Pellegrini, care a format multe generaţii de scrimeri la acea vreme. Apoi, când am ajuns la Bucureşti, am făcut rugby, la Dinamo şi la Petrolul. Jucam în linia a II-a şi am măturat totul în cale. Rugbyul m-a ajutat să-mi clădesc un corp frumos şi uite că nici acum, la 80 de ani, nu am niciun pic de burtă (zâmbeşte şmechereşte). De călărie m-am apucat pe când aveam vreo treizeci şi ceva de ani, după care am fost şi Preşedintele Federaţiei Române de Călărie.

Ce părere aveţi despre doping?

Dopingul se practică de când e lumea în sport. Şi eu m-am dopat pe când făceam rugby. O singură dată, e drept, dar m-am dopat. După o săptămână plină de antrenamente, m-am dus la antrenor şi i-am spus că sunt foarte obosit. Mi-a dat o pastilă de Pervitin. Mi-a prins foarte bine din două puncte de vedere. A doua zi, dimineaţa, înainte de meci, am plecat din cantonament direct la prietena mea, unde vă daţi seama ce am făcut... (îşi trece mâna dreaptă prin păr şi oftează lung ca şi cum ar fi vrut să retrăiască acele clipe). Apoi am revenit la echipă, am intrat pe teren şi am făcut un meci de poveste.

Mutu a fost prins dopat de două ori...

Aici e altă poveste. Mutu e un jucător talentat, dar prea alintat. A făcut prea multe greşeli şi cred că se va alege praful de el.

De ce nu se implică politicul în susţinerea sportului?

Cred că nu doar politicul e vinovat pentru lipsa de susţinere a sportului. Problema începe de acasă, de la părinţi, şi din şcoli. Copilul trebuie învăţat să facă sport, trebuie motivat. Credeţi că profesorii nu au nicio vină că elevii ocolesc orele de educaţie fizică? Soţia mea, în tinereţe, a făcut la fel. Fugea de la orele de educaţie fizică, iar acum face câte o oră de gimnastică pe zi.

"Becali era un pui de ţăran"

Când aţi fost ultima dată pe un stadion?

În ultimii 20 de ani m-am ţinut departe de stadioane şi de sălile de sport. Mă uit din când în când la atletism şi urmăresc Jocurile Olimpice. În rest, nu mă uit nici măcar la ştirile sportive. Se vorbeşte prea mult de fotbal.

Pe cine admiraţi dintre foştii şi actualii sportivi români?

Hagi şi generaţia sa au făcut nişte lucruri memorabile. Nu cred că vom avea prea curând o echipă naţională de fotbal care să ne aducă atâtea bucurii precum cea din anii 90. Îi admir pe cei din echipa lui Hagi pentru că au ştiut să fie profesionişti şi pentru că au pus echipa naţională mai presus de toate.

Gigi Becali s-a autointitulat Mihai Viteazul...

Gigi este un tip haios. Este inegalabil şi îl admir pentru că a ştiut cum să se descurce în viaţă. Am stat pe aceeaşi stradă cu familia lui şi cumpăram des iaurt de la tatăl său. L-am cunoscut pe Gigi de când era mic. Era un copil de la ţară, un pui de ţăran, mereu pus pe glume. Era tare simpatic de atunci. Mi-ar plăcea să fac un film cu el. O comedie. Pentru că Becali poate fi distribuit doar într‑un astfel de film, într-o satiră. Am făcut până acum două comedii, iar a treia ar putea fi cu Becali.

Ce spuneţi de eşecul lui Mircea Geoană la alegerile prezidenţiale?

Mircea a dat dovadă de o clară lipsă de experienţă şi s-a lăsat păcălit prea uşor de rezultatele din ţară, fără să se gândească la românii din străinătate. Geoană a îmbătrânit cu 10 ani în ultima vreme, prin tot ceea ce a păţit.

Băsescu?

Ştie să conducă nava, dar e prea populist, iar acest lucru reprezintă un mare pericol pentru el.

În 1985 a apărut "Ringul", un film despre viaţa unui pugilist. Cum v-aţi pregătit pentru acest rol?

Eu am făcut şi box. Îmi plăcea foarte mult acest sport, însă părinţii mei nu m-au lăsat să-l practic. Într-o dimineaţă, eram la Grădina Capitol, unde făceam box în aer liber. A venit tatăl meu, m-a luat de-o parte şi m-a bătut. Mi-a spus că nu e bine să fac box pentru că îmi stric faţa (râde în hohote). Pentru filmul "Ringul" m-am antrenat trei luni, câte zece ore pe zi, cu un fost campion european… Din păcate, nu îi mai ţin minte numele (oftează). La finalul pregătirilor, mi-a spus că niciun pugilist care ajunge la Jocurile Olimpice nu se antrenează aşa cum am făcut-o eu.

În opinia dumneavoastră, care este cel mai bun boxer român?

Bute. Este mult mai bun decât Doroftei şi decât Mihai Leu. Pe ultimul l-am cunoscut la Berlin, dar din păcate s-a retras prea devreme. În schimb, Bute e de admirat pentru ceea ce face. I-am trimis în Canada un DVD cu filmul "Ringul" şi i-am scris câteva rânduri de încurajare înaintea unui meci. Aş face un film cu Bute, dar e destul de greu, pentru că nu locuieşte în ţară.

Filmele în care aţi jucat şi pe care le-aţi regizat cuprind foarte multe cascadorii. Câte ore de pregătire se ascund în spatele lor?

Pregătirea cascadorilor şi a cascadoriilor era una specială. Am format o şcoală de cascadori în care am adus foşti rugbişti şi foşti atleţi, buni prieteni cu mine. După cinci-şase luni de pregătire asiduă, le dădeam o diplomă de cascadori profesionişti. Iar atunci când aveam nevoie ca ei să poarte plete sau barbă, le dădeam o foaie specială. Altfel, miliţia îi ridica pe loc, îi ducea la secţie şi îi lua la întrebări cu privire la freza lor. Nu era chiar aşa de simplu(zâmbeşte).

"Am avut peste 40 de maşini"

Ştiu că aveţi o pasiune specială pentru maşini. Care a fost primul autoturism pe care l-aţi avut?

Prima maşină pe care mi-am cumpărat-o a fost un Ford, un model mic, din Anglia. L-am luat demontat şi l-am adus acasă într-o căruţă. L-am reparat şi m-am folosit de el câţiva ani. Am dat pe acel Ford 2.800 de lei.

Aţi avut şi motocicletă?

Da. Înainte de acel Ford, am condus o motocicletă Zundapp. În acele vremuri, eram vreo patru-cinci inşi în tot Bucureştiul care aveam motociclete. Era o mândrie pentru mine să conduc o motocicletă atunci. De fapt, din banii obţinuţi pe Zundapp mi-am luat Fordul.

Ce maşină aveţi în prezent?

Am un Volkswagen Touareg. În total, am avut vreo 40 de maşini la viaţa mea.

civica65
30 Mar 2010, 09:47
Sergiu Nicolaescu: „Revoluţia, regizată de mine? Eh, rahat!“

"Adevărul": Cum vă imaginaţi Revoluţia pe 21 decembrie, dimineaţa?

Sergiu Nicolaescu: Eh, mi-am imaginat-o dinainte. Domnule, primul lucru care m-a şocat a fost faptul că Nicolae Ceauşescu a plecat din ţară şi că Timişoara a început. Deci, Timişoara a început fără mine. Acolo a fost mâna altora.

A cui?

A străinilor.

Sovietici sau...?

De toate. Erau sârbi şi unguri, în mod special. Şi, bineînţeles, „roşii". În momentul acela, în România nu se băga nimeni, pentru că existau convenţiile scrise care erau clare: Estul, marginea Europei, e sub influenţă sovietică. Şi Brucan era convins că va rămâne regimul, cu schimbarea şefilor, dar că regimul o să rămână comunist.

De ce l-a salvat pe Iliescu

Dumneavoastră ce credeaţi?

Până în 22 după-amiaza, am gândit că se va schimba conducerea. La un moment dat, pe terasa CC, Ilie Verdeţ a luat un microfon în mână şi s-a adresat celor din piaţă. Le-a zis: „Stimaţi tovarăşi!". Ăia au început să fluiere. „Jos comunismul, fără comunişti!". Iliescu ia microfonul şi zice: „Tovarăşi şi dragi cetăţeni!". Ăia: „Huoo!". I-am luat microfonul din mână.

L-aţi salvat atunci.

Începuse să se întunece, era pe 22, la cinci şi ceva, seara, şi am spus: „Sunt Sergiu Nicolaescu!". Domnule, în momentul ăla au început să strige: „Sergiu! Sergiu! Sergiu!". A fost o senzaţie uriaşă. Şi eu le-am zis: „De azi înainte să nu mai strigaţi niciun nume de om! Să strigaţi doar: «România!». Şi au început: «România! România!»". În clipa aia am fost convins că o să cadă regimul.

De ce i-aţi luat microfonul lui Iliescu?

Domnule, eu l-am chemat pe Iliescu! Şi nici nu-l cunoşteam! Nu ştiam, a venit unul (n.r. - Mihai Bujor-Sion) la mine şi mi-a spus să-l chem pe Ion Iliescu şi mi-am adus aminte că Titus Popovici îmi tot zicea de Ion Iliescu ăsta. Când am intrat la Televiziune şi am văzut ce harababură era acolo, am zis că nu vorbesc: „Să termine ăia şi după aia intru eu!". Ei s-au făcut de râs, au ieşit afară şi pe urmă m-am dus eu, cu cravată, cu nu ştiu ce şi toată lumea, în Occident, a zis: „E Corneliu Mănescu!". Nu era Corneliu Mănescu! Era Sergiu Nicolaescu! Dar Corneliu Mănescu trebuia să ajungă preşedintele României. Hai să vă spun. Brucan, când l-a întrebat Gorbaciov pe cine vede bun să fie preşedintele României, a zis: „Corneliu Mănescu!". Însă Mănescu începuse să bea şi o luase razna.

Din pricina asta s-a ajuns la Iliescu?

Când am intrat la Televiziune, eu am fost şeful. Şi când mi-a zis Bujor să-l chem pe Iliescu am stat şi eu o clipă, o secundă, m-am gândit: „Ce fac eu cu idioţii ăştia pe-aici?". Nu era unul să văd ceva în ochii lui, să simt ceva în privirea lui! Erau toţi acolo, aşa, întâmplător, pentru că toată lumea a fost surprinsă. Lumea nu era organizată. În CC au intrat numai derbedei! Şi, întâmplător, câţiva oameni de cultură. Câţiva! Vreau să vă spun un lucru. În cataclisme, orice fel de cataclisme, la cutremure, inundaţii, primii care sosesc la locul cataclismului sunt ţiganii. Pe locul doi vin pompierii şi pe urmă Armata. Ţiganii sosesc primii acolo. Aşa şi la CC, veniseră primii acolo, să fure!

Tablou cu oportunişti în genunchi

Aţi spus că nu vedeaţi nimic în privirea celor care veniseră la Televiziune şi atunci v-aţi gândit la numele ăsta, Iliescu, om pe care nu-l cunoşteaţi personal. Când l-aţi văzut, ce aţi zis?

Când l-am văzut, i-am văzut pe toţi că se apleacă în faţa lui. Directorul Televiziunii de-abia aştepta: „Tovarăşu' Iliescu! Tovarăşu' Iliescu!".

De ce se aplecau toţi?

Pentru că ei ştiau că Iliescu e posibil să fie cel care îl va răsturna pe Ceauşescu. Se vorbea de Iliescu.

Deci, practic, a fost un reflex să se închine în faţa viitoarei puteri. Erau nişte oportunişti în căutarea unui stăpân?

Exact, era o bună ocazie.

L-aţi salvat pe Iliescu. Dacă îl lăsaţi să mai vorbească, pierdea strada. Şi, pierzând strada, pierdea tot. Dumneavoastră cum îl vedeaţi pe Iliescu?

Pe urmă, după ce am vorbit eu şi au strigat ăia „România!", am zis: „Acum vă dau pe cineva care vă va citi ceva!". Eu vreau să spun că în ziua aia Iliescu a vorbit de şapte ori. Şi de cinci ori a spus „tovarăşi". În fine, noroc de vorba mea, că i-am spus: „Dacă mai spui tovarăşi, eşti terminat!". Să ne fie clar următorul lucru: el era un comunist adevărat. Şi acum e.

De nevoie s-a adaptat...

Da, de nevoie, fiindcă a văzut că a dispărut comunismul. El e comunist convins şi e bine că e aşa, pentru că are caracter. Nu e comunistul ăla hoţoman, e un om de stânga puternic. Dar nu avea în el sămânţa Revoluţiei. N-a ştiut să spună nimic la Revoluţie, am trecut mereu peste el. Pe urmă, a condus România cum a trebuit. Cu greşelile unui comunist. Doar că el nu făcea greşeli, el aşa credea.

Când toată piaţa vă striga numele, nu v-aţi gândit să nu-i mai daţi microfonul lui Ion Iliescu? Nu v-aţi dorit aşa ceva?

Nu. Ideea asta mi-a dat-o Catrinel Oproiu, la Televiziune. Au venit acolo Dumitru Popescu şi mulţi alţii, Ceauşescu fugise. Şi ea mi-a propus: „Uite ce zice Popescu, să preiei comanda!". Eu i-am spus să se ducă acasă, să n-o păţească.

Militaru pregătea preluarea puterii cu gloanţe pentru animale

Îl ştiaţi pe generalul Militaru?

Nu.

Nu ştiaţi că a fost spion sovietic dovedit?

Stai o clipă. El era îmbrăcat într-o uniformă şi eu am ochi la militari. „Tovarăşu` Sergiu, eu sunt generalul Militaru". Sigur că era un general cu trei stele. Când m-am uitat la el mai bine, era „pătat", adică era îmbrăcat cu o haină pe care n-o mai purtase de multă vreme. Zic: „Sunteţi activ sau în rezervă?. „Cinstit? În rezervă!". Asta a fost cu el.

Iliescu şi Militaru s-au împrietenit repede.

Eh, nu s-au împrietenit. Se cunoşeau ei dinainte.

Cât de bine?

Nu ştiu, s-au mai văzut. Păi, Militaru mi-a povestit mie de ce n-a făcut el Revoluţia înaintea noastră... Aveau cartuşe care se folosesc la animalele sălbatice, la grădinile zoologice. Mori de râs! Tu vrei să faci o Revoluţie şi umbli după cartuşe oarbe, care să amorţească pe unul sau pe altul?!? Dar el, în mod surprinzător, a fost numit ministru al Armatei.

A existat un fel de organizare prealabilă în zona asta?

Nu, n-a fost organizare aici, pentru că ăştia erau deja compromişi. Organizatorii nu au mai mers pe linia asta. Au mers pe linia ocupării. Adică erau în ţară 20.000 de ruşi, era o acţiune din asta aeriană extrem de intensă, începând din noaptea de 21. Erau ruşi pe teritoriul României. Sârbi, la fel, unguri. Şi francezi erau. Deci, erau mulţi, amestecaţi între ei... Soarta noastră, a României, ar fi fost soarta Iugoslaviei de mai târziu. Sârbii ne luau Banatul, ungurii îşi luau Transilvania, bulgarii - Dobrogea.

Care e momentul care a făcut să nu se ajungă aici?

Ăsta e momentul lui Iliescu. Ruşii când l-au văzut pe Iliescu s-au liniştit, pentru că era un om care era prevăzut. Şi Iliescu are acest mare merit, că a lăsat România să meargă pe drumul ei.

Dacă ar fi apărut altcineva acolo, se îngrijorau sovieticii şi degenerau lucrurile?

Sigur.

Dar terorişti au fost?

20.000 de ruşi erau gata în orice moment.

Ăştia au tras?

Da. Ruşii au tras în noi! Vreau să spun că, până nu am intrat în NATO şi în UE, noi eram ai ruşilor. Şi orice se întâmpla, eram ai ruşilor, cu atât mai mult cu cât se compromisese şi Ceauşescu. Orice făceam, eram ai ruşilor.

Cine a făcut Revoluţia, domnule Nicolaescu?

Revoluţia a fost făcută de muncitorime, în primul rând, apoi de aventurieri, da, aventurieri, începând cu unii bine cunoscuţi, ca Dan Iosif. Pe urmă de elevi, pe urmă de intelectuali şi, la urmă, abia la urmă de tot sunt studenţii.

Celor care spun că Revoluţia a fost un film făcut de Sergiu Nicolaescu, ce le-aţi spune?

Eh, rahat! Ce, eu puteam să scot sute de mii de oameni? V-am spus: muncitorimea domină de departe. Revoluţia a fost făcută de muncitorime. Diferenţa ştii care e? Ea e o clasă unitară, compactă şi disciplinată. Asta e muncitorimea. Şi de aceea va cuceri din nou puterea, într-o nouă vreme. Pentru că ei merită puterea, dar nu aşa cum au făcut-o ăştia. Sunt oameni simpli, dar cu mult bun-simţ. Mult mai puţin şmecheri decât un intelectual. Nu te va trăda aproape niciunul din clasa asta! Dintre intelectuali, te trădează trei sferturi.

„Idiotul ăla de operator"

Dumneavoastră aţi editat caseta execuţiei lui Ceauşescu?

Domnule, caseta era o înşiruire de imagini. Eram aşezaţi toţi la Ministerul Apărării, să vedem. Ce să vedem, că era o înşiruire de imagini acolo! Idiotul ăla de operator filmase tot. Când vorbea judecătorul, îl filma pe judecător, când vorbea Ceauşescu, pe Ceauşescu. Cine vedea caseta ştia exact care erau probabilităţile să fie răzbunat Ceauşescu. Aveau procurorul, avocatul, îi aveau pe toţi. Măi, fraţilor, păi voi faceţi un film despre moartea lui Ceauşescu şi îl focusaţi pe ăia care i-au judecat pe Ceauşeşti? Nu! Arătaţi doar legatul la mâini şi execuţia! Şi ce spunea el ca apărare, ca să se vadă cât e de stupid. La un moment dat, el cânta „Internaţionala"...

E adevărat momentul acesta? Circula aşa, ca o legendă.

Da, e adevărat. A cântat „Internaţionala". El a fost un comunist, n-a cântat „Deşteaptă-te, române!".

Nu v-aţi mai gândit să faceţi un film despre Revoluţie, în care să spuneţi tot adevărul?

Am făcut un film despre Revoluţie (n.r. - filmul „15") şi nu s-a dus nici dracu' să-l vadă.

Şi de ce credeţi că nu s-a dus lumea?

Fiindcă a ştiut că e despre Revoluţie.

Din cauza asta?

Da, l-am făcut când s-au împlinit 15 ani. A jucat şi Mihaela Rădulescu. Era despre cei 42 de morţi trimişi de la Timişoara la Bucureşti ca să-i ardă.

„Calderon era puţin agent"

L-aţi cunoscut şi pe Jean-Louis Calderon, ziaristul francez care a murit la Revoluţie.

Pe ziua de 22, eu mă certam cu toată lumea cu privire la închiderea frontierelor. Şi eu am spus: „Nu, frontirele rămân deschise". Şi mi-au dat un telefon ăia de la aeroport: „Ce facem, domnule Sergiu, mai e puţin şi aterizează avionul de Paris!". Şi eu am zis: „Daţi-le drumul". După 11 noaptea am întâlnit autobuzul care venea de la avion. L-am oprit şi am intrat - eu eram cu tancul, cu chestii. Şi zic: „Ce sunteţi dumneavoastră"? „Ziarişti". Era normal că vin ziariştii. Ce se ascundea sub fiecare ziarist, asta era altceva.

La un moment dat mi-a răspuns chiar Calderon, care era în stânga, cum urcasem eu pe scări. Şi am vorbit cu el. Mi-au spus că, spre marea lor surpriză, le-au dat drumul de pe aeroport. Le-am zis: „Aveţi mare grijă, că sunt lupte şi veniţi pe propria răspundere! Dacă acceptaţi acest lucru, atunci vă dau voie să treceţi. Dacă nu, vă salt eu şi vă întoarceţi înapoi la Paris!". Calderon a vorbi întâi cu ei şi a zis: „Aveţi cuvântul că răspundem de propria noastră piele".

Asta era pe 22, seara.

Pe 22 noaptea. Deci, pe 22 noaptea, eu i-am întâlnit în autobuzul care venea de la aeroport. Doream să mă duc la aeroport, pentru că aveam nevoie de ei, de prezenţa unor ziarişti. Nu de agenţi, ăia erau destui. Aveam nevoie de ziarişti, nu de agenţi.

Credeţi că a fost un accident moartea lui? De ce tocmai Calderon?

Sunt mulţi străini morţi atunci, vreo 99 de civili! Mă rog, morţi neidentificaţi. Olandezi, vă daţi seama? Ce să caute olandezii?
Calderon a fost călcat de un tanc. A fost un accident?
Orice se poate. Nu vreau să...

Aţi aflat imediat despre moartea lui ?

Da, mi-au spus alţii care au fost în autobuz. Se pare că el era şi puţin agent. Ca să fiu sincer, sunt sigur că toţi erau. Era clar. Cine pleacă în ziua Revoluţiei şi se urcă în avion să vină la Bucureşti? Puteai să fii aventurier sau agent. Atât!

N-au fost şi ziarişti-ziarişti?

Toţi ascundeau informatori. Mă rog, poate erau şi ziarişti.

Pitbull
30 Mar 2010, 10:12
Lucrul cel mai periculos la interviurile astea e amestecul de adeväruri si minciuni. Dacä ar predomina una, sau alta (pentru cä, desigur, adevär absolut nu existä - si nici minciunä absolutä; aia nu s-ar mai putea numi minciunä, ci "poveste, basm, fantezie, absurd, aberatie, dada"), mäcar ai sti cum sä le iei, ce sä faci cu ele... Dar in cazul lui Sergiu, avem de-a face cam cu patru vectori:
- povesteste lucruri pe care le-a träit, deci cuantumul de adevär e firesc;
- e mincinos (minte constient si motivat);
- e mitoman (minte nemotivat, din instinct; adesea, doar semi-constient);
- e senil.
Dracu' sä se mai dumireascä, printr-un asemenea labirint de realitäti si scorneli suprapuse si împletite! :|

rvn
31 Mar 2010, 21:55
Pitbull,ai pus punctul pe i:la 80 de ani n-ai cum sa fii altfel!senilitatea este specifica batranetii,fara doar si poate,dar important este sa constientizezi lucrul asta si sa te retragi discret,pentru a trai in liniste cat mai ai din viata asta!!
Sergiu Nicolaescu nu mai este decat o umbra a celui care a fost acum 40-45 de ani si se agata de orice firicel pentru a nu renunta la ceea a ce a fost viata lui:filmul.
Departe de toate actiunile controversate in care a fost implicat din decembrie 89 si pana azi,"conu serj"(cum iti place sa-l alinti!)lasa in urma o zestre de filme "nemuritoare" cu care nimeni nu se poate lauda in cinema-ul mioritic!!!Asta apreciaza spectatorul simplu si cred ca si voi,colegii de breasla,mai tinerei sau mai batrani,mai premiati sau mai nepremiati!

E.Floares
03 Apr 2010, 18:35
O noua rubrica: cronici video!

http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=96931

Pashpix
07 Apr 2010, 15:28
Gérard Depardieu filmează în România

Actorul francez Gérard Depardieu şi actorul american Harvey Keitel filmează, în august, în România, pentru pelicula "Ipu - So I Say", de Bogdan Dumitrescu Dreyer, informează reprezentanţii casei producătoare, Tandem Film, citaţi de Mediafax.

Gérard Depardieu joacă rolul principal în film. Acţiunea se desfăşoară spre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, într-un mic sat din Transilvania. Trupele germane cer viaţa a zece localnici, în schimbul unui soldat german dispărut. Cei din sat se hotărăsc să îl sacrifice pe prostul satului, pentru a salva viaţa celor zece, dar planul lor nu este atât de simplu precum pare. Filmul este o ecranizare a nuvelei "Moartea lui Ipu", de Titus Popovici, care a mai fost transpusă în film de Sergiu Nicolaescu, în "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (1972).

Filmările se vor desfăşura timp de şase săptămâni, la Sighişoara. Din distribuţie mai fac parte, printre alţii, actorii Dorel Vişan, Mihai Constantin şi copilul Bogdan Iancu. Filmul este o coproducţie România / Germania / Franţa şi are "cel mai mare buget alocat unui film de după 1989", a declarat producătorul Tandem, Giuliano Doman. "Ipu - So I Say" a câştigat şi o finanţare de 1,5 milioane de lei la ultima sesiune de concurs de proiecte organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei.

