De ce nu merg românii la filme românești?

[mirodoni]

La prima vedere, s-ar putea spune că cinematografia românească este deja abonată la premiile internaționale, mai puțin „Oscar”.
Aceasta ar putea da impresia că filmul românesc este pe calea ce bună. În realitate, este dezastru.

Nu o spun numai eu, ca impresie de spectator, o spun și cunoscătorii care dețin date concrete.
În materialul „Filmul românesc, în cădere liberă”, CineMagia, 7 ianuarie 2014, Ștefan Dobroiu făcea o analiză cu cifre exacte a situației din anul 2013:
http://www.cinemagia.ro/stiri/filmul-romanesc-in-cadere-libera-24877/#AuthenticationForm

Anul acesta nu am mai văzut o astfel de analiză oficială, sau poate nu am știut eu unde să o caut, dar și-au mai spus și alții părerea:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101319 CineMagia, Filme românești 2014

Căderea liberă continuă îngrijorător! Nu mai prindem ursul de aur, ci de argint (2015), și acesta ex aequo, și nu mai ajungem pe lista scurtă peste gârlă .

Nu numai atât! Dacă cel mai vizionat film depășea o sută de mii de spectatori în 2013, în 2014 are cu 15 mii mai puțin, adică preț de 3 filme medii, nu mai punem la socoteală faptul că filmul respectiv nu e nici pe departe un film bun, ci unul care se adresează unei anumite categorii de spectatori.

Și într-un an și în celălalt, al doilea film pe listă are abia un sfert din spectatorii primului, iar mai mult de 50% au sub 3 mii de spectatori, jumătate din acestea sub o mie în 2014!

Venind vorba că anul trecut nu am avut cu ce ne prezenta la Berlin, un producător a spus: dar ce vreți, să luăm în fiecare an premiu?! Într-adevăr, ar fi fost o problemă!

Astfel, la nivel de cineaști profesioniști nu remarc niciun stres, cât timp nu li se cere socoteala încasărilor. La nivel de critică, foarte puțin, ba de multe ori se dă vina pe spectator, iar la nivel de spectator, aici e mai clar, după cum se vede!

Nu putem transfera o parte din valoarea unui film bun celorlalte filme slabe, care sunt muuult mai multe, ca să vorbim de o cinematografie înfloritoare, luată în seamă de străini la festivaluri. E drept că acolo filmele românești sunt luate cu asalt, dar de către presă sau curioși. Sunt convins că dacă ar dura mai multe zile proiecțiile, s-ar rupe filmul! Desigur, mai apar și cumpărători, dar numai pentru filmul din festival, și nu am auzit de încasări record, sau aprecieri nemaipomenite ale spectatorilor . În cel mai bun caz, încurajări ale criticilor.

Dacă ar fi să căutăm explicații, cineaștii ar da vina pe spectatorul comod care stă la televizor, lipsit de patriotism, fără bani, prost sau incult. Și totuși, sunt filme românești la care vin de 10 sau de 100 de ori mai mulți spectatori, sau străine la care vin de 500 de ori mai mulți.

Sau vor da vina pe lipsa sălilor de cinema și pe condițiile improprii de vizionare. Dar acestea nu sunt cauze, ci efecte ale încasărilor slabe.

Așa că ar rămâne în discuție calitatea filmului și adresabilitatea acestuia, dacă-mi permiteți termenul!

Aici pot să discut din poziția mea de spectator. Părerile spectatorului nu trebuie să coincidă cu ale criticului de film sau cineastului, în general, și nu se exclud, sunt complementare.

În revista CINEMA pre-revoluționară eu defineam filmul bun, ca fiind un spectacol cinematografic în care se văd personajele, nu actorii.

Între timp, se pare că lucrurile s-au mai schimbat. Tinerii vin la film pentru actori. Problema e să vină! Și vin atunci când actorii lor interpretează niște personaje.

Acum ar mai fi de văzut cum ajung filmele filme și ce trebuie făcut ca acestea să nu se adreseze doar pereților .

Eu am niște bănuieli, dar de o bună bucată de vreme nu prea mai am cu cine discuta la capitolul „Cinematografia românească”. Era o vreme când CineMagia organiza vizionări cu userii de pe forum. Unde au dispărut userii? Unde sunt moderatorii voluntari?
Interesează pe cineva să-i scoatem din amorțeală?

[c.ghevara]

Mirodoni, filmele româneşti nu se fac pentru spectatori, şi dacă nu sunt pentru ei, n-au motiv să meargă la ele. :D De ce nu se fac pentru spectatori? Simplu - pentru că producţia de film nu are nicio legătură cu banii spectatorilor. Filmele se fac din banii statului, iar dacă ele câştigă şi niscaiva premii pe la festivaluri, există şi scuza că banii ar fi fost cheltuiţi cu un rost. >:)

[mirodoni]

Banii statului” sunt banii noștri, indiferent dacă mergem la aceste filme sau nu. Nu e vorba numai despre cei de la CNC, ci și de cei de la sponsori. Acești bani, dacă nu ar fi cheltuiți pe filme, ar ajunge la bugetul de stat, sub o formă sau alta. Argumentul că sunt bani din publicitate este la fel de șubred. Noi plătim publicitatea, vrem – nu vrem, când cumpărăm produsele.
Dar dacă nu ne implicăm, nimic nu se va schimba.

[alali]

Mirodoni, filmele româneşti nu se fac pentru spectatori, şi dacă nu sunt pentru ei, n-au motiv să meargă la ele. :D De ce nu se fac pentru spectatori? Simplu - pentru că producţia de film nu are nicio legătură cu banii spectatorilor. Filmele se fac din banii statului, iar dacă ele câştigă şi niscaiva premii pe la festivaluri, există şi scuza că banii ar fi fost cheltuiţi cu un rost. >:)
Mirodoni, nu ai inteles sensul postarii lui Ghevara. Cand s-a referit la "nu depind de banii spectatorilor" parerea mea e ca a vrut sa spuna ca nu sunt obligati sa si aiba incasari. Chiar deloc. Pe regizor nu il intereseaza daca are 3000 spectatori sau daca sare 100.000. Efectiv nu este scopul lui. Filmul este platit, nu i se pune nicio conditie, nimic. Iar asta, parerea mea e ca dauneaza serios filmului romanesc in genere. E ok sa faci filme care sa socheze in afara. Despre mizeria de aici, despre revolutie, filme satirice, filme istorice, dar mai trebuie si sa te orientezi spre public.
Sa fim seriosi acum, 4,3,2 a lui Mungiu nu e vreo capodopera de film. Nu va ramane in istoria cinematografiei mondiale. Doar a bulversat juriul si publicul din afara. Atat! Dar asta nu i-o poti servi si publicului roman. Ei stiu, au vazut si au trait pe propria piele astea. Cat timp nu ai si o poveste solida in spate si un mesaj, pentru ca mesajul filmelor romanesti este inexistent, deci, atata timp cat iti lipsesc elementele esentiale, sa nu te astepti sa fii aclamat la scena deschisa.
Iar discursul cu " de ce nu merge lumea la film?" nu mai tine! Intrebarea corecta este de ce nu merge lumea la filmele romanesti? Raspuns: Pentru ca sunt proaste, greu de digerat, triviale si pe aceleasi subiecte pana la saturatie (cu mici, mici exceptii).
Gandeste-te daca filmul era facut de companii de productie! Cum ar fi evoluat lucrurile? Nicio firma privata nu ingroapa bani. Ar fi cautat in primul rand o poveste cu priza la public, apoi un regizor care sa stie sa creeze emulatie in jurul subiectului, campanii de promovare, etc.
Dar asa? Cat timp banul e de la stat... sa facem filme ca sa nu stam.
Banii de la CNC ar trebui sa se ofere exclusiv proiectelor facultatilor de teatru si film. Nicidecum cheta nationala ca sa produca 1-2 regizori cate un film. Lasa aia sa caute parteneri, surse de finantare. Si atunci, nu o sa mai apara filme care sa stranga sub 3000 de spectatori, ca acei regizori nu ar mai prinde un al doilea proiect la care sa lucreze . Decat daca ii da tata de acasa. Altfel nu!

[c.ghevara]

:) right, alali!

Există vreun producător român căruia (după ce a primit banii de la CNC) îi mai pasă de încasările din bilete? :))

[omudindulap]

Dar asta nu i-o poti servi si publicului roman. Ei stiu, au vazut si au trait pe propria piele astea. Despre mizeria de aici, despre revolutie, filme satirice, filme istorice, dar mai trebuie si sa te orientezi spre public.

Deci, sa nu mai facem filme ce trateaza alienarea, depresia etc. ori alte teme de actualitate pentru ca traim pe propria piele toate astea :D Imi imaginez ca la o emisiune gen Garantat 100 %, care spre final are un moment muzical, dupa ce au dezbatut oamenii ceva teme grave, sa bage o manea, intru orientarea catre public, 'finantator' al televiziunii publice.

C., tu cand compui scenarii, sincer acu, te gandesti sa le placa prietenilor, vecinilor, pietarilor, ori pur si simplu iti transpui pe hartie ganduri, emotii, experiente proprii? Nu despre exorcizarea demonilor interiori e vorba in procesul de creatie?

Nu prea inteleg atitudinea asta prapastioasa legata de cinematografia romaneasca, dar e bine ca ne putem intoarce oricand la clasici, PRO TV ul reia anual Nea Marin Miliardar si alte asemenea.

[mirodoni]

@Alali
Ba am înțeles foarte bine și am completat spunând că „banii statului” sunt banii „spectatorilor” care nu merg la aceste filme, adică ai noștri.
Topicul este chiar„De ce nu merg românii la filme românești?”, adică nu la filme în general, și m-am referit la români, nu la toată lumea, pentru că nu am vrut să extind discuția… peste hotare. Cel puțin deocamdată!

[bremen1980]

Pentru ca la filme merg tinerii , si tinerii vor sa se distreze , sa se giugiuleasca , sa se pipaie . Poti sa te giugiulesti in timpul ce pe ecran ruleaza " Moartea domnului Lazarescu " ? Nu poti :((



http://www.dailymotion.com/video/xsb0ra_making-out-during-schindler-s-list_fun

[c.ghevara]

@omul din dulap
Nu, omule, nu vreau să placă vecinilor, prietenilor, spectatorilor, ci aş vrea ca ei să se poată identifica cu personajele, să le pese de personaje. Cu rare excepţii filmul românes este "rece". Poţi recunoaşte situaţii, tipuri de oameni, dar nu participi, nu te identifici cu ele, nu te prea afectează ceea ce fac şi ceea ce li se întâmplă. Miza nu există sau e mizeră. De pildă în 4,3,2 cu cine "ţine" spectatorul? Sigur, cei mai vârstnici care au trecut prin situaţiile din film zic: "Da, dom'le chiar aşa se întâmpla!"... şi cam atât. Eventual trăiesc o emoţie rememorând propria tragedie. Dar, le pasă de personaje? Simt că li se opreşte respiraţia, sunt gata să plângă de mila studentelor din film? Nu prea. Eventual, o mică revoltă împotriva unor vremuri şi a unui sistem.
Şi pentru că bremen pomeni de "Moartea domnului Lăzărescu"... Recunoaştem un sistem, recunoaştem tipuri de medici, dar chiar ne pasă dacă domnul Lăzărescu scapă sau nu? Multe dintre filmele noastre sunt fotografii, radiografii, descrieri ale unei realităţi pe care o putem vedea în jurul nostru. Şi se opresc aici. De ce să dau banii pe un bilet la cinema? Ca să văd ceea ce văd în jurul meu pe gratis?! Îmi pare rău, dar mă îndoiesc de faptul că autorii unor asemenea filme simt vreo emoţie adevărată, în afară de "vai, ce chestie mişto am făcut". Mă îndoiesc că ei ţin la personajele lor. Filmele făcute fără sentimente nu trezesc, nici spectatorului, sentimente. Mai ales dacă te doare în cot de spectator, că, deh! spectatorul e ţărănoi şi nu înţelege ARTA.
Filmul românesc se face pe banii statului, pentru festivaluri, şi nu rezistă testului la public. Din păcate, fără banii statului n-am produce niciun fel de filme. Părerea mea... :D

[djinjis]

Statul trebuie sa investeasca in film, asa cum trebuie sa investeasca si in cercetare, in ideea ca in cele din urma, vor aparea rezultate. Spectatorii sunt o problema secundara.
Daca cercetatorii ar trebui sa fie rentabili, sa se autofinanteze, 95% ar disparea in timp record, situatie extrem de periculoasa.
Rezultatele la festivaluri, au contribuit la imaginea noastra ca tara. Ar fi culmea sa fie finantate filme de gen "Leantza si Costel" pentru ca au succes la marea masa a publicului romanesc care, muhaha, cunoastem ce gusturi are.
Filmul comercial nu are ce sa intinda creanga la banii statului. Daca sunt in stare sa faca filme de succes la public, problema financiara nu e o problema. Dar nu sunt.
Si mai vine si concurenta. Cu aceiasi bani poti sa-ti iei bilet la un film romanesc de cateva sute de mii de euro, sau la unul american de 50-100 de mil.

[alali]

@omul din dulap
Nu, omule, nu vreau să placă vecinilor, prietenilor, spectatorilor, ci aş vrea ca ei să se poată identifica cu personajele, să le pese de personaje. Cu rare excepţii filmul românes este "rece". Poţi recunoaşte situaţii, tipuri de oameni, dar nu participi, nu te identifici cu ele, nu te prea afectează ceea ce fac şi ceea ce li se întâmplă. Miza nu există sau e mizeră. De pildă în 4,3,2 cu cine "ţine" spectatorul? Sigur, cei mai vârstnici care au trecut prin situaţiile din film zic: "Da, dom'le chiar aşa se întâmpla!"... şi cam atât. Eventual trăiesc o emoţie rememorând propria tragedie. Dar, le pasă de personaje? Simt că li se opreşte respiraţia, sunt gata să plângă de mila studentelor din film? Nu prea. Eventual, o mică revoltă împotriva unor vremuri şi a unui sistem.
Şi pentru că bremen pomeni de "Moartea domnului Lăzărescu"... Recunoaştem un sistem, recunoaştem tipuri de medici, dar chiar ne pasă dacă domnul Lăzărescu scapă sau nu? Multe dintre filmele noastre sunt fotografii, radiografii, descrieri ale unei realităţi pe care o putem vedea în jurul nostru. Şi se opresc aici. De ce să dau banii pe un bilet la cinema? Ca să văd ceea ce văd în jurul meu pe gratis?! Îmi pare rău, dar mă îndoiesc de faptul că autorii unor asemenea filme simt vreo emoţie adevărată, în afară de "vai, ce chestie mişto am făcut". Mă îndoiesc că ei ţin la personajele lor. Filmele făcute fără sentimente nu trezesc, nici spectatorului, sentimente. Mai ales dacă te doare în cot de spectator, că, deh! spectatorul e ţărănoi şi nu înţelege ARTA.
Filmul românesc se face pe banii statului, pentru festivaluri, şi nu rezistă testului la public. Din păcate, fără banii statului n-am produce niciun fel de filme. Părerea mea... :D

iata ca mai sunt oameni care citesc si sunt capabili sa interpreteze scrierea dintr-o postare. Cam asta e ideea vis-a-vis de filmul romanesc. Slab, bazat pe situatie, pe context, dar nu pe emotie, pe sentiment. Am scris explicit in postarea mea ca filmul romanesc nu are mesaj, nu are trairi pentru ca, bine sublinia mai sus Ghevara, nu are personaje. Ele sunt personificari ale timpului, ale regimului, ale suferintei, ale mizeriei, ale degradarii umane, ale dezumanizarii. Iar asta nu poate sa trezeasca in publicul deja constient de aceste realitati nicio afinitate. Cum ar fi sa le prezinti somalezilor un film despre cum mor copiii din acea tara de foame. Ii va lasa indiferenti. Poate pe noi sa ne oripileze sa ne bulverseze. Cam asa e si cu filmele romanesti.
In plus, sa nu ne mai laudam cu premiile, atata timp cat discursul general e ca "nu facem filme pentru tinichele". Chiar atat de ipocriti suntem, incat sa strigam in gura mare asta, in timp ce ne plimbam tantosi pe bulevardul central, mandri, cu distinctia mare cat roata carului atarnata pe pept intamplator desigur ramasa acolo de atunci de cand, in trecere fiind prin Berlin sau Cannes, acei membrii ai festivalurilor ne-au atarnat-o cu forta?

Cat priveste banii statului care sunt banii nostri... - lozinci si atat.

Legat de finantare, nimeni nu spune ca finantare sa nu fie si la cinematografie, asa cum normal ar fi sa fie si la cercetare. Dar sa se faca pentru proiectele studentilor, debutantilor. Nu pentru cei ce sunt deja consacrati. Ei, daca au idei, fler, stil si nume, vor sti sa isi atraga parteneriate, sponsorizari, etc. Pentru ca cel ce va vrea sa investeasca, stie ca X regizor ii va returna banii chiar si cu profit.

Ps. Chestia cu manelele... omul din dulap, nu stiu ce sa spun, nu am acelasi univers colorat ca si tine. Fie-ti cum ti-e voia!
Bremen! Nu stiu cu cine mergeai inainte la cinema, ...dar acum, daca ai mai trece pe la cinema, sa stii ca ai fi surprins. Nu prea mai merg "bulangii" de care vorbesti pe la filme. E scump pentru ei. Prefera clubul... O sa gasesti in schimb destul de multi copii cu parintii, destul de multi tineri civilizati chiar... nu e chiar asa de rau pe cat se tot vorbeste. Drept dovada ca numarul spectatorilor creste an de an.

In final o intrebare: Daca pentru premii nu facem filme, pentru public sigur nu, atunci pentru cine le facem?

[mirodoni]

@ C.Ghevara
Ce spui tu ar reprezenta déj

[mirodoni]

@ C.Ghevara
Ce spui tu ar reprezenta déj

[mirodoni]

@ Djinjis
Sunt surprins cum pui problema! Cum adică statul să finanțeze filmul, doar doar se vor obține cândva rezultate?! De ce nu se obțin acum? Cum adică spectatorii sunt o problemă secundară? Filmul fără spectatori e un nonsens! De ce să nu finanțeze statul și pictura, și sculptura, și muzica? Dar de unde să le tot finanțeze? De unde ai scos-o că cercetarea nu e rentabilă? Este singura activitate rentabilă direct, cum educația și cultura sunt rentabile indirect. Cercetarea nu este subvenționată, doar că prin intermediul statului primește bani de la potențialii beneficiari. Cea mai banală cercetare, asupra gâzelor, de exemplu, până la cea mai extravagantă, de exemplu asupra cosmosului, au rezultate extraordinare. De la insecticide, sau descoperirea unor viruși transmisibili, la materiale cu proprietăți inimaginabile.
Filmul are și el rolul lui, educație și cultură, dar cum să fie eficient dacă nu are spectatori?!

Cum au contribuit filmele premiate la festivaluri la imaginea noastră ca țară?
Când am spus cuiva că un film românesc a ajuns pe lista scurtă a premiilor Oscar, mi-a zis: și, ce, s-a ieftinit benzina?!
La ce „imagine” a contribuit „4,3,2”? Că în comunism era „nasol”!
Sau „Poziția copilului”! Un film despre mărunta corupție la nivel local, s-a spus. Despre o mamă dominatoare, s-a preluat din sinopsis, pentru că în film nu prea e așa ceva.
Sau „Aferim”! O replică amuzantă la „12 Years a Slave ” și impresia că la noi și acum țiganii sunt robi.
A, da, a fost remarcat filmul românesc! La festivaluri, curioșii se înghesuie să vadă ce-au mai scos românii. Dar în afară de filmele premiate, au mai fost vândute și altele? Câți bani a câștigat cinematografia românească în urma succesului care dă impresia că îl are?

Film comercial nu înseamnă neapărat film prost. Asta se întâmplă la noi! Este un film fără pretenții, de deconectare. După stresul unei săptămâni, mergi la cinematograf cu persoane apropiate. Dacă ar exista și astfel de filme românești, spectatorii noștri ar reveni în sălile de cinema. Ușor, ușor, ca la perfuzie, ai putea să le strecori și ceva cultură și educație!

Nu am înțeles exact unde bați cu prețul biletului de cinema. Adică dai 25 de lei și pe „Câinele japonez” și pe „Avatar”? Crezi că dacă filmul românesc ar avea milioanele filmelor străine, ar avea și spectatorii lor? După scenariile de acum, sunt convins că nu. Pentru că aici este problema. Scenariile! Mai precis, selecția scenariilor. Filmul polonez „Ida” a luat Oscarul pentru film străin. Cât crezi că a costat? Nu știu câți spectatori a avut, dar un Oscar, e ceva! De ce nu l-au luat românii?! Pentru că nu au avut bani? Nu, pentru că nu au avut scenarii cu impact mondial. Sau nu le-a căutat nimeni!

@ Alali
Cum adică e o lozincă banii statului = banii noștri?!
În treacăt fie spus, dacă cineva are o fabrică de bere, poate finanța un film, în loc să dea impozit la stat. Plătește pregătirea pentru fiul său, îl face regizor, acesta scrie un scenariu și gata. Dacă plătește din profit, atunci profitul trebuie să fie de 300%. În acest caz, înseamnă că nu plătește cât se cuvine muncitorilor și furnizorului de materie primă, sau berea e mai scumpă decât ar trebui. Deci banii nu sunt ai lui.

