Cartea preferata

[porumbitzza]

Dan Brown e un autor pe gusturile mele..."Codul lui da Vinci" si "Ingeri si Demoni" mi-au placut mult iar ultima carte citita a fost "Farsa" de Marius Serra pe care o recomand:)

[Anxious_Schizoid]

Am terminat de citit Nevestele (Hollywood Wives) , volumul întâi, de Jackie Collins şi asta mi-a ajuns, nu o să mai cumpăr nicio carte a vreunui autor american care a apărut după 1950. Pentru mine, pur şi simplu, nu mai există literatură, formă a artei, în acea ţară. Acest eşec mi-a dovedit din nou că nu ar trebui să mai cumpăr cărţi după felul în care arată coperta, doar odată mi-a ieşit această manevră, când am cumpărat Lorelei, însă de acuma ştiu, când vine vorba de autori străini, coperta e doar o chestie de marketing.

[vave]

Aici scriem despre cărţile pe care le citim sau cele preferate?

[a se lua ca o simplă nedumerire]

[keepwalking]

Aici scriem despre cărţile pe care le citim sau cele preferate?

[a se lua ca o simplă nedumerire]

Pai, cum zic si titlul topicului: "cartea preferata".
ca doar nu poti avea carti preferate fara sa le citesti, zic eu :)

[vave]

Nu, dar poţi să citeşti cărţi care să nu îţi fie preferate.

[Anxious_Schizoid]

Nu, dar poţi să citeşti cărţi care să nu îţi fie preferate.

Da, dar nu e ca si cum doar aici utilizatorii deviaza de la tema aleasa initial, deci ce vroiai tu sa zici? Ca ar trebui facute niste reguli prin care sa se elimine discutiile pe langa subiect? De acord cu tine, chiar si acum ma mir ca nu sunt niste reguli scris pe acest forum.

[vave]

Voiam să ştiu dacă se vorbeşte doar de cărţi preferate sau nu. Atâta tot.

[raptor]

Am terminat de citit acum multi ani "A Christmas Carol, desi...dar gresesc in formulare, ...nu imi pare o carte pe care poti sa o termini vreodata de citit. Nu fiti potlogari, nu-mi cautati in coarne, luati totul la figurat. Sincer, imi pare cea mai buna carte scrisa vreodata, dar nu e nici pe departe preferata mea. ma indreptateste asta sa manjesc despre ea aici, pe aceasta arca literara? Nu ar fi mai bine sa o proslavesc in soapta oferindu-va O, Voua! cetitorilor porti catre gradinile desfatarilor:

[Text sters: continea link-uri spre trackere de torente]

ca pe un dar de praf aurit, il soptesc sfiit, nu cern cuvinte cu spurcata-mi gura, nici cu paguboasele-mi degete, ci il suflu, in ochii maritelor d-voastra fete, precum o vajnica gospodina alunga povara pacatoasa de spuma de pe ochii limpezi ai oalelor cu lapte la ceas tarziu de seara.

[illotempore2002]

Pai Balzac era platit la pagina, de aia si scria romanele alea infioratoare (read voluminoase)
in continuarea a ceea ce ai prezentat tu mai sus, am citit prin Dilema ca a aparut o carte despre istoria depilarii zonelor intime, uber-cool.

Oricum, frumos prezentat Istoria corpului. ispititor.

[Mikala]

Cu siguranta " Iliada si Odiseea " dupa care ar fi Padurea Spanzuratilor .

[Rapture]

E greu de decis . Bine , fie , "Zbor Deasupra Unui Cuib De Cuci" de Ken Kesey .

[Dragomara]

no, citesc Frumoşii învinşi, Leonard Cohen. paradoxal, după 70 de pagini, chiar îmi place. :">
(mi s-a făcut dor de proza poetică a lui Macedonski, una dintre cele mai citite cărţi ale adolescenţei mele, carte pe care, din păcate, am uitat-o într-o zi la şcoală, şi dusă a fost. :( )

[Dragomara]

No, ieri am avut o surpriză foarte plăcută, am dat la Biblioteca Oăşenească peste o carte de-a lui Pedro Almodovar, Patty Diphusa.

Am citit mai apoi pe coperta interioară că tipul cochetase, la începuturi, cu literatura. De asemenea, şi în ceea ce priveşte regia de film, Almodovar este un autodidact.

Patty Diphusa este o colecţie de articole care au în centrul atenţiei aventurile unei starlete porno. Primele pagini mi-au auds aminte de blogul conaţionalei noastre, Curvette.

[illotempore2002]

Patty s-a dat la Cotidianul primavara asta, nu stiai?

[StefanDo]

the danish girl, de David Ebershoff, despre primul barbat care si-a facut operatie de schimbare de sex, in prima jumatate a secolului trecut.

se face film cu Nicole Kidman in rolul lui Einar/Lili

[Dragomara]

Patty s-a dat la Cotidianul primavara asta, nu stiai?
Nu. Nu citesc Cotidianul. Nu mă uit la ştiri. Ascult numai România Muzical, România Cultural şi câteva posturi de radio Chillout de pe Net.