Bogdan Dumitrescu Dreyer a mai regizat, printre altele, "Thalassa, Thalassa" (1994), "Die letzte Station" (1998) şi "Camera ascunsă" (2004).

nume
07 Apr 2010, 21:47
Who the fuck is Alexandrina ?

http://www.cinemarx.ro/trailere/Poker-Poker-2418462.html

Cred ca daca ati vazut astea 2 minute, ati vazut tot filmul. Montajul e bun.

Ipu
07 Apr 2010, 23:27
Actorul francez Gérard Depardieu şi actorul american Harvey Keitel filmează, în august, în România, pentru pelicula "Ipu - So I Say", de Bogdan Dumitrescu Dreyer, informează reprezentanţii casei producătoare, Tandem Film, citaţi de Mediafax.

Iată că acestă titanică personalitate a scenaristicii românești care a fost Titus Popovici incită încă și stârnește interesul producătorilor de film străini. Cel mai probabil, filmul lui Dreyer nu va copia scenariul celui din 1972. Iată, din câte se știu deja, titlul propus diferă de cel al filmului lui Nicolaescu.
Știi ceva de distribuție? Să înțelegem că H. Keitel îi va adresa lui Depardieu celebra replică „Ipu! Mă superi! Mă superi și mă enervezi!” ? Sau poate invers?

Kramer
07 Apr 2010, 23:33
Tandem Film is glad to let you know that in September it will start the shooting for the film "Ipu-So I Say" having the great GERARD DEPARDIEU in the main character. He plays the role of Ipu and the film has a simple linear structure, just because it represents one of the universal value which stays at the basis of our civilization: the man wish of survival against the own death.

După site-ul casei producătoare, Tandem Film.

civica65
09 Apr 2010, 10:19
Sergiu Nicolaescu: "Am vrut să mă împuşc de trei ori" (Libertatea)

Stă picior peste picior, dar cu cel drept bate un ritm doar de el ştiut. Poate e ritmul unui orologiu interior, care, la 13 aprilie, pentru Sergiu Nicolaescu va anunţa intrarea în anul 80 al existenţei. Cu figură de patriarh al vieţii, de pe care strălucesc, încă, zâmbetul şi privirea ce au sedus milioane de spectatori, cel care a adunat peste 50 de filme regizate în jumătate de secol îmi spune o poveste. A propriei vieţi.

Libertatea vă prezintă, în două episoade, existenţa tumultuoasă a lui Sergiu Nicolaescu: de la năzbâtiile copilăriei trăite în Timişoara şi revolverul pus la tâmplă de trei ori, până la căsniciile şi iubirile marelui regizor, care, la 80 de ani, trăieşte împăcarea adusă, de peste un deceniu, de cea de-a treia soţie, Dana Ionică.

S-a mutat din Tg. Jiu la Timişoara

Parcă ieri descoperea subteranele Timişoarei, oraşul în care părinţii lui, Pantilimon şi Sevastiţa, se mutaseră din Tg. Jiu, locul naşterii, pe când el nu avea decât 5 ani, pe strada Paris a oraşului de pe Bega. “În Timişoara am găsit, în joaca mea de copil, împreună cu prietenii mei, o reţea colosală de subterane, de tunele. Unele aşa de mari, încât un om călare putea merge pe-acolo”. Războiul făcuse ca şcoala să dureze doar 3 luni pe an, restul timpului fiind al năzdrăvăniilor care azi ar putea să pară poveşti SF. “Furam obuze, arme. Din obuze scoteam praful de puşcă, lovindu-le cu ciocanul. Vara plecam în munţi, câte 2-3 luni, tot cu prietenii. Când se terminau proviziile luate de acasă, vânam câte-un animal şi-l făceam la foc. Aveam arme, dar nimeni nu se sinchisea. Era război”.

«Mi-era lehamite de tot»

Ca adolescent, şi-a pus pistolul la tâmplă. “Am vrut să mă împuşc de trei ori. Era un revolver pe care îl aveam în casă. Chiar am apăsat pe trăgaci. De fiecare dată. Am avut noroc, se pare. De ce-am făcut- o? Nu ştiu. Mi-era lehamite de tot, mi-era indiferentă viaţa. Traumele războiului, probabil. Dar am avut o copilărie absolut liberă şi fascinantă”. Cei patru ani de liceu i-a făcut doar în doi. Aşa a ajuns ca la numai 16 ani să intre la facultate. “De fapt, am reuşit la trei: Belle Arte, Politehnică şi Institutul de Marină Militară. Dar am ales-o pe ultima. Visam să fiu marinar pe o navă militară. Şi acum ştiu pe de rost toate bătăliile navale din istorie. Toate amănuntele lor. M-au fascinat”.

Arestarea tatălui l-a determinat să renunţe la Marină

Din 1946 până în 1948, Sergiu Nicolaescu a făcut Institutul de Marină. Dar în 5 ianuarie 1948, Pantilimon, tatăl lui, era arestat. “I s-a inventat ceva şi a făcut 7 ani, la canal. Dar adevăratul motiv fusese prezenţa lui la Săvârşin, înainte de plecarea regelui Mihai din ţară. Tata era inspector de drumuri şi poduri pe toată Transilvania. Îl chema, de fapt, Nicola. Era machedon. Dar eu m-am născut Nicolaescu”. A urmat o perioadă tulbure pentru viitorul regizor. “Am renunţat la Marină. Acolo mi-ar fi găsit problemele din «dosar», cu tata. Cine mi-ar mai fi permis să devin ofiţer de Marină în acea Românie?”, spune deschizând larg braţele. Un unchi, frate de-al mamei, i-a sugerat să-şi piardă urma.

Comisarul Moldovan, leit cu unchiul Cambrea

“Îl chema Gheorghe Cambrea. Mare figură şi mare poliţist. El a fost modelul pentru personajul comisarului Moldovan din filmele mele”. Cambrea l-a învăţat şi “limbajul străzii”, şi “citirea” oamenilor după mici amănunte, aparent nesemnificative. Din 1950 a fost condamnat la 15 ani de puşcărie comunistă. Arestase, cândva, pe cine nu trebuia. Constantin David, considerat un erou comunist. “Dar el era informator al Siguranţei. El se rugase de un- chi-miu să-l salte. «De ce să te arestez, mă, Limbă?» (n.r.- vă e cunoscută porecla de undeva, nu-i aşa?). Iar ăla i-a spus că avea de dat raportul. Puţini au ştiut că David era informator”. Muncitor la fabrica Ford Ne întoarcem la Marină. “Aveam probleme cu tensiunea, le-am amplificat şi am ieşit din sistemul ăla. Practic, mi-am ascuns originea. Dacă eram întrebat, spuneam că n-am părinţi. Am venit în Bucureşti şi m-am angajat muncitor la fabrica Ford. Încă exista. Eram la montaj, reparam motoare”. Asta a durat câteva luni. Timp suficient să se prezinte peste tot cu al doilea prenume, Sergiu. “Pe mine toată lumea în Timişoara mă ştia de Florin Nicolaescu. Am zis că aşa nu bat la ochi”. În toamna lui 1948 reintră la Politehnică, la Facultatea de Mecanică. Tot cam pe atunci se mută în casa în care locuieşte şi azi. De fapt, în mansarda de deasupra apartamentului în care stă acum şi pe care l-a cumpărat în 1974. “În toţi anii studenţiei m-am întreţinut lucrând ca desenator. Făceam mai ales coperţi pentru reviste de copii.” Din 1953 e repartizat, ca inginer, la IOR, dar nu după multă vreme face schimb de posturi cu un coleg. Aşa ajunge inginer la cinematografie. Şi se-ntâlneşte cu filmul. Dar şi cu cea care avea să-i fie prima soţie.

Astăzi e premiera filmului Poker

Astăzi, la Cinema PRO, din Bucureşti, va avea loc premiera filmului “Poker”, cea mai nouă peliculă regizată de Sergiu Nicolaescu. Comedia cu nuanţe satirice spune povestea a patru băieţi, colegi de şcoală, ce îşi duc prietenia şi pasiunea pentru jocul de poker prin ani. Maturitatea îi găseşte pe cei patru dominaţi de aceeaşi pasiune pentru poker, jocul de cărţi căpătând acum însă semnificaţii mai dramatice, pline de intrigi, ilegalităţi şi de trădări, inclusiv între cei patru vechi prieteni. În rolurile principale îi veţi regăsi pe: Horaţiu Mălăele, Cătălina Grama (Jojo), Vladimir Găitan, Valentin Teodosiu, Ion Riţiu, Jean Constantin.

Pashpix
09 Apr 2010, 15:27
Tăria de a renunţa la rolul lui Mihai Viteazul (editorial Florin Condurăţeanu)

Jurnalul Naţional, 9 aprilie

http://www.jurnalul.ro/stire-pagina-de-suflete/taria-de-a-renunta-la-rolul-lui-mihai-viteazul-540561.html

Viaţa lui Sergiu Nicolaescu nu se evaluează în ani, ci se "cântăreşte" în milioanele de spectatori şi în milioanele de aplauze culese cu filmele sale. A aminti că împlineşte 80 de ani este un fel de a deplasa într-o dimensiune prea strâmtă destinul unui bărbat care a marcat generaţii şi generaţii de români.

Când l-am avut invitat în emisiunile mele se primeau sute de mesaje şi ţin şi acum minte că, într-una din emisiunile de la Antena 2, din aceste peste 800 de sms-uri, 74 erau trimise de copii până în 10 ani care îl rugau "domnule Nicolaescu, vă rugăm să mai faceţi filme cu domnitorii români, dar dorinţa noastră e ca la sfârşitul filmelor să nu ne mai moară domnitorii!". Generaţii şi generaţii au crescut alături cu filmele de istorie românească, alături de seria cu comisari, alături de capodopere precum "Osânda", "Ciuleandra" sau hohotele de râs sănătos stârnite de "Nea Mărin miliardarul!".

Un alt mesaj primit în timpul emisiunii cu Sergiu Nicolaescu venea de la un cap de familie care spunea "din cauza filmelor dvs. cu comisari eu nu mai pot să-mi port pălăria, pentru că fiul meu o ascunde ca în lipsa mea să se deghizeze în Comisarul Moldovan". Sergiu Nicolaescu mi-a destăinuit că a iubit teribil două fiinţe: mama şi România. Mi se destăinuia că a căutat să nu rămână restant la nici o pagină eroică de istorie românească pe care să n-o fi transpus în filmele lui.

Şi aşa, din acest ţel de suflet au răsărit bijuterii cinematografice precum "Mihai Viteazul", "Dacii", "Mircea", "Războiul de Independenţă", "Triunghiul morţii Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz", lupta Armatei Române pe forntul de vest în cel de-al doilea război mondial, perioada Antonescu. "Mama mea a luptat ca cercetaş pe frontul de pe Jii alături de Caterina Teodoroiu, care locuise la noi în casă. Când mama mă alăpta îmi cânta cântece patriotice". A ştiut să renunţe la rolul lui Mihai, deşi turnase multe secvenţe cu el în straiele voievodului întregitor, pentru că într-o noapte şi-a dat seama că nimeni nu ar fi întruchipat mai bine figura marelui Mihai ca Amza Pellea.

S-a retras în rolul comandantului de cavalerie otoman, unde a filmat o şarjă nebună de cavalerie având mâna ruptă. Şi-a legat cu sârme iataganul de gipsul mâinii fracturate, sfidând pericolul posibil de a cădea de pe calul în galop dacă se speria de bubuiturile tunurilor, cu mâna frântă neputând să se sprijine în căzătură. Un clasament alcătuit în America privind cele mai valoroase filme istorice din totdeauna din lume, filmul "Mihai Viteazul" se situează pe podium pe poziţia a treia.

În teribila competiţie pentru votul uninominal pe Bucureşti, acolo unde PSD nu se simte prea bine, Sergiu Nicolaescu doar cu numele lui iubit şi respectat a fost ales senator.

Pitbull
09 Apr 2010, 16:01
Unde-a publicat Conduräteanu necrologul ästa idolatru-sicofantastic?
Apropo, s-a promulgat o regulä nouä a forumului:
Orice articol preluat din altä parte se posteazä obligatoriu cu mentionarea sursei si un link de verificare (dacä existä).

Pashpix
10 Apr 2010, 15:54
Sergiu Nicolaescu: 'Indiferent cum este, trag, merg înainte'

(Monica Felea, videofil)

- Sunteţi unul dintre puţinii regizori români care mai fac un film pe an, sau mai des de atât. Cum reuşiţi să ţineţi acest ritm?

- Întotdeauna am fost un muncitor bun. Sunt inginer la bază şi treaba asta o cunosc. Ştiu ce înseamnă organizarea.

- Necesita foarte mult timp. Mai aveti timp şi de altceva în afară de cinema

- Bineînţeles, am şi Senatul.

- Dupa 50 de ani de carieră în domeniul cinematografiei, cum vi se mai par acum, privind în urmă, începuturile?

- Normale, norocoase, satisfăcătoare din toate punctele de vedere. Dupa 3-4 filme de scurt metraj am ajuns la Cannes şi acolo mi s-a deschis o carieră internaţională, deşi filmele mele nu aveau nici un cuvânt. Mi s-au făcut mai multe propuneri şi eu, împreună cu Titus Popovici, am rămas în Franţa ca să terminam un scenariu. Era "Castelul din Carpaţi". Până la urmă acest film nu s-a mai făcut şi am venit la Bucureşti, şi am întrebat ce film ar fi interesaţi să facă?Atunci exista un plan cincinal. Şi fiecare regizor avea un plan cincinal. Fiecare regizor (erau vreo douăzeci-treizeci) aveau în 5 ani toate subiectele posibile. Eu am vrut "Traian şi Decebal". Erau la modă filmele istorice. S-au uitat pe liste şi era dat. Şi atunci am zis: "Dacii". S-au uitat la mine miraţi, au căutat, au căutat şi n-au gasit. Şi atunci a rămas "Dacii". Înaintea perioadei lui Traian.

- Aţi alege acum altă carieră?

- Nu, v-am spus, am avut noroc. Am făcut primul film sub apă, la mare adâncime. Era al 6-lea din lume, îl făcusem cu aparate construite de mine. Ăsta a fost avantajul meu, că eram inginer. Şi am făcut primul film: "Scoicile n-au vorbit niciodată". Al doilea film a fost cu o metoda Zait Trafer. Era o metodă de filmare a deschiderii unei flori. Sau închiderii, sau morţii, ofilirii. În condiţiile respective am făcut al doilea film şi al treilea film, care era sub protecţia lui Mihnea Gheorghiu care îi găsise şi titlul: "C'est que vive le rose" ("Ceea ce trăiesc trandafirii") în timpul unei dimineţi. Era un vers dintr-un poet francez scris pe mormântul unei fete moarte la 13 ani. Vă daţi seama că mi-a plăcut şi mie ideea respectivă, ştiam şi eu bine franţuzeşte, Mihnea Gheorghiu era un om foarte cult şi... în condiţiile acestea, am ajuns la Cannes.

- Contează succesul într-un festival?

- Primul film de lungmetraj a fost "Dacii". Era un film franco-român. Un producător francez, Henri Deutschemeister, care era un evreu din România, dar un foarte mare patriot - a facut filmul ăsta cu multă dragoste. Am avut actori străini - pe Pierre Brice, pe Marie-José Nat şi pe Georges Marchal. Trei actori absolut splendizi. Am avut o premieră la Paris, cu afiş de 12 metri unde scria "un film de Serje Nicolaesco" şi toate lucrurile acestea, la vârsta respectivă (n.r: 36 de ani) mi-au plăcut şi m-au uimit. Vezi afişul de 12 metri înălţime pe Champs-Élysées. E o treaba la al patrulea film pe care îl făceam la viaţa mea. Filmul a fost o bombă. Premiere la Munchen, la Paris... în toata lumea am avut premieră cu Dacii. La primul meu film eu am avut mari actori. Şi prima zi de filmare am avut pe lângă actori, şi 2.000 de soldaţi. La un moment dat m-am oprit. Şi m-a întrebat Deutschemeister: "dar ce faci?" şi eu zic: "aştept soarele!" Face: "Domnul Nicolaescu, dacă vrei să mai lucrezi cu mine, nu aştepţi niciodată soarele!" Am continuat filmarea şi atunci am ţinut minte toată viaţa - că nu aştept soarele. Indiferent cum este, trag, merg înainte. Astea sunt lucruri pe care le trăieşti şi le înveţi.

- După Cannes...

- În următorul an, în '68-'69 am făcut şase filme. Şi pe urmă a venit "Mihai Viteazul".

- Ce gen de film vi se pare mai greu de abordat? Aţi facut drame, comedii, filme istorice...

- Nici unul nu a fost greu. Aşa, în comparaţie, între ele, sigur că "Mihai Viteazul" a fost cel mai greu. Dar de fiecare dată au apărut alte lucruri. De exemplu "Mircea" a fost iar foarte greu, pentru că m-am luptat mult cu cenzura. "Mircea" a fost interzis.

- Cum se făcea atunci un film, cum stăteau lucrurile cu cenzura, cum reuşeaţi să treceţi peste asta şi să scoateţi peliculele?

- De exemplu la "Dacii". Unul din primii oameni care a văzut "Dacii" a fost Ion Gheorghe Maurer (n.r: prim-ministru al Romaniei în perioada 1961-1974 şi preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a RPR în perioada 1958 - 1961). Eu eram inginer la Sahia şi locuiam lângă domnul Maurer. El venea să vizioneze filme la noi. Şi la un moment dat, mi-a spus: "Filmul tău e gata?". Iar eu am spus "Da". I l-am arătat şi a spus: "E un film foarte bun. Felicitări". Şi în condiţiile acestea, la "Dacii", nu am avut deloc cenzura. Pe urmă am făcut 6 filme străine. Unul dintre ele a fost "Lupta pentru Roma" cu Orson Welles, cu Laurence Harvey... Am urcat foarte repede în profesie. Ăsta a fost şi norocul. Unii pot să câştige un premiu la Cannes şi pe urmă trei ani să nu facă niciun film. Se întâmplă. Eu am avut 6 filme în anul urmator după Cannes. Asta este. Depinde de cât eşti obişnuit cu munca. Eu eram obişnuit.

- "Mihai Viteazul" este unul dintre cele mai importante filme româneşti. Un film care a făcut istorie. Este asta o responsabilitate faţă de noile generaţii?

- Nu prea mă interesează. Ma interesează cinematografia românească, aia mă interesează. Dar din cine este compusa generaţia nouă... doar dacă pot să îi ajut, mă interesează.

- Era mai uşor sau mai greu înainte de '89 să faceţi filme?

- N-am spus vreodată că a fost mai greu sau mai uşor. Fără discuţie că azi, ca să fac un film ca "Mihai Viteazul" ar fi imposibil. Nu mai există armata. La "Mihai Viteazul" mi s-a pus la dispoziţie o divizie. Şi era după '68, deci am avut o divizie cu tot armamentul. Vă daţi seama, mă deplasam cu tunuri, cu tancuri, pe locurile de filmare. Şi era ordinul pe vremea aceea: orice unitate militară se deplasează cu tot dispozitivul pe care îl are. Niciodată nu m-a surprins vreo filmare. Eu facultatea de regie am urmat-o în copilărie.

- Ce părere aveţi despre tânara generaţie de regizori? Le-aţi văzut filmele? Vă plac anumiţi regizori?

- Am vazut foarte multe filme. Şi am un bagaj de filme, încă de la filmul mut. Din cele noi româneşti nu am vazut decât câteva. Al lui Ciulei a fost unul dintre primele filme româneşti pe care le-am văzut - în care o lansa pe Lica Gheorghiu. Nu mai văzusem filme româneşti. Nici nu ştiam că exista o cinematografie românească.

- Există un conflict între regizorii tineri şi generaţia mai veche?

- Nu. Nu poţi să contesti nişte filme pe care le-au făcut alte generaţii. Eu am fost întotdeauna extrem de respectuos cu toţi regizorii români, pe care nici măcar nu-i cunoscusem, dar am fost extrem de respectuos. Pentru că aşa merită. Sigur că exista unul care zice: "cinematografia începe cu anul 2000". E o tâmpenie. Cinematografia începe de prin o mie nouă sute şi ceva... Chiar înainte. S-au făcut filme măricele - "Războiul din '77". Dar nu poate să existe un conflict între generaţii. Pe cei mai în vârstă îi respecţi. Dacă nu-i placi, aia e altceva. Poate nici ăia nu plac filmele celor noi. Îi priveşte. Dar îi respecţi. Au existat nişte studiouri înfiinţate în 1990. Unul dintre ele a fost al meu. Am debutat opt regizori. 8 regizori, în timp ce maxiumum, cât a făcut un alt coleg a fost unul sau doi. Am încurajat întotdeauna tinerii, pentru că mi-a plăcut tinereţea. Şi acum îmi place, şi acum îi încurajez. Le ofer tot sprijinul, cât timp am.

- La ce proiecte mai lucraţi?

- La "Candele de zăpadă", un film cu scenariul scris de Corneliu Vadim Tudor şi la "Trenul morţii". Intru în producţie cu "Candele de zăpadă". Aştept nişte documente, am o echipă deja... şi intru în producţie.

- Despre ce va fi vorba în filmul scris de Vadim?

- Este un lucru pe care eu îl prefer - istoria. Perioada interbelică şi sfârşitul războiului.

- Iar despre "Trenul morţii", ce ne puteţi spune?

- În "Trenul morţii" este vorba de războiul din Rusia care se termină la Oarba de Mureş (n.r: o localitate în judeţul Mureş, Transilvania). După 23 august, un loc în care comandantul armatei ruse a dat ordin armatei: cuceriţi-l! Era un deal, au murit 11.000 de români acolo, era o prostie militară. Să cucereşti un deal când puteai să-l ocoleşti, să te duci mai departe, să bombardezi, să laşi avioanele şi se predau ăia. Dar a fost făcută special!

- Faceţi un film despre Gigi Becali? Aşa cum s-a scris în presă...

- Nu. Dar mi-ar plăcea. Poate chiar el să joace în film. Cred că i-ar plăcea, sunt convins. Nu, nu am vreun motiv, dar e un tip foarte hazos, aşa cum e el.

Alex Leo Serban
11 Apr 2010, 12:20
'Rep.: În aprilie, ziceai că “pe dinozauri nu-i aşteaptă vremuri bune”. Între timp, Sergiu Nicolaescu a scos Carol I. N-o să-ţi vină să crezi ce opinii elogioase a stors pelicula asta pe net, nu de la critici, ci de la public (ceea ce mi se pare mai grav).

A.L.Ş.: Da, dar timpul lucrează în defavoarea lor, de asta am spus că nu-i aşteaptă vremuri bune. Dinozaurii vor dispărea. Şi, dispărînd, vor lăsa un public de-a pururi frustrat că “nu mai face nimeni, domne, filme ca ale lu săracu Nicolaescu, D-zeu să-l ierte”. Asta nu poate fi decît o veste bună. Altfel, toţi ştim că genul ăsta de film prinde la public, de ce să mă surprindă ? Doar că dinozaurii le fac din ce în ce mai prost, iar publicul se prinde din ce în ce mai greu că sînt proaste...'

(restul interviului aici:
http://www.catavencu.ro/alex_leo_serban_nu_inteleg_de_ce_e_atit_de_greu_sa _faci_niste_filme_proaste_bune-8633.html

keepwalking
11 Apr 2010, 12:47
eu nu inteleg disperarea cu care Sergiu Nicolaescu si-a propus sa faca vreo 5 filme in 3 ani.
daca ar fi un regizor aflat la inceputurile carierei, l-as intelege ca vrea sa se afirme cu orice pret si nu se uita la calitate.
pot intelege si disperarea unui om de 80 de ani care nu stie ce-i rezerva ziua de maine si cauta sa-si traiasca din plin clipa de creatie.
dar, daca tot simti fiorul mortii in spate, nu mai bine te-ai apleca peste o opera care sa-ti incheie magistral viata?
Clint Eastwood e de-o seama cu Sergiu Nicolaescu, a avut cam acelasi stil de filme, si banuiesc ca nici el nu se simte prea bine la varsta pe care o are. Cu toate acestea, filmele sale au fost tot mai bune pe masura ce a atins o anumita senectute.
Ce satisfactii incerci la 80 de ani trecand de la comedie la docu-drama, de la aventura la politica?
E trista aceasta dezorientare.