Cel mai scump student este cel de la UNATC. Este singurul student care după absolvire cere bani de la stat ca să-și facă meseria fără să fie obligat să justifice banii. Nu se întâmplă acest lucru cu inginerii, medicii sau profesorii. Filmele studențești sunt finanțate atât cât este posibil într-o țată fără industrie. Nu aceasta e problema. Problema e tot la scenarii. Sunt obligați să lucreze după scenariile lor. Ca să vadă cât sunt de proaste, a argumentat cineva din conducere. Ce experiență de viață, ce scenarii pot scrie niște adolescenți? Și, totuși, au și filme foarte bune. Le-am văzut pe la festivalurile studențești, dar numai acolo.
Filmul românesc nu are „personaje” pentru că nu are scenarii cu potențial cinematografic.

Soluția nu este scumpirea biletelor ca să nu mai vină needucați la cinema, fără ca banii să ajungă la producători. Ar fi chiar indicat ca aceștia să fie aduși gratis!

Cine ți-a spus că numărul spectatorilor crește an de an?!
Circa 281de mii de spectator în 2013, circa 224 de mii de spectator în 2014. Diferența de 57 de mii de spectator în minus ne arată dezastrul, ținând cont că un film „normal” are 5-6 mii de spectatori!
Te asigur că nici la capitolul „calitate” nu stăm mai bine!

http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101313 Filme românești 2013
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101319 Filme românești 2014

Da, am văzut și eu copii cu bunicii la „Domestic”, pentru că pe afiș erau doi copii și niște animale, dar au ieșit în grabă nu după mult timp!

Răspunsul la întrebarea din final: pentru cine facem filme? a fost dat de regizorul filmului „Când se lasă seara peste București sau Metabolism”. Dacă nu e o anecdotă, se pare că a spus: pentru mine și câțiva prieteni ai mei. Din păcate, nu are nici 3 mii!
Părerea mea este că filmele, indiferent de categorie sau gen, nu se exclud reciproc.

@ Omudindulap
Acum înțelegi „atitudinea asta prăpăstioasă față de filmul românesc”?
O fi vorba de exorcizarea demonilor interior în procesul de creație, dar n-o faci pentru tine, ci pentru cei din jur. Nu ca să le placă, poate nu le place, poate îi deranjează, poate îi supără, poate îi distrează, dar important este să-i intereseze. Așa e în cinematografie! În pictură, e suficient ca o singură persoană să-ți cumpere tabloul. Poate nici atât!

@ C.Ghevara
Ce spui tu ar reprezenta déj

[mirodoni]

@ C.Ghevara
Ce spui tu ar reprezenta deja niște calități ale filmului românesc, adică să recunoști situații, tipuri de oameni, descrieri ale unor realități. Din păcate nu sunt convingătoare, sunt tendențioase sau chiar false, de aceea spectatorul nu se implică.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Putem discuta mult la modul general, întrebarea care se pune este câte filme românești ați văzut în ultimii doi ani ca să putem discuta la concret?
Eu nu fac parte din sistem. Dorința mea ar fi să rămân cu ceva după ce văd un film și să mă pot mândri cu un premiu internațional fără să-mi fie jenă de conținutul filmului.
Dovada că pe nimeni nu mai interesează filmul românesc este și faptul că din 13 iunie 2014 nimeni nu a mai scris nimic pe acest forum, iar de la 1 martie 2015 când am scris eu, au trecut 17 zile până a mai intervenit cineva.
Pornind de la efect, și anume numărul scăzut de spectatori, respectiv lipsa de interes pentru filmul românesc, speram să identificăm, eventual sistematizat, niște cauze. Prima, cred eu, este selecția scenariilor.
Dar dacă nu se vor implica și oamenii din sistem, care au mai multe date, nu cred că vom ajunge prea departe.
Mă gândesc aici și la gazdele noastre.

[alali]

Mirodoni; Nu stiu de ce, dar imi vine foarte greu sa parcurg aceste ultime doua postari. Sunt prea incalcite si parca au idei fara subiectul de care sa le legi. Dar poate e doar parerea mea.

Per general suntem pe aceeasi lungime de unda din ceea ce am inteles eu. Si anume: filmele romanesti sunt slabe, ti-e jena de continut chiar si in cazul celor mult premiate, (acu' sa fim seriosi.vorbim de premii de parca dominam festivalurile. Avem cateva aparitii razlete, le numeri pe degete. Iar toate astea la festivale europene mai "rasarite", ca pe plan mondial, nu avem nicio selectie macar pe lista scurta. Si aici ma refer la Oscar, Globul de aur, Bafta), apoi lipsa mesajului si a personajelor si ar mai fi si alte puncte unde suntem deacord. Sincer, nu gasesc niciun punct discrepant intre parerile noastre. Poate unele nuante diferite ...

Cand afirm ca bugetul statului = banii nostri, e o lozinca, o fac pentru ca asta si e. Impozitele platite de noi care ajung acolo si taxele la fel... Ma lasa rece. Oricum odata dati, acei bani dispar. Nu se face si nu s-a facut nimic cu ei NEVER!

Legat de numarul spectatorilor, eu dadeam o replica la cineva care spunea ca lumea merge la film pentru bulangeala. Nu mi-am schimbat parerea si ca dovada, numarul spectatorilor creste, in conditiile in care biletul e destul de important ca implicare financiara. (Bineinteles ca mai sunt si simandicosi care nu pot sa priveasca arta din randul norodului ca ii deranjeaza popcornul, sucul, oamenii in general. Ipocrizie pura! La ce sonor ai acum in orice cinema, pot sa chiuie cei de langa tine ca nu ii auzi. Dar nah! Interesantii sunt pretentiosi. Prefera acasa la televizor din ala clasic inca, chiar daca filmul ruleaza in panoram si pierzi practic 35% din ecran). Scuze de aceasta paranteza, dar e o frustrare mai veche a mea pentru bocetele acestor femei de moravuri usoare, virgine bineinteles!
Asadar, revenind, referirea la spectatori eu o faceam pentru toate filmele, nu doar pentru filmele romanesti. Ca sincer, eu unul nu as da inca banii pentru niciun film romanesc produs, poate cu 2 exceptii. Aferimul si De ce eu.
Iata aici o alta palma data filmului romanesc. Lumea merge la film numarul de spectatori creste, s-a dublat in ultimii 5 ani, dar a scazut dramatic la productiile autohtone. De ce? Nu e un alt esec al "artistilor" nostri?

Cristian Orgonaş: 4.6 milioane de spectatori în sălile de cinema în 2009
http://www.blogurieconomice.ro/2010/01/cristian-orgonas-46-milioane-de.html
Iar in prezent s-a ajuns sa se depaseasca pragul de 10 milioane.

Cat priveste afirmatia celui care a declarat ca face film pentru el si prietenii lui, daca acel specimen a primit, primeste sau va primi vreun ban de la stat, atunci chiar ca tara aia e proasta rau. Sa il plateasca el si prietenii lui.

[alali]

Haideti sa facem un exercitiu de recapitulare a premiilor importante ale productiilor cinematografice autohtone post-decembriste:

Aferim! Câștigător: Ursul de Argint pentru cel mai bun film, Festivalul de la Berlin (Berlinale) 2015
Poziția copilului Câștigător: Ursul de Aur cel mai bun film, Festivalul de la Berlin (Berlinale) 2013
După dealuri Câștigător: Cel mai bun scenariu (Cristian Mungiu), Festivalul de la Cannes 2012
Eu când vreau să fluier, fluier Câștigător: Marele Premiu al Juriului (Ursul de Argint), Festivalul de la Berlin 2010
Polițist, adjectiv Câștigător: Premiul Juriului, secțiunea: Un Certain Regard, Festivalul de la Cannes 2009
4 luni, 3 săptămâni și 2 zile Câștigător: “Palme d’or”, Festivalul de la Cannes 2007
California Dreamin' Câștigător: “Un Certain Regard”, Festivalul de la Cannes 2007
A fost sau n-a fost? Câștigător: “Caméra d’or”, Festivalul de la Cannes 2006
Moartea domnului Lăzărescu Câștigător: “Un Certain Regard”, Festivalul de la Cannes 2006

Cam asta e.

iar daca e sa selectezi doar premiile importante, ramai din cele 9 doar cu 5.

Ps. filmele subliniate reprezinta mici, mici exceptii de la regula.

[omudindulap]

Cam putin, nu, pentru o tara cu o asemenea traditie in cinematografie? An de an filmele romanesti sunt recunoscute de critica internationala (avem prezente si premii si pe la festivaluri din afara Europei, inclusiv Globuri si Sundance), premiate ori nominalizate la Cannes, Berlin, Locarno etc dar si la festivaluri mai obscure din toate colturile globului. Avem si ceva prezente in topul celor mai bune 1000 de filme, si undeva sus. Si cu toate astea, filmele romanesti sunt jenante..

Prezenta spectatorilor la filmul de arta e cam aceeasi oriunde, nu-i o tara a noastra.

Iar toate astea la festivale europene mai "rasarite", ca pe plan mondial, nu avem nicio selectie macar pe lista scurta. Si aici ma refer la Oscar, Globul de aur, Bafta

E ca si cum i-ai reprosa lui Real Madrid ca n-a luat Cupa Uefa :| Palme d'Or-ul e cel mai prestigios premiu, Oscar-ul e doar mai popular & nobody gives a shit. Pozitia copilului are nominalizare la Globuri, btw.


Sunt surprins cum pui problema! Cum adică statul să finanțeze filmul, doar doar se vor obține cândva rezultate?! De ce nu se obțin acum? Cum adică spectatorii sunt o problemă secundară? Filmul fără spectatori e un nonsens! De ce să nu finanțeze statul și pictura, și sculptura, și muzica?

“Cinema is an unhappy art as it depends on money. Not only because a film is very expensive, but it is also marketed like cigarettes, etc. A film is good if it sells well. But if cinema is art, such a proposition is absurd: it would mean that art is good only if it sells well. Knowing this very well, I don’t complain. I can’t demand special terms for my films, since these terms don’t exist.

The film for the large audience cannot be poetical. Some films have been seen by millions of people, but this happened at the dawn of silent cinema, when each new film attracted people’s curiosity. Now it’s difficult to surprise the spectator and good films are not seen by the masses.”

Si cu asta ma retrag din discutie. Ma depaseste..

[Liviu-]

Si eu as zice ca-i sanatos sa te retragi.

No offence, dar discutia asta e o prostie. O parte extrem de importanta a cinemului ar fi disparut cu totul daca ne-am uita numai la bani. Si ar fi fost exact partea aia in general mai valoroasa din punctul de vedere al cinemaului ca arta, ca relevanta umana, intelectuala, ca idei si aproape orice vreti voi care nu presupune simplul entertainment. Si nu zic ca entertainemnt-ul e rau, o sa gasiti din partea mea multa intelegere pentru cinemaul asta, dar discutia asta e o tampenie. Probabil provine din faptul ca nu sunteti de acord cu filmele romanesti despre care vorbiti, desi sanatos ar fi sa va uitati si in curtea altor tari sa vedeti cate din filmele pe care le apreciati n-ar fi existat daca ar fi jucat dupa regulile voastre. Si oricum, filmele pe care le criticati pentru niste motive stupide sunt importante si chiar foarte bune. Get over it. Nu muriti de foame acum pentru ca niste Mungiu, Puiu, Porumboiu si altii fac niste filme chiar misto, fie ca va place voua, fie ca nu. Ati gasit repede cel mai mare dusman al banului public, niste persoane care fac filme de calitate si refuza sa vada cinemaul ca pe o bucata de paine aruncata oricarui incult. Numai Garcea si oltenii ar trebui sa faca cu totii.

And wtf? Cam cate tari se pot lauda cu atatea premii de prestigiu pe o perioada asa scurta de timp? Cum poti sa spui o asemenea aberatie? Problema pe forumul asta e ca aproape toate persoanele care aveau ceva de spus nu mai sunt interesate s-o faca si practic poti spune orice fara sa te taxeze nimeni (evident, inca mai exista cateva exceptii). Cum ar fi cifrele alea absolut fantasmogorice cu cate filme au iesit anul trecut in anumite tari. 15 filme in Marea Britanie in 2014? Pai am vazut 15 doar la nimereala, si mai stiu destule pe care n-am reusit sa le mai vad sau nu m-au interesat. N-ai cum sa-ti imaginezi ca asa ceva poate fi posibil. Anyway, ma retrag, oricum n-am avut nimic important de zis, aberati in voie, dar cineva trebuia macar sa va zica ca aberati. Chiar daca n-o sa bagati in seama...

[c.ghevara]

Guys, cool down! :)
Sunt sigur că toţi cei care am intervenit în discuţia asta am dori ca spectatorii să meargă la filmele româneşti.

@omul din dulap
"The film for the large audience cannot be poetical." Nu sunt de acord. Un singur exemplu: "Meet Joe Black". A avut spectatori, a scos bani, e poetic. O ficţiune sută la sută, ştim că nu există aşa ceva, dar acceptăm convenţia propusă de autor. Din prima clipă.Ne atrage, ne captivează, ne plac personajele. De fapt, nu sunt simple personaje, sunt eroi. Omul merge la cinema ca să vadă poveşti, să uite de sine, să uite de cotidian, să vadă eroi, să fie mişcat. Dacă filmul românesc îi refuză toate acestea, nu are niciun motiv să meargă la cinema. Oricare dintre filmele premiate enumerate de alali putea să ofere ceva şi spectatorului, fără să fi pierdut din "ARTĂ".

@liviu
Nu moare nimeni de foame din cauza filmelor lui Mungiu, Puiu, Porumboiu şi nu spune nimeni că ei ar fi marele duşman al banului public. Eu unul vorbesc despre sistemul prin care se fac filmele în România, şi acuz acest sistem că este vinovat de faptul că spectatorii nu merg la filmele româneşti. Încă ceva, nu-mi plac comediile imbecile (gen Nea Mărin miliardar) sau alte filme proaste.

[alali]

Dah! Mai bine va retrageti daca nu aveti argumente. Parerea mea.
Si ca exemplu, reiterez doar o spicuire din prima postare.
"Sa blamezi Real Madridul daca nu ia Cupa UEFA", (care apropo, nu mai exista, se cheama Europa League). Gresit rationament. Corect e sa blamezi Real Madridul ca ia Cupa UEFA. Si asa s-a dat peste cap cam intreaga argumentatie.

La cealalta postare, ca sa extrag o mica fractura logica, "banii publici si deci saracia noastra" nu erau deloc o problema. Chiar am spus ca nu ma intereseaza banii publici. Pentru mine acei bani sunt ca si cand nu ar fi existat. Bine era sa fie sprijiniti niste tineri care sa debuteze, sa isi creeze un nume.
Iar ca sa vedeti cine si cum bate campii pe aici, aveti grija ca mai toate filmele enumerate mai sus nu sunt produse cu bani publici. A si fost un scandal urias cand parca Mungiu, Cristi Puiu si Nemescu au reprosat ca banii se dau pe pile si influenta.
Scandal la CNC, Mungiu cere comisiei de selectie sa-si motiveze deciziile http://m.ziare.com/stiri/scandal-la-cnc-mungiu-cere-comisiei-de-selectie-sa-si-motiveze-deciziile-685137

si inca un articol de pe timpul, ca ne place sau nu, a celui mai mare succes al cinematografului romanesc.
"La concursul CNC din 2007, cel mai mare credit pentru producţie - 1,8 milioane lei - l-a obţinut Sergiu Nicolaescu pentru „Supravieţuitorul“, un fel de „Comisarul Moldovan reloaded“. „Niciun film al lui Sergiu Nicolaescu nu este cunoscut în Occident. Punct. Dar problema nu este numai el, ci modul în care funcţionează CNC-ul. Faptul că ei au acordat finanţare maximă filmului lui Nicolaescu este o dovadă a lipsei de profesionalism a juriului“.
Afirmaţiile lui Cristi Puiu au fost sprijinite atunci de criticii Alex Leo Şerban (1959-2011), Mihai Chirilov, Andrei Gorzo, Mădălina Roşca. Ei au spus că banii pentru filme erau risipiţi de CNC, care dădea finanţări clientelare şi încuraja mediocritatea."
sursa: http://adevarul.ro/cultura/arte/sergiunicolaescu-murit--sergiu-nicolaescu-centrul-scandalului-generatii-1_50e55f40596d720091681cd3/index.html

Iata deci ca discutia despre finantarea acestor filme este una fictiva.
Problema principala este de ce nu strang public aceste productii in pofida premiilor.
Un urs de aur, Doi ursi de argint si un Palm D'or in 10 ani.

[mirodoni]

Pentru că eu am început această discuție, am considerat că e politicos să răspund celor care au intervenit. Ar fi un motiv pentru care textul meu pare încâlcit, cum zice Alali, dar cei vizați cred că înțeleg la ce mă refer. Caut să nu ating extremele. Nu „toate” filmele sunt proaste, nu mi-e jenă cu „tot” conținutul, premiile obținute nu sunt „multe”, nici „puține”. Totul este relativ. Am plecat de la premisa că toți care intervin au văzut filmele la care mă refer eu.
Apoi am făcut comparații. Cel mai vizionat film în 2014 are cu 15 mii de spectatori mai puțin decât cel din 2013. La același număr de filme, în 2014 au fost cu 57 de mii mai puțini spectatori la filmele românești decât în 2013. Următorul film de pe listă are abia un sfert din numărul spectatorilor primului. Ultimele 19 filme din listă au împreună un total de spectatori egal cu numărul spectatorilor primului film de pe listă. Acestea sunt datele, nu sunt păreri personale. Deci filmul românesc nu e chiar pe drumul cel bun.
Nici măcar nu am numărat cu exactitate premiile. Pot fi mai multe, sau mai puține. Nu m-a interesat ce filme au făcut bulgarii, ungurii, nemții, sau cehii, sau câte premii au luat, doar am remarcat că polonezii au luat Oscarul. Nu cred că rulează pe ecranele noastre vreun film de-al acestora, cum nici la ei nu rulează ale noastre. Asta nu înseamnă că putem să ne declarăm mulțumiți de filmele noastre.
Nici măcar numărul de spectatori ai unui film nu este concludent. L-am luat în calcul doar pentru faptul că eu chiar le-am și văzut, și am constata o proporționalitate, dacă pot spune așa ceva, între numărul de spectatori și calitatea filmului. Excepție fac filmele premiate, unde numărul spectatorilor este foarte mult influențat și de curiozitate, în primul rând, dar și de snobism.
Ce mă interesează pe mine este că în cazul filmelor bune, mai ales dacă sunt și premiate, cronicile sunt superelogioase. Sunt scoase în evidență numai împlinirile, numai părțile bune, iar greșelile sunt trecute cu vederea sau chiar aduse la rang de artă. Problema este că tocmai aceste greșeli sunt preluate în alte filme, fără să se ajungă la valoarea celorlalte.
Aici nu discutam despre filmele lui Mungiu sau Cristi Puiu, ci de filmele din ultimii doi ani. Concret, am făcut referire la un singur film. S-a întâmplat să fie al lui Porumboiu. A intervenit prompt Liviu, care e din Vaslui. Probabil prieten cu regizorul, sau chiar el însuși. N-a ezitat să spună că aberăm și că suntem inculți, ca și cum ar fi omagiat cineva „Garcea și oltenii”! Ar fi fost de preferat să ne explice de ce „Când se lasă seara peste București sau Metabolism” este un nou mod de a face cinema, cum s-a spus. De ce ar interesa pe cineva, care nu are treabă cu bucătăria cinematografică, angoasele unui regizor care vrea să i-o tragă unei actrițe din filmul său. și de ce e artă să-i pui ulcerul pe ecran.
Este adevărat că Brâncuși a descoperit un alt mod de a se exprima în sculptură și a avut succes, cel puțin pentru o categorie de privitori, dar trecuseră vreo patru secole de la Michelangelo. Cinemaul este încă foarte tânăr, Porumboiu s-a născut prea devreme.
Și eu mi-aș dori ca persoanele care au ceva de spus să intervină pe forum. Ca și Liviu, nu înțeleg de ce nu mai sunt interesate. Probabil pentru că și-au văzut sacii în căruță?
Nu mă interesează nici cancanurile și scandalurile din sistem, nici conflictul dintre generații. Cum am mai spus, mi-aș dori să crească gradul de satisfacție în urma vizionării unui film românesc. S-au măcar să scadă gradul de insatisfacție!
Sunt și alte cauze, dar totul pornește de la scenariu, respectiv selecția scenariilor. Un scenarist independent nu poate intra în sistem, indiferent cât talent ar avea.
Soluția ar fi foarte simplă. Scenariile ar trebui depuse direct la CNC, evaluate separat, cu punctajul obținut scenaristul își găsește un regizor și un producător și, în funcție de punctajul obținut împreună, „proiectul cinematografic” astfel constituit poate fi finanțat

[Twinsen]

Ca sa dau un exemplu, Aferim a rulat in orasul meu si n-am simtit nevoia sa merg. In weekendul asta am fost plecat in alta parte si la propunerea altei persoane am mers sa-l vedem. Sala complet plina, e drept ca nu era una prea mare.