Când am timp mai dau câte o geană, online, pe Jurnalul Naţional. Dacă aş avea ceva mai mult timp aş citi reviste literare, şi de popularizare a ştiinţei.

Aştept apariţia podcast-urilor româneşti pe teme literare, pentru a-mi pune Net pe mobil.

[Disciple]

Nu exista o SINGURA carte preferata pt mine ci mai degraba un top 10.

1."Ultima Noapte De Dragoste,Intaia Noapte De Razboi" - Camil Petrescu
2."Patul Lui Procust" - Camil Petrescu
3."O Perfecta Zi Perfecta" - Martin Page
4."Pivinitele Vaticanului" - Andre Gide
5."Numele Trandafirului" - Umberto Eco
6."Ganduri Pentru Biruinta Neamului" - Ion Antonescu
7."Craii De Curtea-Veche" - Mateiu Caragiale
8."Morometii" - Marin Preda
9."Romanul Adolescentului Miop" - Mircea Eliade
10."Domnisoara Christina" - Mircea Eliade

...si multe altele,dar astea sunt cele mai apropiate sufletului meu.:)

[illotempore2002]

:))

Disciple, se vede ca esti inca la liceu

[Disciple]

Buna observatie,dar pana la urma nu poti contesta valoarea cartilor din topul meu;)

[corinka]

A Portrait of the Artist as a Young Man a lui James Joyce, am citit-o in adolescenta si m-a surprins cat de bine a redat Joyce universul unui copil.

[Dragomara]

Cea care alina

http://www.polirom.ro/_images/carti_normale/ceacarealina-3099.jpg

AUTOR: Anna Gavalda
COLECTIE: BIBLIOTECA POLIROM.Proza XXI
PRET: 46.95 RON/ 33.14 RON( Oferta speciala a saptamanii )
DOMENIU: Literatura franceza , Literatura universala
ISBN: 978-973-46-1176-8
ANUL APARITIEI: 2008
NUMAR PAGINI: 632
FORMAT: 106x180

Traducere din limba franceza si note de Mihaela Stanica

Anna Gavalda este autoarea bestsellerurilor internationale O iubeam si Impreuna.

Cea care alina (2008), cel mai recent roman al Annei Gavalda, pune sub semnul intrebarii existenta solicitanta si extenuanta a omului contemporan, ingropat sub sarcini de serviciu si impovarat de termene limita, si invita cititorul sa redescopere odata cu eroul frumusetea vietii si gustul libertatii. Zguduit de vestea mortii unei prietene dragi, a carei prezenta magica i‑a incintat anii copilariei si adolescentei, Charles Balanda, un arhitect parizian in virsta de patruzeci si sapte de ani, isi rememoreaza trecutul si isi da seama ca existenta lui se reduce doar la nesfirsite ore de munca, licitatii, intilniri de afaceri si discutii cu clienti nemultumiti. Hotarit sa afle cit mai multe despre moartea lui Anouk, Charles porneste intr‑o calatorie pe parcursul careia redescopera bucuriile simple ale vietii si regaseste dragostea alaturi de o femeie plina de daruire, care pare sa fie replica mai tinara a prietenei sale.

„Cea care alina este o oda inchinata vietii. Singura care conteaza. Ce importanta are ca suferim, ca plingem, ca ne despartim sau ca iubim zadarnic, cita vreme ne traim viata si nu sintem atit de idioti sa-i intoarcem spatele?” (Chronique Payot)

„O romanciera lipsita de complexe, Gavalda nu se da niciodata inapoi de la ceea ce altii ar putea considera drept lucruri facile. Are un talent special de a crea o complicitate vesela cu cititorul. Nu varsa niciodata lacrimi pentru ca, atunci cind esti nefericit, minima politete cere sa-ti iei nefericirea in deridere. Povesteste scene dintre cele mai obisnuite cu o mare sensibilitate si un simt de observatie patrunzator. Si de aceasta data degetele de zina ale Annei Gavalda au tesut o poveste minunata, impresionanta prin realismul sau si care te face totodata sa visezi.” (Le Figaro Madame)

[thir13en]

Gabriel Garcia Marquez - Un veac de singuratate
Franz Kafka - Procesul
Knut Hamsun - Foamea
Gabriel Garcia Marquez - Dragostea in vremea holerei
Thomas Harris - Tacerea mieilor
James Clavell - Shogun
Octavian Paler - Viata pe un peron

[klaudya_e]

o carte cu subiect comic cine-mi recomanda?

[Judex]

Uite-aici:

Si inca ceva usurel, dar mustind de umor amar:
Un volum coordonat de Radu Paraschivescu, intitulat Racani, pifani si veterani - Cum mi-am petrecut armata. Povesti de catanie spuse de Serban Foarta, Dan C. Mihailescu, Traian Ungureanu, Dumitru Radu Popa, Radu Naum, Calin-Andrei Mihailescu, Catalin Stefanescu, Cristian Tudor Popescu, Robert Serban, Adrian Georgescu, Nicolae Strambeanu, Tudor Octavian, Catalin Mihuleac.

Welcome! :)

[SoX]

Deoarece am crescut citind cartile lui Karl May ( Karl Nohental pentru unii, Carl Friedrich May pentru altii), romanul Winnetou ramane, in continuare, in topul cartilor preferate.