Pashpix
12 Apr 2010, 18:22
Sergiu Nicolaescu mărturiseşte sincer: "Nu cred că am iubit vreodată!"
(Libertatea)

În locuinţa care arată ca un adevărat muzeu, Sergiu Nicolaescu a adunat nu doar o adevărată colecţie de arme, multe folosite in filmele lui, nu doar cărţi, mai ales pe teme istorice, ci şi amintiri nenumărate în legătură cu femeile din viaţa sa. Totuşi, la 80 de ani, pe care îi va împlini poimâine, el mărturiseşte: “Nu cred că am iubit vreodată!”. Dacă Sergiu Nicolaescu şi-ar povesti, într-adevăr, toate iubirile, nu ţi-ar ajunge, poate, o viaţă, ca să le afli pe toate. De fapt, prima “îndrăgostire” a fost chiar la grădiniţă. “Erau două fetiţe pe care le recunoşteam simplu, una avea mâinile calde, alta, mâinile reci”, spune maestrul zâmbind. Era o grădiniţă cu educaţie catolică, “Notre Dame, se numea”, unde a învăţat şi germana. “Poate de-aceea am rămas c-o pasiune pentru nemţoaice toată viaţă”.

Zâmbeşte iar, ca unor gânduri doar de el ştiute. “În 1954 m-am însurat prima oară. Mariana o chema. Eu veneam după o altă dragoste, c-o nemţoaică, fireşte. Dar căsnicia n-a durat decât câteva luni. M-am însurat a doua oară la 50 de ani. Cu Gabi. Era pictoriţă de costume. A durat câţiva ani, dar am divorţat iar. Cu Dana sunt de aproape 14 ani (n.r. - s-au căsătorit în 2005). E o fată bună, dintr-o familie onorabilă. Mă iubeşte sincer, iar mie mi-e bine cu ea”, face Nicolaescu un rezumat al căsniciilor lui.

Partenere frumoase pentru maestru

Perioadele dintre căsnicii au pulsat de relaţii şi de iubite. Ce l-a atras la o femeie? “Frumuseţea, în primul rând. Aşa mi-am ales şi actriţele pentru filmele mele. Apoi, caracterul. Poate de-aia m-am şi despărţit rapid”, râde el, conştient de ironia urzicătoare pe care tocmai a spus-o. Totuşi, nu-şi dezice statutul de gentleman şi nu mai dă nume, ascunzându-le sub un zâmbet misterios. Dar lista filmelor şi a frumuseţilor care au jucat în ele poate da incidicii despre pasiunile lui. Şi totuşi, îmi face o mărturisire derutantă, privindu-mă drept în ochi şi serios de astă dată: “Nu cred că am iubit vreodată! Am fost un adevărat lup singuratic, de fapt. Nici prieteni intimi n-am avut. Sigur, au fost prieteni, cum a fost Amza Pellea, cum au mai rămas acum vreo doi, dar niciodată nu ne-am împărtăşit intimităţi de viaţă, cum fac alţii”.

Revoluţia din 1989 este iarăşi un subiect despre care am putea vorbi la nesfârşit. Dar Sergiu Nicolaescu a făcut-o, mult mai pe-ndelete, în cele patru cărţi scrise despre acele evenimente memorabile. Şi o va mai face şi în următoarea carte, “Lupta pentru putere”, pe care se pregăteşte s-o lanseze într-o lună, două.

Şi despre peliculele sale Sergiu Nicolaescu poate povesti mii de întămplări. Ce să alegi? Cum l-a regizat şi l-a strunit pe uriaşul artist Orson Welles în “Bătălia pentru Roma”? Cum i-a împăcat pe holul unui hotel de lux din Paris pe Richard Burton şi Elizabeth Taylor, faimosul cuplu de actori ai anilor ’60, aflaţi într-una dintre aprigele lor certuri? Cum trebuia să regizeze “Mihai Viteazul”, cu distribuţie plină de staruri mondiale, începând cu cei trei de mai sus şi continuând cu Charlton Heston şi Laurence Harvey? Cum i-a fost oprit avionul chiar pe pistă, în timp ce decola să parafeze înţelegerea pentru acel film şi-a fost dus la Paul Niculescu-Mizil, care i-a comunicat decizia lui Ceauşescu: filmul se face doar cu actori români? “Aş fi avut un buget de 4 milioane de dolari, asigurat de americani. În afara onorariilor acelor vedete. Aş fi “ras” tot, la nivel de încasări, în lume”, spune Nicolaescu, despre marele său of: că n-a fost lăsat să regizeze “Mihai Viteazul” în acea distribuţie internaţională de excepţie. Oricum, e mândru că acea peliculă a devenit cel mai vizionat film făcut de un român. Chiar dacă el consideră “Osânda” drept cel mai bun.

A suferit două operaţii pe creier

A trecut, acum doi ani, prin două intervenţii pe creier, după stupidul accident casnic când a căzut şi s-a lovit la cap. “Am fost paralizat, să ştii. Şi, practic, am fost nevoit să învăţ să vorbesc, să scriu, să merg din nou. Dar am reuşit.” Ca dovadă supremă a formei fizice îşi încordează braţul. “Hai, pune măna aici!” Pipăi, deci, un biceps dur ca fierul, continuare a stilului sportiv de viaţă al maestrului de pe vremea când făcea rugby la Metalul Bucureşti. Poate că celebra sa replică din “Cu mâinile curate”, repetată azi obsesiv peste tot, ar trebui refăcută chiar de Sergiu Nicolaescu, când ar fi vorba de viaţă: “Un fleac! Am ciuruit-o!”. La mulţi ani, maestre!

A avut un miliard de spectatori

Conform propriilor spuse, peste un miliard de oameni au văzut filmele semnate Sergiu Nicolaescu. “Mihai Viteazul” a fost difuzat, la vremea respec-tivă, în toată lumea, prin casa de producţie americană “Columbia”. Pe site-ul imdb.com, specializat în filme, pelicula e în topul majorităţii genurilor artistice, realizat pe baza voturilor spectatorilor de pe tot mapamondul: locul 3 la “film istoric”, locul 5 la “biografic”, locul 10 la “filme de război”, locul 17 la “acţiune” şi locul 43 la “dramă”. De asemenea, într-un clasament al spectatorilor români realizat în 2006, “Nea Mărin miliardar”, regizat tot de Nicolaescu, deţine primul loc, cu 14.650.000 de spectatori, “Mihai Viteazul” fiind pe locul 3, cu 13.330.000 de spectatori. Nicolaescu este şi regizorul cu cel mai mare număr de filme - cinci - care au fost propuse ca nominalizări ale României la Premiile Oscar, la categoria “cel mai bun film străin”.

E convins că are un fiu dintr-o relaţie de prin anii ’50

Sergiu Nicolaescu regretă că n-a avut o familie mare, cu mulţi copii. Totuşi, e convins că are un fiu, pe undeva, în altă ţară, acolo unde a ales să plece mama acestuia. “Era prin 1956, cred. A fost o femeie care m-a ales, să spun aşa. M-a ales să fiu tatăl copilului ei. Stătea pe aici, prin apropiere, într- o vilă mare, frumoasă. Era măritată. Roxana. Roxana Ghiaţă. Culmea, pe soţ îl chema tot Nicolaescu. Era inginer. Ea a născut un copil, un băiat. Sunt convins că era al meu. Dar a plecat în altă ţară la scurt timp. O vreme am încercat să aflu ce fac, pe unde sunt. N-am reuşit. Apoi au trecut anii şi-am considerat că e prea târziu să mai intervin în viaţa cuiva”. Astfel, adevăraţii lui copii, urmaşi au rămas cele peste 50 de filme făcute.

nume
12 Apr 2010, 23:28
Sergiu e foarte cool zilele astea. Cica ar vrea ca ultima sa "creatie" sa fie despre viata lui Gigi Becali. Sunt convins ca idiotul il va face, pana acum n-a ratat nimic.

civica65
13 Apr 2010, 11:28
Astăzi e ziua ta... Sergiu Nicolaescu! (Jurnalul Naţional)

http://www.jurnalul.ro/stire-calendar/astazi-e-ziua-ta-sergiu-nicolaescu-540855.html

keepwalking
13 Apr 2010, 11:30
La multi ani, sanatate si gandul cel bun!

Judex
13 Apr 2010, 12:31
La multi ani, Sergiu Nicolaescu!

Gloria
13 Apr 2010, 12:43
Dar la cineasti, pe langa "La multi ani" se ureaza si "la multe filme"! Indrazniti, draga Judex, draga Keep!

Pitbull
13 Apr 2010, 12:52
La multi ani cu sänätate!
(In amintirea... "Noasträ, a celor din linia întâi"...! ;) )

Pashpix
13 Apr 2010, 14:04
După „Candele de zăpadă” şi „Trenul Morţii”, regizorul pregăteşte o biografie

Sergiu Nicolaescu, la 80 de ani: „Mă gândesc să fac un film nou: despre mine – o biografie, dar nu obişnuită, pentru că viaţa mea n-a fost deloc obişnuită”

(Gândul)

Trei proiecte de film, acestea sunt planurile profesionale ale lui Sergiu Nicolaescu. Regizorul va începe curând filmările la "Candele de zăpadă", după un scenariu semnat Corneliu Vadim Tudor, câştigător al concursului Centrului Naţional al Cinematografiei în 2004, dar şi la "Trenul morţii" - un film de aventuri.

http://www.gandul.info/magazin/sergiu-nicolaescu-la-80-de-ani-ma-gandesc-sa-fac-un-film-nou-despre-mine-o-biografie-dar-nu-obisnuita-pentru-ca-viata-mea-n-a-fost-deloc-obisnuita-5879831

keepwalking
13 Apr 2010, 14:06
da, filmul asta biografic s-ar putea sa fie cu adevarat interesant.

Ipu
13 Apr 2010, 17:28
A văzut cineva scurtmetrajele lui Nicolaescu (Memoria..., Lecție... și documentarele Scoicile... și Primăvara...)? Sunt procurabile în vreun fel?

Pitbull
13 Apr 2010, 18:31
A văzut cineva scurtmetrajele lui Nicolaescu (Memoria..., Lecție... și documentarele Scoicile... și Primăvara...)? Sunt procurabile în vreun fel?
Am väzut de tzî ori "Memoria trandafirului" - se dädea sistematic în completare la "Un comisar acuzä", în primul val de difuzare, imediat dupä premierä. Era foarte bun. Dar nu cred cä acum o fi procurabil pe canale normale. Cel mai probabil, zace în A.N.F.
Da' ia-n' stai! Cu proxima ocazie când mä väd cu vreun apropiat al lui Serj, nu m-o durea gura sä-i sugerez editarea unui DVD cu cele patru scurt-metraje de debut - cä tot e el asa, înfigäret! Poate se prinde - mai stii?

rvn
13 Apr 2010, 19:39
nu prea am inteles cum este cu filmul asta....poate ma luminati voi!este vorba sa fie o biografie???atunci,in mod logic, ar trebui ca filmul sa fie fie facut de altcineva(de exemplu de tine pitbull!) pe baza unor documente ale vremii...eventual puse la dispozitie chiar de "personajul principal"..
Ca,daca te apuci tu,personal,sa povestesti propria viata atunci cred,in mod aproape sigur ca este vorba de o autobiografie...
Deci,ma lamureste cineva??????

Pitbull
13 Apr 2010, 19:58
ma lamureste cineva??????
Serj.
...Dupä ce-l lämureste si pe el cineva.

Ipu
13 Apr 2010, 21:04
Eu mă mir că nu s-a gândit la asta Sergiu însuși...

Ipu
13 Apr 2010, 21:12
...atunci,in mod logic, ar trebui ca filmul sa fie fie facut de altcineva(de exemplu de tine pitbull!)
Dom'le, forumul ăsta e un loc plin de pericole. Mai ales nu e indicat să mănânci în timp ce citești unele mesaje. Era să mă înec cu o gogoașă, dar e bine că am reușit să râd pe ziua de azi. =))

rvn, vezi aici (floares.blogspot.com).

Pitbull
13 Apr 2010, 22:23
rvn, vezi aici (floares.blogspot.com).
rvn a väzut acolo (floares.blogspot.com).

Ipu
13 Apr 2010, 22:54
Au văzut și alții (www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=93853&page=22#433) și s-au minunat. :)

civica65
14 Apr 2010, 09:27
SERGIU NICOLAESCU, PURUREA TÂNĂR (Ştirile Pro TV)

http://stirileprotv.ro/show-buzz/film-tv/sergiu-nicolaescu-a-implinist-astazi-80-de-ani-la-multi-ani-maestre.html

SERGIU NICOLAESCU: "Mă simt de căcat la 80 de ani" (Realitatea TV)

http://www.realitatea.net/sergiu-nicolaescu--la-80-de-ani--ma-simt-prost---vezi-video_708886.html

nume
14 Apr 2010, 22:03
SERGIU NICOLAESCU: "Mă simt de căcat la 80 de ani" (Realitatea TV)

http://www.realitatea.net/sergiu-nicolaescu--la-80-de-ani--ma-simt-prost---vezi-video_708886.html
Se simte cum e.
Interesante comentariile de pe site-ul realitatea, de sub reportaj, foarte acide si la obiect.

civica65
16 Apr 2010, 09:46
Nulităţile
De GRID MODORCEA (Tricolorul)

Trăim epoca nulităţilor care sînt asmuţite împotriva valorilor. Un creator important munceşte o viaţă întreagă şi are o operă dăruită poporului său, numele său este o certitudine, o garanţie a valorii, şi vine un forumist plătit de Cocoşilă, de pildă, sau de Duma, îşi face un site, "CineTip", să spunem, şi începe să-l înjure pe creatorul respectiv. Şi semnează Popescu. Popescu Eugen, să zicem. N-ai de unde să-l iei, nu are o carte, nimic, n-a făcut nimic, nu-şi dă nici o adresă, să-l dai în judecată, absolut nimic, nu-şi dă pe site-ul ăla al lui nici măcar o poză, să-l vezi cum arată, dacă seamănă cu un măgar sau cu o oaie, dar imbecilul te înjură pe forum, inventează tot felul de aberaţii, despre tine, familia ta, pretenii tăi, plăsmuieşte un infern de schizofrenii numai să-ţi bălăcărească numele! O, şi cît de greu se face un nume, cîtă muncă se află la baza lui! Dar Popescu are un strat atît de gros de imbecilitate, e umplut cu atîta osînză, încît latră în neştire. Fără să ştie de ce. Se complace doar să-l servească pe cel care îl plăteşte. El nu gîndeşte, nu are mamă, tată, e în reţeaua lui Voicu şi behăie. Cît o să behăie? Pînă Cocoşilă nu-l mai plăteşte sau Duma moare. Şi atunci Popescu îşi găseşte altă sursă. Şi tot aşa. Dacă vor apare o mie de astfel de Popeşti, să spunem, care înjură valorile, mă gîndesc unde va ajunge această ţară?! E libertate, nu poţi să-i iei dreptul la internet nimănui. Nu sîntem China! Aceasta este latura negativă a internetului, că, deşi le-a dat posibilitatea unor inculţi să se cultive, să se emancipeze, el este utilizat în scopuri mizerabile, cel puţin la noi, fiindcă nu cred că exis-tă valoare în România care să nu fi fost împroşcată cu noroi pe internet de aceste nulităţi. Şi aşa se face că Popescu are impresia că este egal cu valoarea pe care o înjură. Ba e peste ea. Fiindcă el se postează fraudulos (pe Google) mereu în faţă. Ne speriam cînd comunismul îl făcea egal pe portar cu directorul instituţiei. Acum nu-i mai rău? Fiindcă portarul avea un nume, dar Popescu nu are. El e Doris, Jane, Eugen, Costel, Purcel. Internetul l-a făcut universal. El e forumist, adică e unul cu ochelari de cal. Şi dă-i la galop, monşer!


Dar trebuie observat că această presiune a nulităţilor asupra valorilor este susţinută de cei de la putere, de un fenomen numit chiar lupta pentru putere, care se face discreditînd valorile adversarului. Apoi se mai întîmplă un fenomen bizar, specific dîmboviţean: un candidat dacă pierde alegerile, nulităţile din interiorul partidului său apar, ies la lumină şi îl devorează pe acel candidat. Vezi cazul Geoană. Fiindcă alde Cocoşilă au de partea lor armata de forumişti, de nulităţi, de Popeşti, care ronţăie tot, care îl sfîrtecă pe cel vizat. Aşa e şi în cazul artei, al filmului. Nu o dată Sergiu Nicoleascu m-a întrebat: Cine e acest Popescu, domnule, îl cunoşti, de unde a apărut, că nu e dată să deschid internetul să nu văd că mă înjură!? Cine îl cunoaşte însă pe Popescu? Nici el nu se cunoaşte. Dar Popescu e ca picătura chinezească, picură continuu. Şi se dă şi mare, dă citate din Aristotel, din autori oculţi, ca Sf. Leon (tescu), să se vadă că e pregătit, dar cum îşi imaginează el că cineva serios îl poate lua în seamă? Este Popescu o autoritate în materie ca să-l crezi? Cine ia în seamă o nulitate? Poate nulităţle. Nici măcar Duma sau Cocoşilă nu-l iau în seamă. Se folosesc de el. Atîta tot. Dar să presupunem că Popescu nu e susţinut de nimeni, că nu o pupă în fund pe nici o doamnă Duma (deşi îl trădează osanalele pe care i le face, în exclusivitate), atunci de ce se pune el cu muntele? Ce credinţă ai tu, Popescule, să mişti muntele din loc în ce direcţie vrei? Eşti cumva Stalker? Sau un şobolan ca Guildenstern? Ai început greşit, băiatule, ţi-ai ratat cariera! Acest război l-ai pierdut a priori. Citeşte Muntele şi muşuroaiele. Spune-le şefilor tăi să te săreze! Dar uneori se întîmplă ca Popescu, pe care ei l-au format, să ajungă în tabăra adversă, precum teroriştii de la 11 septembrie, şi să-i atace nemilos, cu mijloacele învăţate de la ei. Pe Popescu nimeni nu-l poate lichida. El e ca rîma, se reface. Mereu reînvie. Şi el va teroriza lumea cît va exista Popescu. Ba şi cînd nu va mai exista, va găsi el pe cineva să-l înjure şi pe Dumnezeu. Cît priveşte valorile, din partea lor nu există nici o speranţă, cel puţin în România, să se solidarizeze şi să-l lase pe Popescu să moară în sucul propriu. Valorile sînt victime garantate. Ele nu ştiu să se apere. Sînt singure. Şi mîndre. Dar ceea ce nu ştie Popescu, ceea ce îl ucide pe el şi pe toţi forumiştii, cu stăpînii lor în spate, este pamfletul, umorul, literatura veselă şi tristă, gratuită, fiindcă e cert că un roman ca Nemurirea a lui Kundera face cît toată invenţia lui Bill Gates. Aţi văzut cum mor nulităţile cînd le arzi cu rîsul?! Iar rîsul, rîsul superior, nu-l mai au decît zeii budişti.


P.S.: Cel mai longeviv regizor român, Sergiu Nicolaescu, a împlinit 80 de ani. Onorabila vîrstă şi-a sărbătorit-o în elegantele saloane ale restaurantului Capşa, martor şi el al naşterii cinematografului pe pămînt românesc. Cu acest prilej, desfăşurat într-o atmosferă de înaltă ţinută ceremonială, Sergiu Nicolaescu, în numele Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, a acordat criticului şi cineastului Grid Modorcea DIPLOMA DE RECUNOŞTINŢĂ pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea artei şi culturii cinematografice româneşti, iar în cuvîntul său a făcut un elogiu cu totul aparte cărţii Privirea lui Gopo.Acest eveniment deosebit s-a petrecut în prezenţa a numeroşi actori, regizori şi oameni de film şi de cultură, a preşedintelui UCIN, dl. Mihnea Gheorghiu (90 de ani), a d-lui Ion Iliescu, a ministrului culturii, Kelemen Hunor, şi a altor zeci de demnitari.

Pitbull
16 Apr 2010, 14:49
Pamflet ieftin, cu condei mediocru, contra vocilor, tot mai numeroase, care nu se sfiesc sä spunä adevärul.
Nu înteleg duma cu Duma. Care-o fi d/Duma?

civica65
18 Apr 2010, 09:33
Cu sec

de Cristian Tudor POPESCU (Gândul)

În adâncul sufletului său de artist, un artist nu poate fi trivial. Nu poate fi obscen, nu poate fi kitsch, nu poate avea prost gust şi rău simţ. Mozartul lui Milos Forman este un soi de varză colorată, o arătare ţipătoare şi pestriţă, un fustangiu grotesc şi vag idiot. Ca om. Când se apropie însă de clavecin e Dumnezeu.

Dl. Sergiu Nicolaescu, despre ale cărui produse nu credeam să mai pomenesc vreodată după ce am comentat "Supravieţuitorul", nu e un artist. M-a convins de necesitatea punerii pe hârtie a acestei propoziţii, atât de simple încât am omis-o până acum, filmul Poker. Mai mult, dl. Nicolaescu n-a fost artist niciodată. Nu vârsta, nu scleroza, nu un posibil Alzheimer au plusat acest film. E vorba de libertate. Ea îi cauzează d-lui regizor.

Câtă vreme a fost îngrădit de cenzura comunistă, dl. Nicolaescu s-a exprimat prea puţin pe sine. A căutat să facă filme care "să treacă" şi să aibă succes de public. Şi a reuşit. Acum, când poate să pună pe ecran tot ce-i trece prin cap, face Poker cu sec. Filmul aglomerează numai personaje cinice, groteşti, funambuleşti, ticăloşi, escroci, killeri, o curvă, un impotent, un bătrân libidinos. Ceea ce nu reprezintă nicidecum o problemă. Un artist e capabil să lucreze cu orice material. El face să trăiască aceste personaje, fie şi detestabile, ni le apropie, transformă kitschul şi grotescul în artă. Sau nu. Dl. Nicolaescu, nefiind artist, este incapabil să creeze altceva decât colecţii de replici şi gesturi expirate şi complet seci pe dinăuntru. Titel, Doctorul, Senatorul, Mona, cu tot ce spun, li se întâmplă şi îi înconjoară sunt construiţi din ambalaje recuperate din gunoiul cheap movies. Aidoma unui slumdog millionaire, aurolac pricopsit care îşi face un adăpost de-un pamplezir, dl. Nicolaescu îşi construieşte filmul din peturi, cutii de pizza, pachete de ţigări, ziare, sticle goale, conserve ruginite, toate folosite, acum păstrând doar eticheta.
Şi atunci, singurul lucru adevărat şi interesant pe care îl scoate la iveală Poker este portretul anamorfotic al omului Sergiu Nicolaescu. Libertatea, necenzurată de comunişti şi nici de instinctul artistic, inexistent, funcţionează radiografic.

Când regizezi atât de prost o scenă de "confesiune" a unui doctor impotent şi totuşi o faci, nu poate rămâne decât că tu, Nicolaescu Sergiu, eşti impotent. Când nu controlezi artistic câtuşi de puţin jocul actorului Teodosiu în bătrânul senator libidinos, tu eşti un bătrân libidinos. Când nu ai nici umbră de tensiune dramatică sau umor în secvenţa Monei regulată hodoronc-tronc pe la spate, pe masă, de "mafiotul" Titel (ce plin de erotism, sălbăticie şi demenţă era originalul scenei, în Once upon a time in America...), atunci nu altceva ai în cap. Când nu ştii să faci artă din ticăloşie, escrocherie, curvie, atunci, tu, mare regizor şi giver of all things, eşti ticălos, escroc şi curvă.

Şi mi-a mai lăsat filmul d-lui Nicolaescu o întrebare, care izvorăşte tot din prima frază a acestui text: oare ce simt mari artişti ca Horaţiu Mălăele sau Mircea Diaconu când mestecă astfel de partituri înainte de a le înghiţi?

Pitbull
18 Apr 2010, 10:05
Bunä contributie, Civi - pune-o si în topicul "Poker", te rog!

civica65
19 Apr 2010, 10:25
Sergiu Nicolaescu: «Pe Monica Columbeanu nu o vreau în filmele mele»

Daca viaţa ar fi un joc de poker, cu siguranţă Sergiu Nicolaescu ar caştiga de fiecare dată. La onorabila varstă de 80 de ani, regizorul a mărturisit pentru www.replicavedetelor.ro că, după ce a lansat comedia “Poker”, se gandeşte la noi filme.