Injuraturi gramada... checked. Atmosfera sumbra, mizerie... checked. Scena soc (gen fetus pe jos, batran lasat sa agonizeze etc) ... checked. E un film prost? Nu, e foarte decent, desi nu capodopera pe care vor sa o scoata unii. Dar m-am uitat in jur la fetele spectatorilor la final. Se simteau in general sentimente negative, greata data de violenta din final, etc. un fel de "am facut-o si pe asta", adica ne-am expus la "cultura" unui film premiat. Am remarcat doua persoane care pareau cu adevarat impresionate de film, restul ieseau oarecum usurati. Si tocmai de asta nu vine lume multa la filmele romanesti. Heck, si eu ca cinefil sunt satul de asta.

P.S. Mi-e dor de Liviu de odinioara. Pe cel nou chiar nu-l mai recunosc si o zic cu regret. :(

[alali]

tulburator postul lui Twins. Si tinand cont ca este prima postare dupa mult timp, socotesc ca experienta istorisita chiar a fost marcanta de a tinut sa ne-o impartaseasca si noua. Trist dar... real.

Revenind la topic, uitati un clip al Prof. Dr. Gheorghe Ceauşu.
https://www.youtube.com/watch?v=_LrA2vaxGX4
E aici o sectiune dedicata publicului si nevoii de public. (min.3:40) Iata ca, prin definitie, regizorul are obligatia sa se adreseze publicului. Altfel nu e act artistic. E un esec inca de la inceput.
Raportat la aceasta afirmatie, cel ce a spus ca face film pentru el si prieteni, (practic excluzand publicul daca e sa interpretam cuvintele), este total in afara fenomenului. Lipsit de elementul primordial al artei lui. Iar asta nu e cinema. Cand cineva ce trebuie sa se adreseze publicului arata atata dispret fata de acesta, cred ca boala cinematografului romanesc este vizibila cu ochiul liber. Doar un orb poate refuza sa o identifice. Iata ceea ce spunea Ghevara, relationat la inadresabilitatea filmului romanesc la public, transpus in convingere de un element al acestui sistem, adica de un regizor.
Vor fi multi probabil mai "competenti" ca "batranul" care vorbeste, dar lasati-ma sa fiu rezervat vis-a-vis de parerile lor si sa iau doar notiuni cat de cat avizate. (macar la nivel de teorie)


Cat priveste preferinta unora care nu mai au de gand sa posteze, eu unul nu doresc plecarea lor. Ar fi fost frumos sa polemizam. Dar cand au avut argumente ca cele expuse gen Real Madrid sau banii de la buget, a trebuit sa le combat. Nu am facut-o cu cuvintele mele ci cu copy-paste-uri.
("exclusivitatea" data de ghevara vis-a-vis de orasul de apartenenta, afinitati regizorale si/sau postari sub acoperire, explica acele intepaturi ce ne sunt adresate, dar discrediteaza postacul. Macar aici, sub anonimat putem sa lasam nepotismele si servilismul si sa fim cinstiti si corecti.)

Legat de ce spune Mirodoni, conflictul intre generatii si acele scandaluri pot sa te intereseze sau nu, dar ele sunt reale, exista si nu poti sa le ignori.

Iar a lauda cinematografia romana si a exclude cea mai insemnata parte a ei (privilegiatii care au facut filme pe banii statului), este incorect si deforma realitatea. In plus, cei care au fost premiati reprezinta o nisa regizorala. Ei au luptat cu sistemul si au creat ceva, ca ne place sau nu. Unii chiar cu proprii bani. Dar nu sunt reprezentativi pentru intreaga breasla. Poate doar vectori de imagine datorita succesului.
Asa ca, nu putem sa vorbim de cinematografie si sa selectam doar unu, doi regizori sau 1,2 filme. Astia sunt categorii auxiliare, nesemnificative. Ori vorbim despre cei 2-3 regizori in nume propriu ori pe spatele lor vorbim de o intreaga industire. Ar trebui sa ne decidem.

Ps. Rog a nu se interpreta ca eu combat acesti 2-3 regizori sau succesele lor. Ca nu imi plac aceste filme si ca datorita acestui sentiment personal gasesc o explicatie pentru lipsa de public chiar si la aceste filme cu o oarecare recunoastere in afara, este un lucru subiectiv. Pot sa am dreptate sau nu. Sau poate partial.
Dar tonul vehement pe care il am in postari se adreseaza CINEMATOGRAFIEI ROMANESTI in genere. Ca doar asta este si subiectul temei dezbatute. De aici importanta si a scandalurilor si a repartizarii fondurilor si a lipsei de public pentru filmele romanesti.

[c.ghevara]

E clar ce spune prof. Ceauşu. Spectacolul artistic presupune existenţa spectatorului. Piesa de teatru, filmul se fac cu SCOPUL de a fi prezentate spectatorului. Un film nu e un tablou pe care autorul (chinuit de artă) îl pictează şi, dacă vrea el aşa, îl ţine în bucătărie şi nu îl expune. Filmul se face pentru a ajunge în sala de cinema, la tv etc. Aşa că, nu mi se pare deloc deplasat şi nici vulgar ca autorul filmului să ţină cont de părerea şi preferinţele spectatorului.

[c.ghevara]

Soluția ar fi foarte simplă. Scenariile ar trebui depuse direct la CNC, evaluate separat, cu punctajul obținut scenaristul își găsește un regizor și un producător și, în funcție de punctajul obținut împreună, „proiectul cinematografic” astfel constituit poate fi finanțat

Poate că ar fi o soluţie, dar evaluarea scenariului la CNC este o glumă şi acum. Comisia evaluează calitatea scenariului (cică secretizat, fără a cunoaşte numele autorului) în funcţie de criteriile de mai jos:

Fişă de notare a scenariului (descrierea temei) pentru filme documentare de lung şi scurt metraj

Dosarul de scenariu nr.....*

Criterii de evaluare Notele de la 1 la 10

1. Originalitatea si gradul de interes si noutate al temei propuse
2. Originalitatea tratarii temei cinematografice a temei propuse
3. Potentialul de interes şi impact asupra publicului
4. Potenţialul de reprezentare pe plan internaţional


Judecaţi voi "gradul de interes", "potenţialul de interes şi impactul asupra publicului" al unor filme româneşti care au câştigat la CNC. Trecem peste faptul că e total subiectiv: "Mie mi se pare că filmul ăsta are potenţial de interes şi impact asupra publicului, de nota 9", " Eu îi dau doar 7,5" :)) E o comicărie! După ce filmul s-a făcut, cine e de vină că publicul nu a confirmat potenţialul de interes şi impactul? Probabil, el, publicul! >:)

[mirodoni]

@ C.Ghevara
Am remarcat pertinența intervențiilor tale. Văd că ești și documentat.
„Propunerea” mea era doar primul pas, obligatoriu, accesul oricărui scriitor de scenarii la evaluare.
Evaluarea este următorul pas. Cine sunt cele 5 persoane care hotărăsc soarta cinematografiei românești? Cum pot acestea evalua 200 de scenarii într-o lună?
Evident, cele 4 puncte ale evaluării sunt formale. Deja ultimele două derivă din primul. Nu scrie nicăieri de potențialul cinematografic, care și acesta poate fi despicat în patru.
Secretizarea, este într-adevăr o glumă. Mai bine ar lăsa numele autorului.
Secret este și titlul scenariului, ceea ce este o aberație, pentru că face parte integrantă din „operă”.
Altă glumă, proastă, evident, este să se aleagă jurații dintre cei propuși de participanți.
Practic, fiecare le susține pe-ale lui. La mica înțelegere. Tu îmi susții 3 de la mine, păsta, păsta, păsta, eu 3 de la tine, spune-mi care! Alfel cum ar putea evalua atâtea sute de scenarii?!
Cine nu și-a trimis reprezentantul, rămâne, evident, pe-afară.
Comisia trebuie formată din cel puțin 25 de persoane! Aici e vorba de marketing!

Răspunsul pe care i l-ai dat „omului din dulap” la textul în engleză e corect, dar incomplet.
În primul rând, în text, cinemaul este prezentat ca artă. Că așa i-a convenit autorului să-l prezinte. De fapt, este vorba de „industrie cinematografică”. Nu e singura „artă” care costă. Un scriitor poate lucra 2 ani la un roman. Cine îl plătește în acest timp? Cine îi garantează vânzarea produlsului muncii, sau artei lui? La fel și pictorul!

Am vrut să văd cine se implică în discuția propusă de mine. Cei din „sistem” se supără și pleacă. Cei din afara sistemului nu intră pe Cinemagia, așteaptă ca alții să rezolve aceste probleme.
Criticii de film se mulțumesc să comenteze părțile bune ale filmelor și se fac a nu observa prăpăstiile. De fapt ar fi prea tâziu, deci inutil. Oricum, cine a făcut filme, face în continuare. Pentru că tot ei, adică numai ei se pot prezenta la CNC cu scenarii.
Producătorii independenți nu organizează concursuri de scenarii, le fac pe ale lor, că d-aia s-au făcut producători.

[djinjis]

Din cate intelg eu din atmosfera de aici, sunt cativa cu cateva, scenarii cu "succes la public" la naftalina, victime ale nedreptatii sistemului.

[mirodoni]

Djinjis,
ai înțeles greșit!

[c.ghevara]

Djinjis, nu atmosfera e importantă, chiar discutăm. Nu scenarii la naftalină, nu victime etc. Mie nu-mi pasă de "nedreptatea sistemului". Îmi pasă de eficienţa sistemului. Mie mi se pare că scenariul este cel mai important element al unui film. Cele patru criterii în funcţie de care sunt evaluate scenariile la CNC sunt (poate voit) subiective. Corect ar fi să evaluezi un scenariu în funcţie de subiect, structură, personaje, calitatea dialogurilor şi alte lucruri, cât de cât, obiective, măsurabile. Desigur, în cazul ăsta, poate că nu şi-ar avea locul în comisie actorul X, scriitorul Y, jurnalistul Z sau operatorul W. Am citit scenariile unor filme româneşti şi mă nemulţumesc. Încerc, aş vrea, îmi impun să văd filme româneşti, dar îmi vine greu - mă plictisesc, mă enervează. Sunetul e prost, muzica e ca inexistentă, povestirea, acţiunea este lungită, tărăgănată, personajele sunt plate, unidimesionale, fără culoare, dialogurile pasabile. Văd câte un film românesc şi am senzaţia că am pierdut timpul, am senzaţia că nu am rămas cu ceva. N-am replici memorabile, n-am scene pe care să vreau să mi le amintesc, n-am tablouri care să-mi taie respiraţia, n-am personaje de care să-mi pese, să-mi fie milă, să le urăsc, să le ţin pumnii ca să reuşească sau să scape... Îmi pare rău. Mă bucur pentru premiile filmelor româneşti, dar premiile nu-mi influenţează părerea, pentru că nu-mi pot da ceea ce aştept eu de la film.
N-am idee câţi spectatori români au fost să vadă 4,3,2-ul lui Mungiu şi mai ales câţi ar fi mers să-l vadă dacă n-ar fi câştigat palme d'or! Ce credeţi?
Poate că n-ar trebui să presupunem de ce nu merg spectatorii la filmele româneşti, ci ar fi mai potrivit să spunem, fiecare dintre noi, de ce NU MERGE sau de ce MERGE la filme româneşti.

[djinjis]

fara palme, 4,3,2 ar fi avut 10% din spectatori si ar fi disparut destul de repede de pe firmament.
lasand la o parte criteriile si sistemul, pana la un juriu obiectiv/cinstit cred ca mai e cale lunga.
problema filmelor si bune si cu succes la public nu e numai a noastra. Cred ca se trece prea usor cu vederea ce cantitate de talent atrage Hollywood-ul, cu tot comertul lui. Noi nu am avut niciodata un film comercial de succes. Poate in loc de "de ce nu se fac?" ar trebui sa ne intrebam "oare putem face asa ceva?"
(nu am mai fost la cinema la un film romanesc, chiar de la 4,3,2. ma uit la ele la tv, asa, mai cu coada ochiului.)

http://dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/afacerea-film-menu-interior-1

[alali]

Ghevara? Cum nu ai replici memorabile in filmele romanesti?
https://www.youtube.com/watch?v=dUi79uuD8ww
Ai mai auzit undeva o astfel de tirada? Este record sunt sigur in cinematografia mondiala!

Am si eu o intrebare care mi-a venit acum ceva timp in minte. Ascult aproape zilnic teatru radiofonic. Unele piese sunt transpuse in scenariu excelent. Unele povesti de dragoste, altele comedii bune, alte drame superbe si altele abstracte, moderne, filosofice.
Intrebarea e urmatoarea: Chiar nu se poate in cinematografia romaneasca sa se adapteze carti de succes sau daca nu de succes macar carti bune? Ca deh, mai sunt si drepturile de autor. Dar sa ecranizezi o carte a unui autohton, nu cred ca e o suma colosala. De ce oare nu o face nimeni? E oare vorba iarasi de bani? E mai bine pentru un regizor sa apara ca e si scenarist asa ajungand de doua ori pe statul de plata? Sau nu mai exista niciun romancier decent in acea tara?
Intrebari probabil retorice, exprimate in scris... :(

[mirodoni]

C.Ghevara, contează și atmosfera. De ce să nu-ți pese de scenariile la naftalină și de victimele sistemului?! Dacă nu-ți pasă, nu te poți aștepta la „eficiența sistemului”. Evident că scenariul este cea mai importantă etapă, celelalte sunt meserii. Înțeleg că tu ai zis o vorbă, mai mult ca sigur nu faci parte din sistem, dar celor care fac parte din sistem chiar nu le pasă. Aceasta este și cauza situației în care se află filmul românesc!
Chiar și dacă s-ar face o evaluare corectă a scenariilor, atâta timp cât un scenarist independent nu beneficiază de evaluare, singura soluție rămâne selectarea celor mai bune dintre cele cele proaste.
Tu ai dreptate, deși poate ești prea exigent, dar rezultatul este pe măsura implicării CNC și UNATC. În filmele noastre sunt niște actori care spun niște replici. De aceea nu simți nimic pentru personajele din film! În UNATC se învață că filmul se face cu regizor cu diplomă, cu actori cu diplomă, critici cu diplomă s.a .m.d. Cine sunt cei care îi formează și îi evaluează pe acești deținători de diplome? Ei ce diplome au? De la cine le-au primit!
Dacă nu ne pasă, nu putem spera la „eficiență”!
Nu ar trebui să „presupunem” ci să știm de ce nu merg românii la filme românești. Nu numai noi cei 4,5!
Să știm de la cei care sunt în măsură să facă un studiu adevărat în acest sens.
Nu trebuie să ne placă filmele, trebuie să ne intereseze, ca să mergem să le vedem. Mie poate nu-mi „place” ce-ți place ție, dar problema care se pune e dacă filmul este bun, dacă a reușit să spună ce și-a propus.

Filmul lui Mungiu a avut 90 de mii de spectatori. Ca să discutăm, trebuie să știi!
Lumea a mers să-l vadă pentru că, luând premiu, s-a auzit de el. Despre celelalte nu s-a auzit nimic. Dacă nu ar fi fost premiat, poate ar fi avut 45 de mii de spectatori? Sau 22 de mii? Și 10% și tot ar fi bine! Plus că, iată, și acum discutăm despre el!
În ultimii 2 ani, 11, respectiv 14 filme din 20 au avut sub 6 mii de spectatori!
Filmele românești nu sunt toate proaste și foarte proaste, dar sunt extrem de subțirele.

Djinjis își pune problema dacă putem face filme bune. Pare să spună că nu. De ce să nu putem? Ce ne lipsește nouă, ca români? De ce Hollywood-ul nu a atras niciun talent și de la noi? Simplu, pentru că nu a fost lăsat, sau măcar ajutat să se afirme mai întâi aici.
Nu știu de ce a dat ca exemplu tocmai „Film Menu”! Părerea lui Gorzo fără părerea lui Titienii nu poate duce la o concluzie. „Atelier de Film” și-a propus să atragă fonduri, dar pentru ce filme și ale cui?
Ce știu este că Cinemagia le este interzisă studenților. Aici se spune lucrurilor pe nume!
Dacă pare justificat ca un tânăr de 18 ani să urmeze școala de actorie, poate și cea de regie, așa, preventiv, pentru scenaristică sau critică de film mi se pare mult prea devreme.

Alali, teatrul radiofonic are un foarte mare avantaj, se bazează foarte mult pe imaginația ta.
De ce să ecranizăm romane, eventual de mâna a doua, când anual la HBO se prezintă câte 400 de scenarii și la CNC câte 200?
Evident că e mai rentabil pentru regizori să semneze de două ori pe ștatul de plată, că doar ei au stabilit regula asta!
Nu știu dacă ai observat, dar filmele mai „răsărite” au câte un coscenarist. Dacă nu și-ar băga și regizorul coada, ca să justifice banii, cred că ar fi chiar mai bune!

Cred că de-acum e clar de ce nu merg românii la filme românești.
Acum ar trebui să ne întrebăm de ce s-a ajuns în această situație.
Dar cred că avem nevoie de mai mulți combatanți!

Recapitulez:
Twisen
Alali
C.Chevara
Djinjis
Bremen
Mirodoni
Omudindulap
Liviu

Ultimii 2 se pare că fac parte din sistem și s-au retras. Nu înțeleg de ce nu au rămas să ne arate ce este totuși bun în filmul românesc.

[mirodoni]

Djinjis indicase doar un link. Eu am găsit și alte materiale, probabil că le-a citit și el.
Acum pare să aibă alt sens spusele lui, față de cel sesizat de mine inițial.
Pare să spună că, într-adevăr, cu acești oameni care reprezintă școala oficială de film românescă, nu putem realiza filme mai bune.
În general se spune că adevărul este undeva la mijloc. Se pare că de această dată, adevărul este dincolo de cele două tabere care se ceartă în public.

https://filmmenu.wordpress.com/2015/03/17/scrisoare-deschisa-a-regizorului-radu-jude/

[djinjis]

S-au ecranizat o gramada de carti. Romancieri buni, mai cu semnul intrebarii, si nu orice carte se preteaza ecranizarii.

-sunt destui romani care au aparut/lucrat in/la filme americane.

-am dat link-ul cu Gorzo ca un exemplu pentru lumea asta a cinemaului. functz. in regim de casta, si outsiderii nu sunt bineveniti. Grupuri de interes si manevre. Banii aiurea s-au dus pe filmele de care nici macar nu ati auzit, astea cunoscute sunt exceptiile fericite.

- totusi regizorii cauta scenarii bune, destul de hamesiti. exista o criza la nivel mondial de scenarii de calitate.

-filmul comercial cat de cat de calitate nu cred ca ne este nici macar accesibil. nu se poate vorbi de succes financiar, fara a avea succes international, iar la nivel international se stie cu cine concuram. nu reusesc tari europene mult mai bogate, asa ca ce sa mai vorbim despre noi.
chiar daca se aliniaza astrele si vom avea un film bine facut si de succes , ce inseamna asta? nimic. sa scoti filme bune, regulat, iti trebuie o industrie.

-de asta se si bat ca chiorii pe banii de la stat. stiu ca nefinantati nu o sa-si recupereze niciodata banii de productie.

din toate concursurile si hbourile nu a iesit nimic remarcabil. Garantez ca din cele 400+200 de scenarii 99% sunt shtifturi si mediocritati.

[c.ghevara]

djinjis, poate că regizorii caută scenarii bune, hămesiţi... Dar producătorii? Eu cred că regizorii şi producătorii cu succes la CNC nu caută nimic.

Pentru scenarii bune ar trebui concursuri CNC orientate spre scenariu - punctaj mai mare pentru scenariu, criterii adevărate pentru evaluare etc. Mă uit la rezultate... Dacă un regizor (de ex. Mungiu) are 25 de puncte pentru "Calitate regizor", 22 la "Calitate producător", asta înseamnă 47 de puncte, iar ultimul scenariu care a câştigat are un total de 63,38, înseamnă că Mungiu era peste linie chiar dacă scenariul lui ar fi primit 16,38. Niciun concurent nu a avut o notă atât de mică la scenariu. În condiţiile astea te cam doare în pix de scenariu. Şi mi se pare absurd să punctezi atât de mult calitatea regizorului şi calitatea producătorului, câtă vreme se face pe criteriu istoric (pentru producţii trecute) nu pentru proiectul din concurs. Nici măcar nu se punctează ceva pentru concepţia regizorală a proiectului de concurs! Adaugă un juriu "interesat", falsa secretizare a scenariilor, alte matrapazlâcuri şi realizezi de ce nu apar scenarii.

În continuare, cred că s-ar putea face şi filme care să placă publicului nostru, s-ar putea crea şi o industrie, numai să apară măsurile care să încurajeze aşa ceva. Iau exemplul muzicii.