[omudindulap]

Tropicul Cancerului, H. Miller
Luni de fiere, P. Bruckner
Femei, Bukowski
Magicianul, Fowles
si ar mai fi cateva, dar nu mi vin acu..

[omudindulap]

o carte cu subiect comic cine-mi recomanda?
Ghidul nesimtitului, a lui R Paraschivescu..:D

[klaudya_e]

Balanta - Ion Baiesu - mult umor negru

[Pitbull]

Deoarece am crescut citind cartile lui Karl May ( Karl Nohental pentru unii, Carl Friedrich May pentru altii), romanul Winnetou ramane, in continuare, in topul cartilor preferate.
Always! :x

[copila_satanista]

nu stiu dc e chiar cea mai dintre cele mai dar mi-a ramas in minte "M-am hotarat sa devin prost" de Martin Page, numai cand am citit titlul si m-a atins unde ma doare ;)

[movie4]

The Gormenghast Trilogy

[Liviu-]

Topicul asta trebuie reinviat. Care sunteti mai cititi pe aici... nu va sfiiti, bagati cate un top :D

[Presedintele]

OK. Eugen Barbu - Saptamana nebunilor. Read it!

[vave]

Ultima cititã m-a impresionat foarte mult. Viața pe un peron de Octavian Paler.
Nu am mai citit nimic de acest autor, dar sunt convinsã cã nu mã voi opri doar aici. Ce-i drept vãzusem câteva emisiuni televizate cu el și poate cã lucrul acesta mi-a hrãnit curiozitatea. Într-un fel cartea mi-a adus aminte de Procesul lui Kafka, dar tocmai prin deosebire. Cartea lui Kafka m-a enervat, posibil și pentru cã nu am înțeles-o. Dacã acolo eram nerebãtoare sã ajung la punctul culminant și anume procesul propriu-zis… aici toatã cartea mi se pare un punct culminant, adicã un întreg proces. Puse în faþa propriilor limite, cele douã personaje principale se întâlnesc întâmplãtor într-o garã pustie. Aici nu le rãmâne altceva de fãcut decât sã aștepte. Romanul în sine ne prezintã procese [poate chiar procese de conștiințã] cu argumente pro și contra foarte solide. Între Dumnezeu și Fiarã, între șarpe și mangustã, între îmblânzitor de șerpi și trecãtor, între dresor de câini și simplu locuitor ce alegi sã fii și mai ales vei putea trãi cu alegerea fãcutã?

Reamintesc de cartea de mai sus. Între timp am mai citit și altele de Paler. Dar sugerez o alta care îl are pe el ca personaj principal: "Convorbiri cu Octavian Paler" de Daniel Cristea-Enache. Pentru cei care ați trecut prin operele sale, e o carte ce e musai să fie citită.

[Malombra]

ciudat. eu nu am găsit un elogiu al laşităţii, nesiguranţei, al compromisului care se hrăneşte cu aviditate din sine, nevoind să moară, mai locvace şi mai neruşinat-insistent ca viaţa pe un peron a lui paler. profii ne-o recomandau pe la 14 ani, cred că a fost bine că am lăsat lectura abia pentru anul trecut. meseria de avocat a lui paler transpare în cursul cărţii, în procesele imaginare pe care le reconstituie mental şi le exploatează în totă ambiguitatea lor, dar în rest.. am simţit nevoia să mă scutur după ce am citit-o. foarte insidioasă, cu pasaje strălucit scrise pe alocuri, dar eu nu aş recomanda-o în niciun caz cuiva în formare.

eu citită tare nu sunt, dar cred că în orice anotimp livresc, Pavilionul Canceroşilor a lui Aleksandr Soljeniţîn şi-ar găsi un loc într-un top mereu schimbător al cărţilor. l-am terminat în vacanţa asta şi deja i se simte efectul restructurant: citit după el, Cortazar pare gîfîit şi capricios. şi chiar îmi plăcea cortazar anul trecut.

[Presedintele]

Femeie, Cortazar is God!
http://www.youtube.com/watch?v=IxqwaJfDMxM&feature=player_embedded
:D

[aniela07]

Daca e sa aleg din ultimii 25 de ani, mi-a placut Nemurirea a lui Kundera.

[White1]