La doar câteva zile de la lansarea filmului “Poker”, Sergiu Nicolaescu se gândeşte la noi proiecte, la filme pe care să le regizeze şi la vedete pe care să le “exploateze” în producţiile sale. Într-un interviu acordat siteului www.replicavedetelor.ro, regizorul de 80 de ani susţine că, dintre vedetele autohtone care aspiră la o carieră în cinematografie, nu o vede ca actriţă pe Moni. “Pe Monica Columbeanu nu o vreau în filmele mele, nu este genul meu”, a mărturisit regizorul. În schimb, dacă ar trebui să îşi aleagă un actor din lumea politică, acesta ar fi, cu siguranţă, Gigi Becali. “Lui Becali i-aş da un rol. Este un adevărat personaj, cred că s-ar descurca în această postură”, a mai spus celebrul cineast.

L-a băgat în corzi pe Mîndruţă

Invitatul lui Lucian Mîndruţă la emisiunea “Pâine şi circ” de la Antena 1 de mâine este Sergiu Nicolaescu. Discuţia dintre cei doi s-a purtat în ringul de box, regizorul fiind pasionat de acest sport, iar Mîndruţă a încasat câteva lovituri de la cineastul de 80 de ani.
http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/video-sergiu-nicolaescu-l-a-facut-ko-pe-lucian-mandruta-99950.html

http://www.libertatea.ro/stire/sergiu-nicolaescu-pe-monica-columbeanu-nu-o-vreau-in-filmele-mele-284267.html

Ipu
19 Apr 2010, 12:55
Minciuni! Nici nu l-a atins pe prezentator!

(Sau poate i-o fi zis ăla ceva, l-o fi înjurat... ;) )

Pashpix
20 Apr 2010, 14:10
De-a vulgaritatea (II)

De GRID MODORCEA (Tricolorul)

Sergiu Nicolaescu a declarat nu o dată că regretă faptul de a fi intrat în politică. Dar el nu a încetat să facă film. N-am pierdut un cineast bun şi am cîştigat un politican prost, ca în cazul lui Mircea Diaconu şi altora ca el. Cred că trebuie să fim oneşti şi să considerăm că Nicolaescu nu a trădat filmul, spectatorul de film în general, nu şi-a trădat vocaţia, soţia şi familia, cum consideră el cinematografia, ca a doua sa mamă. Şi cred că în Poker a spus multe în acest sens. A spus cît se poate de limpede şi ce crede el despre societatea românească, mai ales despre cei care o conduc pe baza unei culturi de "almanahe". E de condamnat poate că Nicolaescu a intrat în politică, dar oare nu s-a distanţat de ea printr-un astfel de film? Ca şi prin 15, de altfel. El s-a folosit de calitatea de paparazzi a artistului. De ce Nicolaescu este vulgar şi un Tudor Giurgiu, nu, care s-a folosit de banii TVR şi CNC în folos propriu?! Sau altă acuză: blamaţi performanţa lui Nicolaescu de a fi pe val în toate regimurile! Dar un Alexandru Tocilescu, de pildă, n-a fost şi nu este? Sau un Ion Caramitru? Nu mai vorbesc de Andrei Pleşu şi alţii? Chiar şi Herta Müller regretă securitatea, căreia îi datorează Premiul Nobel! Dragă Blaga, dragă Dobroiule, înseamnă că nu cunoaşteţi lumea în care trăim. E mai de soi un Băcanu pe care îl slujiţi decît Nicolaescu? Sau oare nu cumva ura voastră împotriva lui Nicolaescu este împotriva a ceea ce aţi văzut în filmul lui? Dacă filmul lui v-a trezit o asemenea reacţie înseamnă că şi-a făcut pe deplin efectul, pentru că tocmai o astfel de lume scîrboasă voia Nicolaescu să demaşte. Şi a reuşit. Dar vă reamintesc, nu el a inventat această lume. Ea este creaţia unei haite de corupţi ivită din structurile neocomuniste ale poporului român. Iar mai apoi din pana unui dramaturg. De ce nu-l sfîşiaţi pe Lustig? Sau pe Tocilescu, care i-a montat piesa? Sau pe George Mihăiţă, directorul teatrului? Aţi scris voi vreun rînd despre acest spectacol? De ce aţi tăcut? Şi lătraţi acum. De ce?


Pentru că-l urîţi pe Nicolaescu, pe oameni ca el, care au o operă incontestabilă şi care vă ignoră. E păcatul lui. Dar e dreptul lui să exagereze, aşa cum este şi dreptul vostru, dar asta nu înseamnă că aveţi şi dreptate.
Ura, mai ales ura în haită, împotriva filmului Poker nu se justifică. Nicolaescu nu a adăugat mai nimic la piesa scrisă de Lustig. Dar tinerii lupi nu-l sfîşie pe autorul scenariului, care este cheia unui film, ci pe regizor. În exclusivitate. Fiindcă ar fi adăugat nişte replici care nu-i aparţin lui Lustig, referitoare la noul val al filmului românesc, cum ar fi aluzia că sînt prea mulţi regizori de montaj! Dar acest tip de ironie îl găsiţi şi la Truffaut, oriunde există un film cu nuanţe de ars poetica. Şi orice film important are în structura lui o infraestetică. Nu vi se pare firesc ca la vîrsta lui, Sergiu Nicolaescu să aibă o poetică implicită, pe care adică să şi-o strecoare într-un film?! Povestea cu ironia la adresa cineaştilor tineri e la fel de exagerată de voi ca şi povestea cu tenişii lui Titel. Dar aşa l-a văzut Nicolaescu. Şi el l-a văzut cu un ochi satiric. Fiindcă şi Nicolaescu simte enorm şi vede monstruos, ca nenea Iancu! Fără un astfel de văz, nu ai ce căuta în cinema, în artă în general. Să îmbraci un personaj şic, cu cravată, floare la butonieră, pălărie, înarmat pînă în dinţi şi cu tenişi în picioare, care apar primii cînd coboară din limuzină, implică un astfel de văz. Voi sînteţi confirmarea vie că lumea e strîmbă, urîtă, murdară, vulgară, periculoasă. Şi adevărul e că alta nu avem decît poate în spirit, în evadare paralelă. Aşa că fiecare se descurcă cum poate. Eu sînt un om curat, n-am fost pe val în nici un regim, dimpotrivă, am fost ignorat de ele, ceea ce le mulţumesc, fiindcă am putut să-mi văd de treabă nestingherit (nici de securitate!) şi am ajuns să am o Operă impresionantă, dar care pe voi nu vă impresionează defel. Vă impresionează vulgaritatea din Poker.
Dar aceasta este vulgaritatea lui Lustig, adică vulgaritatea pe care el a văzut-o şi a prins-o într-o piesă. Iar scenariul e leit piesa. Lustig, ca scenarist, nu a schimbat nimic esenţial din ea. De ce ar fi numai Nicolaescu vulgar şi filmul lui? Voi nu sînteţi vulgari fiindcă doriţi moartea unui om, care nu cred că v-a făcut vouă nici un rău, ba a luptat la revoluţie ca voi să fiţi liberi să scrieţi ce vreţi, chiar şi această crimă, că-i doriţi moartea?! Ce vină are regizorul că voi sînteţi miopi şi nu puteţi face deosebirea dintre realitate şi reflectarea ei? Îl condamnaţi pe Nicolaescu de faptul că s-a descurcat? Că a făcut din "revoluţia română" platou de filmare? Dar Ion Iliescu ce-a făcut? Nu tot spunem că a confiscat revoluţia? Ca şi Voican, ca şi Roman şi alţii. (Va urma)

Pitbull
20 Apr 2010, 14:17
Ilizibil...
Pe la jumate m-am plictisit.
Poliloghie de aberatii.

Pashpix
21 Apr 2010, 16:33
Sergiu Nicolaescu: “Mă retrag din politică”
(inpolitics.ro)

La 80 de primăveri, maestrul Sergiu Nicolaescu anunţă iminenta sa retragere din viaţa politică a României. Concret, după finalizarea actualului mandat de senator, în anul 2012, reputatul regizor va face pasul la ofsaid. “Nu mă mai interesează viaţa de politician. Acum sunt senator şi trebuie să-mi respect responsabilităţile. Să vă spun sincer, aştept să mi se termine mandatul, în 2012, după care o să mă retrag definitiv din politică. Până în acel moment, care se apropie, o să îmi fac munca bine”, explică Sergiu Nicolaescu. (R.G.)

Pashpix
21 Apr 2010, 16:47
Sergiu Nicolaescu: “Am crezut foarte mult în sex la viaţa mea ca să îl mai redau şi în filme”

(Simona Rădoi, Academia Caţavencu)

Indirect, dar suficient de transparent pentru cunoscători, Andrei Gorzo îl face "porc bătrîn". Cristian Tudor Popescu – "bătrîn libidinos". Ştefan Dobroiu ne roagă frumos să nu-i urăm lui Sergiu Nicolaescu "La mulţi ani!". S-o spunem noi, cît se poate de direct: săptămîna trecută, favoritul CNC-ului a împlinit 80 de ani. Şi da: ultimul său film, Poker, nu ne spune nimic nou – Nicolaescu e într-o cădere liberă care se măsoară în zeci de ani. Pe care el însuşi n-o va conştientiza niciodată, întrucît nu-şi permite nici măcar cinci minute de luciditate critică. Dar, ştiind prea bine de la ce publicaţie sînt, m-a primit în casa lui şi mi-a acordat, încîntat că Academia Caţavencu îl abordează c-un reportofon, un interviu halucinant. În continuare, vă prezentăm cîteva ziceri memorabile de-ale lui Sergiu Nicolaescu, despre care nu mi-am schimbat nici o secundă părerea. Ci doar modul în care mi-o exprim.

Reporter: În ultimii trei ani aţi făcut anual cîte un film.
Sergiu Nicolaescu: Am fost obişnuit cu două filme pe an şi, după Revoluţie, am întrerupt un timp. Acum am reluat în ritmul obişnuit - măcar un film pe an. După cum vezi, mă ţin bine.

Rep.: Am văzut aseară Poker. Ce v-a apucat de l-aţi distribuit pe Malăele în rol de interlop? Nu m-a convins deloc cu faţa aia de băiat cuminte, de tocilar.
S.N.: Tocmai contrariul. Am ales patru prieteni, care de mici copii, pînă au ajuns maturi, şi-au făcut o carieră. Bineînţeles că destinul lor a fost schimbat de Revoluţie. În acest sens, unii dintre ei au făcut carieră după, pentru că într-un regim comunist nu ar fi putut să existe aceşti patru prieteni. Special am exagerat interlopii, i-am făcut de tip american, cu arme, cu maşini. Am făcut o metaforă, ceea ce îmi permite să fac anumite exagerări, tocmai pentru a da impresia adevărului. Nu toţi senatorii sînt cum e senatorul respectiv, nu toţi interlopii folosesc armele şi metodele lui Mălăele. A fost un principiu al meu, un principiu extrem de cunoscut de la Caragiale.

Rep.:Mi s-a părut mie sau în filmul ăsta sunt cîteva referinţe la The Godfather şi La Piovra? Mai mult, sunt rostite replici celebre din Ultimul cartuş.
S.N.: Da, fac de multe ori lucruri de genul ăsta.

Rep.:Ba chiar am observat că şi una dintre melodiile de pe coloana sonoră seamănă destul de mult cu una din Caracatiţa.
S.N.: Nu ştiu. Mie mi-a plăcut melodia şi am luat-o. Dacă el s-a inspirat de undeva, nu ştiu. E făcută de Petru Mărgineanu.

Rep.: Aţi folosit poanta cu almanahe. De ce nu aţi băgat-o şi pe aia cu succesuri?
S.N.: Eh...

Rep.: Credeţi că peste 10 ani se mai înţelege glumiţa asta cu almahele?
S.N.: Mai bine decît se înţelege astăzi. Şi pe Caragiale l-au înţeles mai tîrziu.

Rep.: De asemenea, am văzut un Bendeac gay, creator de modă, care cotizează la interlopi. V-a inspirat Răzvan Ciobanu?
S.N.: Nu, că filmul e făcut dinainte. Fireşte, m-au inspirat anumite momente, dar nu pot să spun că un personaj e cutare.

Rep.:Aţi jucat vreodată poker pe dezbrăcatea? Dar pe bani?
S.N.:Am jucat, dar nu pe bani. Pe dezbrăcatea, da.

Rep.: Apropo, cum au fost filmările cu Jojo goală? A avut trac? Dumneavoastră aţi avut?
S.N.: Nu, n-a avut. S-a purtat absolut normal. Era o echipă foarte mică, nimeni n-a glumit, nu s-au făcut bancuri. Am o anumită experienţă şi ştiu să creez atmosfera ca actriţa care se dezbracă să se simtă bine. Şi, în acelaşi timp îi dau şi explicaţii: “Draga mea, aşa cum eşti acum nu o să mai ajungi. Lasă să rămînă ceva, să se bucure lumea de cum eşti acum”.

Rep.: Da’ aţi avut-o în cap de cînd aţi adaptat scenariul sau aţi ales-o ulterior?
S.N.: Am văzut piesa de teatru şi în momentul ăla am ales-o pe ea. Am zis: “Jojo e rolul principal”.

Rep.:Claudiu, personajul interpretat de Valentin Teodosiu, este un senator îngropat în datorii...
S.N.: Aşa spune el.

Rep.: Care dintre colegii de la Senat v-a inspirat?
S.N.: Nici unul. Nu cred că există un personaj de tipul ăsta.

Rep.: Cum, nu există nici un senator îngropat în datorii?! Nici către moguli?
S.N.:Nu cred că există. Nu vezi că acum un coleg de-al meu discută de 200.000 de euro? Ăsta din film vorbea de milioane. Nici vorbă. Sigur că există, probabil, dar eu nu am un model.

Rep.: Adică senatorii reali sunt mai săraci decît cel din film ?
S.N.: Nu pot să bag mîna în foc pentru nici unul dintre ei, dar în orice caz nu sunt aşa. Nu pot să locuiască într-o casă ca aia. Claudiu avea o super vilă, a lu’ Ceauşescu. Deci, îţi dai seama.

Rep.: V-aţi revăzut vreodată filmele, v-aţi făcut autocritica? Ce anume vă reproşaţi?
S.N.: Un lucru odată încheiat e bine încheiat.

Rep.: Care vi se pare cel mai reuşit?
S.N.:Mihai Viteazu e un film de excepţie. Dovada e că se află pe locul III în topul filmelor istorice de cînd există cinematografia. E uluitor! După 40 de ani obţin această performanţă care este cea mai înaltă perfomanţă făcută de un film românesc. Am cinci moduri de filme: biografice, istorice, de război, de acţiune şi dramă. În toate cele cinci categorii mă aflu pe acel site american, imdb. E o satisfacţie faptul că îţi vine recunoştinţa din lume. Filmul care mi-a dat cea mai mare satisfacţie este Mihai Viteazu. Ceea ce ar fi putut să fie cu actorii Charlton Heston, Richard Burton, Laurence Harvey ş.a.m.d era de departe pe locul I cu posibilităţile pe care mi le crea regimul comunist. Vezi dumneata, posibilitaţile pe care mi le-a creat regimul sînt unele pe care nu le obţii în orice ţară din lume. Dacă aveam aceşti actori, mă ridicam, e clar, la suprafaţă.

Rep.: Eu nu înţeleg cum un regim ca ăla v-a acordat atîtea favoruri.
S.N.: Nu erau favoruri pentru că eu le dădeam satisfacţii şi lor şi străinilor. Filmele mele au fost văzute de un miliard de spectatori. E o cifră. Condiţiile pe care mi le dădea regimul, le dădeau tuturor regizorilor. Nu-mi dădeau mie, că eu aveam origine proastă, burgheză. Că ăilalţi nu au făcut la fel, aşa sunt oamenii. Nu toţi oamenii sunt la fel.

Rep.: Păi nu tuturor regimul communist le-a dat şansa să facă filme cu asemenea desfăşurări de forţe.
S.N.: Bineînţeles, şi cînd am făcut eu, m-am bătut cu americanii.

Rep.: Da’ de ce?
S.N.: Adică, m-am bătut în sensul că am fost la nivel american, cel mai înalt nivel la care puteam să fiu. Dar asta e altceva. Am muncit imens.

Rep.: Aha... Da’ v-aţi mai apuca acum să faceţi filme din astea istorice?
S.N.: Bineînţeles, pînă la urmă filmele le fac uşor.

Rep.: Păi, cine v-ar mai putea ajuta acum, în afară de CNC?
S.N.: Nu, acum regimul nu m-ar mai putea ajuta cum m-a ajutat regimul trecut pentru că nu mai are armată. Dacă ceri o mie de soldaţi, se ascunde sub scaun ministrul. Cînd am cerut la Mihai Viteazu, mi-a dat cinci mii de oameni. La Dacii am avut 3000.

Rep.: Ce vi se pare c-aţi făcut bine, în afară de Mihai Viteazu?
S.N.: Ar fi Osînda, Ciuleandra, Ultima noapte de dragoste şi Orient Express. Nici unul nu este istoric.

Rep.: Ce vi se pare c-aţi făcut prost?
S.N.: Nu cred că am făcut vreun film nereuşit. Nici unul nu m-a nemulţumit. Ah, că nu se compară cu celălalt... Nu compar comedia Poker cu Nea Mărin. Satisfacţia pe care o aveau cei care mă lăsau să fac ce vreau- nu tot ce vreau, să ştii că am fost la fel de cenzurat ca toţi colegii mei, dar nu m-am plîns- nu am schimbat nici o fotogramă în filmele mele vechi, nu am schimbat montajul. Nu se poate aşa ceva. Nici nu aş putea să umblu într-un film. Am refuzat ceea ce ei doreau, dar am acceptat altele mai mici.

Rep.: Comisarului Moldovan are vreo legatură cu poveştile bandiţilor din Giuleşti ale lui Dinică?
S.N.: Nu. Comisarul Moldovan e în realitate unchiul meu, un frate de-al mamei. Gheorghe Cambrea a fost comisar de poliţie, un bărbat înalt, subţire, bine făcut. L-am jucat pe el pentru că am locuit la el în perioada bucureşteană, de prin ’48. L-am cunoscut bine. Era un om extraordinar. Mergeam cu el pe stradă şi îmi spunea « Uite, ăsta e cutare, ăla a făcut, ăla e homosexual”. Ştia tot. Pe vremea aia, în Poliţie treceai prin toate serviciile. El trecuse, iar pînă la urmă a picat la brigada anticomunistă şi a luat 25 de ani închisoare. A stat 15 ani, a ieşit şi a murit. Am făcut personajul respectiv în memoria comisarului Cambrea.

Rep.: De ce comisarul Moldovan nu a avut niciodată gagică, ca Bond, ca Sfîntul?
S.N.: E adevărat, nu am deloc un personaj feminin. În clipa în care bagi un personaj feminin trebuie să creezi o intrigă, adică să se petreacă ceva între cele două personaje. Din cauza asta am făcut Osînda. Acolo era o chestie ultra gravă, el care se întoarce din închisoare din 1907, are o iubire, ea naşte în biserică şi pînă la urmă moare. El duce crucea lui Isus în spate, o pune pe mormîntul ei şi împuşcat de jandarm se agaţă pe cruce şi se prăbuşeşte cu ea. Sunt lucruri fantastice pentru perioada comunistă, dar ei le lăsau pentru că le plăcea filmul. Şi atunci, treceam. Ăsta e favorul pe care mi l-a făcut regimul. Ei erau satisfăcuţi şi ei îmi dădeau drumul. Ăsta e adevărul.

Rep.: De ce atît de puţin sex în filmele dumneavostră?
S.N.: Aproape deloc. E puţin jenant să... M-am apropiat în Ultima noapte de dragoste, dar am păstrat o decenţă pentru că romanul era unul care descria nu dragostea, ci gelozia, care e altceva. M-am axat pe gelozie, pentru că asta transforma omul. În final, de aia am diferit subiectul de roman, el este executat pentru greşeala pe care a făcut-o. Se împlineşte total, se închide cartea. Nu las lucrurile neterminate. În aproape toate filmele în care am jucat eu mor la sfîrşit.

Rep.: Unii zic c-aţi fost un fel de dandy în tinereţe. Oamenii din generaţia mea nu ştiu care sînt femeile cu care aţi avut relaţii speciale. Una dintre ele este Ioana Pakula.
S.N.: Îmi dau seama că lucrezi pentru un ziar care trebuie să aibă ceva...

Rep.: Nu vă pot obliga să spuneţi nimic, în definitv.
S.N.: Nici nu pot să mai spun ceva, la vîrsta mea. N-am spus o viaţă întreagă, nu spun nici acum. Vreau să explic următorul lucru: am crezut foarte mult în sex la viaţa mea ca să îl mai redau şi în filme.

Rep.: Pe cînd o continuare la Orient Express? ☺
S.N.: La Orient Express am murit. Este superb. Este un film în care mi-am dat drumul complet la nebunia pe care o am în mine. Sunt convins că puţini oameni sunt cei care au înţeles filmul respectiv. Adică, am depăşit puţin măsura. De obicei ştiu măsurile. La filmele istorice mă adresez marii populaţii, tuturor oamenilor, iar cu cît urc mai sus se restrîng. Şi la Orient Express mi-am dat drumul la tot ce aveam în cap. Vedeţi dumeavoastră, în Orient Express eroul principal moare de la început.

Rep.: Care dintre regizorii noului val cinematografic românesc vă plac?
S.N.: Ca să îmi placă un regizor trebuie să facă cel puţin trei filme. Mi-au plăcut multe filme ale noilor regizori, dar vreau să îl văd şi pe al doilea, pe al treilea, şi pe urmă pot să spun. Din generaţia nouă avem băieţi talentaţi, dar nu pot să spun că avem o generaţie... E o generaţie medie.

Rep.: Din regizorii ăştia tineri vedeţi vreunul care să poată aduce la cinematograf cel puţin atîţa oameni cît a adus Orient Express?
S.N.: Oricare dintre ei poate să facă un astfel de film, dar nu îl fac.

Rep.: Aţi văzut Eu cînd vreau să fluier, fluier?
S.N.: Bun film. Ca să îi spun acum ceva regizorului, “Atenţie la culori!”. E un film care a lăsat totul aşa cum este. Am alte pretenţii. Filmez într-o puşcărie, dar culoarea o fac eu. Nu laşi verdele pe pereţi cum ai găsit acolo. La mine verdele nici nu există, decît verdele copacilor.

Rep.: Dar de albastrul din Avatar ce ziceţi?
S.N.: Avatarul e altceva, e o altă tehnică, e un gen nou, care va fi viitorul. Filmele astea pe care le facem noi vor fi o amintire în viitorul apropiat.

Rep.: Mai pictaţi?
S.N.: Nu am mai lucrat în ultima vreme. Am avut vreo patru, cinci ani, în care nu am făcut film şi m-am apucat de pictură. Am făcut lucruri interesante. Dar după cum vezi, nu am nici un tablou în casă. Tablourile le vînd sau le dau prietenilor. Am vîndut bine, să ştii. Cît am fost senator, dispăreau într-o zi.

Rep.: La 75 de ani, Florin Piersic vrea să devină student.
S.N.: Foarte frumos. Dacă mi-ar plăcea ceva, şi eu aş face la fel.

Rep.: Domnu’ Nicolaescu, cum e cu povestea aia cu Matrix? Că am auzit că americanii s-au inspirat dintr-un film de-al dumneavostră.
S.N.: Nu, nici vorbă. Chiar nu am zis aşa ceva. Eu apreciez americanii. Îi consider de departe cei mai buni din lume, pe locul doi ruşii, apoi francezi. Orient Express, spre exemplu, e tratat ca un film franţuzesc din anii ’60. Ăsta era genul de filme franţuzeşti, foarte fine, pline de imaginaţie.

Pashpix
22 Apr 2010, 16:58
CATERINCĂ
Sergiu Nicolaescu şi pensionarii mercenari

http://www.happyfish.ro/stirile_de_la_ora_13_47/sergiu_nicolaescu_si_pensionarii_mercenari

Pashpix
23 Apr 2010, 18:12
Click! - Scrisorile lui George Stanca -

Dragă Sergiu Nicolaescu,


Aţi fost printre idolii români ai tinereţilor mele, ca regizor de filme de senzaţie, cât şi ca actor.



Dintr-un punct de vedere, vă asemăn lui Ion Cristoiu, cel care a inventat, re-inventat, presa de senzaţie; un fel de prototabloid, dar niciodată tabloid.