În România nu cred că se scriu mai mult de 40-50 de scenarii de lung metraj noi pe an. Printre astea le consider şi pe alea care nu participă la niciun concurs. E foarte puţin. Concursurile hbo sunt bune, că alte concursuri strict de scenarii nici nu există. Cât de cât, secretizarea mi se pare reală şi nu se bagă toţi "rechinii" la concurs pentru că nu ai "calitatea regizorului" şi "calitatea producătorului". Probabil, ar putea lua şi CNC modelul de concurs al hbo. Cred că eşti pesimist când spui că 99% sunt proaste. Eu aş merge pe 85-90%, din care 50% scrise de oameni care habar n-au ce fac. Eu sunt indulgent şi i-aş felicita chiar şi pe ăia pentru efortul depus. :) Nu e uşor să scrii 100 de pagini, chiar de prostii! Eu unul vreau să particip la concursul ăsta http://www.hbo.ro/episodul1 , am început să scriu şi aş participa la orice concurs de scenarii. :)

[djinjis]

Costul scenariului este neglijabil, comparat cu valoarea unui film, dar are un rol crucial in succesul lui. Sa te zgarcesti la 2-3-4% si sa refuzi un scenariu bun, e stupid si autodistructiv.

Producatorii de la noi (ma refer la persoane), mi se par mai mult cu numele. In timp ce afara, ei aleg regizorul pentru proiect, controleaza proiectul, iar regizorul este doar o unealta, la noi mi se pare ca doar tin spatele cate unui regizor care isi face rost de scenariu cum il invata 'mnezo = avem multe filme "de autor".

Am intrat mai demult intr-o galerie de arta si am intrebat cine expune acolo. Mi s-a raspuns ca membrii uniunii artistice, absolventii de facultate de arta, etc. Dar nu orice fel de pictor, si in nici un caz nu era urmat vreun criteriu care sa aiba legatura cu valoarea artistica.


CNC-ul pare, dar rolul lui nu este sa sprijine filmul romanesc. Ce face el este sa-i sprijine pe cei din "business"(folosesc cuvantul ironic, pentru ca orice fac ei acolo, dar nu bani) absolventi UNTC, etc. Odata realizat adevarul, comportamentul lor nu mai pare de loc aberant, ilogic, etc.
La CNC nu intri pe usa, ci spargand usa. Ca outsider singura sansa e sa castigi concursuri de scenaristica, sau sa-ti finantezi un scurt metraj si din nou, sa castigi festivaluri, mentiuni, aplauze, urale si bis-uri.

Ce a mers la muzica o sa mearga mult mai greu la film.

Nu am verificat dar am impresia ca multe scenarii finaliste la hbo nu s-au vazut niciodata filme, posibil chiar sub 1%, deci am fost indulgent. Am auzit de "fatza galbena care rade" si am vazut scurtul care reflecta extrem de bine mediocritatea scenariului, pe care l-am citit de asemenea (titlul nu e rau, totusi). Din tot concursul ala, in toti anii astia, nu am auzit sa iasa un "hit".

E si efortul ceva, dar, in cele din urma rezultatul conteaza...

Spor la scris.

[c.ghevara]

Costul scenariului este neglijabil, comparat cu valoarea unui film, dar are un rol crucial in succesul lui. Sa te zgarcesti la 2-3-4% si sa refuzi un scenariu bun, e stupid si autodistructiv.

Producatorii de la noi (ma refer la persoane), mi se par mai mult cu numele. In timp ce afara, ei aleg regizorul pentru proiect, controleaza proiectul, iar regizorul este doar o unealta, la noi mi se pare ca doar tin spatele cate unui regizor care isi face rost de scenariu cum il invata 'mnezo = avem multe filme "de autor".

djinjis, şi la noi producătorii aleg regizorii. În afară de situaţiile în care casa de producţie e a regizorului. ;) Dacă ai ajuns un regizor cunoscut, cu ceva punctaj şi cu relaţii, ai fi prost să nu ai şi casa ta de producţie.

Nu am verificat dar am impresia ca multe scenarii finaliste la hbo nu s-au vazut niciodată a filme, posibil chiar sub 1%, deci am fost indulgent. Am auzit de "fatza galbena care rade" si am vazut scurtul care reflecta extrem de bine mediocritatea scenariului, pe care l-am citit de asemenea (titlul nu e rau, totusi). Din tot concursul ala, in toti anii astia, nu am auzit sa iasa un "hit".

HBO e un concurs strict de scenarii, n-are cum să dea hituri. Câţiva regizori/producători se mai uită la scenariile câştigătoare şi mai ies 1, 2 filme, dar concursul e pentru amatori. Am citit şi eu "Fatza...", am văzut şi filmul. Sunt convins că se putea face cu bani mult mai puţini decât a primit. Şi ăsta e un atu! :D Regizorii se plâng că nu există scenarii bune. Sunt convins că primesc şi multe prostii, dar majoritatea nici nu citesc. Mulţi nici nu ştiu să citească, de aceea preferă să-şi scrie scenariile. Au deja filmul în cap şi scenariul îl scriu, de formă, pentru concurs.

@mirodoni
Nu sunt convins că 4,3,2 a avut 90.000 de spectatori ROMÂNI. La ei mă refeream. Cred că în număr sunt incluşi şi spectatorii din străinătate.

[Liviu-]

Nu sunt convins că 4,3,2 a avut 90.000 de spectatori ROMÂNI. La ei mă refeream. Cred că în număr sunt incluşi şi spectatorii din străinătate.

Mai bine verificam, ca sa nu fie discutia doar la nivelul de dat cu parerea.

http://www.cinemagia.ro/boxoffice/premiere/?year=2007

In Romania a fost al cincilea ca numar de spectatori, peste sau alaturi de cele mai importante blockbustere ale anului.

http://www.boxofficemojo.com/movies/?page=intl&id=4months3weeks2days.htm

Sunt trecute acolo mai toate tarile. Nu stiu cat costa un bilet in tarile alea, dar am putea sa ne imaginam ca n-a fost departe de vreun milion de spectatori in total.

LE: De fapt sigur ar fi trebuit sa depaseasca milionul de spectatori la incasarile totale de aproape 10 mil de dolari.

[djinjis]

Cele sase scenarii finaliste au cat de cat expunere, iar daca ar fi printre ele unul remarcabil, ar avea astfel sansa sa devina film. Ma refeream la concursul hbo pe post de trambulina spre un viitor film, al carui succes sa confirme valoarea, dubioasa altfel, a lucrarilor din concurs. Daca acele putine filme facute dupa crème de la crème a scenariilor din concurs, nu au avut nici un impact, putem sa ne imaginam un singur lucru despre valoarea celorlalte, ramase in stare larvaro-embrionaro-crisalidiana.
(scenariile persoanelor de fata, se exclud, bineinteles)
(am trimis si eu la hbo cateva mediocritati pe vremuri, asta e un momet la fel de bun ca oricare altul sa-mi fac autocritika)

[c.ghevara]

@ Liviu
Cred că date mai exacte găsim aici - http://cnc.gov.ro/?page_id=1210
Calculul pragului de referinţă - CNC. Cu puţină răbdare, găsim 4,3,2 - în tabelul excell, la 2007 - 88.684 spectatori în 1.405 spectacole; în 2008, 655 de spectatori, din 12 spectacole. Media e de 50-60 de spectatori/ spectacol. În 2009 şi 2010, nu l-am mai găsit. În 2011, 8 spectatori din 3 spectacole. În 2012, 307 spectatori din 6 specatacole. În 2013, 1 spectacol cu 16 spectatori.
Cred că aici putem urmări numărul de spectatori şi la alte filme, şi putem trage concluzii interesante despre filmele româneşti. Dacă interpretez datele, mă înfricoşez... 2013 - Despre oameni şi melci - 61.029 de spectatori din 2.931 de spectacole, reiese o medie de 21 de spectatori pe vizionare. Dezarmant. Cum şi-ar putea scoate cinematografele banii, cu proiecţii de filme româneşti?!

@djinjis
În loc de autocritikă, scrie şi trimite, cu mintea şi cunoştinţele de acum! :) Cu toţii ar trebui să avem bunul-simţ de a fi critici cu producţiile noastre trecute. :"> Altfel, înseamnă că nu am progresat.

[anaemona]

Eu unul vreau să particip la concursul ăsta http://www.hbo.ro/episodul1 , am început să scriu şi aş participa la orice concurs de scenarii. :)

Bafta che!

[djinjis]

de scris, scriu cate ceva, dar nu mai trimit niciunde. din fericire pot sa sar etapa asta. :D

[mirodoni]

C.Chevara, eu nu dau cifre din memorie, numărul exact era 89.654 de spectatori pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, dar am rotunjit eu la 90 de mii. Nu 60 de mii, care erau la un anumit moment. Dar eu am datele scoase la imprimantă pentru toate filmele românești din toate timpurile și nu mai am sursa, oricum, de pe CineMagia, cred. Dacă vă interesează, poate fac un efort.

Djinjis, ești foarte exigent cu alții, constat că nu ai fost la fel de exigent și cu tine, dacă nu-ți mai apreciezi scenariile scrise cândva. Și eu sunt foarte exigent, cu toată lumea, și cu mine, dar, deși îmi pun problema dacă nu sunt cumva subiectiv, constat că scenariile mele sunt mult mai bune decât ce se vede astăzi pe ecran, iar eu văd absolut toate filmele românești. Nu mă compar cu toate, de exemplu, nu aș fi scris „Aferim!”, dar dacă aș fi fost plătit să-l scriu, l-aș fi scris fără greșelile lui Jude.
Nu toate scenariile care nu câștigă la HBO sunt mai proaste decât cele premiate. Și nu e vorba numai de HBO.
Eu am câștigat cu un scenariu un concurs național. Am primit banii, au trecut 5 ani și nu l-au făcut, am intrat din nou cu același scenariu la alt concurs național și n-am fost băgat în seamă.
Așa că totul e relativ.
Spuneai de scenariile de la naftalină și te refereai la mine.
Am recitit scenariul câștigător de acum 10 ani și parcă e scris ieri!

Nu am înțeles de ce ești fericit că sari etapa asta de la HBO. Spune-ne și nouă!

[c.ghevara]

mirodoni, nu mai fă efortul! :) Toate datele sunt aici: http://cnc.gov.ro/?page_id=1210


În ce priveşte remarca ta adresată lui djinjis, mie mi se pare că, dimpotrivă, e o dovadă de exigenţă şi de obiectivitate să-ţi poţi critica scenariile mai vechi! ;)

În privinţa concursurilor, bineînţeles că e relativ. Fiecare juriu, cu gusturile lui. Depinde şi de scenariile din concurs. Nu m-am îmbătat niciodată cu apă rece atunci când am câştigat ceva. Scenariul tău a putut fi cel mai bun, dintre scenariile care au concurat în acel an, în funcţie de preferinţele acelui juriu. E ca în sport. Ai câştigat o dată olimpiada, nu înseamnă că vei câştiga de fiecare dată. Sau în cazul festivalurilor... E posibil ca într-un an bun, oricare dintre filmele nominalizate să fi fost mai bun decât filmul câştigător în anul următor.

[mirodoni]

O exigență cam târzie, asta am vrut să spun.

[djinjis]

Proust, cica isi mai corecta romanele si pe patul de moarte, dar nah, el a fost mai degraba un scriitor de duminica, hehe. Banuiesc ca o oarecare maturizare e inevitabila. Nu mai depind de concursuri pentru ca am posibilitatea sa le filmez.

[mirodoni]

Nu, C.Chevara, eu nu mă împac cu ideea asta că fiecare juriu, că fiecare sesiune etc. Dacă ar fi niște criterii clare de evaluare, pentru că pot fi, și, evident, mult mai mulți membri în comisie, diferențele nu ar fi așa, de la tot la nimic.
De exemplu, eu am văzut motivația în cazul meu, atunci când scenariul a fost promovat, și totul era justificat, chiar dacă nu erau niște criterii prealabile. Când nu a fost promovat, nu a vrut nimeni să-mi arate vreo motivație.

Djinjis, glumești? Vrei să ne faci invidioși? Îți produci singur filmele?
Eu am observat o schimbare semnificativă la tine, deși la fel de negru, nu mai ești la fel de acid. Era să spun de acru, dar te poate duce cu gândul la varză!
Păi dacă îți faci singur filmele, arată-ni-le și nouă, hi-hi-hi!
Sau le faci pentru tine și câțiva prieteni ai tăi, ca Porumboiu?!
Și nu te mai compara cu Proust!

[c.ghevara]

Proust, cica isi mai corecta romanele si pe patul de moarte, dar nah, el a fost mai degraba un scriitor de duminica, hehe. Banuiesc ca o oarecare maturizare e inevitabila.

Nothing's ready till is finished. :)

@mirodoni
E imposibil să nu ai ceva de modificat la un scenariu vechi de zece ani! Dacă pare scris ieri... Înseamnă că exigenţa nu ţi s-a modificat în ultimii zece ani? :-O

[djinjis]

M-a molesit traiul bun, nici nu mai sunt scandalagiii de altadata. orbiti de furie, se bateau ca chiorii. good times.

Pe langa asta, nu-ti faci avion particular si insula privata pierzand vremea pe forumuri. timpul vorbelor a trecut.

daca pana si Proust isi rascorecta opera, cred ca si scenariilor tale le-ar prinde bine un lustru. asta era sensul.

Filmele o sa le vezi ca toata lumea, stand la rand la bilete. Ce crezi, ca meriti tratament preferential? Ho hoh ho, cum zice Mos Craciun si inca unu pe aici.

[mirodoni]

Nu, C.Chevara! Înseamnă că scenariul era deja gata pentru că îl terminasem acum 10 ani. Înseamnă că acum 10 ani eram suficient de „matur” și suficient de exigent.
Referindu-mă strict la scenariul premiat, ca discuție, îți pot spune că l-am scris în 10 zile.
Subiectul, însă, îl aveam în cap de mulți ani. Apoi, un an de zile am tot intervenit asupra lui. După un timp, l-am citit ca și cum ar fi fost al altuia. Iar am intervenit! Abia apoi l-am prezentat la concurs.

La alt scenariu am scris 2 ani, apoi 2 am tot șters.
Pentru că înțeleg că scrii scenarii, pot să-ți mai spun câteva lucruri, așa la modul didactic, deși nu știu la ce nivel ești.
Când te apuci să cioplești în marmură, stabilești ce vrei să faci. Un ou de prepeliță, unul de găină, de gâscă sau de struț. De obicei, se începe cu „prepeliță”. Eu așa am procedat. Cu nivelul respectiv am ajuns de la faza de scenariu la cea de film. Abia apoi mi-am propus mai mult. Scenariul câștigător este la categoria „gâscă”, zic eu. La „struț” nu am avut posibilitatea să concurez, ca să-mi dau seama dacă am reușit.
Problema multor filme românești de lungmetraj este aceea că se umflă abuziv oul de prepeliță pentru a ajunge la alt nivel. Apar, însă, serioase fisuri!
Aici mă refer la „Colivia” lui Sitaru, care a devenit prin umflare și diluare în același timp, „Domestic”. Sau „Câinele japonez” al lui Jurgiu.

„Când mă compar, sunt mulțumit, când mă analizez, mă detest!”, a spus... Nu mai menționez cine, că va zice Djinjis că mă compar cu personalitatea respectivă .
Ca să scrii scenarii, trebuie să vezi toate filmele românești.
Și nu mă refer numai la lungmetraje, ci și scurtmetraje, inclusiv filmele studenților de la UNATC.

Când analizezi un film, trebuie să-l judeci în funcție de ce și-a propus autorul, nu cum l-ai fi făcut tu, sau cum ai vrea tu să fie. Adică, dacă și-a propus să fie de „găină”, analizezi dacă a reușit, nu-i reproșezi că nu e de „gâscă”!
Poți evidenția neregularități, pete, fisuri, dar nu-i poți reproșa că nu e sferic, pentru că sfera reprezintă perfecțiunea.
Pe de altă parte, ar fi chiar plictisitor ca toate filmele să fie „sferice”.
Forma ovoidală, nu eliptică, depinde de personalitatea cineastului, chiar mai mult decât conținutul.
Această formă este unanim acceptată, cel puțin deocamdată, nu are rost să tinzi spre alte forme, cum ar fi cea cubică, așa cum a încercat Porumboiu cu filmul „Când se lasă seara peste București sau metabolism”.
La scurtmetraj se mai acceptă, se numește „film experimental”.

Ce mă deranjează pe mine în critica de film este că se încearcă umflarea artificială a unor „ouă” în funcție de cui aparțin, sau ce premii au luat în străinătate.
Se ajunge astfel de la „prepeliță” direct la „gâscă” sau de la „gâscă” ceva mai răsărită la „brontozaur”.

P.S. Văd că a postat și Djinjis.
Sincer să fiu, speram la un tratament special, că doar ne cunoaștem de atâta timp.
Ai întors-o bine cu Proust, ca la Ploiești.
Acum, vorbind serios, un scenariu este altceva. La el mai lucrează ulterior un regizor și mulți alții.
Chiar dacă am scris un scenariu acum 10 ani, deja am avut grijă să nu-l fixez definitiv în timp și spațiu. Iar dacă timpul acțiunii ar fi chiar momentul în care l-am scris, e treaba regizorului și a celorlalți.

[alali]

domnilor, ati pornit de la un caz general ca sa ajungem la particularul personal. Sincer, asta puteti sa le discutati intre voi la diferite competitii unde participati sau prin corespondenta.

Sa ne limitam la cinematografia romaneasca in ansamblu. La ceea ce s-a produs. Acolo e problema. Nu la ce sta in sertare... ci la ce se produce si de ce se produce asta.

[Bubu]

N-am mai mers la un film de ani de zile! Si nu la un film romanesc, ci n-am mai mers pur si simplu la film. Nu ma impac cu mall-urile pe motiv de preturi piperate, iar cinematografele s-au cam inchis mai toate. Cu filmul romanesc de dupa '89 nu m-am inteles niciodata. Mi s-a parut artificial, umflat, voit realist sau mai degraba caznit-realist. E o incrancenare de a face filme mari, cu subiecte importante, o lupta care ma plictiseste. N-am mers nici la De ce eu?. Nu stiu ce sa zic, am impresia ca s-a schimbat ceva in ultimii ani. Comunicarea pe net a luat o amploare colosala, s-a schimbat cumva paradigma povestitor-receptor. Oamenii nu mai sunt interesati sa asculte cat sunt interesati sa povesteasca. Toti scriu de zor pe FB si pe bloguri, dar putini cred ca mai citesc. Ne transformam intr-o lume autista de povestitori, fiecare recitand povestea lui si pasandu-i prea putin de povestea celuilalt. Dispare nevoia de lectura, de a viziona un film, practic nevoia de a ti se povesti. A disparut si rabdarea de a urmari o poveste, traim intr-un univers tabloidizat de cronologii, un fel de poveste palpitanta formata din Ce soare frumos e afara!, Iata ce articol interesant am gasit, A trai e intelept (citat nepalez) etc. Premii? Festivaluri? Film de arta, de autor, festivaluri? Astea sunt chestii de nisa. Ce-o mai fi, om vedea...

[alali]

...Mi s-a parut artificial, umflat, voit realist sau mai degraba caznit-realist. E o incrancenare de a face filme mari, cu subiecte importante, o lupta care ma plictiseste...

Cred ca cel mai generalist post facut pana acum. Dar contine poate, chiar inima problemei. Oare asta sa fie si motivul pentru care filmul romanesc nu se adreseaza publicului? Pentru inaccesibilitatea lui pasionatilor de film, ca sa nu folosim cuvinte mari de genul cinefili? Pentru spectatorul mai putin initiat in teoriile cinemaului?

Oare daca s-ar renunta la aceasta perspectiva "importanta" si s-ar cobora la nivel de individ, de poveste a personajului, de relatie interumana, facandu-se astfel filmul mai uman, mai identificabil cu omul spectator, ar fi primit altfel de catre public?

[Liviu-]

Exact filmele alea care se vor de public sunt rateurile cele mai mari, aici ar trebui sa se concentreze discutia, care de altfel s-a mai purtat sub o alta forma aici, daca nu chiar de mai multe ori. Atunci era clar directionata spre "filmele de festival". Acum parca tot pe acolo a ramas ca intentie, dar se ascunde putin sub aparenta subtire ca sunt vizate toate filmele facute din bani publici. "Filmele de festival" macar isi ating foarte bine scopul, sunt apreciate si-n afara, dar si in tara de o parte a publicului. Nu stiu cat cititi forumuri straine sau cat intrati in contact cu cinefili din afara, dar filmele astea ale noului val au reusit sa faca foarte multi cinefili straini interesati de cinemaul romanesc si chiar sa-l iubeasca. Mai mult, au starnit curiozitatea si pentru cinemaul vechi. E un produs cultural de export excelent si e printre putinele lucruri bune cu care ne putem mandri in afara (incercati sa cititi chestia asta intr-o nota cat mai putin patriotica). Daca va uitati pe site-uri relativ serioase despre filme (the playlist, ioncinema) o sa vedeti ca de fiecare data cand au ocazia pun filme romanesti pe listele cu cele mai asteptate filme ale anului. Dpmdv in cazul lor e vorba de bani cheltuiti bine.

Apropo, ce ma plictiseste pe mine e ideea asta nostalgica: "pe vremea mea...". Pe vremea oricui nu era situatia mai buna. Acum oamenii cu adevarat pasionati (si sunt foarte multi) au deschiderea mai mare pentru cultura de calitate. In functie de mediul in care traim avem niste perceptii diferite ale realitatii. Pitipoancele si cocalarii din ziua de azi aveau cu siguranta echivalentul lor in trecut. Oamenii culti exista destui, trebuie doar sa stii unde sa-i cauti. E doar o schimbare de forma, sub tot zgomotul de cancan si al altor prostii exista oameni profund interesati de cinemaul de calitate. Si avand accesul aproape nelimitat, probabil varfurile sunt mai sus decat erau in trecut.