Cartea mea preferata e de departe Maestrul si Margerata. Mi-e greu sa spun exact de ce. Cred ca e suficient sa zic ca a fost scris sub genul de presiune care naste capodopere, ca perfectionare romanului a fost un proces indelungat si dureros si ca dupa ce ii intrezaresti adevarata valoare si descoperi conditiile speciale in care a fost scris o sa ajungi sa il iubesti neconditionat pe acest om extraordinar, Mihail Bulgakov.
Pe locul doi e Suflete Moarte (primul volum) a lui Gogol. Surprinde mai acid si cu mai mult umor (genul de umor trist specific rusilor) defectele societatii rusesti (sec. XIX) dar in termeni de complexitate si subtilitate nu se compara cu romanul lui Bulgakov.
Alte romane de suflet:
Camasa lui Hristos- povestea convertirii la crestinism a tribunului Marcellus Gallo, omul care l-a rastignit pe Iisus (in roman cel putin). Poate e putin mai naiva dar mi-a placut mai mult decat Quo Vadis a lui Sienkiewicz.
Almost Blue (Carlo Lucarreli)- roman politist. Dupa cum sugereaza si titlul e scris intr-o nota foarte melancolica (asta in conditiile in care unul din personajele-narator e un criminal in serie feroce), dar cu stil.
Miezul Noptii (Dean R.Koontz)- roman horror. Stephen King stie mai bine sa te sperie, dar romanul lui Koontz inseamna (mult) mai mult decat o simpla poveste de groaza. Atmosfera e foarte bine construita dar grija principala a autorului sunt personajele.
Eu sunt viu, voi sunteti morti (Emmanuel Carrère)- a patra biografie a lui Phillip K. Dick, mi-a placut mai mult decat romanele acestuia.
Din categoria "ciocnirea civilizatiilor" preferatele mele sunt Danseaza cu Lupii (inca nu am vazut filmul, nu prea il suport pe Costner) si Shogun.
Din cele citite in copilarie nu pot uita de Cei Trei Muschetari si Contele de Monte Cristo, le-as reciti oricand cu placere.

[Iulya_Roman_Newfannny]

Biblia

[charles]

Biblia

Top 10 amazon.com Bible reviews
“Excellent Special FX throughout”
“The best fantasy epic since Lord of the Rings”
“There aren’t enough good fights”
“Three stars, because the paper was too thin”
“One of the most disjointed novels I’ve read in a long while”
“Almost preachy in tone”
“Good ending”
“The Lord hath no scorn like the scorn reserved for one-star reviewers”
“Who wrote this thing, Michael Moore?”
“Definitely not his best work”

[Malombra]

hahaha, tare. almost preachy :))
aia cu disjointed novel - şi mai zice lumea că joyce e un original.

[Chambord]

Mubi tocmai si-a chestionat userii pe tema FAVOURITE BOOKS. Topul rezultat:

http://mubi.com/lists/mubi-users-favourite-books

Contine si un link catre listele individuale (e si a mea pe acolo)

Daca intereseaza pe cineva si topuri ale unor profesionisti intr-ale literelor ... I can provide.

[Liviu-]

Daca intereseaza pe cineva si topuri ale unor profesionisti intr-ale literelor ... I can provide.

Do provide please :D

[aniela07]

Nu ma asteptam sa iasa un top asa de bun. Sunt impresionata.

[Chambord]

Pentru inceput:

http://www.toptenbooks.net/list-of-books

It's pure gold

[aniela07]

Lista asta e cam nesarata.

[bremen1980]

Lista asta e cam nesarata.
Adevar graiesti sister . Lipseste Ion Creanga : Capra cu 3 iezi , Harap Alb , Amintirili si strecurata pe usa din dos Povestea Povestilor :">

[vave]

Povestea Povestilor :">
There's nothing to be ashamed of. :P

[Chambord]

Lista asta e cam nesarata.

X(
E o lista de clasice. It wasn't suppose to be a freak show.
Nu vad absolut nici o diferenta de textura fata de ailalta pe care ai ridicat-o in slavi.

[aniela07]

Anna Karenina? Come on! Daca tot e sa fie Tolstoi, putea sa fie Sonata Kreutzer si atunci eram mai ingaduitoare. Madame Bovary? Cel mai comercial si accesibil roman al lui Flaubert (daca vedeam si eu L'education sentimentale, Buvard et Pecuchet, mai ziceam ca faine carti, dar asa...). Lolita, cel mai cunoscut roman al lui Nabokov din cauza scandalului subiectului, nu datorita calitatii literare (alte carti ale lui sunt mult mai reusite: Pnin sau Ada).

Problema mea nu e ca sunt clasice, ci ca sunt "safe choices". 75% dintre ele au fost in programa mea de literatura universala de prin clasa a 11-a cred, iar 20% dintre ele sunt studiate in primii 2 ani de facultate.

In cealalta lista, pe locul 10 e Borges (iar in grupul de pe 11 e Pessoa). E adevarat ca eu l-as pune mai sus, dar, totusi, chiar faptul ca apare in top pentru mie e o surpriza foarte placuta. Sa nu mai mentionam ca nu gasesesti nici o carte mai "sentimentala" in top 10 (poate Marquez, dar e discutabil).

Si da, as fi fost cea mai multumita cu o Povestea Povestilor in top! :D

[vave]

iar 20% dintre ele sunt studiate in primii 2 ani de facultate.


Depinde de facultate. ;)

[Chambord]

@aniela

Aaa, pai zi asa. Eu n-am facut literatura universala in liceu, nu mai vorbesc de facultate.
Daca ai citit Anna Karenina la varsta cosurilor, ai o scuza. Pentru ca romanul asta rupe. Si nici Borges nici Pessoa (aveam un feeling ca ei te-au vrajit la lista Mubi :D Daca mai intra si Bolano ... :)) ) nu se apropie, zic eu.