Filmele dumneavoastră erau de aventuri, mă refer la cele de început, de succes. Da, erau din perioada aia cu legionari, liberali, ţărănişti răi; "ai noştri", în filmele dv., erau comuniştii. Asta nu mi-a plăcut mie.

Plus idealizarea aia a figurii comunistului de omenie din faşă, a protocomunistului din '44 - ‘47 şi "fiara" demonizată de legionar sau ţărănist. Dar, ştiu, aşa era comanda, nu făceai ca ei, nu trecea filmul. Punct.

Dubiile, îndoielile se nasc în priviţa persoanei dv., de la Revoluţie încoace. De când aţi fost participant activ, lider decident la Revoluţie; după care, mai mereu senator, om politic apropiat preşedintelui Iliescu; plus autorul unui film destul de corect despre Mareşalul Antonescu, despre execuţia sa, despre Regele Mihai, peliculă născătoare de controverse. Dar un film despre care nu se vorbeşte are viaţă scurtă.

V-a plăcut ca în mai toate filmele să alegeţi femei frumoase, senzuale, superbe, letale, monumentale; lucru ce denotă şi conotă un senzualism deloc disimulat.

Nu vă comentez viaţa particulară, dar mă ghidez după distribuţia feminină din „Poker" spre a susţine aserţiunea că sunteţi un senzual "de profesie".

Căci, cu aceeaşi migală şi aplecare cu care ni i-aţi zămislit pe Lăscărică şi ai lui, aţi construit şi scenele de erotism din „Poker".

Şi, apropo, aţi furnizat naţiunii o replică mai celebră decât imnul naţional; fiindcă ea a apărut la momente fierbinţi - alegerile de preşedinte, sau la fel de ardent în fotbal, prin gura lui Jiji: "Un fleac, i-am ciuruit!".

Ultimele evenimente ce au premers ultimul "Poker", însă, v-au marcat, tarat, căci aţi avut de suferit ceva intervenţii medicale.

Apoi, rămâne acuza aia gravă a lui Doru Mărieş referitoare la Revoluţie: "Unde a apărut Nicolaescu, au fost morţi".

Cu asta va trebui să ne lămuriţi. Căci ar fi mai bine să fiţi de la început un nume cert de stradă şi un bust de bronz, decât întâi să fiţi, apoi să nu fiţi, precum generalul Milea.

George Stanca

Pashpix
24 Apr 2010, 18:45
Regizorul Sergiu Nicolaescu, internat la Spitalul Floreasca după ce a căzut şi s-a lovit uşor la cap

Regizorul Sergiu Nicolaescu a fost internat, sâmbătă, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, după ce a căzut şi s-a lovit la cap, având o rană uşoară la frunte, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al unităţii sanitare, medicul Bogdan Opriţa. Bogdan Opriţa a precizat că în urma căzăturii, maestrul Sergiu Nicolaescu are o rană uşoară la frunte, dar nu şi-a pierdut cunoştinţa. Sergiu Nicolaescu se află în prezent în sala de operaţii, unde medicii îi suturează plaga. El a precizat că Sergiu Nicolaescu va rămâne internat cel puţin 24 de ore.

În luna mai a anului trecut, Sergiu Nicolaescu a fost internat pentru câteva zile în Spitalul Elias din Capitală, din cauza unor probleme digestive.

În luna ianuarie 2008, regizorul Sergiu Nicolaescu a suferit două intervenţii chirurgicale pe creier, din cauza unui hematom la cap, care îi apăruse cu două luni înainte, în urma unei căzături pe scări. La câteva zile de la intervenţiile chirurgicale, regizorul a ajuns din nou spital din cauza unor tulburări de ritm cardiac. La sfârşitul lunii ianuarie 2008, regizorul Sergiu Nicolaescu şi-a revenit.

UPDATE, DUMINICĂ: O comisie pluridisciplinară a evaluat, duminică, starea de sănătate a maestrului Sergiu Nicolaescu, reuşind să-l convingă să mai rămână şi astăzi în spital, a precizat medicul Bogdan Opriţa. "Maestrul a cerut să fie externat duminică, dar medicii au apreciat că ar fi mai bine ca el să rămână încă o zi în spital, chiar dacă lovitura la frunte este uşoară, a spus Opriţa.

UPDATE II, LUNI: Sergiu Nicolaescu (80 de ani) a fost externat astăzi, în jurul orei 13.30, de la Spitalul de Urgenţă Floreasca unde fusese internat în urma unei căzături. Incidentul a avut loc, şi de această dată, pe aceleaşi scări ale casei în care locuieşte, pe care regizorul a mai căzut şi în urmă cu doi ani. Surse din cadrul spitalului spun că regizorul a povestit că s-a accidentat nu din cauză că s-ar fi împiedicat pe scări din neatenţie, ci pentru că ameţise. De asemenea, medicii sunt de părere că Nicolaescu s-ar putea să aibă probleme cardiace şi de aceea a fost ţinut câteva zile în spital. În plus, cadrele medicale se temeau să nu-i apară iar vreun hematom.

civica65
27 Apr 2010, 14:32
Sergiu Nicolaescu, scos din spital pe la morgă

Oana Neacşu (Click!)

Sergiu Nicolaescu a fost externat, ieri la prânz, după ce medicii de la Spitalul Floreasca din Capitală s-au asigurat că regizorul e în afara oricărui pericol. Ca să nu dea ochii cu presa, maestrul a preferat să iasă pe la morgă!

După aproape trei zile de spitalizare, timp în care medicii i-au îngrijit rana de la cap şi i-au făcut diverse investigaţii, Sergiu Nicolaescu a plecat, ieri, acasă. „Maestrul a fost externat la prânz, având o stare generală bună şi o evoluţie favorabilă. Investigaţiile medicale nu au relevat probleme deosebite. Pacientul va trebui să revină peste câteva zile pentru a i se scoate firele", ne-a declarat dr. Bogdan Opriţa, purtătorul de cuvânt al Spitalului Floreasca.

Fiind unul dintre cei mai buni regizori români, Nicolaescu şi-a regizat chiar şi ieşirea din spital. Nedorind să dea ochii cu presa, maestrul s-a externat pe la morga spitalului. „A ieşit pe la morgă şi s-a urcat într-o maşină mare, neagră, cu geamuri fumurii", a spus unul dintre bodyguarzii spitalului. Surse din spital ne-au mărturisit că regizorul a ajuns la Urgenţă, sâmbătă, după ce a ameţit, a căzut pe scări şi s-a lovit la cap. Medicii s-au temut ca nu cumva ameţeala să fie o consecinţă a unei suferinţe cardiace, motiv pentru care l-au supus mai multor analize. „În afară de faptul că este foarte slab, maestrul este perfect lucid şi are o musculatură excelentă pentru 80 de ani", au spus aceleaşi surse.

Pashpix
28 Apr 2010, 15:44
Regizorul Sergiu Nicolaescu a confirmat, pentru ROMPRES, că va realiza o ecranizare a cărţii – documentar “Tragedia navei Independenţa – cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti”, semnată de jurnalistul şi scriitorul Constantin Cumpănă. Volumul reprezintă debutul jurnalistului amintit şi are la bază o documentare ce a durat ani de zile, precum şi o serie de interviuri cu familiile victimelor şi ale celor care au supravieţuit tragediei maritime de pe apele Mării Marmara, din noiembrie 1979, în care a fost implicată nava românească “Independenţa”. Sergiu Nicolaescu a precizat că filmul va reda povestea navei “Independenţa care s-a scufundat la Istanbul”. Este “un subiect pe care îl aveam de mult timp în minte”, a spus el. “Sunt pregătit, am mai făcut un film cu treaba asta”, a mărturisit Nicolaescu – unul dintre cei mai prolifici regizori români, care va semna şi scenariul viitoarei pelicule. Cât despre distribuţie, Nicolaescu nu a oferit nicun detaliu, deşi autorul cărţii a declarat într-un interviu apărut în cotidianul “Telegraf de Constanţa”: “M-a uimit cât de repede şi clar a simţit subiectul (n.r.- Sergiu Nicolaescu), spunându-mi că deja vede cinci dintre personajele principale”.

Pitbull
28 Apr 2010, 16:57
C-eşt' copil...?!? :-O
El nu mai e-n stare nici de-un film cu trei pokerişti şi-o matracucă, şi vrea catastrofe navale? :|
Asta-i ca şi cum aş zice eu: "Mi-am pus în cap ca la viitoarele Jocuri Olimpice să câştig maratonul."
(In fiecare zi-i mulţumesc lui Dumnezeu cä m-a înzestrat cu simtul realităţii. Doamne, ai milă de mine şi fă-mi cadou un infarct înainte să mă sergilizez... ăsta - se-ni-lizez...)

civica65
30 Apr 2010, 11:56
scurtmetraj "Răvaşul Misterios", cu Amza Pellea, regia Sergiu Nicolaescu.
(de pe youtube am aflat întâmplător de existenţa lui)

http://www.youtube.com/watch?v=3UViASHULaA&feature=PlayList&p=F8B3B485594FE00A&playnext_from=PL&playnext=1&index=1 PARTEA I

http://www.youtube.com/watch?v=iNYv28Mnb9A&feature=PlayList&p=F8B3B485594FE00A&playnext_from=PL&playnext=1&index=2 PARTEA II

http://www.youtube.com/watch?v=YPLXufM9gOI&feature=PlayList&p=F8B3B485594FE00A&playnext_from=PL&playnext=1&index=3 PARTEA III

Pitbull
30 Apr 2010, 12:02
Ah, da! Imi amintesc când l-am väzut în premierä, în noaptea de Reveillon '76!
Pe-atunci, mä amuza...

civica65
02 May 2010, 09:45
Vizită neaşteptată! Sergiu Nicolaescu - Lucian Bute, întâlnirea campionilor

Sergiu Nicolaescu a fost mereu un împătimit al boxului. De fiecare dată când a vorbit despre sportul cu mănuşi, regizorul a făcut-o în termeni elogioşi. Conform propriilor spuse, Sergiu Nicolaescu a practicat mult timp boxul, chiar fără acordul părinţilor, care se temeau că va avea probleme din cauza loviturilor. Mai mult decât atât, marele artist a interpretat rolul principal al filmului "Ringul", dedicat în întregime luptelor de acest gen. Ştiind aceste lucruri, Lucian Bute s-a gândit că o vizită din partea sa nu ar face altceva decât să-l bucure nespus pe regizor, care se află în refacere după accidentul pe care l-a suferit la cap în propria casă. Campionul mondial în versiunea IBF, de la categoria supermijlocie, i-a făcut lui Nicoleascu un cadou de suflet: o pereche de mănuşi. Actorul i-a răspuns pe măsură oaspetelui său şi i-a dăruit o icoană, care să-i poarte noroc la următoarele meciuri şi care să-l conducă spre unificarea centurilor la toate versiunile.
http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/vizita-neasteptata-sergiu-nicolaescu-lucian-bute-intalnirea-campionilor-102243.html

Pashpix
08 May 2010, 17:15
Sergiu Nicolaescu: „În film, i-am ucis copilul lui Mihai Viteazul“ (Revista Historia)

De unde pasiunea pentru filmele istorice?

O am din copilărie, să zic aşa. Patriotismul meu s-a manifestat din iubirea istoriei. O dragoste care a ţinut mulţi ani. Am făcut primul film istoric dintr-o întâmplare. Îmi doream ca primul meu film să fie „Ultima noapte de dragoste“, era subiectul care-mi plăcea. Mai doream să realizez un film după un roman al lui Radu Tudoran, „Întoarcerea fiului risipitor“, dar pe care nu l-am făcut niciodată, din păcate, şi regret acest lucru. Era şi greu de realizat. Este povestea unei fete care începe cu vârsta de 16 ani şi ajunge la 34 de ani. E foarte greu să găseşti o actriţă care să treacă prin toate aceste etape ale vârstei. Sau să găsesc cel puţin două să semene între ele. Povestea se sfârşea în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul unui bombardament în Bucureşti.

Aşa aţi ajuns la „Dacii“?

Înainte de „Dacii“ trebuia să regizez un alt film, „Castelul din Carpaţi“, după Jules Verne. Nici acela n-a mers. Eram în Franţa. „Castelul din Carpaţi“ urma să fie produs de un francez. Scenariul a căpătat o formă, însă lucrurile n-au mers întocmai cum a vrut producătorul Henry Deutschmeister, evreu de origine română. El mi-a creat cariera. Tot ce am realizat, am realizat sub influenţa lui. Sunt un om foarte serios şi, când fac un lucru, îl fac al dracului de bine. Chiar când e imposibil. Nu mă las până nu iese bine. Nu sunt optimist, nici pesimist. Sunt luptător. Plec cu toate gândurile rele, dar înving. Aşa s-a întâmplat şi cu „Dacii“. Am început o documentare extraordinară. Henry Deutschmeister m-a trimis la Roma. Aici m-am uitat pe Columnă pentru a afla povestea războiului daco-roman. Am copiat de acolo costumele, m-am întors la Bucureşti, le-am făcut din in necolorat şi, într-o dimineaţă de ianuarie, am ieşit cu toţii pe câmp să vedem costumele. Până atunci nu le văzusem şi când m-am uitat la cei 12 cascadori îmbrăcaţi în costume, parcă m-a lovit cineva cu lăuca în cap. Eram în faţa unor ţărani mexicani. Pictoriţa s-a uitat la mine şi i-am zis că nu pot să fac filmul aşa. I-am zis să vopsească costumele în culoarea stâncilor, a pietrelor. A fost colosal. Aveam 36 de ani când am făcut „Dacii“. Sunt inginer de profesie şi am intrat în cinematografie dintr-o întâmplare. Niciodată nu mi-am dorit să fac filme.

Dar eraţi pasionat de filme...

Aşa este. Vedeam filme multe, americane în special. Vedeam chiar şi de două-trei ori un film. Când fugeam de acasă, mama ştia unde mă găseşte. Luam o sticlă de lichior, i-o dădeam proiecţionistului şi mă lăsa să stau cât voiam. Aveam un sistem de apreciere a peliculelor. Când mă întreba cineva cum e filmul, îi spuneam că este bun sau prost în funcţie de câte zile mă gândeam la el. Dacă m-am gândit trei zile, atunci e un film bun. Asta se întâmpla când nu ştiam să citesc. Mă aşezam lângă un domn sau o doamnă pe care îi simţeam eu că nu mă refuză. Îi rugam să-mi citească subtitrarea.

Ce film v-a rămas în minte din acea perioadă?

Multe-multe... „Pe aripile vântului“ este unul dintre filmele cele mai iubite de mine, pentru că avea de toate. Este o capodoperă.

Câte zile v-aţi gândit la el?

Vreo patru-cinci zile. Şi mi-a rămas în minte.

Să revenim la primul Dvs. film istoric...

Pentru „Dacii“ am avut la dispoziţie 2.000 de oameni în prima zi de filmare. M-am descurcat.

Astăzi aţi mai putea face un astfel de film?

Nu. Ar costa foarte mult. Cinematografia românească nu mai e capabilă să facă aşa ceva. Chiar dacă aş avea banii, tot ar fi mult prea greu. În 1968 am coregizat „Lupta pentru Roma“, cu mari actori: Laurence Harvey şi Orson Welles. Nu-mi venea să cred când i-am cunoscut. Eram un puşti. E adevărat că aveam 38 de ani, dar păream de 28. Am avut tupeu în meseria asta. M-am apucat să fac ce era mai greu.

Cât de dificil este să faci un film istoric?

În primul rând, cere o documentare serioasă. Prima condiţie a fost respectul pentru istorie. Sigur că am făcut şi modificări, pentru că filmu-i film. De exemplu, Mihai Viteazul avea o nevastă şi un fiu, care l-au trădat. Atunci eu l-am pus pe copil să moară, iar ea dispare în clipa când Mihai Viteazul reuşeşte să înfăptuiască Unirea.

Mulţi spectatori ai producţiilor Dvs. au învăţat puţină istorie uitându-se la ele...

Pentru ei am făcut filme istorice. N-am făcut filme istorice de dragul acestui gen sau de dragul meu. Sau al istoriei. Făceam filme pentru spectatori, prin care îi readuceam la dragostea de ţară, la patriotism.

N-aţi simţit vreodată că i-aţi trădat sau că aţi deformat realitatea?

Numai snobii au zis vreodată ceva. Spectatorii filmelor mele au învăţat istorie. Cred că prin cele opt filme istorice pe care
le-am făcut, a câte două serii fiecare, sunt regizorul cu cele mai multe filme istorice din lume.

Cum a fost cu „Mihai Viteazul“, un film cu o desfăşurare imensă de forţe în perioada când a fost făcut, la începutul anilor ’70?

Când m-am hotărât să fac „Mihai Viteazul“, americanii au auzit de acest lucru. Îmi aduc aminte că a fost o luptă grea, dusă de Titus Popovici şi de mine, pentru a realiza acest film.
După succesul internaţional al filmului „Dacii“, firma americană Columbia a confirmat dorinţa de a produce filmul, alături de noi. Îmi dădeau nişte actori fabuloşi: Orson Welles – împăratul Rudolf, Laurence Harvey – sultanul turc, Elisabeth Taylor şi Richard Burton – cuplul Bathory, iar Kirk Douglas şi Charlton Heston concurau pentru rolul lui Mihai Viteazul. În plus, americanii ofereau 4 milioane de dolari pentru producţia filmului. Cu aceşti bani filmul ar fi fost de patru ori mai bogat. Eram constrâns de timp. În ultima zi, m-am dus la Comitetul Central, la Niculescu-Mizil, care era secretar, am rămas în birou, iar el s-a dus la Ceauşescu să obţină aprobare. Mi-a zis că e în regulă. Trebuia să zbor cu avionul în ziua aceea. După ce am primit aprobarea, m-am urcat în avion. Avionul a plecat. Pe pistă, în timp ce se ridica de la sol, a apărut o maşină. Cineva a urcat în avion şi mi-a spus să cobor. Am fost dus la Comitetul Central şi acelaşi Niculescu-Mizil mi-a spus că nu se mai aprobă. Totul s-a spulberat când Ceauşescu a hotărât să fie făcut numai cu actori români. Despre această întâmplare, Titus Popovici mi-a povestit că Mircea Albulescu ar fi făcut o scrisoare să nu se facă filmul cu actori americani. În realitate, se pare că a fost însuşi Titus Popovici, pentru că s-a mai repetat povestea. El bănuia că în momentul în care americanii iscălesc contractul urmau să facă modificări şi aruncau în aer subiectul pe care el îl scrisese. Pentru rolul lui Mihai Viteazul au existat nu mai puţin de 128 de variante, iar filmările au avut loc şi în Cehoslovacia şi Turcia. Am plătit din bani personali deplasarea la Istanbul a unei echipe de 32 de oameni şi patru cai. Fără ezitare pot spune că a fost cel mai greu film din cariera mea, dar a meritat. Acest film a fost cel mai greu „pariu“ al meu. Am avut nenumărate cenzurări.

Cum aţi reuşit să faceţi aceste filme în perioada comunistă?

Recunosc că regimul comunist mi-a dat nişte condiţii uluitoare. Am avut 2.000-3.000 de oameni la „Dacii“, 5.000 de oameni la „Mihai Viteazul“, mii de figuranţi la „Lupta pentru Roma“. Întotdeauna am avut preţul cel mai mic. La noi, era pe vremea aceea cel mai ieftin film din Europa. De-atunci începuseră să vină străinii la noi. N-am scăpat nici eu de cenzură. Dar tăceam din gură. La filmare mă mai scăpa. Am avut oameni de la Securitate care mergeau cu mine, tocmai pentru că ştiau că sunt slobod la gură. Dar niciodată nu m-am plâns că vor să-mi schimbe filmul. Am acceptat sau n-am acceptat. La „Mihai Viteazul“, seria a doua mi-a fost oprită de cenzorul Dumitru Popescu.
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/sergiu-nicolaescu-film-i-am-ucis-copilul-lui-mihai-viteazul%E2%80%9C

Judex
08 May 2010, 22:09
Bai, asta a luat-o razna de-a dreptul!
Pisa-m-as pe piaristii astia care ii publica tampeniile! X(
De fapt sa ma pis pe piaristi in general - jurnalisti ratati. Care jurnalisti sunt scriitori ratati. Care scriitori sunt vai de mama lor in Romania. Care Romania... Stop! O sa-mi iau muie de la 'patrioti'. =))

keepwalking
09 May 2010, 00:57
pashpix,
cu tot respectul, dar avem si noi o singura viata, ce naiba!
am vrea sa o traim fara sa aflam ce basini a mai tras sergiu nicolaescu.

djinjis
09 May 2010, 11:48
pov lu' m. viteazu a mai fost, ce s teti papagali?

Pashpix
07 Jun 2010, 18:54
Sergiu Nicolaescu: "Eu sunt un luptător, un deschizător de drumuri"

Cultura românească se află, din 1989, într-o criză gravă din care nu şi-a revenit nici până astăzi, iar aceasta nu are nicio legătură cu actuala criză economică, declară într-un interviu acordat AGERPRES regizorul, actorul şi politicianul Sergiu Nicolaescu.

AGERPRES: Ne aflăm în plină criză - financiară, economică. Putem vorbi despre o criză a culturii, în speţă a cinematografiei? Cum percepe lumea actorilor, a regizorilor, criza economică?

Sergiu Nicolaescu: Eu pot să spun că după 1989 am intrat într-o criză puternică, gravă a culturii româneşti, care nu şi-a revenit nici până astăzi. Nu există nicio legătură între criza culturii şi criza economică. Trebuie să precizez că cinematografia, care a avut o dezvoltare normală în regimul trecut, începând cu 1991-1992, a început şi ea să intre într-o criză care, la un moment dat, prin anii 2000, a devenit şi o criză economică. În cinematografie lucrurile sunt mai simple, astăzi. Să le judecăm. În primul rând, este succesul de public care, la noi, a dispărut complet, total. Poţi să mai vorbeşti de un film care a făcut 26.000 de spectatori că e record într-un an când eu obţineam cu un film de-al meu minimum şase milioane într-un an? Deci, vă daţi seama, criza este foarte gravă. Un alt motiv este şi numărul de cinematografe. De la peste 800 de cinematografe, astăzi mai sunt doar puţin peste 30 de cinematografe. Mai puţine săli decât reşedinţe de judeţe. În aceste condiţii, numărul de spectatori s-a redus şi el imens. Ce s-a întâmplat cu aceste cinematografe? Termenul pe care o să-l spun este puţin cam dur. Au fost prăduite - s-au făcut săli de joc, restaurante, discoteci. În primul rând, au fost închiriate şi în al doilea rând, nu ştiu ce s-a întâmplat mai departe, au fost probabil vândute. Deci, având asemenea oameni şi având o conducere a cinematografiei inconstantă în perioada respectivă, din patru în patru ani schimbându-se şi directorii Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) şi ai ministerului şi aşa mai departe - aici vreau să fac o paranteză - e o înţelegere greşită a democraţiei, o democraţie nu are voie să dureze doar patru ani, cât durează un parlament care a câştigat alegerile. Nu. Ea trebuie să fie o instituţie de stat bugetară, care să meargă înainte. Cinematografia face parte dintre acele instituţii care nu ar trebui să simtă influenţa politică.
Eu îmi aduc aminte că am lucrat ani de zile, cel puţin 30 de ani am lucrat în Franţa, Germania, Italia. Niciodată, acolo, nu am simţit o influenţă politică. Niciodată nu mi-a spus cineva 'Acum e regimul X sau Y', 'Acum s-a schimbat guvernul', sau 'S-a schimbat ministrul'. Nimeni, niciodată, timp de 30 de ani. Am intrat într-o prăbuşire totală, acesta este adevărul. Se reflectă schimbările datorită politicii, datorită alegerilor, care sunt democrate, fără doar şi poate, am luptat pentru treaba asta şi am reuşit să facem o ţară europeană, democrată, dar nimic nu am reuşit pe plan intern. În toate domeniile ne-am prăbuşit. Unii mi-ar imputa că sunt pesimist. Nu sunt pesimist. Eu sunt un luptător şi atrag atenţia asupra gravităţii şi a viitorului, şi a ce ne aşteaptă în viitor pentru că moartea cinematografiei înseamnă moartea unei culturi. Sigur că acest lucru a coincis cu o extrem de gravă defecţiune care a avut loc în cinematografia română. S-a ajuns, în prezent, să avem 20.000-30.000 de spectatori pe an în loc de 13 milioane de spectatori. Este o scădere fantastică, fabuloasă, mai gravă decât economia naţională. Indiferent cine a condus cinematografia a fost un dezastru şi an de an a mers mai rău. În momentul de faţă am ajuns să ne lăudăm cu nişte filme minimale care vor duce, prin evoluţia pe care au luat-o, la filmul mut.