[djinjis]

mda, minimalismele, de care pare ca se leaga sociologul amatorist zis Bubu, reprezinta un procent mic din filmele facute dupa '89 la noi, iar ele ar putea fi inaccesibile eventual marelui public si nu cinefililor, ca sa folosesc un cuvant mare, care cu asta se ocupa.
Ce am inteles eu din postul lui e ca e catranit pentru ca nu are bani de mers la mall si lumea e de vina, dar in special o banda de bloghishti in cardashie cu Mark Elliot Zuckerberg si in ultima vreme simte ca vorbeste cam in gol.

[alali]

Corect Liviu. In acest post iti dau 100% dreptate si crede-ma, nu-mi sta in fire :))

Acele filme premiate si-au atins tinta. Ele sunt filme de festivaluri.
Dilema mea e ceea ce s-a intamplat in cazul lui Jude. El a declarat ca filmul lui nu are nevoie de tinichele si ca asteapta lumea in salile de cinema. Iata aici o fractura in logica pe care si eu si tu o impartasim. Sunt filme de festival, participa la festivaluri si se adreseaza unei nise destul de inguste din totalitatea publicului larg. Dar creatorii declara invers. Iar conform declaratiilor lor, filmul este un esec.

In alta ordine de idei, avem 5 filme premiate, la sectiunile importante din cadrul festivalurilor de la Cannes sau Berlin in 25 de la revolutie. Ca mai sunt si 2 Un certain regard si alte nominalizari sau participari la alte festivaluri mai mici, e adevarat. Dar astea 5 sunt ceea ce au atras atentia asa cum ai spus chiar tu Liviu.

Restul? Care nici public, nici nimic?

E ok ca o tara sa aiba si film de arta, de autor, dar sa nu ai deloc un taram intermediar, e o aberatie. Aici e greseala.

[Liviu-]

Aferim se descurca chiar destul de bine in tara. Acum poate definirea succesului la public la care te referi tu nu e in concordanta cu cea pe care o doreste Jude. E posibil sa existe aici o oarecare asteptare total nerealista din partea ta. E extrem de improbabil ca in realitatea actuala sa existe vreun film romanesc alaturi de blockbusterele americane ca numar de spectatori. Pur si simplu n-ai cum. Ce era odata, era odata si nu mi se pare nici corect sa ai asteptari ca un film cu un buget de 1-2 mil euro sa fie la fel de popular ca unul cu sute de milioane. Nu mai intru in discutii despre public, dar majoritar el o sa accepte ce e mai accesibil.

Filmul lui Jude face doua chestii, impaca oarecum si un relativ succes de casa, atat cat se poate pentru un film romanesc, dar prezinta si un film relevant dpdv tematic si valid dpdv artistic. A luat si un premiu de regie la Berlin si a avut parte de niste cronici foarte bune in strainatate (si in tara de altfel), ceea ce probabil o sa-l faca destul de vizionat in afara, atat cat e omenesc posibil sa-i ceri. N-o fi un film perfect, dar e un film bun. Intr-o situatie asemanatoare au fost si celelalte filme la care probabil te referi.

O mica paranteza pentru ideea despre Un Certain Regard. Inteleg ca tu nu o consideri foarte relevanta, dar e o sectiune la care de multe ori participa filme peste cele din competitia principala. Evident, per total nivelul e mai ridicat dincolo, dar in fiecare an sunt niste filme extrem de valoroase la UCR. Si repet inca o data aici, alea cateva premii sunt de fapt foarte multe pentru cat produce cinemaul romanesc. Foarte putine cinemauri se pot lauda cu astfel de premii. In fine, nu vreau sa pun foarte mult accentul pe ideea de premiu, personal nu mi se pare atat de important lucrul asta, de cele mai multe ori castigatorul nu e chiar favoritul meu. Dar premiile astea conteaza si nu sunt date chiar total aiurea de cele mai multe ori (cu putine exceptii, mai mult la Berlin si Venetia).

In afara astora premiate acel public de nisa apreciaza si alte filme de-ale noastre. Sigur, impactul e mai mic, mai ales dpdv al distributiei in afara. Dar asta nu face Romania in vreun fel speciala. Situatia e valabila pentru toate tarile cand e vorba de distributia in afara, mai putin pentru SUA si ar fi stupid sa ne comparam cu ei la capitolul asta. Fuck, Tsai vindea bilete pe strada pentru singura (daca nu ma insel) proiectie avuta in Taiwan a lui What time is it over there?, film care apare constant pe listele cu cele mai bune filme ale actualului secol. E un regizor cu un anumit public, dar e extrem de apreciat de publicul respectiv. Si probabil nici Hou ori Yang, ceilalti doi mari regizori taiwanezi de dupa '80 n-au avut cine stie ce succes din pctul asta de vedere. Dar au adus Taiwanului o gramada de premii si o mare apreciere din partea criticilor si cinefililor. Si situatia e cam aceeasi peste tot, nu poti avea asteptari nerealiste.

Nu zice nimeni ca nu trebuie sa avem un film de public adevarat, dar daca asta e problema atunci discutia sa se concentreze strict aici. Pentru ca oricat vreti sa para asta directia le sunt aplicate lovituri pe sub centura celorlalte. N-as fi avut nimic cu discutia asta daca ramanea in acel teritoriu. Si evident ca nu orice film "de arta" o sa fie reusit. E o alta asteptare nerealista, dar care trebuie totusi taxata.

[djinjis]

Restul? Care nici public, nici nimic?

E ok ca o tara sa aiba si film de arta, de autor, dar sa nu ai deloc un taram intermediar, e o aberatie. Aici e greseala.

Taram intermediar intre, filmul de arta banuiesc si cine? Daca te uiti pe lista filmelor romanesti facute in 2014, de ex., s-ar putea sa gasesti destule filme "intermediare".
Greseala? A cui?
S-au facut filme din toate categoriile. Ca unele sunt nereusite, tine de capacitate, nu de alegere.

[mirodoni]

Recapitulare:
1.Alali
2.Anaemona
3.Bremen
4.Bubu
5.C.Chevara
6.Djinjis
7.Liviu
8.Mirodoni
9.Omudindulap
10.Twisen

Alali, păi tocmai asta e problema, că filmele care au fost realizate, până la proba contrarie, se pare că sunt mai puțin interesante decât scenariile care zac în sertare.
Aici nu e vorba stric despre cei care au postat, doar au fost date niște exemple.
Concluzia este că „se produce așa” pentru că sistemul nu permite o evaluare a tuturor scenariilor posibile.
Este aceasta prima, sau una dintre cauze?
Ce părere au cei 10 useri?
Care sunt celelalte cauze?

L-aș ruga pe Liviu să sistematizeze:
Care sunt filmele care s-au dorit „de public” și au fost rateuri, și din ce punct de vedere?
Care „filme de festival” nu au fost și „de public”? Ce le-ar împiedica să fie?
Ce filmele fac parte din „cinemaul de calitate?” De ce? Și de ce nu ar fi accesibile?

http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101371 Aferim
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101373 Q.E.D.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101369 De ce eu?
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101339 Filme românești 2013
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101319 Filme românești 2014

Am văzut doar două comentarii la aceste postări. De ce? Nu ați văzut filmele?
Din punctul meu de vedere, există o proporționalitate acceptabilă între numărul de spectatori și calitatea filmului, cu unele excepții.

Filme românești 2013
1.Poziţia copilului – 38 copii/43 săptămâni/117.949 spectatori.
2.Love Building – 41 copii/21 săptămâni/27.260 spectatori.
3.Domnişoara Christina – 39 copii/27 săptămâni/26.463 spectatori.
4.Funeralii fericite – 32 copii/22 săptămâni/15.793 spectatori.
5.Sunt o babă comunistă – 31 copii/23 săptămâni/15.083 spectatori.
6.Nu sunt faimos, dar sunt aromân – 29 copii/12 săptămâni/14.885 spectatori.
7.Domestic – 24 copii/21 săptămâni/14.061 spectatori.
8.Câinele japonez – 18 copii/13 săptămâni/10.733 spectatori.
9.Mamaia – 34 copii/16 săptămâni/10.618 spectatori.
10.Condamnat la viaţă – copii/ săptămâni/7.360 spectatori.
11.Rocker – 15 copii/17 săptămâni/6.436 spectatori.
12.Roxanne – 26 copii/18 săptămâni/5.371 spectatori.
13.Killing Time – 20 copii/13 săptămâni/3.763 spectatori.
14.O vară foarte instabilă – 7 copii/6 săptămâni/3.506 spectatori.
15.Când se lasă seara peste Bucureşti sau… – 9 copii/5 săptămâni/2.843 spectatori.
16.Puzzle – ? copii/ ? săptămâni/2.571 spectatori.
17.Afacerea Tănase – 3 copii/7 săptămâni/2.495 spectatori.
18.Deja Vu – 25 copii/5 săptămâni/2.192 spectatori.
19.La limita de jos a cerului – 3 copii/5 săptămâni/1.748 spectatori.
20.Lupu – 7 copii/3 săptămâni/732 spectatori.
21.Matei copil miner – 3 copii/3 săptămâni/681 spectatori.
22.Şcoala de vară – 6 copii/5 săptămâni/255 spectatori.
23.Cernozaurii – ? copii/ ? săptămâni/57 spectatori.

Filme românești 2014
1.#Selfie – 38 copii/25 săptămâni/102.026 spectatori.
2.America, venim! – 59 copii/10 săptămâni/28.108 spectatori
3.Cuscrii – 35 să/6 săptămâni/23.305 spectatori
4.Closer to the Moon – 6 copii/23 săptămâni/20.135 spectatori
5.Alt Love Building – 39 copii/5 săptămâni/11.844 spectatori
6.Ultimul zburător – 30 copii/ 9 săptămâni/6.759 spectatori
7.Kyra Kyralina – 36 copii/12 săptămâni/6.504 spectatori
8.O poveste de dragoste, Lindenfeld – 23 copii/6 săptămâni/5.574 spectatori
9.Q.E.D. – 46 copii/7 săptămâni/4.806 spectatori
10.Bucureşti, unde eşti? – 15 copii/6 săptămâni/3.643 spectatori
11.Scurt/4: Istorii de inimă neagră – 16 copii/5 săptămâni/2.833 spectatori
12.Canibal – 19 copii/6 săptămâni//2.776 spectatori
13.D'ora – 10 copii/5 săptămâni/1.834 spectatori
14.Love Bus: cinci poveşti de dragoste din Bucureşti – 6 copii/8 săptămâni/1.789 spectatori
15.Paşaport de Germania – 3 copii/4 săptămâni/1.169 spectatori
16.Cripta – 19 copii/1 săptămâni/629 spectatori
17.Planşa – 2 copii/4 săptămâni/394 spectatori
18.Terapie pentru crimă – 25 copii/1 săptămâni/183 spectatori
19.Al doilea joc – 1 copii/1 săptămâni/58 spectatori
20.Poarta Albă - ? copii/? săptămâni/? spectatori
21.Ana - ? copii/? săptămâni/? spectatori

Problema pe care o pun eu este aceea că 10 useri sunt prea puțini.
După o pauză de 9 luni, se poate verifica, în care nimeni nu a mai postat la „Cinematografia Românească”, eu am reușit să readuc 10 useri.
Dar speram ca CineMagia să ne ajute și să aducem mult mai mulți. Mai ales că aceste pagini deja au fost asaltate de publicitate, uneori prea agresivă.
Nu putem trage concluzii dacă nu am văzut filmele.

P.S. Între timp, au mai postat Liviu și Djinjis.
Se poate discuta mai la concret?

[alali]

djinjis
Film de arta si ....
Are rost tot sarcasmul pe care il emani si eu sa postez raspunsuri? Eu cred ca pentru toti ar fi mai bine sa ignori postarile mele si ale celor cativa care mai posteaza pe aici si care sunt sub nivelul tau. Cred ca ti-ar face si tie mare placere.

Liviu
Aici chiar e de discutat. Film de festival, bani publici, spectatori...

Legat de premii, Bafta o fi el neimportant acum, dar daca l-ar fi castigat vreun film romanesc, nu s-ar mai spune asa. Vad ca si Golden Globes-ul displace... Aici, parerea mea e ca suntem putin ipocriti. Cu cat e mai important festivalul si mai inaccesibil, bineinteles, cu atat mai mult il blamam. Importante sunt cele obscure la care mai castigam... Himm! Trasa de par logica...

Legat de premii ca Un Certain Regard, e important, nu spun nu. Ar fi intolerabil ca eu, care in veci nu voi avea o realizare in domeniul meu, comparativa cu aceasta din domeniul cinematografic, sa spun ca e nimic. Nu? Dar discutand la modul general, de dragul comparatiei, la aceasta sectiune au participat si chiar castigat filme cu un cinema muuult mai slab finantat decat cel de care ne tot plangem, cel romanesc. Uita-te si tu, in 15 ani, sunt tari ca: Ungaria, Cambogia, Mexic, Coreea de sud, Grecia, Kazahstan, Senegal, Tailanda, Brazilia, Columbia, Bosnia. Iar daca sustinem cu mandrie ca suntem pe culmi...
E doar o comparatie!

Apoi despre filmele premiate, si in special de cazul Jude, la care ne-am oprit amandoi. Problema nu e daca isi fac sau nu treba. Ci cu ce senzatie ramai dupa vizionarea lui. In cazul lui 4,3,2, nu cred ca e cineva care spune: "M-a apucat asa un chef sa il revad!..." Sau despre Aferim.
Cum spunea si Twins...
Aceste filme nu sunt drame pur si simplu; nu sunt umane. Ele nu trateaza particularul iar problematica aceasta punctuala sa aiba reflexii in intreaga societate. Filmele noastre trec direct la planul global, la intreaga societate, iar personajele sunt elemente folosite si atat. Toate trateaza sistemul, toate iti transmit ca nu sunt sperante. Toate au acesta predestinare. Ele, filmele, gandesc si trag concluzii in locul nostru. Noi doar putem sa gustam amarul, fatalitatea.
Cam asa percep eu filmele noastre.

Spuneai de What time is it over there?. Ca intra permanent pe listele cu cele mai bune filme ale cinematografiei mondiale. ...
Pe mine nu m-a acaparat atat de mult. Filmul este facut cu emotie, este interesant ca si viziune cinematografica. Dar nu are principalul. Nu creaza sentimente, atentie, nu emotii, sentimente, nu atrage... si de aici probabil ca si motivul publicului. Sincer sa fiu, nici eu nu as cumpara bilet la acest film. Il prefer pe dvd. E prea mult de analizat, de disecat. Necesita revizionari, pauze, apoi backward si iarasi play. Intelegi tu ce vreau sa spun.
Este un film mult prea greu de digerat. Noi nu avem astfel de creatii ca sa face comparatie.

Concluzionand, eu inca astept un film de public, romanesc. Apropo, ai vazut evolutia cinemaului Spaniol? Al exit-urile lor din ultimii ani? Nici aici nu sunt bani. Filmeaza in Argentina ca e mai ieftin.
El secreto de sus ojos - cost 1,5 mil- incasari 30 mil
Relatos salvajes - 2,7 mil euro- incasari 30 milioane
El orfanato - buget 4,5 mil - incasari 78 mil
Celda 211 - 3,5 mil - 14 mil.
Hable con ella - 4 mil - 43 mil
si exemplele curg. Uite aici o lista interesanta: [url]http://es.wikipedia.org/wiki/Anexo:Las_diez_pel

[Liviu-]

Ne raportam total diferit la cinema. N-o lua in nume de rau, dar pur si simplu discutia asta cu cifre de spectatori si incasari nu ma stimuleaza in niciun fel. Nu asta ma intereseaza la cinema si cu atat mai putin ma intereseaza o discutie despre asa ceva.

[alali]

pai daca nu ar fi cifre, numar de spectatori, filme ce s-au produs, atunci de ce am mai posta in topicul "de ce nu merg romanii la filmele romanesti?", nu? pot sa te stimuleze sau nu aceste discutii, dar celor implicati in fenomen, celor ce fac parte din sistem ar trebui sa le creeze insomnii de sa nici nu poata inchide ochii noaptea. Ca ii doare-n .... Este ultima parte a problemei. Si asa avem intregul motiv pentru care filmele romanesti sunt prost primite de catre public. Chiar si cele premiate.

[djinjis]

Ai idee cati vorbitori de limba spaniola sunt pe glob? Cinemaul spaniol are o piata mult mai mare, in primul rand, iar un regizor ca Almodóvar, ii ia pe ai nostri, pe toti, ii aliniaza si ii pune sa sara broscuta si sa faca pasul piticului.
In continuare vad ca se dezbate intens refuzul cinematografiei noastre de face filme pentru public, de parca exista vreun regizor la noi in stare sa refuze incasari de 10-20-30 de mil. de dollars. Sa fim seriosi, la banii astia si-ar vinde virginitatea in secunda doi.
Majoritatea filmelor facute la noi sunt "pentru public". Nu sunt in stare sa le faca bune.

[alali]

:)) Amuzant, dar trista concluzia.
Cat priveste spaniolii, nu e chiar asa. Argentina si Cuba sau Ecuadorul nu sunt piete nici pentru blockbuster-uri, daramite pt cinema european.
Apropo, El niño, film slabut, comparativ cu ce se poate face linistit la studiourile Buftea, a avut peste douazeci de milioane de spectatori numai in Spania. E adevarat ca la o tara mai mult de dubla decat a noastra, a avut de doua ori spectatorii romani din tot anul.

Si da, se tot bate moneda pe lipsa publicului la filmele romanesti pentru ca asta e tema. Nu stiu de ce vi se pare atat de straniu sa scrii intro tema "de ce nu e public" despre public. :-/

Oricum, concluzia ta e inacceptabila pentru un sistem, care are un discurs de genul "lipsa publicului nu-mi trezeste interes". Ei inca se cred ca sunt artisti si ca ce succese au... Si asta se intampla chiar si atunci cand nu erau aceste cateva exit-uri.
Inca mai apar osanale la filmele lui Nicolaescu... Si sa poata ei sa accepte ca "Nu sunt in stare sa le faca bune" cum spune djinjis, e peste puterea lor de intelegere. Ei e artisti neintelesi de catre norodul incult.

La nivel de film, fara suparare, suntem in lupta deschisa cu Bulgaria si Ucraina.
Ungaria, Serbia, Polonia, au fost si vor ramane prea departe de nivelul nostru, nivel mare pentru ei, miiiic de tot pentru noi, chiar daca din tarisoara optica este inversa. Cam asta e locul nostru in Europa, ca cinema per ansamblu. Intre ultimele 4 tari de la coada clasamentului, ultimul loc fiind fara doar si poate adjudecat de Moldova.

[mirodoni]

Tema era „De ce nu merg românii la filme românești”
Cifrele vin să arate cât este adevăr și cât impresie falsă.
Nu e vorba despre câți vorbitori de limba spaniolă sunt în lume, sau de limba română, ci de faptul că un film românesc are o sută de mii de spectatori în România, iar altul nici o mie. Adică de o sută de ori mai puțin!
Dar putem depăși această raportare. Chiar i-am propus lui Liviu o altfel de abordare, dar nu m-a luat în seamă.
Nu aș vrea, însă, generalități de genul: nu toate filmele „de artă” sunt reușite.
Să-mi arate, din cele două liste postate de mine, care sunt acele filme „de artă”?
Nu cred că ar fi chiar „offtopic”!
Dar ar trebui definit „filmul de artă”. Cineva aprecia sub 500 de spectatori!

Se spune că Brâncuși l-a surprins pe un țăran privind îndelung „Coloana Infinitului” și l-a întrebat ce vede. Țăranul a răspuns: E ca viața. Ba te stânge, ba te mai lasă un pic, iar te mai strânge, iar te mai lasă. Până într-o zi, când, pac, s-a terminat.

O operă de artă nu este cu atât mai valoroasă cu cât este înțeleasă de mai puțină lume, cum foarte des se spune, ci cu cât fiecare îi găsește o interpretare.

Filmul „de artă” trebuie să exceleze prin utilizarea mijloacelor cinematografice, iar „cinematografic” înseamnă „a scrie cu lumină, cu imagine”. Nu cu vorbe!
Care dintre filmele din liste nu au fost accesibile pentru că s-a făcut abuz de „mijloacele de exprimare cinematografică”?

Concluzia că românii nu sunt în stare să facă filme bune, nici de artă, nici pentru public, cred că nu este corectă. Eu cred că avem regizori capabili de așa ceva, cu condiția să nu lucreze după scenariile lor. Sau să nu strice scenariile altora doar ca să fie co-scenariști!
Din păcate, la noi nu se respectă „separația atribuțiilor”.
De exemplu, în cazul filmului „D'ora”, interpreta principală este și scenarist, și regizor, și producător . Rezultatul este un film de artă, sau o catastrofă?

Eu cred că vinovat este producătorul. Sau, mai bine zis, cauza este lipsa unor producători autentici. Mai precis, lipsa marketingului, iar „sistemul” este cel care permite așa ceva.