Asa si in cazul meu, faptul ca am citit marea majoritate a literaturii romane pe cand eram scoler necopt ma face sa o dispretuiesc putin in subconstient (si buba e la mine in cazul asta). De altfel cartea romaneasca preferata am citit-o dupa liceu: Zodia Cancerului de Sadoveanu. Si cred ca e si singura... Ba nu, mai e si ceva Cartarescu si "Intamplari din irealitatea imediata" de Max Blecher (nu pot sa o pun printre preferate pt ca are niste faze cam, well, "odd" sa zicem, dar dintr-un mare numar de alte puncte de vedere m-a uluit efectiv).

Pe Marquez nu-l suport (autor mai safe ca asta n-am vazut din secolul asta, desi se chinuie din rasputeri sa mascheze) si nici dupa Nabokov nu po sa zic ca ma dau in vant.

[Liviu-]

Pe Marquez nu-l suport (autor mai safe ca asta n-am vazut din secolul asta, desi se chinuie din rasputeri sa mascheze)

Sallinger? :P (zic si eu pt ca la mine-i exact invers) N-oi fi citit eu prea mult, dar din ce-am citit Marquez e unic (astept cunoscatorii sa-mi dovedeasca ca nu-i adevarat :P)

[aniela07]

Bine, legati-va acum de standardele mele literare. :P Da, sunt o sclifosita.

Dar literatura romaneasca in ultimul timp a inceput sa ma surprinda in mod placut. E adevarat ca a inceput de la Cartarescu -Orbitor, o carte pe care am citit-o cu infrigurare si Carta si-a luat multe injuraturi cand a aparut de ce iubim femeile inaintea volumui trei, dar prospaturile din ultimul timp chiar imi dau chef sa cumpar carti romanesti. Am dat azi o tura pe la Kilipirim si mai am niste tinte de vanatoare pentru duminica la spartul targului. Mi-am luat un Dan Lungu, ultima mea placere vinovata. :"> Am pus ochii pe Matei Brunul si am mai vazut eu niste chestii romanesti apetisante pe la Polirom.

La Marquez, Un veac de singuratate imi place cel mai putin. Preferata mea e Toamna patriarhului, dar Marquez are un stil sud-american imbatabil, cu tot lirismul pranzurilor toride intr-o lume care se dezintegreaza suprinzator de lent pentru cate revolutii a tot vazut.

[Malombra]

am văzut eu prost sau omul fără însuşiri lipseşte? duude, şi e ditamai mamutul şi faină pe deasupra.

la tolstoi piesele, deşi pe anna nu am citit-o. dar piesele rup, cu rusul acela îndobitocit nu de votcă, ci de un infern interior cultivat cu pietate şi plivit cu grijă, de parcă ar fi sfînta sfintelor şi autenticitatea psihologică ultimă.

bouvard mai bun ca madame? nu şi pentru mine. atîtea informaţii inutile, marginale, amatorismul acela mimînd activitatea. nu ştiu cine a mai descris disiparea savantă cu atîta savoare, dar e departe de a fi ceaşca mea de ceai. e de ajuns să merg într-o bibliotecă şi să găsesc reviste care nu se ocupă decît de inventarierea publicaţiilor dintr-un an vizînd un subiect anumit , ca să îmi fac o idee despre cît de tîmpit şi de boring şi de consumator de resurse e bouvardismul contemporan, şi să mi se facă silă de el în consecinţă.

ce a fost suuuuper, este că o englezoaică, pe mubi, pre numele ei twodeadmagpies, l-a pomenit în lista ei pe gellu naum şi pe zenobia!!! tare, nu? nu ştiu dacă a intrat în lista finală.

şi mai bine classical safers decît tracy chevalier :-S

chambord, iar tu cu freak showul:)) . bă, da chiar nimeni nu l-a pus pe evola cu metafizica sexului? ce puritani :-?

[Chambord]

chambord, iar tu cu freak showul:))

missed me ? ;;)

btw, bine ca va datzi toti rotunzi dupa ce se incuie urnele da' de votat fugiti ca de foc.
va sparie gandul ca poate preferintele voastre nu vor fi considerate suficient de iconoclaste, admit it ! :))

Mai fac o incercare, poate va datzi pe brazda:

http://www.guardian.co.uk/world/2002/may/08/books.booksnews

Ii aveti si pe: Saramago, Pessoa, Doblin, Mahfouz, Borges, Svevo, Lessing, Morante, Laxness, Celine, Musil, Yourcenar, Rushdie, Celan, Kawabata, Beckett, am obosit deja

Daca nici asta nu va place trebuiti batuti cu varga la talpi !

[Chambord]

Si da, as fi fost cea mai multumita cu o Povestea Povestilor in top! :D

bă, da chiar nimeni nu l-a pus pe evola cu metafizica sexului?

http://www.fastcodesign.com/multisite_files/codesign/imagecache/inline-large/post-inline/tumblr_lex3s2CgQN1qe0eclo1_r9_500.gif

Need help ? :))

[Malombra]

mdeh. e faină cartea. de cărţi vorbeam. :-B

nu cred că a postat-o nima din cauza orientării lu evola. politice. eu nu am postat că nu aş fi strîns 5 cărţi. eu citesc mai mult ziare. din ălălalt secol.

[charles]

mdeh. e faină cartea
pe bune? la metafizica sexului te referi? mie mi s-a parut o gluma cartea...