AGERPRES: În filmele dumneavoastră aţi lucrat cu o pleiadă de mari actori, adevăraţi maeştri ai scenei şi ecranului. Credeţi că noua generaţie de actori se poate ridica la nivelul generaţiei de actori din care faceţi parte? Credeţi în conflictul dintre generaţii?

Sergiu Nicolaescu: Un conflict între generaţii este o falsă problemă. Niciodată nu a existat un conflict între generaţii în cinematografie. Nu a existat, pentru că, îmi aduc aminte de începuturile meseriei mele, vorbeam cu respect, aveam respect pentru cei care erau mai în vârstă de cât mine, care erau o generaţie înaintea mea, le respectam eforturile, greutăţile pe care le au şi încercam să îmbunătăţesc atât situaţia noastră, cât şi cea din viitor, pentru că nu poţi să trăieşti numai pe prezent. Trebuie să vezi cine sunt cei din trecut. Ce au reuşit să facă, ce au făcut bun şi ce au făcut mai puţin bun, să te întorci la prezent, la generaţia ta, să vezi dacă lucrurile merg bine şi, pe urmă, să te gândeşti şi la generaţia următoare, cea de schimb. Toate lucrurile acestea trebuie să fie în fiecare creator, om de creaţie, sau fiecare cineast - fiindcă cinematografia este şi o artă tehnică în acelaşi timp, o industrie tehnică, formată atât din tehnicieni cât şi din creator, fără doar şi poate.

AGERPRES: Ce se poate face pentru revigorarea cinematografiei româneşti?

Sergiu Nicolaescu: În momentul de faţă lucrez la o lege nouă, pentru că sunt în Parlament şi de mine depinde aceasta. Pot să spun că am parte numai de piedici. Dacă vreodată m-aş fi gândit că aş putea avea atâtea piedici, m-aş fi ferit. Aş fi făcut orice altceva. Rămâneam în Occident. Eu vrea să spun că în perioada comunistă, când am ieşit prima dată peste graniţă, în 1963, a fost la festivalul de la Cannes cu filmul "Memoria trandafirului", o peliculă de opt minute. Filmul a fost cumpărat, în final, de Columbia Film cu 20.000 de dolari, în timp ce filmul "Tudor Vladimirescu" se vânduse cu 3.000 de dolari. Pentru acest film am fost chemat acolo. Dacă aş mai avea vârsta de atunci, aş uita că am fost român. Asta trebuie scris ca să ajungă şi la spectatorii pe care-i iubesc, pentru care am făcut filme, dar şi la aşa-zişii duşmani ai mei. Duşman este oricine îmi pune greutăţi în încercarea mea de a reface cinematografia pe o fundaţie serioasă şi de viitor. Pot spune acum că, datorită unor şefi ai CNC-ului, s-a prăbuşit orice intenţie bună. Avem în cadrul CNC-ului cea mai stupidă lege din România. Asta deşi ei aveau avantajul că eu, în Parlamentul României din 1990, reprezentam totuşi cinematografia. E adevărat că m-am ocupat, în acea perioadă, de politica externă, am fost preşedinte la apărare, dar acum, de un an şi jumătate, sunt preşedintele Comisiei de cultură. Nu am putut face absolut nimic. Am numai proiecte, mii de pagini scrise şi nu am reuşit cu nimic să organizez sau să influenţez legea existentă. Eu sunt un luptător, un deschizător de drumuri, dar dacă am ajuns la vârsta la care am ajuns şi am început să simt oboseala, acest lucru se întâmplă fiindcă în jurul meu este un dezastru. Fostul ministru al culturii Teodor Paleologu este ministrul cu care nu am comunicat sub nicio formă şi care a încurajat lupta între generaţii pentru a-şi justifica el lipsa de eficienţă şi de activitate profesională.

AGERPRES: Sunteţi cel mai prolific regizor român, cu creaţii deosebite mai ales în filmul istoric. Aţi îmbinat filmul cu cascadoria, aţi făcut chiar şcoală în acest domeniu şi aţi putea da oricând sfaturi, chiar lecţii. Vi le-a cerut vreun tânăr regizor?

Sergiu Nicolaescu: Eu nu am făcut o pregătire şcolastică privind cinematografia. Eram inginer, am intrat foarte de tânăr în cinematografie, la 24 de ani, ca inginer, veneam de la IOR, mi-a plăcut această nouă lume. Eu am pornit, de fapt, pe un alt gen, filme de artă, scurtmetraje fără dialoguri la studiourile ''Sahia'', unul dintre ele a ajuns chiar şi la Cannes, şi după aceea, timp de 10 ani, am văzut la Paris filmul, în perioada Crăciunului. Cu tinerii am avut mână bună. Dar am şi nişte metode speciale. De pildă, pe copii când îi aleg îi pun să joace fotbal. Jucând fotbal îmi arată caracterul lor adevărat. La actori eu văd comportamentul, viaţa de toate zilele şi îi iau pentru roluri potrivite pentru fiecare în parte. Eu nu le mai cer să participe la probe. Nu contează că sunt profesionişti sau nu, cu oricare am aceeaşi metodă.
Sunt primul care a făcut şcoală de cascadori în România, pentru că am făcut filme mari istorice, mondiale. Am făcut "Dacii", "Lupta pentru Roma" cu Orson Welles şi cu Laurence Harvey. Nimeni, niciodată, nu m-a întrebat ceva despre cascadorie. Nici nu cunosc, de fapt, tineri care să vină să zică 'vin să lucrez la dumneavoastră'. Vorbesc aici de ultima perioadă, de după 1989. Nu a existat niciunul care să vină să vrea să stea lângă mine să fure nişte meserie. Ceea ce am eu şi mă deosebeşte de colegii mei sunt energia şi modul de lucru. Probabil că nu sunt întotdeauna bune de exemplu, dar rezultatele sigur sunt bune. Sunt destul de dur cu echipa de filmat şi este greu să lucrezi cu mine. Eu ştiu treaba asta, dar cine vrea, lucrează.

AGERPRES: Filmele româneşti au fost bine primite în ultima perioadă la festivalurile internaţionale, fiind premiaţi tineri actori, tineri regizori. Cum comentaţi acest aspect?

Sergiu Nicolaescu: E foarte bine că de ceva timp se fac filme care ajung să câştige şi premii. M-am mândrit atunci când s-a câştigat la Cannes, m-am bucurat şi mi-am adus aminte de tinereţe când Ion Popescu Gopo a câştigat şi el Palm d'Or la scurt metraj. M-am bucurat că şi Cristian Mungiu a câştigat la lungmetraj. Mă bucură când se realizează orice film bun.

AGERPRES: Printre proiectele dumneavoastră cinematografice se numără ''Candele de zăpadă'', după un scenariu de Corneliu Vadim Tudor şi ''Trenul morţii''. În ce stadiu se află? Care va fi primul pe care îl vom vedea pe ecrane şi când?

Sergiu Nicolaescu: Până la sfârşitul anului sper să fac "Candele de zăpadă". Momentan se pare că "Trenul morţii" nu se mai poate face, pentru că nu mai avem armată. Deci, o armată care să-mi dea 500 de oameni nu mai există. Nu mai există nici tancuri de epocă, nu mai sunt costume la Buftea. Mii de costume pe care eu le-am făcut nu mai există. E o categorie de filme care a adus bani mulţi României şi pe care astăzi nu le mai putem face. Suntem la fel ca Bulgaria sau Ungaria. Nu o spun cu dispreţ, o spun cu acelaşi respect cu care ei îmi spuneau, la vremea respectivă, că apreciau filmele mele. Şi filmele mele au avut succes la ei şi nu numai la ei. Filmele acelea aduceau cei mai mulţi spectatori, peste un miliard de spectatori plecând din Asia şi până în Cuba.

Pitbull
07 Jun 2010, 20:00
Eu nu am făcut o pregătire şcolastică privind cinematografia.
Pardon...? :|
Scuzati...? :-O
Bonne nuit! O:-)

...Asta-mi aminteste de altä gafä a täntäläului autodidact.
Odatä, când pregätea "Pentru Patrie", a avut o întâlnire cu scriitorii. Si zice:
"Ce mä enerveazä ästia, cä nu mä lasä sä-l arät pe Brätianu în film! Si le-am zis clar cä acum tocmai fac filmul ästa cu 1907 ("Osînda" - n.Pb.), în care arät cum a dat el ordin sä se tragä în tärani!"
La care Zigu Ornea, amuzat de incultura istoricä a trogloditului, zice:
"Päi stati putin, cä äla nu era acelasi Brätianu de la 1877, era fiul lui!"
Da' agramatu', de colo:
"Stiti pozitiv aceasta?" :-?

Judex
07 Jun 2010, 20:16
Senzational! =))

PS
Dar vezi ca nu te iert ca te-ai luat de mama. ;)

Pitbull
07 Jun 2010, 20:20
M-am luat de tine, nu de ea.
"Mä-ta" era o locutiune.

Judex
07 Jun 2010, 20:21
Poti sa-i spui cum vrei, era o jignire si-atat.

Pitbull
07 Jun 2010, 20:30
Si "idiotilor" ce-o fi fost, un omagiu?

Judex
07 Jun 2010, 20:32
Pentru mine carnatii aia de la Cluj sunt niste idioti, in frunte cu Tudor. Ma pis pe ei, clar?
Problema e ca nu ma asteptam sa te iei de maica-mea!

Pitbull
07 Jun 2010, 20:34
Dacä nu vrei sä pricepi, sä-ti fie de bine.

Judex
07 Jun 2010, 20:42
Ok, ne situam pe pozitii diferite, nu-i nici un bai doara.
Te astept la premiera. ;)

Pitbull
07 Jun 2010, 21:02
Care premierä?

Judex
07 Jun 2010, 21:08
Lasa, vei afla - promit sa n-o pun pe piarita sa sune, te caut personal. ;)

Pitbull
07 Jun 2010, 21:25
Stai stai stai...
Pe mine nu mä-ntrebi...?
Câti ani are piarita aia si cum aratä?

Judex
07 Jun 2010, 21:58
30 si e blonda cu ochi albastri. De ce? :P

Pitbull
07 Jun 2010, 22:02
De unde-i pornesc cracii?

Judex
07 Jun 2010, 22:06
Din gat! :))
E bun raspunsul? =))

Pitbull
07 Jun 2010, 22:14
Da.
Nu te mai deranja.
Lasä fata sä-si câstige cinstit pâinea.

Judex
07 Jun 2010, 22:49
Si-o castiga cinstit, stai tranquillo!
Nu m-am futut cu ea si nici n-am s-o fac. ;)

Pitbull
07 Jun 2010, 22:53
Hiii...!?!?!?!? :-O
Cum vorbesti...! :">
Magarule! Magarule! X(

Judex
07 Jun 2010, 23:05
=))
:p

Floydman
08 Jun 2010, 20:13
Este halucinant! Interviurile cu acest om sunt halucinatii! Ceea ce spune in multe cazuri pare desprins de orice realitate! Ceea ce gandeste si exhiba dl Nicolaescu e la distante astronomice de orice fel de paradigma. Comerciala, artistica, logica, filozofica. Pare venit dintr-un univers paralel. Si totusi e inca foarte bagat in seama. Parerea mea nu ca ma bag.

civica65
09 Jun 2010, 21:44
Nicolaescu se bate cu noul val pe Legea cinematografiei

Autor: Alexandra Olivotto

Peste 100 de oameni de film au adresat o petiţie Ralucăi Turcan, preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, pentru a bloca propunerea legislativă privind cinematografia iniţiată de senatorul Sergiu Nicolaescu.

La Gala TIFF, actorul Victor Rebengiuc a dat citire „Proclamaţiei de la Cluj”, semnate de peste 100 de oameni de film, printre care Radu Muntean, Cristi Puiu, Alexandru Solomon, Alexandru Baciu, Călin Netzer, Răzvan Rădulescu, Ada Solomon, Tudor Giurgiu, Oana Giurgiu, Maria Popistaşu, Anamaria Marinca, Radu Gabrea, Bobby Păunescu, Monica Bîrlădeanu, Victoria Cociaş, Anca Puiu, Florin Şerban şi Andrei Ujică şi, nu în ultimul rând, Wim Wenders. Cineaştii protestează împotriva proiectului de modificare a Legii cinematografiei, iniţiat, printre alţii, de Sergiu Nicolaescu, Mircea Diaconu şi Radu F. Alexandru, aprobat deja de Senat şi aflat la ora actuală în Camera Deputaţilor.

Potrivit petiţiei, proiectul „vizează revenirea cinematografiei la un sistem centralizat şi depăşit, fără criterii obiective de evaluare a proiectelor. În locul unei selecţii bazate pe elemente cuantificabile – cum sunt calitatea scenariului, a producătorului şi a regizorului, succesul de public şi de vânzări – se propune evaluarea discreţionară a proiectelor după sistemul admis/respins. În acest fel, cinematografia română riscă să se întoarcă cu 15 ani înapoi.”

Regizorul Tudor Giurgiu a declarat şi că este pentru prima dată în ultimii ani când la un astfel de protest se raliază şi Centrul Naţional al Cinematografiei şi Ministerul Culturii.

Substitut de scenariu

„Decupajul regizoral este o formă tehnică de comunicare între regizor şi restul echipei, nu are o formă fixă, literar vorbind, se poate prezenta în multe feluri, ceea ce îl face greu de citit şi mult mai greu de evaluat. Mulţi regizori importanţi nu-l folosesc, se bazează pe inspiraţia de la locul filmării, şi asta nu face creaţia lor mai puţin importantă”, explică regizorul Radu Muntean, şi adaugă: „Eu îi înţeleg utilitatea şi îl folosesc, dar cunosc oameni pe care-i număr pe degetele unei mâini care pot înţelege şi interpreta un decupaj regizoral. Din el e foarte greu să îţi imaginezi cum arată filmul per ansamblu, nu transpare o viziune, nici detalii despre subiect, folosirea lui în loc de scenariu într-un concurs lasă loc interpretărilor subiective. Decupajul regizoral variază de la câteva observaţii făcute dactilografic până la descrierea mizanscenei, a încadraturilor, a mişcării camerei şi a muzicii. Te face să pierzi ansamblul în favoarea detaliilor. E complet aberant să-l prezinţi în loc de scenariu”, subliniază Muntean.

„Nu există nicio variantă pentru a face un decupaj în absenţa unui buget, a unor locaţii...”, susţine scenaristul şi regizorul Răzvan Rădulescu.

Lui i se pare şi că unul dintre principalele defecte ale noului proiect de lege este faptul că, dacă producătorul schimbă regizorul, noul regizor trebuie să urmeze decupajul iniţial propus pentru film. „Lucrurile nu sunt apucate în ordinea lor justă, un regizor care vine la pachet cu un scenariu înseamnă o piatră de moară pentru producător, cei care lucrează împreună o fac dintr-un tip de afinitate, nu din cauza unei legi care le spune să rămână legaţi până la moarte”, accentuează co-autorul Feliciei, înainte de toate. „O astfel de iniţiativă presupune o concepţie de Buftea, doar cenzura cerea un decupaj înainte ca să se asigure că filmul nu va conţine elemente reprobabile la adresa regimului. În acest proiect de lege dispar toate criteriile cuantificabile (importanţa festivalurilor, apelul la public etc) şi decizia se bazează pe un drept de viaţă şi de moarte. Calificarea cu admis/respins indică o mentalitate de director de întreprindere sau de tribunal...”, crede Răzvan Rădulescu.

Cu statul la filmări

„Introducerea statului în calitate de co-producător înseamnă introducerea unui control al statului în industria cinematografică”, opinează producătoarea Ada Solomon. Ea precizează că „eliminarea criteriilor de evaluare – rezultatele anterioare ale regizorului şi producătorului, în materie atât de notorietate artistică,cât şi de vânzări – este cea mai dureroasă, pentru că dispar orice calităţi, fie ale celui care organizează, fie ale celui care regizează, tot ce contează e părerea unei comisii din care, se specifică în textul legii, nu au voie să facă parte criticii!”, punctează producătoarea, întrebându-se şi „care e raţiunea logică pentru care distrugem un lucru care funcţionează?”. „Nu înţeleg de ce Sergiu Nicolaescu, un om care ştie cât de importantă e promovarea şi distribuirea unui film, ar reduce bugetul alocat acestora. Tocmai el, care a spus de atâtea ori că nu ne putem bate cu marketingul american...”, se miră Ada Solomon.

Alte elemente ale legii i se par ”surprinzătoare de-a binelea: se prevede ca filmele realizate în co-producţie minoritar românească să fie dublate în limba română şi prezentate obligatoriu aşa. Este o măsură foarte costisitoare, care dovedeşte un naţionalism împins spre extrem, şi reprezintă o jignire adusă publicului românesc, care nu e obişnuit cu aşa ceva şi care vrea să îi audă pe marii actori vorbind cu vocea lor”, arată producătoarea.

Cealaltă faţă a monedei

„Actualmente se dau note între 1 şi 10, dar unor oameni talentaţi ca Pintilie, Daneliuc, Piţa, sau Mungiu – cine poate să le dea note? Nişte iluşti necunoscuţi aleşi de Şerbănescu (directorul CNC – n.r.)? Să zicem că juriul are cinci oameni, din care unul ţi-e prieten. Îţi dă 10 ţie şi celorlalţi 1, sigur ai luat concursul. La admis/respins mai poate face asta?”, se întreabă retoric Sergiu Nicolaescu. „Este o lege mult mai bună decât cea mai veche. Nu reduce niciun ban. Potrivit schemei pe care am făcut-o, în primul şi în primul rând un sinopsis ajunge la producător. Dacă acestuia îi place, cere o dezvoltare de o pagină – două, o bagă la CNC şi poate primi un avans pentru transformarea în scenariu şi dialoguri. Acestea se transformă în dosar, se angajează un regizor, un director, un scenograf, se face prospecţie şi documentare,iar, pe această bază, regizorul va scrie decupajul regizoral. El şi concepţia artistică intră în concurs şi parcurg un examen, la două comisii”, descrie Nicolaescu procesul.

El consideră că decupajul e esenţial pentru alocarea fondurilor, căci „cum se poate face devizul pe baza scenariului, care e literatură, cum vrei să ştii ce decoruri, câţi figuranţi şi câţi actori ai?”. Nu uită să adauge:„ Chiar mă credeţi atât de prost ca să fac o lege proastă?”.

Exclude criticii de la jurizare deoarece „care critic din lume citeşte un sinopsis şi îţi spune dacă e bun sau nu?” şi explică „a doua comisie va fi formată din contabili şi producători, care nu vor aprecia greutatea artistică a celui cu punctajul maxim, ci dosarul depus şi sumele pe care le acordă, în timp ce prima va fi alcătuită din regizori, producători şi cameramani cu experienţă”.

„Nu spun că legea e perfectă, ci că încearcă să îmbunătăţească nişte lucruri. Filmele făcute în România în ultima sută de ani sunt apreciate după numărul de spectatori. Cunosc cazul unui tip care avea două cinematografe, a cumpărat 30.000 de bilete de un leu fiecare, apoi a câştigat cu un alt subiect un concurs CNC, prezentând un dosar premiat pentru că avea numărul maxim de spectatori în 2008. Deci capătă mai mulţi bani de la CNC, şi face filmul următor bazându-se pe acest furt de 30.000 de lei”, se revoltă Nicolaescu.

keepwalking
10 Jun 2010, 12:04
[B][SIZE="3"]Cunosc cazul unui tip care avea două cinematografe, a cumpărat 30.000 de bilete de un leu fiecare, apoi a câştigat cu un alt subiect un concurs CNC, prezentând un dosar premiat pentru că avea numărul maxim de spectatori în 2008. Deci capătă mai mulţi bani de la CNC, şi face filmul următor bazându-se pe acest furt de 30.000 de lei”, se revoltă Nicolaescu.

asta e interesanta...

Ipu
10 Jun 2010, 12:36
E vorba cel mai probabil de coproducția româno-americană Veriga sălbatică (scenarist, regizor și producător - Ioan Ionescu), film care a vândut peste 35.000 de bilete în România în anul 2008, dar cercetați, vă rog, pentru că e posibil să mă înșel.

Pitbull
10 Jun 2010, 16:09
„Chiar mă credeţi atât de prost ca să fac o lege proastă?”
De necrezut! :-O
A priceput! :x

civica65
20 Jun 2010, 10:10
Răstignit de Sergiu Nicolaescu pentru 30 de lei (România Liberă)

Aproximativ 40 de români îşi câştigă existenţa făcând figuraţie în filme şi reclame. Sunt nemulţumiţi de cei 40 de lei pe care îi primesc pe zi, de concurenţa neloială pe care le-o fac „aplaudacii" de la emisiunile tv, de faptul că sunt trataţi ca nişte animale, după criteriul „văzut-plăcut". S-a lăsat răstignit de Sergiu Nicolaescu, care apoi l-a alergat cât a fost ziua de lungă pe câmpul de luptă într-un costum de cavaler. A fost miner pentru canadieni, călugăr pentru o băutură alcoolică autohtonă şi pirat într-o reclamă. A fost coleg de platou cu Demi Moore, chiar dacă nu a schimbat nici o replică cu marea actriţă. Este trecut de prima tinereţe, are păr lung, barba mare, căruntă, şi arată foarte îngrijit. Doru Gheorghiu este figurant profesionist. A jucat în peste 80 de spoturi publicitare şi filme artistice şi documentare. Înainte şi după Revoluţie. „Din anii '60 fac figuraţie pentru cinematografia română. Am făcut filme artistice, documentare, publicitare, chiar şi pentru canale străine precum National Geografic, Discovery, dar şi pentru canadieni, nemţi, francezi, italieni care au filmat în România."

„Suntem aleşi ca la târgul 
de vite"

Se observă de la primele vorbe că îşi ia foarte în serios meseria, care însă nu mai e ce-a fost odată şi nici nu este preţuită la fel ca în Occident. „Figuraţia din România duce o viaţă foarte grea. Nu avem un statut sau un sindicat, suntem luaţi aleatoriu. Vine regizorul şi zice: «Uite, aia e oaia cea mai frumoasă, cea mai grasă, ăla e jegărit, ăla nu îmi place». Nu există o bază de date care să cuprindă informaţii despre fiecare figurant în parte, să poată, de exemplu, un regizor de afară să aleagă în cunoştinţă de cauză. Să aibă posibilitatea să zică: «Îl iau pe ăsta pentru că a jucat în atâtea filme cu actorii ăia şi cu regizorii ăia. Suntem aleşi după criterii de înfăţişare, şi nu după ce putem da sau oferi. Singurul criteriu este «văzut-plăcut», ca la târgul de vite. La final, ţi se pune în faţă şi preţul şi, dacă îţi convine, bine, dacă nu, la revedere. Nu ai nici un cuvânt de spus."

Cum au omorât fripturiştii arta

Doru ştie foarte bine de unde li se trage şi de ce au ajuns să câştige între 40 şi 70 de lei, deşi acum câţiva ani se puteau aştepta la un onorariu de 150 de euro pentru o zi de filmare. „Figuranţii se împart în două: fripturiştii, muritorii de foame, care se reped pentru o sumă derizorie, de 10-15 lei, pe la show-urile TV ca aplaudaci. Ei participă zilnic la emisiuni unde regizorii nu au nevoie de fizionomii, ci de mobilier. Ei sunt periaţi cu camera, nu sunt înregistraţi de ochiul spectatorului." Gheorghiu nu merge la asemenea manifestări pentru că, susţine, face parte din cea de-a doua categorie de figuranţi. „În România există maximum 40 de persoane care fac figuraţie specială. Noi ştim ce avem de făcut, suntem disciplinaţi, ordonaţi, regizorul nu trebuie să ne aşeze cu mâna. Fizionomia noastră este ieşită din comun, suntem particulari prin barbă, prin plete. Prin faptul că am lucrat cu regizori celebri, am învăţat cum să ne comportăm pe platou", explică Gheorghiu.