[djinjis]

A fost o promotie la teatru, timp de o luna biletul costa cinci lei la orice reprezentatie. Am ajuns si eu la un spectacol, sala era plina, erau sute de oameni, inclusiv la etajul trei la cucurigu.
Si la film, daca biletul ar fi undeva intre 5-8 lei, alta ar fi situatia numarului de spectatori.
Mall-ul este scump pentru tineri, iar tinerii reprezinta marea masa a spectatorilor de cinema.

"lipsa publicului nu-mi trezeste interes"

aste sunt teribilisme ieftine, nici macar el nu crede ce spune sau e mai idiot decat pare.

" faptul că un film românesc are o sută de mii de spectatori în România, iar altul nici o mie."

ala cu nici o mie e prost, celalat nu e neaparat bun.

"O operă de artă nu este cu atât mai valoroasă cu cât este înțeleasă de mai puțină lume, cum foarte des se spune, "

nu stiu cine spune asta, dar e o prostie, faptul ca e inteleasa de putini e un efect secundar.

„D'ora” e o porcarie, 2.5 min de trailer sunt si prea mult.

In concluzie, ar trebui sa se faca filme dupa scenariile lui Mirodoni.

[mirodoni]

Djinjis,
Concluzia am spus-o și eu și alții, trebuie să aibă acces orice scenarist la evaluare.
Chiar nu ai priceput?!
De asemenea, am făcut și s-a făcut diferență între un film bun și un film pentru publicul larg. Concret, și eu am spus că „Selfie”, deși are peste 90 de mii de spectatori, nu e nici pe departe un film bun, ci se adresează unei anumite categorii de spectatori.

Știu că ești „la dreapta Tatălui”, dar nu știu dacă în București, ca să-ți pot spune mai multe, pentru că, deși ai o părere foarte bună despre tine, ești de multe ori în afara temei și te rezumi la ironii.
Nu se compară situația teatrului cu cea a filmului. O sală plină la teatru e mai puțin decât deloc pentru film.
În București sunt cinematografe relativ centrale cu 7 lei biletul, 5 lei pentru studenți și pensionari. La filmele românești a trebuit să plătesc două bilete, pentru că acesta e numărul minim de spectatori.
Era pe aici pe undeva, nu am timp să caut acum, un scurt scenariu din care rezulta că românii nu ar intra la un film românesc nici dacă i-ai plăti. Știu că te-ai rezumat, în stilu-ți caracteristic, doar la ironii.

Nu te contrazic, Mall-ul este prea scump, și, din păcate, banii rămân la proprietar, nu ajung la producătorul de film, dar aberația este că în același loc sunt câte 11 săli de cinema, în loc să fie în fiecare cartier câteva săli. Nu numai pentru tineri, ci și pentru cei mai în vârstă, mai nostalgici și mai patrioți, să nu fie nevoiți să străbată tot Bucureștiul.

Dacă ți-ai reciti peste un timp comentariile, ai vedea că nu mai înțelegi ce ai vrut să spui. Ceva similar cu recitirea scenariilor după un timp, când ai constatat că nu sunt geniale, cum credeai.
Așa și pentru mine acum, nu e clar ce îți aparține din referirea la „D'ora” și care e trimiterea la afirmațiile mele, ținând cont că următoarea frază face o referire expresă la mine.

Spuneai că nu ai mai văzut niciun film românesc de la „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, așa că nu înțeleg cum le-ai putea comenta.
În schimb, te-ai apucat să produci filme după scenariile tale geniale.
Succes!
Am să vin să le văd. Am spus de mai multe ori că eu merg la toate filmele românești, și bune și proaste.

P.S. Abia acum mi-am dat seama că pomenind de „D'ora” te-ai simțit vizat și ai devenit sarcastic. Te asigur că nu m-am gândit la tine, dar acum tind să cred că ești și interpretul principal în filmele tale.

[alali]

prieteni! e pacat ca se aluneca pe panta asta. Disputele personale nu ar trebui sa isi aiba locul aici.
Fiecare dintre voi e, asa cum incepeam in scoala toate comentariile de la literatura romana, "unu dintre cei mai mari scenaristi". Acum ca asta am stabilit-o, haideti, fara mistocareli si glume de prost gust, sa facem referiri doar la tema.

Nu stiu cat de mare pondere are participarea tuturor scenariilor la un concurs national organizat de CNC. Atata timp cat acel scenariu nu are si o echipa in spate care sa fie dispusa sa si faca filmul ,(regizor, producator), nu se poate alege acel scenariu oricat de bun ar fi el.
Problema e la regizorii consacrati care isi aleg scenarii proaste sau prea pompoase. Asa cum spunea cineva aici, scenariile sunt prea importante, prea ample ca problematica. E absurd sa faci filme pentru publicul larg care sa-si propuna sa faca o radiografie a intregii societati.

Vis-a-vis de comentariile lui djinjis; daca s-ar referi doar la filme si regizori, chiar ar fi bune. Acele imagini plastice au un sarm aparte. Din pacate, cand se trece de la tema la postator, ele capata un aer de mahala.

[mirodoni]

Alali,
Regizorii consacrați nu „își aleg scenarii proaste sau prea pompoase” , nu aleg nimic, le au pe ale lor, nicio clipă nu-și pun problema să vadă măcar la ce nivel sunt ale celorlalți. Pe lângă faptul că nu-și pot da singuri seama de valoarea scenariilor lor, din subiectivism, nu se pot baza nici pe exigența producătorului, pentru ce acesta este tot el.
Despre marketing, nici pomeneală!
Nu înțeleg de ce pui la îndoială eficiența unei selecții naționale la nivel de scenariu. Adică de ce un „scenariu oricât de bun ar fi el”, nu și-ar putea găsi un regizor și un producător pe măsură?
Eu am mai spus, și se poate vedea cu ochiul liber, avem regizori și producători suficient de buni.
Nu mi se pare absurd să faci în film „o radiografie a întregii societăți”, dacă o faci cu inspirație și talent. Probabil te-au dezamăgit astfel de filme, nu știu care, dar asta pentru că nu au reușit să realizeze ce și-au propus.
Pe de altă parte, tocmai acea selecție națională ar duce la descoperirea de scenarii din toate categoriile: comedie, dramă, frescă socială.

Din păcate, nu am reușit să implicăm persoane responsabile de situația din cinematografia românească, începând cu acei critici de film cărora statul, adică noi, le-a plătit școlarizarea, nenumăratele asociații de promovare a filmului românesc, beneficiare de fonduri din bugetul CNC, persoane din UCIN, UNATC s.a.m.d.
Așa că discuția noastră se oprește aici.

De acum încolo, eu voi avea internet doar pe mobil și voi fi într-o zonă cu semnal slab.

[robertsandu]

Legat de premii, Bafta o fi el neimportant acum, dar daca l-ar fi castigat vreun film romanesc, nu s-ar mai spune asa. Vad ca si Golden Globes-ul displace... Aici, parerea mea e ca suntem putin ipocriti. Cu cat e mai important festivalul si mai inaccesibil, bineinteles, cu atat mai mult il blamam. Importante sunt cele obscure la care mai castigam... Himm! Trasa de par logica...

Cannes e obscur?

Oscarul, Globurile de Aur, astea sunt premii tipic americane. Avem un Best Foreign Language Film și cam atât.

Cannes-ul e cel mai important și cel mai prestigios festival internațional. Cel de la Berlin e alt concurs important.

[alali]

sandu, vii la sfarsit, scoti un cuvant dintr-un context foarte larg si faci o postare.
Nu era vorba de Berlin sau Cannes ca fiind festivaluri obscure. Sa fim seriosi, la aceste festivaluri avem doua mari premii. Unu la Cannes prin 4,3,2 si altul la Berlin prin Pozitia copilului. Acum a venit acest premiu pentru regie pe care l-am impartit cu Polonia.

Discutia era despre cinematografia romaneasca per ansamblu. Despre nivelul ridicat la care credem ca am ajuns. Ca avem 2 sau 3 une certaine regarde la Cannes, care nu e un lucru ... incredibil. E un premiu destul de important pentru debuturi, dar atat. Cand in anii precedenti ai castigatori ca Ungaria, Palestina, Cambogia, Mexic, Iran, Bosnia, Brazilia... lasa-ma sa cred ca in afara unui alt premiu bifat nu arata un mare nivel al cinematografiei romanesti.
Nu poti sa concurezi cu aceste tari si sa spui ca esti pe culmi inalte. Aceste tari, poate cu exceptia Ungariei care are o anume traditie net superioara noua, celelalte au o productie de filme ca si inexistenta. Asta ne e nivelul.

Cele doua premii importante, intamplari. Plus ca 4,3,2, din punctul meu de vedere nu merita. E pararea mea repet! Dar a socat, a oripilat, a creat dezgust si asta a prins. Nu la fel cu Aferim! Cand le arati odata avortoni aruncati, a doua oara tre sa vii cu ceva nou.

[alali]

si da, Oscarul si Globurile or fi ele tipic americane. Dar ia sa vezi tu, daca in viitorii ani ia vreun film romanesc unu din astea doua, ce dezmat ar fi atunci. Cum s-ar stege cu buretele toate aceste mari recunoasteri de pana acum si le-am trece la premii mai mici.... Tare as vrea sa vad atunci cum se deschid stirile cu "filmul X a obtinut cea mai importanta recunoastere din istoria cinematografiei romanesti"...

[robertsandu]

sandu, vii la sfarsit

Vin când vreau eu, amice.

[alali]

ma bucur ca suntem amici! :-*

Spuneam ca vii la sfarsit, adica dupa zeci si zeci de posturi si scoti un cuvant dintr-un context de 20-30 de replici si contrareplici.
Nu vad rostul cand pe aceeasi tema se mai scrisese mai sus.

[c.ghevara]

„D'ora” e o porcarie, 2.5 min de trailer sunt si prea mult.
In concluzie, ar trebui sa se faca filme dupa scenariile lui Mirodoni.

Nu ştiam de filmul ăsta. Am văzut acum trailerul... Nu m-aş duce în ruptul capului să-l văd, nici dacă ar fi gratis. Nu mă interesează subiectul filmului, nu-mi place ce văd în trailer, nu-mi place cum e filmat, chit că director of photography nu e român. Tare mă tem că trailer-ul e pe măsura filmului. Buget (estimativ): 200.000 £. Oare estimarea e făcută în funcţie de calitatea filmului? Adică, "Măi, la cum a ieşit trebuie să fi costat cam atât". Sau e o aproximaţie a producătorului - "Măi, m-a costat cam atât, dacă pun şi berile, piţele, sanvişurile..."
În plus, mi se pare teribil de penibile biografiile de pe imdb, despre producătoarea/regizoarea/scenarista/actriţa şi producătoarea asociată. Sigur sunt postate chiar de ele. Cred că regizoarea şi-a folosit şi mama, tatăl, sora pe post de actori, după cum apar în distribuţia de pe imdb. :-O Jalnic. :(( Pe undeva, îmi pare rău de toţi oamenii ăia, că s-au străduit.
Eh, uite de ce nu se duc românii la filme româneşti (sau făcute de unii români).

[rvn]

Tema era „De ce nu merg românii la filme românești”
Cifrele vin să arate cât este adevăr și cât impresie falsă.

sunt convinsa ca o discutie serioasa despre tema nu se poate desfasura fara o analiza la fel de serioasa si profunda a istoriei filmului romanesc. mi se pare un pic abstracta formularea. care romani si care filme romanesti? cred ca este necesar sa va opriti un pic asupra fiecarei categorii de varsta, fiindca, evident, perceptia este total diferita de la o generatie la alta. nu stiu cat conteaza pretul biletului, dar mi se pare un aspect minor, poate cel mai lipsit de importanta. motivele pentru care copiii, adolescentii, tinerii, adultii si batranii romani nu merg la cinema sa vada filme romanesti, sunt diferite pentru fiecare in parte, avand insa, un mare numitor comun: lipsa popularitate. in ceea ce priveste statisticile, nu stiu cat sunt de relevante, fiindca cifrele, in mod normal, reflecta numarul spectatorilor care au platit biletul de intrare. pe aceia care vad filmele fara a plati biletul, cine-i contabilizeaza? asadar, intrebarea vine cat de poate de firesc: se stie numarul total si complet ale romanilor (din Romania), care merg sa vada filme romanesti?
nu am idee ce se intampla in afara. poate altii care cunosc fenomenul, pot oferi informatii valoroase, dar nu mare mi-ar fi mirarea (ca din pur patriotism si dor nesfarsit de casa), romanii din strainatate sa fie mult mai amatori sa vada filme romanesti.
si mai cred ceva, de fapt, sunt convinsa de un lucru: romanii si-au modelat gusturile, au alte pretentii de la filmele romanesti, fiindca doresc cu disperare ca ele sa fie o reflectie a vietii actuale pe care ei o traiesc, chestie care, din pacate, aproape ca nu se intampla. din punctul meu de vedere, avem de-a face cu un mare anacronism si din pacate, asta nu este deloc un lucru incurajator. filmul romanesc a ramas destul de mult in urma a ceea inseamna viata sociala,politica, de familie, de tot ce vreti voi, din Romania zileler noastre. cu alte cuvinte, de ce ar merge romanul sa vada un film care nu contine nici un dram din ceea ce-l intereseaza sau framanta pe el, in viata de zi cu zi? raspunsul poate veni din partea celor care sunt in domeniu. eu nu judec lucrurile decat ca simplu spectator, care doreste cu adevarat sa vada filme romanesti, dar unele care lase in urma sabloanele comuniste.

[djinjis]

Djinjis,
Concluzia am spus-o și eu și alții, trebuie să aibă acces orice scenarist la evaluare.
Chiar nu ai priceput?!

Dacă ți-ai reciti peste un timp comentariile, ai vedea că nu mai înțelegi ce ai vrut să spui.


Spuneai că nu ai mai văzut niciun film românesc de la „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, așa că nu înțeleg cum le-ai putea comenta.


P.S. Abia acum mi-am dat seama că pomenind de „D'ora” te-ai simțit vizat și ai devenit sarcastic. Te asigur că nu m-am gândit la tine, dar acum tind să cred că ești și interpretul principal în filmele tale.

Intr-o lume ideala. Nu stiu daca a citit careva pe aici un sir de scenarii proaste. E foarte enervant si multi prefera sa nu citeasca sute de scenarii degeaba. Raman concursurile.
Totdeauna inteleg ce am vrut sa spun.
N-am vaz filme rom dupa 4,3,2 la cinema, le-am vaz la tv si online.

http://cinepub.ro/site/filme/lungmetraje/

Nu m-am simtit deloc vizat, tu ai intrebat de „D'ora”, eu ti-am spus ca e o prostie si asta e tot ce trebuia sa intelegi.
Am prins si la mall o promotie, platest1 si mergi la 2 filme, a fost ok.


1.sunt convinsa ca o discutie serioasa despre tema nu se poate desfasura fara o analiza la fel de serioasa si profunda a istoriei filmului romanesc.



2.cu alte cuvinte, de ce ar merge romanul sa vada un film care nu contine nici un dram din ceea ce-l intereseaza sau framanta pe el, in viata de zi cu zi?

1. muhahah
2.ca sa scape de viata de zi cu zi, hence entertainment.

S-au facut si filme "actuale", la fel de slabe si la fel de fara succes. Alt aspect ar fi si ca in film, noi nu avem vedete, in adevaratul sens al cuvantului. Selfie e plin de cantareti.

[rvn]

2.ca sa scape de viata de zi cu zi, hence entertainment.

S-au facut si filme "actuale", la fel de slabe si la fel de fara succes. Alt aspect ar fi si ca in film, noi nu avem vedete, in adevaratul sens al cuvantului. Selfie e plin de cantareti.

nu este prima data cand am citit (auzit) o asemenea parere. depinde. depinde mult de "calitatea' spectatorului. nu toata lumea vrea sa scape de viata de zi cu zi, din contra, altii vor s-o vada proiectata pe ecran, un fel de terapie prin film. cred ca nu este cazul sa-ti spun ca, in general, rezonam cu ceea ce vedem in imagini, in masura in care regasim acolo,un pic din universul nostru inconjurator. ah, desigur, subiectele universal valabile au fel de "sansa asigurata" de a prinde la cat mai mult public, dar, inca o data, ridic o minge la fileu si pun o intrebare simpla: de ce romanii nu incearca sa afle inainte de a produce filme, ce profil au potentialii spectatori? poate ca filmele cu subiect actual nu au fost la fel de slabe. la fel de fara succes, poate, dar asta se datoreaza in mare parte, faptului ca, publicul carora ele se adreseaza are de unde alege si selecta intr-un spatiu concurential extraordinar de larg. filmul romanesc, oricat de bun si foarte bun ar fi, lasand deoparte carcotelile, nu are cum sa depaseasca ceea ce este evident: handicapul in fata a ceea ce este adus de peste ocean.
cand am afirmat ca gusturile romanilor s-au modelat, am avut in vedere o preferinta spre viata stilata pe care multi au ajuns s-o aiba, nu neaparat sustinuta de bani, ma refer si la (auto)educatie si sunt convinsa ca un astfel de public, nu s-ar da inapoi de la a merge sa vada la cinema un film romanesc, inspirat dintr-o asemenea lume. saracii nu cred c-ar trebui luati in calcul. daca-i ia cineva, cred ca sunt tocmai aceia care cred ca ei nu vor sa-si vada propria viata oglindita in filme. este un rationament excelent, gratie caruia, televizorul face (sau facea) senzatie, cu teleeurobingo sau seriale gen "la bloc".

[Liviu-]

rvn, trollezi subtil? :P Stii foarte bine ca majoritatea spectatorilor nu sunt interesati de filmul ca reflectie, ci tocmai inversul, vor sa evadeze din cotidian. E ceva atat de basic ca nici n-are sens discutia. De asta mi se pare pervers tot topicul asta. S-a pornit de la o premisa aparent nevinovata ca sa se arunce cu si mai mult noroi (a cata oara?) in anumiti regizori. Cum ca vezi, ei nu ne accepta scenariile noastre bune si fac filme dupa alea proaste ale lor (ceea ce probabil e cazul de multe ori, dar tare frumos ar fi de s-ar concentra pe exemplele alea). Mai mult, se ignora evidentul, faptul ca majoritatea artistilor adevarati sunt si scenaristii propriilor filme, pentru ca asa are si sens, tu stii mai bine despre ce vrei sa vorbesti prin filmele tale. Exceptii de scenaristi importanti care au colaborat cu regizori adevarati probabil sunt de numarat pe degete, iar atunci cand exista probabil in general au colaborat cu regizorul si n-au trait in lumea lor. Mie imi vine in minte numai Tonino Guerra cand ma gandesc la un astfel de scenarist.

Cum ziceam, topicul e pervers pentru ca raspunsul e simplu. Romanii nu vin la filme romanesti pentru ca nu avem filme de public. Si chiar de am avea, e evident ca nu putem concura cu ce produce Hollywood-ul la capitolul asta. Asta-i tot. Poti sa bati campii pe sute de pagini. A incercat Nae Caranfil ceva anul trecut, dar rezultatul a fost de la slab in jos. Si desi a facut un veritabil film de Hallmark, vad ca pe aici e mai laudat decat ce face un Mungiu (care a avut pana la urma si mai multi spectatori) sau decat Aferim (pe care l-am revazut cu foarte multa placere, ca tot se zicea ca nu-i film de revazut).

Si vorbim de parca altii s-ar descurca mai bine. Filmele alea de reflectie n-au cum sa faca bani cu carul. Vezi Boyhood chiar in SUA, cat a facut la ce populatie are SUA si cu toata publicitatea de care a avut parte, inclusiv o droaie de nominalizari pe la tot felul de premii (inclusiv la concursurile de popularite tip miss: Oscar/BAFTA/GG, care nu l-au putut ignora pentru ca a fost mult prea bine primit de critica). Vezi cat a facut in Romania. Winter Sleep, Leviathan etc. Imi imaginez ca persoanele care scriu aici au o varsta ceva mai inaintata si fac comparatie cu niste ani de mult trecuti la noi. Altfel nu pot sa-mi explic anacronismul cu lumea in care se afla. Sau, cum ziceam, e vorba doar de niste sageti pe care vor sa le traga in anumite directii si nu mai stiu cum sa-si ascunda agenda.

Si mai deranjant mi se pare cum se tot arunca cu diverse comparatii, cu diferite tari despre care probabil informatiile sunt extrem de limitate. Dar se arunca oricum, in ideea ca probabil ceilalti n-au habar. Ca fapt divers, filmul ala de a castigat Un Certain Regard si se crede ca-i din Cambodgia nici macar nu e vorbit in khmera (si titlul original e tot in alta limba). Daca filmul ar fi fost vazut s-ar fi stiut despre ce se discuta. Mentiuni ar mai fi o gramada, aproape la fiecare afirmatie, dar ce sens are?