[Malombra]

şi o glumă nu poate fi faină?

[aniela07]

am văzut eu prost sau omul fără însuşiri lipseşte?

X( da, lipseste. lipseste intotdeauna din toate topurile. inacceptabil!

[aniela07]

Mai fac o incercare, poate va datzi pe brazda:

http://www.guardian.co.uk/world/2002/may/08/books.booksnews

Ii aveti si pe: Saramago, Pessoa, Doblin, Mahfouz, Borges, Svevo, Lessing, Morante, Laxness, Celine, Musil, Yourcenar, Rushdie, Celan, Kawabata, Beckett, am obosit deja


Asta parca il mai are pe vino-ncoa. Desi, ce naiba cauta Mark Twain prin topurile astea? In topul asta e si Mahfouz. Si Rumi. Si Chinua Achebe.Deja e to the next level! Si nici nu am vazut-o pe Austen. Tot e ceva...

[Chambord]

Si nici nu am vazut-o pe Austen. Tot e ceva...
Don't u dare ! X(
Jane :x
Las' c'apare acush ultimul Kiarostami ... si o sa vii sa mi-l ceri. Ciuciu. [-(

[aniela07]

OOOOOOffffff, ce santajist esti! Doar pentru ca nu ma stie nimeni pe aici, voi declara ca Austen ruleZ. :D Ce ziceai de Kiarostami? :">

[Presedintele]

Haha! Everybody hates Austen!

PS
Vreau si eu Kiarostami. B-)

[bornfree]

China Mieville - Perdido Street Station

[White1]

"Gena Egoista”, cartea de debut (1976) a biologului evolutionist Richard Dawkins a reprezentat un triplu debut si pentru mine: primul audiobook “citit”, prima carte de Dawkins si prima carte care are ca subiect si cadru de desfasurare teoria darwinista a evolutiei. Impactul a fost puternic si imediat, presupun ca asa si trebuie sa se simta expunerea brusca la idei noi si socante (desi implicatiile morale ale tezei principale a cartii imi erau vag familiare nu le intalnisem inca propuse in termeni atat de radicali). E un sentiment greu de definit de surescitare, uimire si un inceput de ceva ce aduce a teama atunci cand Lala Ward (a treia sotie a lui Dawkins si unul din naratorii variantei audio a cartii, celalalt fiind chiar Dawkins) recita pe un ton grav, martial unul din “pasajele purpurii” de la sfarsitul capitolului despre primele forme de viata (Dawkins le numeste Replicatori): “They did not die out, for they are past masters of the survival arts…They are in you and in me, they created us body and mind and their preservetion is the ultimate rationale for our existence…Now they go by the names of Genes and we are their Survival Machines”. Suna a SF? Dupa cum zice si Dawkins in introducere: This book should be read almost as though as it were science fiction. But is not science fiction: it is science.

In esenta cartea nu e decat un lung argument in favoarea unui anumit raspuns la o intrebare care la prima vedere poate parea destul de lipsita de insemnatate: care este nivelul ierarhic la care opereaza selectia naturala? Altfel pus sa presupunem ca procesul selectiei naturale duce la “supravietuirea celui mai puternic” (o simplificare grosolana, binenteles, “celui mai bine adaptat” ar fi putin mai precis dar tot prea general). Intrebarea e: celui mai puternic “ce”? Individ? Populatie? Specie? Ecosistem? Raspunsul lui Dawkins e: nici una din cele de mai sus. Unitatea principala de selectie e gena. Suna ciudat si contraintuitiv dar acest punct de vedere isi face deja aparitia (implicit si ca posibilitate timid dezvoltata de biologi ca R.A. Fisher si J.B.S Haldane) inca din primii ani ai sintezei neo-darwiniene (mariajul fericit si deosebit de prolific dintre teoria evolutiei a lui Darwin si genetica lui Mendel). In anii 60’ importanta acordata unui “punct de vedere al genelor” incepe sa capete o amploare din ce in ce mai mare in defavoarea selectiei axate pe individ sau populatie (desi sintagma “pentru binele speciei” ne da de inteles ca acest punct de vedere inca este prezent cel putin in randurile celor care nu sunt specialisti, dar nu doar acolo). De fapt acesta a fost si unul din principalele motive pentru care Dawkins a scris “Gena Egoista”: ca mijloc de combatere a punctului de vedere pe care el il considera eronat al selectiei grupale. Intre paranteze fie spus selectia individuala poate fi valida atata timp cat se face distinctia dintre unitatea replicatoare (gena) si efectele fenotipice ale acesteia (individul si caracteristicile sale, Masinile de Supravietuire ale genelor).