Greşeli de filmare devenite celebre

Inevitabil, începuturile sale în cinematografie sunt legate de Sergiu Nicolaescu. „Am jucat în '67 în «Bătălie pentru Roma». Aş fi putut face 100 de roluri, pentru că te pierdeai în mulţimea de figuranţi. În filmul ăsta, regizat de Nicolaescu, am fost răstignit pe cruce, apoi muzicant în Ateneul Român şi cavaler pe câmpul de luptă de la Grădiştea. Eram plătiţi infim, cu 30 de lei ceauşişti." Doru ne confirmă existenţa greşelilor de pe platou care au intrat în folclorul cinematografiei: „Când joci cu 500 de figuranţi, unuia îi apare ceasul în cadru, altuia cercelul. Eram la Grădiştea, se filma o scenă de luptă cu 1.000 de călăreţi. S-a terminat scena de filmat, iar la montaj s-a văzut că pe malul râului Neajlov se vedeau urme de tractor. A rămas aşa".
Doru preferă să joace în filmele străine deoarece se lucrează mai profesionist, iar răsplata este mai mare. „Am jucat în producţia «Bunraku», cu Woody Harrelson şi Demi Moore, în care eram un biker. Am apărut în «California Dreamin'» în rolul unui emigrant. Am jucat într-un documentar pentru canalul Discovery care se referă la Grecia Antică. Acum o săptămână am jucat într-un documentar despre creştinarea germanilor, care nu a apărut încă şi a cărui acţiune se petrece pe durata a o mie de ani. Aici am mai multe roluri."

Deportat de canadieni, călugăr pentru Zarea

Dar diferenţa dintre Occident şi România se vede cel mai bine în realizarea spoturilor publicitare. Gheorghiu spune că în unele care i-ar fi putut afecta imaginea de figurant profesionist a refuzat să joace. „Reclamele româneşti sunt insipide, inodore, incolore. În loc să te ademenească să te duci într-un magazin, te îndepărtează de el." De cele în care a acceptat să joace îşi aminteşte cu plăcere. „Pentru şampania Zarea am fost filmaţi într-un castel unde călugării pregăteau după reţete vechi şampania. Am făcut o reclamă pentru o companie de televiziune prin cablu, unde eram pirat pe o navă, găseam un cufăr, îl scoteam din mare şi de acolo ieşea o plasmă, apoi mă uitam la un meci. Ne bucuram". O casă de producţie din Canada i-a solicitat să dea probe pentru un rol principal într-o reclamă la scule de săpat tuneluri. „Eram un deţinut politic din Siberia şi am evadat din celulă săpând un tunel. Am ajuns în Canada şi m-am trezit în mijlocul unui magazin cu scule de săpat tuneluri."

Concurenţa calculatorului - necruţătoare

Cu ce rămâne un figurant profesionist într-o lume în care calculatorul îl elimină, încet-încet, de pe platourile de filmare, multiplicându-l la infinit în modul virtual? „Cu amintirile care nu îi pot fi luate de nimeni, cu bucuria de a fi văzut şi întâlnit vedete de film. Pe platou se petrece o transformare radicală, uiţi de viaţa urâtă de zi cu zi, intri într-un decor cu costume din altă lume. Figuranţii români buni ar merita o altă soartă", spune cu regret Gheorghiu.

Agentul imobiliar care a jucat 
în „California Dreamin'"

Bogdan este tuns, ras, frezat, are fizionomia unui om obişnuit, pe care, întâlnindu-l pe stradă, nu l-ai remarca. Dar înainte a fost altfel. „În ultimul an, filmele au devenit mult mai puţine, astfel că am revenit la meseria pe care o făceam înainte de a face figuraţie specială, aceea de agent imobiliar. Când făceam figuraţie aveam o fizionomie deosebită, păr lung, barbă deasă."
Cum a ajuns să joace în filme? „În urmă cu patru ani, am văzut un anunţ într-un ziar. Locul unde se dădea proba fiind foarte aproape de sediul agenţiei imobiliare la care lucram, m-am dus, am completat o fişă de casting, am dat probă şi m-au selecţionat. Primul film în care am jucat a fost «Restul e tăcere», unde am fost agent de poliţie şi chelner. Am avut mai multe roluri." Pentru că rolurile de figurant au început să curgă, ajungând şi la trei pe zi, Bogdan a renunţat, în scurt timp, la slujba de agent imobiliar.
„Am mai jucat în «Bunraku», în «California Dreamin'», în reclame. Am dublat actorul principal într-un film de la Hollywood în acele scene unde el era filmat mai de departe şi nu i se vedea bine faţa. Aveam trăsăturile feţei asemănătoare. Am fost dublură de lumini. Înainte de filmări se fac probe legate de modul în care cad luminile, se montează camerele şi atunci se filmează cu dubluri. Făceam acelaşi rol ca şi vedeta." Spune că va reveni în industria cinematografică după ce criza va trece şi se vor filma mai multe producţii.

Cum ajungi figurant de profesie

„Eu m-am născut în Hanul lui Manuc, o zonă unde s-au făcut majoritatea filmelor româneşti vechi. Mi-amintesc: venea echipa de filmare, te vedea, erau mai puţini figuranţi decât acum, îţi remarcau înfăţişarea deosebită şi obţineai un mic rol. În perioada comunistă nu ţi se permitea să ai barbă şi plete, te tundeau miliţienii. Eu am reuşit să fac rost de adeverinţe că filmez şi astfel mi-au permis să am barbă. Meseria unui figurant nu are nimic de-a face cu calificarea lui, poţi fi fochist, mecanic, taximetrist. Nu trebuie să fii actor sau să fi urmat o şcoală de actorie. Nu ai un venit sigur, care să îţi asigure un trai liniştit şi ziua de mâine." (Doru Gheorghiu, 
figurant profesionist)

"În «Bătălie pentru Roma», regizat de Nicolaescu, am fost răstignit pe cruce, apoi muzicant în Ateneul Român și cavaler pe câmpul de luptă de la Grădiștea. Eram plătiți infim, cu 30 de lei ceaușiști."
Doru Gheorghiu
Figurant profesionist

Pashpix
22 Jun 2010, 17:40
http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=6491&format=html

Un nou articol denigrator la adresa lui Sergiu, publicat în "TRICOLORUL" lui Vadim.

Pitbull
22 Jun 2010, 19:05
Wow, foarte interesant! :)
Oricum, articolul nu e "denigrator" (probabil Pashpix a fäcut o gresealä de mistyping), ci e reafirmativ: afirmä din nou o serie de lucruri bine cunoscute despre porcäriile fäcute de Sergiulicä la Revolutie - si nu era decât începutul! Poate cea mai mare crimä a lui a fost orchestrarea violentei represiuni antidemocratice din seara 28 ianuarie 1990, care a inspirat Mineriada I (29 ianuarie) si, pe cale de consecintä, Mineriada II (18 februarie - repetitie generalä pentru Mineriada II), urmatä de hidoasa Mineriadä III (13-15 iunie).
Despre Coja am o pärere împärtitä; împärtäsim aceleasi idealuri nationaliste de dreapta, îl respect si-i sunt recunoscätor pentru multe, dar îi combat anumite extremisme de atitudine si pripeli afirmative cam riscante. Nu stiu cât de adeväratä o fi treaba cu steagurile, din articol, si sunt sceptic în privinta ei. Dar are dreptate, incontestabil, în douä privinte: rolul subversiv si criminal jucat de Serj sub pulpana fesenistilor, si frauda condusa de el prin asa-zisa "comisie parlamentarä" de îngropare a adevärului Revolutiei. In 1992, scrisesem un treatment-scaletta de scenariu intitulat "Parlambardamentarzii", o posibilä satirä absurdä a începuturilor vietii parlamentare din România. Actiunea se petrecea în Lambardia, o tarä ce se învecina cu Bulgaria, Ungaria, Iugoslavia si Australia, si era condusä de Parlambardament. Acolo, personajul Senatorului Sergulä Niklosgoci, conducätor al comisiei de aflate a adevärului despre revolutie, are un birou în clädirea parlambardamentului, unde-i vin toate documentele de interes. In birou exista un singur lucru: un tocätor de hârtie, care le face ferfenitä pe toate.
Cum a fäcut si Conu' Serj.

...Si, evident, marea comicärie e cä fostul lui trägätor-de-sireturi, Vadimache, de când s-au certat, îi dä mue-n "Tricolorul"! Vorba aia: dacä rechinii se mänâncä între ei, de ce n-ar face-o si maidanezii? E de râsu' pizdii si mai multe nu! :))

Pashpix
24 Jun 2010, 15:46
DEZVĂLUIRILE LUI ALEXANDRU HERESCU DESPRE SERGIU NICOLAESCU (ring)

Turnarea peliculei „Dacii” a însemnat pentru Alexandru „Andi” Herescu saltul în lumea bună a cinematografiei româneşti. Viitorul actor avea să fie ales de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru rolul Cotyso din „Dacii”. „Am terminat facultatea în 1966. În acea perioadă, Sergiu căuta o anumită «faţă» pentru fiul lui Decebal. A făcut mii de probe cu actori tineri, nu ca mine, care nu ştiam nimic. Un prieten de-al meu a întrebat-o pe Iolanda Mântulescu, care era cea mai bună monteuză, dacă a fost şi a căutat cumva şi la Facultatea de Fizică. Aşa am ajuns în faţa lui Sergiu, care m-a văzut şi a zis «Ăsta e!»”, povesteşte actorul.

Sacrificiu cu mult… rom

Secvenţa care l-a transformat pe Andi Herescu dintr-un necunoscut într-un sex simbol a avut o istorie aparte. „Sergiu a găsit ca loc de filmare Sfinxul de la Babele. Ca să se trezească toţi golanii de cascadori, erau vreo treizeci, ne-au aranjat să dormim în două camere. Ăia însă nu s-au mai dus la culcare şi au băut rom toată noaptea. Au fost aşadar încercănaţi la moartea mea, emoţionaţi că fiul lui Decebal moare. Aiurea! Erau aşa de la rom!”, îşi aminteşte Andi Herescu.

„Andi Herescu, «Alain Delonul României!»”

Succesul fulminant al filmului a însemnat şi propulsarea lui Andi Herescu în postura de cel mai dorit bărbat din România. „«Dacii» a rulat cu casa închisă timp de şase luni. Spre surprinderea mea, am avut o priză incredibilă la public. Am fost numit, în ziarul lui Eugen Barbu, «Andi Herescu, Alain Delonul României!». Când mergeam pe stradă cu Dinică, cu Amza, cu Septimiu Sever, cu Ilarion Ciobanu, toţi spuneau: «Uite-l pe Andi Herescu!» Eu nu eram nimic! Ce eram eu? Nu eram actor, eram doar o figură, o imagine”, mărturiseşte „fiul lui Decebal”.

„O să mori singur şi cu banii pe piept!”

Una dintre valorile cele mai respectate de Andi Herescu este prietenia. Sergiu Nicolaescu, cel care i-a deschis porţile lumii cinematografiei, este, în opinia actorului, un om fără prieteni. „Sergiu a ajuns la 80 de ani şi nu are un prieten adevărat. Eu am, de pildă, pe cineva, îl cheamă Mircea Ionescu, e din Caracal şi e stabilit la Viena. Suntem prieteni de 50 de ani. Dacă am nevoie de ceva, ăsta sare imediat! Ăştia-s prietenii! E un om de pus la rană. Dacă mori şi spui, bă, n-am niciun prieten, ai trăit degeaba! Sergiu are cunoştinţe, dar nu sunt prietenii lui. I-am spus odată: «O să mori singur şi cu banii pe piept!» Şi aşa o să fie!”, a adăugat Andi Herescu.

„Mi-au plăcut mult femeile…”

„Am fost, într-adevăr, cam aventuros. Mi-au plăcut foarte mult femeile. Sergiu, care şi el era un afemeiat, nu prea avea timp. Şi atunci, dacă eram eu cu Szoby Cseh, era nenorocire. Era de-ajuns să mă uit la vreuna. Făceam multe lucruri, că doar nu eram preot, nu? Când am venit la catedră, elevele au înnebunit pe loc! Îmi scriau poezii, dar am stat în banca mea. Am spus gata cu toate la 39 de ani. Sunt împreună cu soţia mea, Gina, de 30 de ani.”

Scena sacrificiului fiului lui Decebal: culise şi detalii

„A fost ideea lui Sergiu. În pământ erau înfipte trei ţevi de 30 de cm. În ţevile astea erau arcuri. Pe arcuri glisau pe verticală ţevile care se vedeau din pământ. Dacă nu picai vertical pe ele, se blocau. Dacă dădeai cu două grade mai în dreapta sau în stânga, se blocau. Pe piept ne-au prins tot nişte ţevi, dar erau prinse cu nişte arcuri, şi alea bălăngăneau, şi atunci, Sergiu a luat armura lui Pierre Brice, care era superbă, făcută la Paris, şi a sudat ţevile de ea. Atunci, când eram aruncat pe verticală, stăteau fixe, ca şi cum ar fi fost înfipte în mine. Prima secvenţă era când cei patru mă luau şi mă aruncau. Aici a fost băşcălia! Nu se putea să cad de la patru metri pe pământ, aşa că au venit pompierii, au adus o plasă de-aia de-a lor şi au pus vreo 20 de cascadori să o ţină. Cum stăteau cu feţele în sus, li se vedeau căpăţânile în cadru, aşa că Sergiu le-a spus să ţină plasa cu mâinile la spate. Toţi s-au aşezat pe burtă, cu mâinile la spate. Aşa nu mai vedeau momentul când eu cădeam. Sergiu spunea: «Vine!», dar nu se sincronizau. Aşa am dat cu cârca de pământ de vreo două ori, de era să rămân acolo. Venea Amza cu un ţoi cu rom şi-mi spunea: „Ia, bă, să nu mori!”. Asta a fost prima secvenţă, de două secunde, aruncatul. Urma altă secvenţă, când pe dreapta şi pe stânga suliţelor erau puse două lăzi de lemn pe care stăteau doi electricieni, iar pe umerii lor era aşezat un traveling, adică acele două ţevi paralele pe care alunecă aparatul. Suliţele de pe mine trebuiau să corespundă cu suliţele de jos. Urma al doilea cadru. Mi-au pus la fund o bucată de lemn, care îmi intra ba în buca dreaptă, ba în buca stângă. În final, s-au potrivit la ţanc. Al treilea a fost când eram mort în suliţe şi venea Emil Botta, marele preot, şi ţinea discursul. Atunci, i-am zis: «Domnu` Botta, eu nu pot să-mi ţin respiraţia o oră jumătate până când vii mata jos, că se bălăngăne suliţele şi ne facem dracu’ de râs!»”.

Alte filme. Aruncarea în apa… rece ca gheaţa

„În «Dincolo de nisipuri» au jucat George Constantin, Gheorghe Dinică şi Dan Nuţu. Eu eram Neicu Jinga şi bătrân, şi tânăr. Dumitru Popescu-Dumnezeu, când mă vedea pe ecran, înnebunea. În «Dragostea începe vineri» jucam rolul unui inginer curvar. Când a văzut asta, a întrebat cum de-am fost lăsat să joc aşa ceva, că eram profesor, ce exemplu dădeam eu, când eram curvarul sectorului? În «Dincolo de nisipuri», cea mai bună secvenţă a fost moartea mea din final. Apar ăia de Bobotează, toţi borfaşii, şi cel care scotea crucea din apă era salvat, eliberat din puşcărie. Eu, curtând-o pe fata primarului, primarul îi face semn unui borfaş să mă omoare când ne aruncăm să luăm crucea din apă. Am filmat pe gheaţă, la Buftea. Era groasă de 25 cm. Se făcuse o copcă de vreo 10 pe 5 metri. Aliniaţi, borfaşii, preoţii, toţi acolo. Amza era cu Tony Richardson, care venise din Anglia. Şi Amza vine la mine şi-mi spune: «Bă, nu fi tâmpit, nu te arunca în apă, că-ţi crapă inima!». A venit pe urmă Doru Năstase şi mi-a zis: «Bă, te-arunci în apă sau eşti balegă?». Atunci mi-am zis, fie ce-o fi, şi m-am aruncat.”

Mai multe despre Sergiu Nicolaescu

„Sergiu este un mare regizor, dar numai la noi. El avea şansa să vadă toate filmele americane la o săptămână de la lansare. Era băiat deştept, ciupea de acolo, ciupea de dincolo, pac, pac, le unea, şi făcea treaba. Pe de altă parte, regizor de film este o meserie uşoară. Trebuie să fii dotat, să-ţi meargă capul, să vezi, să cunoşti actorii, subiectul. Eu, la început, înainte de «Dacii» nu ştiam absolut nimic. Am tras nişte probe care au ieşit oribil, dar ca fotogenie au fost excelente. Am muncit foarte mult, de dimineaţă până seara, pe cal, 10 ore. În fiecare zi mergeam cu calul până la Ploieşti. Sergiu, pe vremea aia, avea cea mai bună şcoală de cascadori, cu Sobi Ceh. Ei primeau foarte puţini bani, nu se plătea pe vremea aceea ca azi. Îmi pare rău că Sergiu nu a ţinut niciodată la cascadorii lui. Nu-i plătea deloc bine. A terminat foarte repede «Dacii», în câteva luni. A fost o atmosferă incredibilă. Sergiu zâmbea tot timpul. Atunci a fost cea mai frumoasă perioadă a lui. Era iubit de toată lumea, spre deosebire de acum, când nu este iubit de absolut nimeni. Ţineam foarte mult la el. Mergeam la el acasă, în Piaţa Lahovary, mâncam cu toată familia lui, era un băiat extraordinar.”

Schimbarea la faţă: „La ora actuală, Sergiu nu are nici un prieten!”

„După «Mihai Viteazul» s-a schimbat. El chiar dacă ajungea preşedintele ţării, nu era mulţumit. I se cam suise succesul la cap. L-am auzit recent la televizor că a vrut să facă numai el, ca regizor, «Mihai Viteazul». Astea-s tromboane! El a început «Mihai Viteazul» în rolul domnitorului. În film sunt nişte cadre unde este Sergiu, nu Amza. Şi atunci s-a intervenit la conducerea de partid şi l-au readus pe Amza, pe care l-a chinuit luni de zile. Lasă-ţi barbă, pune-ţi barbă, taie mustaţa, pune mustaţa, şi pentru un actor este cam grea o astfel de situaţie. Cred că ar fi trebuit să rămână regizor, dar s-a băgat în rahat cu politica. De pildă, la el în casă erau nişte tablouri superbe, cu generalul Cambrea, cu toţi cei care lucrau în garda regelui. Cum a ajuns Sergiu totuşi să iubească partidul comunist, cu Iliescu şi cu PSD? Asta nu o înţeleg! A făcut asta ca să fie în faţă! Păi, e posibil, ăia se împuşcau pe stradă şi el dă la televiziune «Ringul»? De altfel l-au şi oprit într-un sfert de oră. Faci «Ringul» când arăţi ca Stallone! Dar nu, îţi cade fleaşca şi te baţi cu Boghiţă! El era ăl mai frumos, ăl mai potent, ăl mai deştept, ăl mai ăla! La ora actuală nu are nici un prieten.”

Controverse la „Nemuritorii”. Pentru Andi Herescu, fără… ”

„A fost o chestie care m-a supărat de am dat şi într-o hepatită. Eram tot timpul cu Sergiu, ne dădeam şmecheri, toată ziua cu Mercedesul. Parcă mă văd cu el, eram în maşină, am ieşit din Buftea şi mi-a zis: «Băi, dacă faci filmul ăsta, te-am făcut om!» Era vorba de seria a treia de la «Mihai Viteazul», care se numea «După furtună». Ionică Şchiopul, adică eu, la fel de frumos, cu piciorul de lemn, înconjurat numai de bărboşi, de cascadori, se întorc în Ţara Românească să-l răzbune pe Mihai Viteazul, care a fost omorât. Scenariul era scris de Vintilă Corbul şi Mircea Burada, care făcuseră împărţirea rolurilor, ştiau că ăsta e a al lui Andi Herescu, ăsta al lui Amza, ăsta al lui Lampă (Ilarion Ciobanu) etc. Sergiu a modificat totul şi nu mi-a spus nimic. Aşa a ieşit «Nemuritorii», fără mine. Îmi pare rău că nu am scenariul vechi de la «După furtună».”

Pashpix
30 Jun 2010, 19:41
Nicu Covaci: „Sper ca Nicolaescu să nu moară până nu plăteşte”

Adevărul

Nicu Covaci, carismaticul şi controversatul lider al trupei Phoenix, pare să fi lăsat răfuielile cu „duşmanii” de la Timişoara şi a plecat la un „război” în Bucureşti. Imediat după concertul „Symphoenix”, din Parcul Rozelor din Timişoara, Nicu Covaci a plecat în capitală pentru a se întâlni cu avocaţii săi. El are numai puţin de patru procese mari şi late: cu casa de discuri Electrcord, două cu Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR) şi încă unul cu regizorul Sergiu Nicolaescu. „Eu mă lupt cu un sistem mafiot. Am spart birouri, am băgat oameni în spital. Am devenit agresiv. Doamne fereşte, poate omor pe pe care. Am opt ani de box”, a spus Covaci. Unul din procesele este împotriva regizorului Sergiu Nicolaescu, care a realizat filmul „Nemuritorii”, în 1974. „Nu mi-a dat o sticlă de bere pentru că am făcut muzica pentru film. L-a vândut în SUA, Franţa, Germania, în toată lumea. Eu eram trecut pe generic iniţial, dar după ce am plecat m-au scos. Nu înţeleg de ce, pentru că eu am plecat legal, prin căsătorie, cu paşaport. Ei au şters tot. Dar cine îşi imagina că va pica Ceauşescu şi Covaci va reveni să îşi ceară drepturile”, a mai spus Covaci.

„Nu eu răspund de drepturile de autor ale filmului. Răspunde România Film. Nu eu stabilesc cine primeşte sau cine nu drepturile de autor. În lege scrie că dacă nu s-a scris o melodie specială pentru un film, nu se dau drepturi. Acele piese nu erau făcute special pentru Nemuritorii, erau deja scrise”, a replicat Sergiu Nicolaescu. Regizorul nu este mirat de atacul lansat de Nicu Covaci şi susţine că liderul Phoenix era la fel de rebel şi înainte de a pleca din ţară. „Vrea să mă atace să aibe cu cine să lupta. Nu m-a mai căutat de când a început scandalul. Eu l-am trecut pe generic chiar dacă a fugit peste graniţă. E normală atitudinea lui. Aşa e omul. Nu mă apuc să comentez. Aşa a fost şi când a fugit din ţară”, a mai spus Nicolaescu.

Nicu Covaci susţine că s-a mai întâlnit cu Sergiu Nicolaescu, în anii 90, iar regizorul i-a promis că îl va recompensa. „Sper să nu moară până nu plăteşte. El a fost unul din idolii mei. L-am prins pe stradă când era mare senator. I-am spus: nene, drepturile. A zis să nu îmi fac griji că se rezolvă. De atunci am rămas cu vorbele”, a mai afirmat Nicu Covaci.

Pashpix
11 Jul 2010, 18:49
Regizorul începe un nou film, deşi medicul i-a recomandat repaus. Sergiu Nicolaescu, neobosit: "Mă voi odihni destul dincolo!"

(PUTEREA)

Abia a lansat filmul “Poker” şi Sergiu Nicolaescu se pregăteşte deja să înceapă filmările unei noi producţii cinematografice, “Candele de zăpadă”, un film istoric care are ca laitmotiv ziua de 23 August, fosta zi naţională a României comuniste. Cu toate că a avut probleme de sănătate şi medicul i-a recomandat cât mai multă odihnă, Nicolaescu nu simte nevoia unei pauze şi ne-a spus, zâmbind, că se va odihni destul pe lumea cealaltă.