PS: Atunci cand 4,3,2 n-a fost nominalizat la Oscar a fost un scandal destul de mare. Ca urmare a facut ce nu stiu daca a mai facut vreun film pentru premiile astea, i-au obligat sa schimbe regulile pentru film strain. N-a fost nominaliat nu pt ca nu era destul de bun, ci pentru ca aia de trebuiau sa faca selectia probabil nici nu l-au vazut. Asa cum se intampla pe banda rulanta acolo. Singurul motiv pentru care se mai dau premii pe merit e faptul ca aia de voteaza, in lipsa judecatii proprii, se iau dupa buzz-ul de dinainte premiilor. Si buzz-ul ala vine de la niste oameni care stiu mult mai bine despre ce-i vorba. Din pacate ajung sa le vada pe alea nominalizate pentru cel mai bun film (sau o parte din ele), si atunci isi iau cultura in dinti si voteaza aproape tot timpul cu cele mai neinteresante dintre nominalizate. Exista si exceptii, desigur. Cazul lui No country for old men, probabil singura capodopera care a castigat Oscarul in cine stie cati ani.

[rvn]

rvn, trollezi subtil? :P Stii foarte bine ca majoritatea spectatorilor nu sunt interesati de filmul ca reflectie, ci tocmai inversul, vor sa evadeze din cotidian. E ceva atat de basic ca nici n-are sens discutia. De asta mi se pare pervers tot topicul asta. S-a pornit de la o premisa aparent nevinovata ca sa se arunce cu si mai mult noroi (a cata oara?) in anumiti regizori. Cum ca vezi, ei nu ne accepta scenariile noastre bune si fac filme dupa alea proaste ale lor (ceea ce probabil e cazul de multe ori, dar tare frumos ar fi de s-ar concentra pe exemplele alea)..
of, dincolo de perversitate (fiindca de-aia nici n-am scris nimic pana acum), de ce filmul romanesc nu-si mai gaseste spectatori? este o intrebare simpla cu un raspuns complicat, dincolo iar, de toata convingerea noastra, ca el nu se mai adreseaza lor. dar, pentru numele lui Dumnezeu, traiam in comunism si salile de cinema erau pline ochi la filme pe care azi, le consideram orice altceva, dar nu filme. si sa nu-mi spui ca nu era alternativa. nu cred ca romanul era atat de masochist incat sa se supuna torturii propagandistice de bunavoie ca sa mearga la cinema din acest motiv si nici nu cred ca securistii iti puneau pistolul la tampla daca nu ocupai un scaun la cinematograf.

[robertsandu]

rvn, trollezi subtil? :P Stii foarte bine ca majoritatea spectatorilor nu sunt interesati de filmul ca reflectie, ci tocmai inversul, vor sa evadeze din cotidian. E ceva atat de basic ca nici n-are sens discutia. De asta mi se pare pervers tot topicul asta. S-a pornit de la o premisa aparent nevinovata ca sa se arunce cu si mai mult noroi (a cata oara?) in anumiti regizori. Cum ca vezi, ei nu ne accepta scenariile noastre bune si fac filme dupa alea proaste ale lor (ceea ce probabil e cazul de multe ori, dar tare frumos ar fi de s-ar concentra pe exemplele alea)..
of, dincolo de perversitate (fiindca de-aia nici n-am scris nimic pana acum), de ce filmul romanesc nu-si mai gaseste spectatori? este o intrebare simpla cu un raspuns complicat, dincolo iar, de toata convingerea noastra, ca el nu se mai adreseaza lor. dar, pentru numele lui Dumnezeu, traiam in comunism si salile de cinema erau pline ochi la filme pe care azi, le consideram orice altceva, dar nu filme. si sa nu-mi spui ca nu era alternativa. nu cred ca romanul era atat de masochist incat sa se supuna torturii propagandistice de bunavoie ca sa mearga la cinema din acest motiv si nici nu cred ca securistii iti puneau pistolul la tampla daca nu ocupai un scaun la cinematograf.

Eu sunt de acord cu Liviu, doar că nu văd cinemaul comercial ca fiind dușmanul cinemaului de arta. Sunt două părți care au același drept să existe și care rareori se intersectează -- puțini regizori reușesc să le îmbine cu succes -- așa că nu văd de ce ar trebui tratate, oricare din ele, cu adversitate. Ideea e că deseori entertainmentul cinematic de azi se traduce prin mașini scumpe, explozii, împușcături, actori-vedetă, CGI cât cuprinde, adică acel gen de elemente care nu pot exista fără un buget baban în spate. Dacă nu ai măcar 10-20 de milioane buget, n-ai șanse să realizezi un film care s-ar încadra în ceea ce cultura de masă numește entertainment. Cam aici se oprește discuția despre mase. Mai rămâne să ne gândim de ce filmele românești nu reușesc să atragă procentul din populație care ar fi interesat de artă, în loc de entertainment. Și aici s-ar încadra multe din ideile din comentariu tău, rvn.

[alali]

mentionez ca nu fac parte dintre cei care nu se simt nedreptatiti ca nu li s-a ales scenariul sau care are parti-pris-uri si este obligat prin asta sa trimita sageti in "anumite" persoane.
Parerea mea este de simplu spectator, cu limitele si preferintele mele.
Filmul romanesc este slab din punctul meu de vedere, nu mi se adreseaza, cum vad ca nu se adreseaza multor altor persoane care sunt pasionate de fenomenul cinematografic. Probabil ca luata punctual, parerea mea este insignifianta. Dar durerea mare este ca fiecare astfel de parere, majoritar intalnita in randul spectatorilor de cinema, este punctual neluata in seama si astfel se ajunge la un fenomen general. Noi suntem publicul! Nu absolventii si cei cativa membrii-"maestrii" in UNATC. Sau cei putini care si-au facut loc in sistem cum si-au facut. Se stiu ei si posibil sa se si simta... De noi ar trebui sa se tina cont.
Scenariile sunt mizerabile, (majoritatea si la propriu si la figurat, fiind un fel de distinctie a cinemaului romanesc, iar in acceptiunea "artistilor" nostri fiind un fel de certificare efectiva a calitatii unui film).

Ca mai reuseste sa treaca cate o productie de aceste tipare, asta se intampla de 2-3 ani incoace. Dar cazurile sunt atat de rare ca intr-adevar aici poti sa le numeri pe degete. De la o mana degete, n-ai nevoie de amandoua mainile.

Cat priveste comparatia cu Cambodgia sau Iran sau mai stiu eu ce tara fara CNC-uri proprii, eu am facut-o. E adevarat ca nu am vizionat acel film sau altele din sectiunea Une certaine regarde. Dupa cum s-a vazut sper, nici nu l-am comentat sau catalogat in vreun fel. Am enumerat doar tarile cu care concuram. Nivelul pe care il tot proclamam cu orice ocazie.

Ca se vorbea despre bugete cu care ar trebui sa se bata cinemaul romanesc, uitati-va ce s-a realizat cu tot atatia bani ca si Aferim! in Polonia. Sau uitati A Separation, iranian 100% ce s-a putut realiza cu aproximativ 500.000 dolari nu euro. Si exemplele pot continua la nesfarsit: The Secret in Their Eyes, Tsotsi... Apropo Liviu, ti-a placut No Man's Land? Tot in jurul a 2 milioane se invarte.

[alali]

aaa! si chestia cu Cambodgia, ca nu se vorbeste limba oficiala a acestei tari, ce lagatura are? Este un regizor bastinas, tara are ca a doua limba franceza, limba oficiala a administratiei si la ora actuala, a fost pana acum 50 de ani colonie franceza, si normal, in film se vorbeste in franceza.
Parca ce, Aferim! e facut, vorbit, procesat, editat si finantat doar de Romania? uita-te pe pagina filmului si o sa vezi ce listuta frumoasa de case de productie...

Asta asa ca sa, cum singur spuneai, sa se discute cu informatii nu cu vorbe aruncate.

[Liviu-]

@robert - Nu declar razboi cinemaului comercial, sa nu se inteleaga asta. Nu sunt printre persoanele cu complexe de superioritate fata de cinemaul respectiv, apreciez un film comercial bine facut si vad chiar si prostioare din cand in cand. Asta ca sa nu se inteleaga gresit. Cat despre populatia stransa in cinema de filmul de arta romanesc, in cazurile fericite, atunci cand si filmul e de o anumita calitate si nu vorbim de experimente a la Porumboiu, procentele par sa corespunda cu se intampla in mod uzual. Daca in general cele mai cele blockbustere strang pe la 300-400 mii de spectatori, nu poti cere unui film romanesc sa faca mai mult de 50-100 de mii. Sper s-avem si noi film comercial de calitate cumva, dar asta nu prea are cum sa vina prin CNC. O data ai nevoie de niste oameni capabili sa le faca si cred ca generatia posibil capabila de asa ceva abia acum creste. A doua oara ai nevoie de o cultura a filmului comercial si noi in momentul asta n-avem asa ceva. Si cel mai important, ai nevoie de bani. Cateva motive banale pt care n-avem film comercial. Nu stiu ce atata filosofie.

@alali - Stai linistit, nu te acuzam pe tine cu scenariile. Era evident ca nu esti vizat. Si eu sunt tot un simplu spectator, de asta ziceam ca personal nu ma intereseaza discutiile cu numere. Pe mine ma intereseaza sa vad filme care sa-mi placa. Simplu. Nu castig nimic din discutii de genul, nici nu schimb situatia cinemaului romanesc in vreun fel. De asta mi se pare inutila conversatia. Iti inteleg parerea apropo de filmul romanesc, e departe de a fi prima oara cand o aud. Numai ca eu am intrat in contact si cu multa lume care il apreciaza. In general e vorba de cei care urmaresc un anumit tip de cinema, deci cu siguranta nu e vorba de un grup reprezentativ pentru intreaga populatie, dar e vorba de persoane care in general stiu mai multe despre filme decat spectatorul de rand. Are si asta o importanta. Cu diverse mentiuni, dar in care n-are rost sa intram. Nu zic ca n-ar trebui sa se schimbe multe lucruri, e evident. N-am o problema cu discutia la nivelul asta, dar, daca te uiti atent, ai sa vezi ca e sistemic condusa si spre cei cativa care fac o treaba buna, fie ca ne place, fie ca nu.

Cat despre comparatii. Trebuie mentionat ca atunci cand vorbesti de cinemauri poate discutia nu e atat de simpla incat sa aruncam cu anumite tari. Iranul are unul din cele mai apreciate cinemauri de arta de dupa '90. Noi inca n-avem un Kiarostami. Multe tari n-au. Si pe langa el poti sa-i bagi pe Farhadi, Panahi, familia Makhmalbaf, Gobadi, Majidi si altii pe care eu nu-i prea cunosc. Pe Bahrani nu-l pun, ca el are mai degraba treaba cu SUA. Sa compari modul in care vezi doua tari ca intreg si cinemaurile lor nu-i chiar aceeasi chestie. Si oricum Iran nu-i chiar o tara de ici de colo.

Iti dau dreptate, fiecare tara are anumite voci, de multe ori singulare, care le fac tarile sa iasa din necunoscut. Thailanda de ex il are numai pe Apichatpong, dar cate premii a luat omul ala de unul singur? (btw, nu-mi place filmele lui, dar nu pot sa-mi placa toti doar) Asa cum se tarasc cu greu prin alte parti, asa se tarasc si la noi. N-am zis ca suntem cine stie ce speciali, ci ca sa nu mai aruncam cu noroi in aia putini pe care-i avem. Exista tari cu mult mai multe posibilitati, care fac tot cam pe atat sau chiar mai putin. India de exemplu abia scoate cateva nume la interval cand e vorba de cinema de calitate (si stau in umbra lui Satyajit Ray, pe care ti-l recomand daca nu-l cunosti inca. ar putea fi pe placul tau, mai ales trilogia Apu), asta desi produc o droaie de filme pe an. China produce mult mai putin si abia dupa '90 au inceput sa miste ceva mai bine prin cateva voci. Yimou Zhang, care acum e pierdut in spatiu, dar pare sa faca filme de public daca asta incalzeste pe cineva. Sub pretul asta acum nu stiu cator persoane le mai pasa ca acelasi om facea candva Raise the red lantern, Red Sorghum, To live, ba chiar si Hero pare undeva departe. Chen Kaige si Tian Zhuangzhuang au fost si ei ceva candva. Acum si la ei e un cinema revigorat, in frunte cu Zhangke Jia (unul din favoritii mei, il vedem si anul asta la Cannes) si alte nume nu la fel de cunoscute ca Wang Bing, Jiang Wen, Lou Ye si alte nume care iau premii pe ici pe colo, dar nu prea mai auzi de ei ca autori adevarati. Nu punem la socoteala Hong Kong, ca aia-i alta treaba. Dar pentru o tara atat de mare, care daca ar vrea ar avea resurse de cinema, sunt extrem de putine nume si destul de putin cunoscute la nivel mondial. Si exemple putem avea destule. Ca sa-ti raspund, mi-a placut No Man's Land, e un alt exemplu de o voce singulara.

Cat despre L'image manquante, are legatura tocmai pentru ca subiectul filmului e viata personala a regizorului, printre alte suferinte din perioada respectiva.Printre altele vorbeste despre cum a fost nevoit sa emigreze in Franta cand era tanar. Din cate se pare, omul ala acolo s-a format. Nu stiu in ce masura se mai vorbeste franceza, desi am impresia ca masura aia e destul de mica. Tocmai de asta am si refuzat discutia in multe puncte, sunt o gramda de chestii pe care nu le cunosc despre tarile respective. De exemplu cum sunt cinemaurile lor finantate. Lucrul de care sunt sigur insa, e ca nici tu nu stii mare lucru despre asta, motivul pentru care nu ar trebui sa arunci cu informatii asa usor. O posibila diferenta e insa faptul ca in multe din punctele astea s-ar putea sa stiu mai multe macar despre filmele lor. Poate nu-i adevarat, nici nu conteaza prea tare.

PS: Nici nu-mi place ca trebuie sa iau apararea la o mana de filme romanesti. Alea putine care m-au interesat mi-au placut de cele mai multe ori, unele chiar destul de mult, dar nu se numara chiar printre favoritele mele. Insa au o anumita valoare. Si-mi displace profund critica pe care o primesc pentru ca vorbesc despre lucruri neplacute. Look around, majoritatea filmelor premiate au subiecte asemanatoare, sub o forma sau alta. Si exista si motive, pentru ca pana la urma ele au multe de spus despre lumea in care traim. Si in loc sa aruncam totul sub pres si sa ne prefacem ca totul e in regula, mult mai sanatos mi se pare ca lucrurile alea sa fie discutate. Aferim vorbeste foarte bine despre multe lucruri de astea, multe inca surprinzator de valabile si acum. Daca vrem sa evoluam ar fi mai bine sa vedem cat mai mult din filmele astea si sa nu ne mai declaram atat de profund lezati in sensibilitatea noastra de oameni sensibili, ca, vezi doamne, cate cuvinte spurcate are filmul asta.

[rvn]

Eu sunt de acord cu Liviu, doar că nu văd cinemaul comercial ca fiind dușmanul cinemaului de arta. Sunt două părți care au același drept să existe și care rareori se intersectează -- puțini regizori reușesc să le îmbine cu succes -- așa că nu văd de ce ar trebui tratate, oricare din ele, cu adversitate. Ideea e că deseori entertainmentul cinematic de azi se traduce prin mașini scumpe, explozii, împușcături, actori-vedetă, CGI cât cuprinde, adică acel gen de elemente care nu pot exista fără un buget baban în spate. Dacă nu ai măcar 10-20 de milioane buget, n-ai șanse să realizezi un film care s-ar încadra în ceea ce cultura de masă numește entertainment. Cam aici se oprește discuția despre mase. Mai rămâne să ne gândim de ce filmele românești nu reușesc să atragă procentul din populație care ar fi interesat de artă, în loc de entertainment. Și aici s-ar încadra multe din ideile din comentariu tău, rvn.

Liviu are dreptate, dar o spune prea sec. nu este atat de "basic". sau este "basic", dar ne putem intreba "de ce?" a ajuns sa se intample lucrul acesta intr-un mod atat de aproape de a fi iremediabil? ai spus excelent: cum sa reuseasca filmul romanesc actual sa atraga cat mai mult public din zona celor interesati de el, ca arta, nu ca entertainment? pentru inceput, ar fi necesar sa se cunoasca foarte bine care sunt preferintele,gusturile, cine sunt pretendentii unei asemenea categorii speciale de spectatori. a nu se intelege ca ma refer la ceva exclusivist, elitele se formeaza din cei carora le place sa savureze sofismul din filme, intr-un cerc mult prea elevat, foarte restrans. inclinatiile mele sunt pentru clasa de mijloc. vrem sau nu vrem sa acceptam, exista in Romania aceasta medie pestrita, pe care o formeaza deopotriva, oameni cu bani, dar snobi si oameni cu venituri modeste, dar a caror pozitie sociala este mentinuta de statutul profesional/intelectual. cred ca suntem constienti cu totii ca, filmul de arta, se adreseaza in mare parte, acelora cu un nivel de educatie peste medie, asta nu inseamna ca trebuie sa ne gandim numai la cei cu pregatire superioara. cum spuneam, romanii au inceput sa-si rafineze gusturile si datorita banilor castigati in afaceri, iar printre acestia, se regasesc destul de multi cu un nivel de educatie mediu, care, ar putea foarte bine sa fie atras catre genul de film la care ne gandim noi, Robert. iar lucrul acesta nu ar putea decat sa fie unul foarte bun. in timp, se formeaza o moda, iar moda si modelele sunt cele care dau tonul vietii sociale, iar a avea viata sociala inseamna consum, adica bani cheltuiti. ramane de vazut cine este in stare sa produca filme care sa convinga pe aceia de care vorbesc eu, ca merita sa se investeasca in filmul romanesc fara pretentii de a intra in vreun top al incasarilor de milioane de dolari.

[Liviu-]

ramane de vazut cine este in stare sa produca filme care sa convinga pe aceia de care vorbesc eu, ca merita sa se investeasca in filmul romanesc fara pretentii de a intra in vreun top al incasarilor de milioane de dolari.

Abia atunci are rost sa vorbim despre cinema comercial. Pana atunci scriem degeaba. Si nu stiu cand e posibil lucrul asta la noi.

[rvn]

ramane de vazut cine este in stare sa produca filme care sa convinga pe aceia de care vorbesc eu, ca merita sa se investeasca in filmul romanesc fara pretentii de a intra in vreun top al incasarilor de milioane de dolari.

Abia atunci are rost sa vorbim despre cinema comercial. Pana atunci scriem degeaba. Si nu stiu cand e posibil lucrul asta la noi.
cand vom avea oameni care vor intelege cum se misca piata. ne trebuie promoteri. astia vor sti si ce scenarii sunt sau nu sunt bune, nimeni altcineva.

[Mercutio]

din pacate nu prea am acces la filme romanesti actuale. merci djinhis pentru link! insa as vrea sa mentionez cateva elemente, care cred ca trebuie luate in seama atunci cand analizezi felul in care spectatorul isi alege un film. asta din cate observ eu de ceva timp, frecventand movie rent club-ul meu si salile de cinema, citind coperti de discuri si anunturile filmelelor ce ruleaza in sali, reviste de cinema, etc.
deci ar fi:
1. star sitemul - in primul rand, cred, oamenii prefera filmele cu un actor, star de prima mana (bruce willis, tom cruise, etc.),in rolul principal. dupa care urmeaza filmele cu actori mai putin populari, care au primit un oscar de obicei, dar care nu sunt staruri de prima mana.
2. genuri - spectatorii sunt dispusi sa aleaga un film de gen, chiar daca actorii nu sunt prea cunoscuti: actiune, comedie, sf, horror - genuri care ruleaza de obicei la cinema. insa filmele de gen sunt foarte populare la inchirieri si vanzari de discuri, iar genurile se extind si la subgenuri ca horror japonez, action-thriller coreean, kung fu chinez, etc
3. festivaluri si premii - aici ar intra si filmele romanesti, la foreign movie si independente. nu ruleaza la cinema, n-ar umple nicio zecime de sala. se inchiriaza in schimb, dar mai rar, se vand la fel. reviewul se bazeaza doar pe premiile primite. coperta e umpluta de stelute si simboluri ale festivalurilor, sudance, toronto, cannes in cel mai bun caz. la mine la club la sectiunea international exista 4,3, 2, moartea dl lazarescu si 12.08 a l'est de bucarest. nu stiu daca le-a inchiriat cineva. au sfarsit cumparate de mine dupa ce au fost scoase de pe raft.

cum s-ar aplica aceste puncte la productiile romanesti? spectatorii din romania nu cred ca difera prea mult de ceilalti.

1. star sistem in romania nu exista actualmente. inainte de 89 exista, existau actori care 'faceau' un film. oamenii mergeau sa vada un film cu Florin Piersic, Toma Caragiu, chiar Sergiu Nicolescu. acum nu stiu daca exista vreun actor/actrita de dragul caruia ar merge cineva la cinema sa vada un film sau ar cumpara un disc. poate Luminita Gheorghiu!?
2. genuri - exista filme de gen romanesti actualmente? toate par a se incadra la drama. drama jurnalistica as zice eu (mungiu era jurnalist la origine si filmele lui par a fi articole de ziar). inainte existau comedii, care se urmaresc si acum la tv si pe internet: BD-urile, filmele lui saizescu. in prezent nimic semnificativ. eu cred ca aici ar exista un mare potential nefolosit. comedie, horror (de ce nu?), film politist, cu alte cuvinte un film de gen, dar care ar avea un stil romanesc. nu ar fi nevoie de productii mari si efecte speciale. filmele s-ar putea realiza pe structura genului respectiv, avand aceasta componenta comerciala, dar, in acelasi timp ar putea constitui un comentariu social. combinatia aceasta cred ca ar face ca spectatorul sa-l aleaga.
3. despre filme de festival s-au spus deja foarte multe, n-am mare lucru de adaugat.