Unul din principalele merite ale cartii e modul in care Dawkins preia, explica si sintetizeaza o serie de teorii si concepte (ca Strategia Stabila de Evolutie a lui Maynard-Smith sau “altruismul reciproc” a lui Robert Trivers) pe care le integreaza propriei sale teorii a “genei egoiste”, la randul ei cuprinsa in cadrul mai larg al darwinismului. Faptul ca Dawkins a facut asta intr-o carte care se adreseaza in primul rand publicului larg e remarcabil. Dar o asemenea realizare nu e lipsita de pericole, cel mai evident fiind acela ca atunci cand Dawkins cedeaza tentatiei de a acorda un caracter cat mai literar operei sale (cel mai vizibil in “pasajele purpurii” de care aminteam mai sus, fragmente pe care eu unul le gasesc foarte savuroase) creste semnificativ riscul ca acesta sa fie prost inteles. Principalele “arme” ale lui Dawkins in explicarea unor concepte care ar putea fi mult mai succint exprimate matematic, cu ajutorul ecuatiilor si a logaritmilor, dar care ar aliena cititorii care pricep prea putin sau nimic din matematica (eu) sunt metaforele, comparatiile si personificarile. Si, desi autorul incearca sa explice foarte clar care sunt limitele acestor mijloace si ce ar trebui sa intelegem din formulari precum “gene pentru comportamentul X” aceste masuri de precautie nu l-au salvat de la acuzatiile de determinism si reductionism genetic.

Exemplul cel mai la indemana de interpretare rau-voitoare (presupun ca e facuta cu rea vointa, altfel e pur si simplu stupida) e dat de filosful moral Mary Midgley care intr-un articol despre cartea lui Dawkins spune: “ Genele nu pot fi egoiste sau neegoiste mai mult decat pot fi atomii gelosi, elefantii abstracti sau biscuitii teologici”. Aceasta obiectie e perfect rezonabila atata vreme cat e facuta de o persoana care a citit doar titlul lucrarii lui Dawkins. Nu are nici un temei pentru cineva care a citit si restul de 400 de pagini si a depus un efort minim sa o inteleaga. Asadar, in ce sens sunt egoiste genele din titlul lui Dawkins? In sensul ca o unitate replicatoare care are o caracteristica pe care noi am descrie-o ca fiind “egoista” (desi acest concept e irelevant daca facem abstractie de sistemul nostru moral: natura nu e nici morala nici imorala, e amorala), respectiv care acorda prioritate producerii propriilor replici in detrimentul ajutorarii altor entitati care se pot replica va fi automat favorizata de selectia naturala (mai ales fata de replicatorii predispusi spre comportamente “altruiste”) si se va inmulti in fondul genetic. Dar comportamentul egoist la nivelul genelor se poate traduce printr-un comportament altruist la nivelul individului. Exemplul cel mai clar mi se pare cel al insectelor sociale, precum albinele. Ce sens are sacrificarea albinelor care apara rezervele de hrana ale stupului prin atacuri kamikaze, soldate cu moartea acestora, din perspectiva “genei egoiste”? Nu pare acesta un argument pentru selectia grupala? Nu. Albinele dintr-un stup sunt inrudite, impart un mare numar de gene iar sacrificiul individual este favorizat atata vreme cat in ultima instanta tot raspandirea anumitor gene “egoiste” (care in acest caz includ si genele “pentru atacuri sinucigase”) este rezultatul. Cel mai greu de inteles este faptul ca toate aceste procese sunt pur mecanice si non-teleologic, mai ales cand se ajunge la exemple si situatii mai complicate.

Acum ajung la a treia calitatea majora a cartii lui Dawkins: te forteaza sa gandesti in termenii propusi de acesta tocmai pentru ca argumentele lui sunt prezentate intr-o maniera atat de insidios-persuasiva, incat ai putine sanse sa ii rezisti (asta daca nu ii citesti cartile cu anumite bias-uri provocate de pozitiile lui anti-religioase, presupun). De fapt e si un avertisment destul de direct in introducerea la editia aniversara: cartea nu poate fi “necitita”. Adica nu poti sa uiti ce ai citit dupa ce ai citit-o. Nu cred ca aceasta e o problema pentru foarte multi oameni dar exista exemple de cititori care au fost ingroziti, deprimati sau revoltati de ceea ce au perceput ca fiind mesajul “rece si sumbru al cartii”. Adevarul e ca un pasaj precum acesta (referitor la puii mai “piperniciti” de pasare si de modul optim in care ar trebui sa se comporte din perspectiva genei egoiste) nu pare in mod particular unul foarte vesel:“ Trebuie sa existe un punct de la care nu mai exista intoarcere in existenta unui slabanog. Inainte de atingerea acelui punct, el va continua sa lupte. De indata ce il atinge, el renunta si este preferabil sa se lase mancat de fratii si surorile sale, ori de catre parinti” . Dar aici trebuie facuta o distinctie esentiala: datoria de a descrie o realitate sau a explora posibilitatile unei teorii pana la ultimele ei consecinte nu trebuie confundate cu parerile personale ale autorului. La modul in care Dawkins vede lucrurile Natura trebuie sa fie inteleasa nu pentru a fi imitata, ci combatuta. Cartea nu este o pledoarie pentru comportamentul egoist, ci dimpotriva, mesajul moral (desi nu transmiterea acestuia e scopul ei principal) pe care aceasta il promoveaza e rezumat cu concizie caracteristica in indemnul: “Let us try to teach generosity and altruism for we are born selfish”.