Fericit că filmul “Poker”, ultimul dintre cele pe care le-a regizat, a fost primit excelent în cinematografe şi continuă să fie cel mai vizionat film românesc al anului, Sergiu Nicolaescu s-a pus pe treabă. În curând, va începe munca pentru o nouă producţie cinematografică, un film istoric ce va avea în prim-plan ziua de 23 August, fosta zi naţională a României comuniste. Acesta se numeşte “Candele de zăpadă”, iar filmările vor avea loc exclusiv în România, urmând ca luna aceasta să fie aleşi actorii. Fără a ne dezvălui cui va distribui rolul principal, Sergiu Nicolaescu ne-a spus că este vorba de actori cu care a mai lucrat, atât din generaţia tânără, cât şi actori care au îmbătrânit alături de el, pe platoul de filmare. Chiar dacă “Poker” are încasări foarte bune şi sponsorii nu au fost dezamăgiţi că au acceptat să colaboreze împreună, Nicolaescu se teme că va avea probleme financiare în noul proiect şi este conştient că va fi extrem de greu să convingă pe cineva să i se alăture. “Este foarte greu să faci un film bun cu sponsorizări minimale, însă eu sunt optimist. Banii sunt foarte puţini, dar nu am ce face. Nu pot aştepta, pentru că mi-e teamă că ne-am îngropat într-o criză financiară din care nu ştiu când sau dacă vom ieşi! Din păcate, şi banii CNC-ului (n.r. - Centrul Naţional al Cinematografiei) sunt foarte puţini, pentru că ei fac festivaluri în loc să sponsorizeze filmele. Asta eu n-o mai înţeleg. Se fac festivaluri de film peste festivaluri de film, însă nu se susţine producţia de filme. Banii sunt mai mult pentru evenimentele în care se prezintă filmele şi nu pentru cei care vor să trimită filme la acele festivaluri. Sună îngrozitor, dar asta este realitatea!”, ne-a declarat Sergiu Nicolaescu. Încrezător în forţele proprii, regizorul care anul acesta a împlinit 80 de ani nu simte nevoia unei pauze. Cu toate că medicul l-a sfătuit să pună pe locul doi munca şi să aibă mai multă grijă de sănătate, Nicolaescu îşi vede în continuare de treburile lui şi nici vorbă de relaxare în vara aceasta. “Nu-mi trebuie vacanţă. Mă simt bine, n-am mai avut nici un fel de probleme. Mă voi odihni destul dincolo, când voi închide ochii! Asta este, este un lucru firesc. Tuturor ne vine rândul şi nici eu nu voi face excepţie!”, ne-a declarat regizorul.

“Cui nu-i place «Poker», să nu meargă la cinema!”

Apreciat şi deopotrivă criticat dur pentru cel mai recent film pe care l-a trimis în cinematografe, Sergiu Nicolaescu are un mesaj pentru cei care nu îl apreciază: “Cui nu-i place «Poker» să nu meargă la cinema! Eu nu oblig pe nimeni să vadă filmul, împotriva voinţei personale. Filmul este o exagerare, orice comedie este o exagerare a prezentului. Eu îmi bat joc de societate. Aşa e viaţa! Nu pot să sper că va plăcea tuturor ceea ce fac eu, unii mă înţeleg, alţii nu, însă este greşit să spui că filmul are o droaie de vulgarităţi. Nu-mi sunt dragi cuvintele vulgare, însă pe alocuri s-au cerut tocmai din dorinţa de a ilustra aşa cum trebuie societatea în care trăim”, ne-a declarat regizorul. Cât despre valul de tineri regizori şi actori, Nicolaescu spune că “au talent, filmele au la baza idei geniale, însă sprijinul financiar pe care îl primesc este minimal”.

Liviu-
11 Jul 2010, 19:09
Regizorul începe un nou film, deşi medicul i-a recomandat repaus.

Ceva imi spune ca nu e singurul care i-a recomandat asta.

Filmul este o exagerare, orice comedie este o exagerare a prezentului. Eu îmi bat joc de societate.

Now that's the truth!

Pitbull
11 Jul 2010, 19:29
Aferim!

cristof_2005
15 Jul 2010, 02:23
Din toti care au scris aici pe forumul acesta a lucrat cineva cu Sergiu? La figuratie? Orice film are nevoie de figuratie si trebuie alesi exact cum spunea cineva (ca la tirgu de vite) asa se alege si tu daca ai fi fost in locul lor la cei care alegeau la fel ai fi facut si tu te asigur.
Eu am lucrat cu Sergiu ca recuziter,electrician de iluminare,figuratie si cascador,intradevar la prima vedere ti se pare un om dur un om rau injura pe platouri mai rau ca usa cortului dar injura pe dreptate ca oamenii nu asi fac treaba,Sergiu cin te punea sa pui de exemplu un scaun in acel colt unde ti-l arata el acolo raminea scaunul nu il mai muta pe cind alti regizori ziceau "punel in coltul ala mmmm nu punel in coltul celalalt mmmm nu punel pe mijloc mmmm nu dal afara mmmm nu punel de unde la luat prima data parca sta tea mai bine si lasal acolo" asa se face treaba?(pai daca Sergiu te anunta cu cateva zile dinainte ca are nevoi de nustiu ce mobila si masini sau haine trebuie sa le aduci sau daca nu gasesti ceace cere el ai spui dinainte nu vi in ziu de filmare si ai spui ca ai uitat sau nu ai putut ca ai avut altceva de vacut bine inteles ca ai sare dracii ca a chemat o echipa intreaga actori si etc. cum sa nu te injure?) si la figuratie la fel daca ati arata de 10 ori cum sa faci ce sa spui si cum sa te misti si tu faci totul pe dos cati nervi crezi ca are un om cat poate sa reziste?la electrica mai putin sa baga nu prea avea el treaba cu electricienii daca nui convenea lumina se lua de directorul de lumini dar nu se creta cu el ci doar se sfatuiau intre ei. Cu cascadorii in ultimul timp nu se lua dei ei ca baietii asi faceau treaba.
Am filmat si eu la Triunghiul Mortii cascador si figuratie,noi cascadorii eram prima linie noi muream primii noi ne luptam figuratia din spate bine inteles erau soldati erau ca umplutura ca numar sa arate precum doua armate su lupta pai daca noi cascadorii le spuneam de 20 de ori la soldatii aia de la figuratie atentie pe unde calcati ca majoritatea dintre noi cascadorii sintem morti pe jos sa nu ne calcati cu bocancii si figuratia nu avea nici o treaba si te calcau pe fata pe maini pe picioare pe unde nimereau nici nu se uitau pe unde merg o sa radeti dar eram ca si mort pe marginea traseului si unul de figuaratie ma calcat direct pe testicule cu bocancii de stateam intins prefacut ca mort cu singe pe fata si zbieram si injuram ca numai puteam de durere norocul meu ca nu se tragea cu sunet. Iar cind a fost sa ne luam banii un bosorog care deabia deabia mergea se mai tinea si in baston nu vroia sa ne dea banii pe care am filmat la-am luat noi cascadorii de gat lau trintit pe masina omul inainte sa se ia de el cascadorii ne aspus ca nu o sa vedem nici un ban ca nu mai are bani dupa ce lau scuturat bine cascadorii pe bosorog sau dus la Sergiu si lea spus ca nu vrea bosorogul sa le dea banii,noroc cu Sergiu ca sa dus la el la injurat si la scuipat si ia zis sa ne dea banii a doua zi la sedie a stat Sergiu linga el linga bosorog pina nea dat toti banii pina la ultimul banut si numai noua nea facut asa le-a facut si la altii dar aia nu au stiut sa se duca la Sergiu si lea dat bosorogul teapa lea dat cat a vrut el.
Parintii mei amindoi au lucrat in cinematografie si ami povesteau cum se faceau filme pe timpul comunismului aveau norma 24 de filme an trebuiau sa faca la sfirsitul anului nu mereu asi indeplineau norma si se duceau repede la Sergiu si il rugau sa ai ajute sa faca norma in ultima vreme cam din anii 70 cinematografia din buftea nu se mai finantau de la stat se autofinantau din vinzari. Bagau filme americane pe cinematografe bine inteles si romanesti dar mai putine si raportau mai sus toate castigurile ca erau la filmele romanesti de unde ca lumea se duca la filmele americane dar aveau bani salariile in studiourile cinematografice erau cele mai mari din tara cel mai mic salariu in stiouri era de 2000-2500 iar in tara ca mester poate aveai 2000 sau 2500 in rest nimeni nu sarea de 1000-1500 plus ca legitimatia de servici aveai dreptul sa intri gratuit si cu familia la orice spectacol de teatru sau la film.
Multi il injura pe Sergiu ca nu le placeau munca,Segiu ai puna la treaba dasta il injurau toata lumea lasa munca pe el pe Sergiu,el trebuia sa faca recuzita ,el trebuia sa faca costume ,el trebuia sa faca decorurile,el trebuia sa faca scenariile si etc si etc toate trebuia sa le faca el si ceilalti sa stea degeaba la birfa si bautura si Sergiu sa munceasca asa credea lumea ca e bine.
Celebra comedie NEA MARIN MILIARDAR lui Sergiu ia fost impusa de comunisti sa faca acel film el arefuzat precum bine stiti el numai filme de razboi facea si dupa multe amenitari a acceptato ca nu a avut incotro,iar cum spun multi ca era favoritul lui Ceausescu sau a lui Ceauseasca nu este adevarat omul il ducea bibilica gindea toata lumea il respecta pentru munca care o facea si cred ca vedeti ce filme a facut precum (cu mainile curate,revansa,un comisar acuza,Mihai Vitazul,Mircea cel batrin si etc ) mai face cineva sau macar a incercat sa faca astfel de filme? cu armata da avea pile nu stiu ce mare general au fost colegi de clasa si erau foarte buni prieteni si mereu apela la el ba pentru tinuta de razboi ba pentru arme ba tancuri masini,soldati si etc. Studiourile aveau cota pe an de benzina si motorina si cam o depaseau mereu se duceau la Sergiu se rugau de el el la rindul lui dadea tel la general sa ai dea cateva tone de benzina si motorina ca are nevoi pentru nu stiu ce film pe vremea aceea nu se cunostea la armata cateva tone.
Astea sint printre putinele momente petrecute pe linga Sergiu si cam ce facea sau cum lucra.
O faza criminala : la filmul Oglinda filmam vizavi de senat la muzeu cum Generalul Antonescu astepta pe ceilati generali la la palat si trebuiau sa vina cam 5-6 masi ni de epoca sa parcheze in fata palatului soferii trebuiau sa se dea jos primi si sa deschida portierela generarilor,incepe filamarea vin masinile primul sofer se duce si deschide portiera generalului sa coboare soferul un TIGAN negru tuci se aude in racnete SSTTOOOOOP unde dracului ati vazut voi la palat la Antonescu soferi TIGANI? si dai si injura pe cei care aveau grija de figuratie si care ai coordonau.
Intradevar in ultimul tim este foarte batrin sa ramolit nu a mai facut filme bune dar cind ai asa ceva in singe cam greu sa te lasi de asa ceva mai ales de cinematografie

cristof_2005
15 Jul 2010, 02:44
hhmmmm

Pitbull
15 Jul 2010, 02:49
Esti super-drägälas, te-am citat si la "De la lume adunate", topicul de perle - dar NU MAI POSTA ACELASI MESAJ DE MAI MULTE ORI, CA TI-O IEI! :X

redmen
15 Jul 2010, 09:06
Suuuuper.Mai vrem asemenea amintiri !!!

civica65
16 Jul 2010, 15:51
"Viaţa lui Sergiu Nicolaescu" - o emisiune-documentar de acum cinci ani -

http://www.youtube.com/watch?v=7Belz_CM53U (partea I)
http://www.youtube.com/watch?v=qc03t_QCXV0&feature=related (partea a II-a)
http://www.youtube.com/watch?v=uM5U93QcssM&feature=related (partea a III-a)
http://www.youtube.com/watch?v=dwczieLZKTg&feature=related (partea a IV-a)
http://www.youtube.com/watch?v=HUu6scMtL9g&feature=related (ultima parte)

Pashpix
22 Jul 2010, 18:38
Nicolaescu: "Deshumarea soţilor Ceauşescu e ilogică"

Regizorul Sergiu Nicolăescu a declarat, joi, agenţiei MEDIAFAX, că deshumarea soţilor Ceauşescu, la 20 de ani de la decesul acestora, este "ilogică" şi că familia, care a cerut şi obţinut acest lucru, are o singură scuză, aceea de a le face un cavou în altă parte.

"Părerea mea este că Ceauşescu şi Ceauşeasca au fost nişte oameni care au chinuit o viaţă şi care au sfârşit-o aşa cum au trăit-o, adică au sfârşit-o într-o judecată stupidă şi ridicolă şi la zid. E clar că ei acolo sunt şi au fost înmormântaţi acolo. E mai mult decât clar. Deci, ce i-a trebuit familiei să facă aşa ceva? Au o sigură scuză: dacă au cumpărat undeva un cavou şi îi îngroapă în alt loc. Atunci îi scuz", a spus cunoscutul cineast, care a regizat, de-a lungul carierei, două pelicule dedicate Revoluţiei din 1989: "Punctul Zero" şi "Cincisprezece".

Pitbull
22 Jul 2010, 20:09
Taci, copile.
Ce-are a face faptul cä "au chinuit o viatä" (perfect adevärat), pe care si-"au sfârsit-o asa cum au träit-o, adicä într-o judecatä stupidä si ridicolä" (la fel de adevärat - plus: 100% ilegalä, nelegitimä si criminalä) "si la zid"? NU E DELOC CLAR "cä ei acolo sunt si au fost înmormântati acolo". Dovezi nu existä, indiciile sunt partiale si discutabile, iar contextul geme de minciuni si falsuri (sau "minciuni în falsh", cum însusi Nea Nicu zicea atunci), la care ai pus umärul si tu, aläturi de Gelu, Nelu si multi altii. "E MULT PREA NECLAR", puicä micä si ramolitä si mitomaniacä. "Ce i-a trebuit familiei sä facä asa ceva"? FAMILIA VREA SA STIE CU CERTITUDINE, prostilä! Acum pricipisi, sau vrei si un desen? Sezi tu binisor, într-a ta vacantä parlambardamentardä, si taci, tâmpilä. Taci, minciunilä. Taci, copilä senilä. Taci.

Ipu
23 Jul 2010, 09:59
Ce-are a face faptul cä "au chinuit o viatä" (perfect adevärat), pe care si-"au sfârsit-o asa cum au träit-o, adicä într-o judecatä stupidä si ridicolä" (la fel de adevärat - plus: 100% ilegalä, nelegitimä si criminalä)

Totuși, să remarcăm că tribunalul ăla monstruos, cu procurori în roluri de avocați și cu sacii de cort pregătiți dinaintea introducerii inculpaților în „sală”, le-a făcut și o bucurie: le-a oferit privilegiul de a muri împreună, ceea ce puține cupluri de îndrăgostiți au norocul să capete.

Mă îndoiesc că testul invizibil al comparării structurilor ADN nu poate fi falsificat la comanda celor interesați.

Reiau o idee expusă zilele trecute: În alte țări, chiar și atunci când poliția cercetează un cadavru găsit pe marginea străzii, investigatorii întind prelate chiar și deasupra, astfel încât el să nu poată fi filmat nici măcar din elicopter. O fi bine, o fi rău? Să recunoaștem însă că, față de televizarea „cazului Tinu”, parcă acum s-a lucrat cu mai multă discreție.

Pitbull
23 Jul 2010, 10:39
Intr-adevär. Nu numai cä se iubeau cu adevärat, dar la fel de evident e si cä, în nebunia lor, credeau sincer cä mor eroic si vor rämâne în istorie ca doi martiri.

De asemenea, nici mie nu mi se pare exclus ca expertiza ADN sä fie falsificatä. Banda aia încä mai are destulä putere.

Ipu
23 Jul 2010, 11:05
Nu se știe dacă, odată decantat răul perioadei în care ei au condus România, nu vor ajunge să fie considerați - chiar și de istoriografia oficială! - drept doi eroi martiri. În orice caz, imagini de arhivă inedite care încep de câțiva ani să tot apară în documentare îi umanizează din ce în ce mai mult.

Membru mai mult sau mai puțin inițiat al conspirației și cel care ar fi propus - zice el - „modelul Mussolini”, adică organizarea (sau „regizarea”) unei ambuscade și împușcarea Ceaușeștilor de către revoluționari civili înarmați, preferabil rușinoasei soluții „judiciare” reproduse grotesc în Punctul zero (cu banda sonoră originală a procesului suprapusă gesturilor actorilor amatori), Nicolaescu i-a urât de moarte pe cei doi. Nu e de mirare că nici acum nu-i suportă.

Pitbull
23 Jul 2010, 11:29
1) Nicu si Leana au fost doi dintre cei mai mari criminali ai istoriei României (si nu numai). Problema nu e cä "ei aveau dreptul la o judecatä corectä" (nu mai aveau nici un drept, si le pierduserä pe toare; ce-au meritat, aia au primit), ci cä noi aveam acest drept; noi ca natiune, noi ca victime ale lor, noi ca societate pretins democraticä, aveam dreptul ca, în numele nostru, cei doi scelerati sä fi fost tratati sever (cum meritau) dar legal (cum meritam).
Asta cu "umanizarea" e apä de ploaie. Majoritatea bestiilor antropomorfe au si "laturi umane" - altfel, n-ar functiona, n-ar atinge maturitatea (necum puterea supremä!), ar esua rapid în balamuc, corectionalä sau moarte prematurä. E o chestie de psihologie/psihiatrie elementarä.
Uite, Lenin de pildä. Era cald, cordial, charismatic, simpatic; o convorbire cu el era o experientä fascinantä, plecai de-acolo îndrägostit - în timp ce el închidea usa, lua tocul si continua, pe cel mai manierat ton, sfios chiar, lista de ordine genocide. Un exemplu pe care mi l-a povestit Banu Rädulescu:

Dragul meu [Ivan Kuzmici Petrenko]*
Fii te rog asa de bun si, pânä mâine dimineatä, împuscä-i pe toti chiaburii din sat; si, dacä nu ti-e prea greu, si pe toti soväielnicii.
Cu aceleasi alese sentimente,
Al dumitale devotat,
V.I. Lenin

* * *

2) Da, foarte credibil.
__________________________________
* - Sä zicem (n.Pb.)

Ipu
23 Jul 2010, 15:28
Cu observația legată de „meritat” sunt perfect de acord.

Pentru colegii noștri: Pitbull nu îl compară pe Ceaușescu cu Lenin, ci dă numai un exemplu extrem ca să se facă înțeles. Ceaușescu n-a organizat genociduri cu bună știință. E drept, mai ales în ultimii ani ai dictaturii sale, mulți oameni, mai cu seamă cei din unele zone mai sărace ale Țării, s-au confruntat cu lipsuri, lumea a suferit de foame și de frig; multe mii de femei au murit probabil ca urmare a avorturilor în condiții improprii; multe persoane și-au pierdut mințile când au văzut cum le sunt demolate casele, iar astea sunt numai exemplele care-mi vin acum în minte. Dar oricât ne-am strădui, cu greu l-am putea asemăna pe Ceaușescu cu autorul celebrului ordin „Arestați! Spânzurați! Împușcați!”. (De fapt, nici măcar ceea ce s-a întâmplat în România înainte de 1964 nu poate fi comparat ca modus operandi sau ca proporții cu masacrele din Rusia și US. De pildă, „chiaburilor” care, asemeni străbunilor mei, amenințați și terorizați, au ales viața în locul pământului, alegerea le-a fost respectată.) Ceaușescu a crezut până în ultima clipă că acționează pentru Popor și că Poporul îi e recunoscător, atât de mult a fost intoxicat de cei din preajma lui. (De altfel, izolarea dictatorului de realitate e o caracteristică a mai tuturor regimurilor totalitare.) Teoria conspirației susține că multe dintre nenorocirile „Epocii de Aur” au fost aranjate special pentru a-l compromite pe Ceaușescu. Nu știu ce să cred, nu mă pronunț. În tot cazul, există mărturii ale unor oameni din serviciile de informații care susțin că au încercat să-i trimită dictatorului scrisori cu mulți ani înainte de `89, dar că rezultatele acestor încercări au fost tocmai mutarea lor disciplinară în alte posturi mai puțin importante. Oricare va fi fiind adevărul, e clar că, vorba lui Pitbull, populația a avut cel mai mult de suferit; cei care susțin astfel de teorii tot asta au în vedere, nu reabilitarea dictatorului, și pentru asta cred că trebuie respectați.

rvn
25 Jul 2010, 18:39
Teoria conspirației susține că multe dintre nenorocirile „Epocii de Aur” au fost aranjate special pentru a-l compromite pe Ceaușescu. Nu știu ce să cred, nu mă pronunț.

da. mai bine, nu te pronunta!
mi se pare exagerat, daca nu aberanta teoria asta.
nenorocirile "Epocii de aur" nu au inceput cu doi sau trei ani inainte de caderea regimului.
in anii 70 au fost inceputurile , culminand cu marile abuzuri ale anilor 80.
Ceausescu s-a compromis singur, de fapt obsesia pentru cultul personalitatii , odata intrata in capul lui si al Elenei, a fost principala cauza a dementei de care au dat dovada,

@ipu, apropos,ai pastrat cravata de pionier, amintire?

Pitbull
28 Jul 2010, 03:19
Hmm, presimt cä aici ni se pune la cale iar un mesaj antologic! ;)

Pashpix
01 Aug 2010, 17:03
Gérard Depardieu va filma la Sighişoara pentru "Ipu I Say", ecranizare după "Moartea lui Ipu"

Actorul francez Gérard Depardieu va filma la Sighişoara, la sfârşitul lunii august, el având rolul principal într-un lungmetraj inspirat din nuvela "Moartea lui Ipu", de Titus Popovici, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, purtătorul de cuvânt al Primăriei Sighişoara, Anca Raţiu.

Filmul va fi regizat de Bogdan Dumitrescu Dreyer.

"Din 22 august, casa de film Tandem Film din Bucureşti va veni la Sighişoara pentru şase săptămâni, pentru a filma «Ipu I Say», o ecranizare după «Moartea lui Ipu». În rolul principal va fi Gérard Depardieu, vor fi şi actori români, cum e Dorel Vişan", a spus Raţiu. Ea a adăugat că este foarte important că în preambulul filmului se menţionează că acţiunea se petrece "undeva în Sighişoara", ceea ce înseamnă o promovare făcută oraşului.

Potrivit lui Raţiu, alături de Sighişoara se va filma şi la Saschiz - unde prinţul Charles a făcut o vizită în anii precedenţi -, dar şi la Lacul Şercheş. Purtătorul de cuvânt al Primăriei Sighişoara a precizat că filmul va avea premiera în Franţa, dar că prin contract s-a stabilit să aibă o premieră şi la Sighişoara. "Prin contract am solicitat să se facă o premieră şi la Sighişoara. Nu ştim exact când va fi. Va fi, de asemenea, un mijloc de promovare a potenţialului turistic. Filmările vor fi în Cetate, dar şi în Saschiz şi la Lacul Şercheş", a declarat Anca Silvia Raţiu.

Nuvela "Moartea lui Ipu" de Titus Popovici a mai fost ecranizată sub titlul "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", în 1972, de Sergiu Nicolaescu.

paul_aramis
01 Aug 2010, 18:46
şi care e legătura lu' conu Serj cu filmu' ăsta nou?

rvn
01 Aug 2010, 19:02
mai repede cu amicul ipu

Pitbull
01 Aug 2010, 21:29
şi care e legătura lu' conu Serj cu filmu' ăsta nou?
Asta:
Nuvela "Moartea lui Ipu" de Titus Popovici a mai fost ecranizată sub titlul "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", în 1972, de Sergiu Nicolaescu.

paul_aramis
01 Aug 2010, 21:46
da, exact ca la noi la ţară:
- salut cumetre!
- bă, da' de când sântem noi cumetrii?
- d'azi noapte?
- cum bă?
- păi mâţa noastră o fătat în grădina voastră...

Ipu
02 Aug 2010, 02:36
şi care e legătura lu' conu Serj cu filmu' ăsta nou?
Asta:
Nuvela "Moartea lui Ipu" de Titus Popovici a mai fost ecranizată sub titlul "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", în 1972, de Sergiu Nicolaescu.

Chiar mai mult de atât, dacă-l credem pe Nicolaescu.
„Nu se poate sa vină cineva, să îmi facă cineva praf ideea. Eram la Paris pe malul Senei într-un bar când i-am povestit lui Titus Popovici subiectul. El m-a întrebat dacă îi dau voie sa scrie o carte pe această temă, spunându-mi: «Am să scriu că e după ideea ta». Eu i-am replicat că nu e nevoie, că e suficient să scrie «Dedic această carte lui Sergiu Nicolaescu»". (Citește mai mult aici.) (www.cinematograph.ro/ro/stiri/filme-romanesti-in-lucru/hotnicolaescu-talpa-la-depardieu)

paul_aramis
02 Aug 2010, 14:32
ei na, aşa mai veniţi de acasă. mă întreb, conu' Serj s-o fi dilit de tot? cică pe vremea aia nu puteai să semnezi şi regia şi scenariul? pe care ... vreme?