[Liviu-]

+1 pt carte si comentariu :D

[White1]

Thanks. Eu unul m-am convins complet de potenta "memelor" lui Dawkins dupa ce i-am imprumutat cartea (o am si in varianta "solida" acum) unui prieten care nu mai citise nimic din liceu (nici pana in liceu nu citise prea multe) cu speranta ca o sa treaca macar de introducere. Pe la 3 dimineata mi-a trimis mesaj ca vrea si el sa o cumpere neaparat. Sper ca entuziasmul sa il tina macar pana la jumatate.

[White1]

A talent should let people know about itself by striking at all the bells.

Cred că o întrebarea corectă care ar putea răsări în mintea unei persoane care aude pentru prima dată de romanul de debut al lui Gombrowicz, Ferdydurke, ar fi “La ce se referă titlul?”. Iar singurul răspuns onest ar fi “Nu știu...e pus de formă”. Răspuns care ar atrage după sine o întrebare la fel de legitimă: “O…k…atunci despre ce e cartea?”. Răspunsul ? “Păi...e despre Formă”. Ajunși în punctul ăsta putem spera că deja aproape-iritantul interlocutor o să renunțe la pus întrebări de un bun simț enervant și o să pună mâna pe carte ca să afle singur despre ce e vorba. Probabil nu o să o facă, totuși. Păcat.

Forma. Obsesia de o viață a lui Gombrowicz și tema centrală din aproape toate romanele sale. Nu aș putea spune că am înțeles în întregime conceptul pentru că e mai complicat decât pare la prima vedere, pe de o parte, iar eu sunt mai prost decât par la prima vedere, pe de alta. Ce pot spune cu siguranță e că nu se referă doar la mijloacele de exprimare artistică specifice diferitelor arte (deși e vorba și despre asta, of, discuțiile din epoca de aur a forumului în care se ajungea atât de des la subiectul “stil vs substanță” ,nu vă e dor de ele?) ci la ceva mult mai cuprinzător, insidios și inevitabil. Să încerc să explic. Un foarte original și destul de contestat (pai nu?) istoric de-al nostru spune(a) că oamenii fac Istoria dar nu o controlează. Istoria îi controlează pe oameni(i care fac Istoria). În cazul lui Gombrowicz și al “bisericii interumane”: interacțiunile dintre oameni dau naștere la tot felul de forme (ideologii, forme de comportament, de limbaj, mode, stiluri, ritualuri etc. ) care nu sunt în totalitate (sau aproape deloc) sub controlul respectivelor persoane, dimpotrivă…cel mai adesea acestea ajung să fie subjugate de forțele impersonale de ele însele eliberate. Sună paradoxal? Genial? Banal? Aș presupune că pentru mulți ultimul calificativ e cel mai potrivit…”nimic nou sub soare, asta s-a mai spus deja, nimic original aici”…da, dar nimeni nu a spus-o precum Gombrowicz. Ajungem la partea mea preferată. La Formă, binențeles.

Romanul e ca o explozie spectaculoasă de inventivitate, absurd și umor sardonic. Gombrowicz e un clown răutăcios și bezmetic dar in spatele jongleriilor se ghicesc chinurile nefacerii. Există și un grad ridicat de auto-ironie pentru că Gombrowicz e conștient că de Formă nu poți scăpa și îți asumi și tu o anumită “poză” atunci când râzi de alte forme (fiindcă de mult ne-am învățat să ne descotorosim glumind de ceva ce glumește prea mușcător pe seama noastră). De exemplu structura îngrijit construită a romanului (trei părți aproximativ egale despărțite de două povestiri independente, fiecare din ele introdusă de câte o, well...introducere) e în mod evident o formă de autopersiflare. Nu mai țin minte dacă mi-am dat seama de acest lucru pentru că sunt foarte deștept (am senzația că mă contrazic, voi nu?) sau pentru că (din păcate) Gombrowicz își explică gluma: altă prefață...și iar sunt nevoit să scriu o prefață, fiindcă legea simetriei cere ca lui Filidor- Copil deghizat să-i corespundă Filibert- copil deghizat iar prefeței lui Filidor- prefața lui Filibert- copil deghizat. Chiar de-aș vrea, tot n-aș putea, n-aș putea eluda legile de fier ale simetriei și analogiei.

Un incident amuzant (fiindcă de mult ne-am învățat...): citeam absorbit și îmi spuneam că în ciuda nebuniei efervescente care se manifestă în el romanul are o logică internă absolut remarcabilă. Peste câteva pagini autorul râde de persoane care folosesc expresii precum “logică internă”. I shit you not. Dar de fapt nu e o coincidență atât de mare pentru că, după cum am spus, de formă nu poți scăpa și nici cititorul nu e scutit (izbăvit?) de ea, nici măcar atunci când citește Ferdydurke iar Gombrowicz știa cu ce fel de cititori/critici o să aibă de a face.

De când (pentru mine, evident) cititul a devenit o rutină care nu aduce tot timpul satifacții și seamănă câteodată cu o obligație experiențele de genul Ferdydurke sunt rare și cu atât mai prețioase. Ca o “plimbare” prin junglă. Ca explorarea unui teritoriu necunoscut. Excitant și înspăimântător.

Gombrowicz bătând la toate clopotele.

It’s the end, what a gas
And who’s read it is an ass