[rvn]

1. star sistem in romania nu exista actualmente. inainte de 89 exista, existau actori care 'faceau' un film. oamenii mergeau sa vada un film cu Florin Piersic, Toma Caragiu, chiar Sergiu Nicolescu. acum nu stiu daca exista vreun actor/actrita de dragul caruia ar merge cineva la cinema sa vada un film sau ar cumpara un disc. poate Luminita Gheorghiu!?
2. genuri - exista filme de gen romanesti actualmente? toate par a se incadra la drama. drama jurnalistica as zice eu (mungiu era jurnalist la origine si filmele lui par a fi articole de ziar). inainte existau comedii, care se urmaresc si acum la tv si pe internet: BD-urile, filmele lui saizescu. in prezent nimic semnificativ. eu cred ca aici ar exista un mare potential nefolosit. comedie, horror (de ce nu?), film politist, cu alte cuvinte un film de gen, dar care ar avea un stil romanesc.

nu, nici de dragul Luminitei Gheorghiu. spectatorii filmului romananesc de dinainte de "89, clar nu mai merg la cinema ca sa vada filme ale celor din generatia actuala. Luminita este o actrita care a supravietuit filmului din epoca comunista. nu este singura, mai sunt si altii, Rebengiuc este un alt exemplu bun. altii care au continuat sa joace si au ramas in contiinta celor care nu au trait in comunism, au murit intre timp, cum este cazul lui Gheorghe Dinica sau al lui Stefan Iordache.
tocmai de aceea este neaparat nevoie ca filmul romanesc actual sa-si racoleze si apoi,sa-si educe proprii spectatori.

[mirodoni]

Am revenit, dar pentru scurt timp.
Au apărut multe comentarii pe care le-am citit în mare grabă. Constat că se discută pe lângă subiect, ceea ce nu este foarte rău, pentru că apar informații prețioase, de la persoane documentate. Dar ideea pe care o lansam eu, dincolo de titlul topicului, era că, indiferent de tipul de film, pentru public sau de artă, filmul românesc are prea puțini spectatori români, pe de o parte, iar pe de altă parte, sunt filme cu o mie de spectatori, cu 10 mii de spectatori sau cu 100 de mii de spectatori. De ce?
În ultima categorie intră cele care au văzut... ursu`!

Concluzia este că filmul românesc nu se adresează spectatorului. Dar nu în sensul că nu este „film pentru public”, ci în sensul că nu este credibil, nu este convingător, subiectul nu prezintă interes. Fiecare judecat la categoria din care face parte!
La 18 milioane de români, orice film românesc ar trebui să aibă cel puțin 100 de mii de spectatori. Cu o condiție: să fie bine făcut, indiferent cărei categorii de spectatori se adresează.
Se dădea vina pe „comunism”! Atunci era o regulă care a fost abandonată: regula celor 3C. Ce vrei să spui, Cum vrei să spui, Cui te adresezi. Aș mai adăuga și Cu ce scop!

Concluzia mea, acceptată doar parțial, era că scenariștii independenți nu au acces la evaluare. Prima, și nu singura dintre cauze.
Am să mă adresez din nou lui Liviu, care mă evită. Credeam că face parte din sistem, dar el zice că nu.


S-a pornit de la o premisa aparent nevinovata ca sa se arunce cu si mai mult noroi (a cata oara?) in anumiti regizori. Cum ca vezi, ei nu ne accepta scenariile noastre bune si fac filme dupa alea proaste ale lor (ceea ce probabil e cazul de multe ori, dar tare frumos ar fi de s-ar concentra pe exemplele alea). Mai mult, se ignora evidentul, faptul ca majoritatea artistilor adevarati sunt si scenaristii propriilor filme, pentru ca asa are si sens, tu stii mai bine despre ce vrei sa vorbesti prin filmele tale. Exceptii de scenaristi importanti care au colaborat cu regizori adevarati probabil sunt de numarat pe degete, iar atunci cand exista probabil in general au colaborat cu regizorul si n-au trait in lumea lor. Mie imi vine in minte numai Tonino Guerra cand ma gandesc la un astfel de scenarist.

Eu nu am pomenit decât titluri de filme. ulterior, în discuții a apărut și numele regizorului. Nu am interesul să arunc cu noroi în regizorii noștri consacrați și nici în filmele lor. Eu spun o realitate care este de domeniul evidenței. Nu are importanță dacă eu scriu sau nu scenarii!
Apare aici o fractură logică, expresie des folosită acum.
Spui că „tu știi mai bine despre ce vrei să vorbești în filmele tale”. Cine, scenaristul, nu?
Deci scenaristul spune Ce are de spus. Nu face el filmul, pentru că nu știe Cum. Regia de film este o altă meserie.

Nu am timp acum, dar sunt alții foarte bine documentați care îți pot dovedi cu nume concrete că este invers decât spui tu. În majoritatea filmelor celebre, poate chiar marea majoritate, regizorul nu este și scenarist. Chiar și în filmele românești mai răsărite de acum, am mai spus-o, regizorul este doar co-scenarist.
Dor la noi este moda „filmului de autor”, luând, desigur, un model dintre puținele străine.
Repet, mă refer la filmele celebre, nu per total!
Pe de altă parte, eu nu puneam problema unui scenarist profesionist care să scrie scenarii pentru toți regizorii români.
Eu consider că, într-o viață, un scenarist nu poate scrie decât un singur „cel mai bun scenariu al său”. Nu e obligatoriu să fie primul dintre scenariile scrise, dar nici ultimul.
Așa cum nu poți mânca două ouă pe stomacul gol, pentru că al doilea deja nu mai e pe stomacul gol!
Regizorii noștri consacrați, deja s-au consumat, din punct de vedere scenaristic. Au scris ce au avut de scris.
Dacă ar regiza „cele mai bune scenarii” ale altora, ar deveni celebri.

Dacă am discuta la concret, cum am mai propus, dar degeaba, am putea vedea ce mare importanță ar avea dacă regizorul ar fi altul decât scenaristul sau producătorul.
De exemplu, scenaristul scrie o replică, sau creează o situație falsă, sau neconvingătoare.
Când face regia, totul i se pare firesc, pentru că el a scris, iar filmul iese prost.
Dacă îl dă unui regizor, acesta îi spune că ceva nu merge, chiar fără să-și dea seama ce. Asta dacă ajung să lucreze împreună. Dacă nu, respinge scenariul și citește pe al altuia, până îl găsește pe cel mai bun.
Astfel, poate dor unul din zece scenarii ale unui scenarist ajunge pe ecran, dar cel mai bun, pe când așa, toate scenariile unui regizor ajung filme, dar nu toate bune.

Dau un exemplu concret. Unora le-a displăcut profund avortonul din filmul 4,3,2. L-am văzut la tv pe Mungiu spunând că i-a fost foarte greu să se hotărască cum să procedeze. Dacă nu l-ar fi arătat,i s-ar fi reproșat că nu l-a arătat.
Dacă scenaristul ar fi fost altcineva, poate ar fi găsit o soluție de compromise. Eu i-aș fi dat una: să-l arate doar 3 secunde. Poate mai există și altă rezolvare cinematografică!

Sau în „Filantropica”... Profesorul spune: …și mi-a zis du-te-n pizda mă-ti! Și atunci am divorțat.
Dacă i-ar fi spus: Tot țăran ai rămas!, replica ar fi definit exact situația. Adică soția lui îl considera tot țăran, pe el, care era profesor și se considera scriitor. Evident că nu mai putea conviețui cu o astfel de persoană!

Sau în „Closer to the Moon”. Un personaj evaluează șansa de a nu fi prinși după furtul banilor la 5%. Astfel, s-a mai spus asta pe aici, totul cade în derizoriu, spectatorul nu mai vede niște eroi, ci niște proști sinucigași. Iese neconvins din sală și nu mai promovează filmul.
Păcat, pentru că este o realizare cinematografică, deși nu foarte românească, pe care nu o mai pot compara decât poate cu „Actorul și sălbaticii”, căruia, într-adevăr, nu-i pot găsi chichițe de acest fel!


Si-mi displace profund critica pe care o primesc pentru ca vorbesc despre lucruri neplacute. Look around, majoritatea filmelor premiate au subiecte asemanatoare, sub o forma sau alta. Si exista si motive, pentru ca pana la urma ele au multe de spus despre lumea in care traim, si in loc sa aruncam totul sub pres si sa ne prefacem ca totul e in regula, mult mai sanatos mi se pare ca lucrurile alea sa fie discutate.


Problema nu este că aceste filme vorbesc despre lucruri neplăcute, ci cum vorbesc despre lucruri neplăcute.
Și atunci, în cazul filmului românesc, de ce să ne prefacem că totul este în regulă? Nu ar fi și aici mai sănătos ca lucrurile acestea să fie discutate?

Spui că ai revăzut cu plăcere „Aferim!”. Ai citit comentariul de la topicul respectiv?
Sunt convins că toate observațiile acelea, și mai sunt încă multe altele, le consideri nimicuri. Dar dacă aceste „nimicuri” ar fi lipsit, sau ar fi fost înlocuite cu mici „perle cinematografice”, nu cumva filmul ar fi luat „Ursul de aur”? Dacă le arăți, înseamnă că arunci cu noroi în regizor pentru că nu ți-a citit scenariul tău?!
Și că veni vorba, scenariul nu este numai al lui Jude, cum nici „Poziția copilului” nu este scris doar de Netzer! Așa că, teoria ta, și nu numai, cu artistul adevărat, nu prea stă în picioare.

Ai spus de cel puțin 3 ori că această discuție despre filmul românesc nu are sens.
Chiar nu are, dacă nu am reușit, așa cum am sperat, să implicăm oameni din sistem.
Credeam că, cel puțin pentru început, se vor implica cei care încă figurează oficial pe Forum cu anumite atribuții, mă refer la Gloria și StefanDo.

Dar, deocamdată, între noi fie vorba, marți, 21.04.2015, rulează la Cinema Studio București două filme românești de la ora 19.oo: „Rețeaua” și „Autoportretul unei fete cuminți”.
Cine are curajul să vină?

[alali]

].
Cine are curajul să vină?
=)) Eu unul nici nu pot, dar nici nu as avea curaj, marturisesc!

pt mine, cea mai pertinenta remarca este asta: Sunt convins că toate observațiile acelea, și mai sunt încă multe altele, le consideri nimicuri. Dar dacă aceste „nimicuri” ar fi lipsit, sau ar fi fost înlocuite cu mici „perle cinematografice”, nu cumva filmul ar fi luat „Ursul de aur”? Dacă le arăți, înseamnă că arunci cu noroi în regizor pentru că nu ți-a citit scenariul tău?!

Ceea ce e bolduit, pentru un om care este in sistem, (atentie, nu vb de Liviu), este chintesenta prostiei si a limitarii lui. Vorba romaneasca, ce cred ca se aplica intregului sistem cinematografic romanesc, prostul nu e prost destul pana nu e si fudul. Plus ca daca ii mai dai si o patalama la mana, un locul 2 la ceva, un premiu pentru debut, (la al 4-lea film), sau orice steluta intr-o cronica dintr-un almanah, chiar ca atunci nu mia ai cu cine sa porti un dialog constructiv. El e post cu patalama la mana si asta il face cineva.

Asta e cea mai mare problema a filmului romanesc! Mentalitatea de artisti fara greseala!

[rvn]

Ai spus de cel puțin 3 ori că această discuție despre filmul românesc nu are sens.
Chiar nu are, dacă nu am reușit, așa cum am sperat, să implicăm oameni din sistem.

nu pot sa cred intr-o naivitate serioasa, asa ca, mizez pe una aparenta, tradusa prin"fac pe nestiutorul", ca sa....de fapt, nu ma intereseaza deloc motivul tau.. imi place sa fiu realista: oamenii din "sistem", nu scriu mesaje pe cinemagia. poate, uneori, din plictiseala, mai citesc parerile unora ca noi, din afara "sistemului" (solar),care, simt nevoia, din cand in cand,sa impartaseasca si altora, starile sufletesti prin care au trecut, in timpul si dupa vizionarea unui film.
simplu si uman.

[rvn]

1. star sistem in romania nu exista actualmente. inainte de 89 exista, existau actori care 'faceau' un film. oamenii mergeau sa vada un film cu Florin Piersic, Toma Caragiu, chiar Sergiu Nicolescu. acum nu stiu daca exista vreun actor/actrita de dragul caruia ar merge cineva la cinema sa vada un film sau ar cumpara un disc. poate Luminita Gheorghiu!?
2. genuri - exista filme de gen romanesti actualmente? toate par a se incadra la drama. drama jurnalistica as zice eu (mungiu era jurnalist la origine si filmele lui par a fi articole de ziar). inainte existau comedii, care se urmaresc si acum la tv si pe internet: BD-urile, filmele lui saizescu. in prezent nimic semnificativ. eu cred ca aici ar exista un mare potential nefolosit. comedie, horror (de ce nu?), film politist, cu alte cuvinte un film de gen, dar care ar avea un stil romanesc.

nu, nici de dragul Luminitei Gheorghiu. spectatorii filmului romananesc de dinainte de "89, clar nu mai merg la cinema ca sa vada filme ale celor din generatia actuala. Luminita este o actrita care a supravietuit filmului din epoca comunista. nu este singura, mai sunt si altii, Rebengiuc este un alt exemplu bun. altii care au continuat sa joace si au ramas in contiinta celor care nu au trait in comunism, au murit intre timp, cum este cazul lui Gheorghe Dinica sau al lui Stefan Iordache.
tocmai de aceea este neaparat nevoie ca filmul romanesc actual sa-si racoleze si apoi,sa-si educe proprii spectatori.

ieri nu am reusit sa scriu tot ce aveam in gand, asa ca, o sa continui ideea:
tu zici ca filmul romanesc actual este reprezentat de un singur gen, aproape in totalitate. ai dreptate si nu esti singurul care spune lucrul acesta,dar tinand seama ca filmele reprezentative, sunt acelea care s-au produs cu un anume scop (participarea la festivaluri, categorie A si B), o explicatie ar fi autorii au avut in vedere realizarea unor filme cu puternic impact emotional, care, teoretic, au sanse sa fie cotate bine. nu am idee cum se fac si contrafac toate aranjamentele din spatele acordarii premiilor la aceste festivaluri, dar, am observat care este mentalitatea occidentalului fata de saracia si dramele sociale din tarile inferioare lor, indiferent ca-s din Europa de Est( mai ales!) sau alte continente. este o chestie de politica, eu asa o vad. ceea ce pe noi ne enerveaza, fiindca ne-am tot saturat sa iesim in lume cu drame si mizerie comunista, pe ei ii "sensibilizeaza". este un soi de ipocrizie si aroganta, dar nu prea cred ca exista alternativa. si ei au cu duiumul,drame si saraci, dar si-i ascund cu eleganta, poate chiar sub celebrul covor rosu.
pe de alta parte, filmul politist romanesc si comediile,de care amintesti tu, nu prea mai au cum sa-si gaseasca corespondent in filmul romanesc actual. tocmai aici se impotmolea discutia; in Romania nu se mai produce film comercial. noi, cei din generatiile care am crescut cu aceste filme, ar trebui sa fim constienti ca, acestea, nu au acum, decat o valoare sentimentala.ele nu au ramas decat, dovada vie ca, in epoca comunista, functionau din plin, vreo 5 (sper sa nu gresesc) case de productie, ce scoteau filme pe banda rulanta. diferenta din punct de vedere al spectatorului de atunci, fata de cel de azi este uriasa. practic, publicul de altadata al acestul gen de film a "murit", chiar daca nu la Revolutie, putin timp dupa aceea. astazi, dupa umila mea parere, el nu mai poate renaste din propria cenusa, fiindca clasa muncitoare pentru care statul le producea ca s-o distreze, a disparut cu desavarsire, iar noua clasa, cea care ar fi trebui (teoretic), s-o inlocuiasca, are o preferinta mult mai ieftina si comoda: televizorul.

[Mercutio]

Concluzia mea, acceptată doar parțial, era că scenariștii independenți nu au acces la evaluare. Prima, și nu singura dintre cauze.


eu am luat in seama titlul la modul explicit. ma gandeam ca se poarta o discutie din perspectiva spectatorului. adica sa ne punem in pantofii lui. nu in sensul ca ce as face eu in locul lui, ci ce ar face el spectatorul. de ce ar alege el un film romanesc?
afirmatia ta de mai sus, concluzia la care ai ajuns - scuze, am citit pe diagonala primele pagini, poate ai explicat deja acolo - cum convinge ea pe spectator sa vina in nr. mai mare la film?

[djinjis]

N-ai de ce. Cica vor in fiecare sapt sa aiba o premiera.

[c.ghevara]

Concluzia este că filmul românesc nu se adresează spectatorului. Dar nu în sensul că nu este „film pentru public”, ci în sensul că nu este credibil, nu este convingător, subiectul nu prezintă interes.
..........
Concluzia mea, acceptată doar parțial, era că scenariștii independenți nu au acces la evaluare. Prima, și nu singura dintre cauze.

.........
Ai spus de cel puțin 3 ori că această discuție despre filmul românesc nu are sens.
Chiar nu are, dacă nu am reușit, așa cum am sperat, să implicăm oameni din sistem.



1. Mercutio a pomenit despre filmele de gen. N-avem. Sau avem unul singur - dramă. E o mare problemă. Cred că e principalul motiv pentru care nu merg spectatorii la filmele româneşti. În discuţia noastră iniţială, scăpasem din vedere acest aspect. Din perspectiva spectatorului, filmul românesc nu există. Ca spectator, dacă vreau comedie, thriller, policier, s.f., romantic, acţiune (şi ce-o mai fi) am o singură opţiune - filmul american. Desigur, e mai uşor şi mai ieftin să scoţi o dramă cu 5-6 personaje! Pentru spectator nu există "Film", la modul abstract. El nu se duce să vadă un "film" american, orice film, doar pentru că e american, ci pentru că e "de acţiune" sau s.f. sau thriller sau.... Din păcate, pentru spectator alăturarea cuvintelor "film" şi "românesc" indică, automat, şi genul. Că filmul e bine făcut sau prost făcut nu mai are nicio importanţă. Probabil, ar merge şi la comedie, şi la policier, şi la alte genuri de film românesc. Dacă ar fi, cât de cât, bune, nu l-ar deranja că sunt româneşti, ba chiar ar fi îngăduitor.

2. Aşa că, scenariul este o problemă secundară, câtă vreme discutăm de lipsa genurilor. Scenariştii independenţi au acces la evaluare. Numai că... scrierea scenariului reprezintă doar 50% din chestiune. Cealaltă jumătate e "plasarea" scenariului. Şi asta nu e uşor nicăieri. Trebuie efort, trebuie insistenţă, persistenţă. :) "Evaluare" înseamnă fie şi lectura de către un producător sau regizor, până la concursul CNC. Sigur, dacă ar exista agenţi, ar fi mai simplu. Sunt convins că producătorii şi regizorii ar spune că preferă să primească scenarii de la agenţi, pentru că nu ar fi bombardaţi cu toate prostiile. Meseria asta încă nu există, dar probabil ar trebui să se înfiinţeze. ;)

3. E un forum... Se presupune că e un loc pentru discuţii, aşa că discuţia asta are sens. B-)
Eu, bunăoară, discut cu cei interesaţi de subiect. N-am sperat şi nici nu m-a interesat de "oameni din sistem". :D

[mirodoni]

@Mercutio,
Ideea era să-i determinăm pe cineaști să facă filme mai bune, numai astfel putem să-i convingem pe spectatori să vină la film.
Am vrut să văd mai întâi de ce nu vin românii la filme, deși bănuiam.
Pentru că subiectele tratate și mai ales modul de tratare nu-i interesează.
S-a ajuns la această situație pentru că fac filme doar cei care au mai și făcut, iar talentul lor s-a cam epuizat. Dar nu se dau la o parte, pentru că nu-i obligă nimeni.
Regia e o meserie, fiecare nou film e o acumulare utilă, dar scenaristica e o problemă de inspirație.
Talent, sau artă, înseamnă capacitatea de a-l face pe spectator să vadă lucruri pe lângă care, altfel, ar trece fără să le observe.

Chiar suntem în pantofii spectatorului, și ne spunem părerea despre filmele românești, dar unii dintre noi și scriu scenarii, dar nu pot intra în sistem.
Poate aceste scenarii sunt mai bune, sau poate nu. Dar nu putem ști decât dacă ni s-ar permite accesul la evaluare.
Ca să se schimbe sistemul, ar trebui o presiune din partea publicului, dar publicul și-a găsit deja refugiul în filmele străine.

rvn are dreptate, cineaștii nu citesc aceste critici, dar îi puteam obliga cumva.
Dacă noi, spectatorii, am fi uniți, și dacă CineMagia ne-ar ajuta, am organiza proiecții de filme românești cu participarea realizatorilor și a unor critici de film.
Aveam și niște promisiuni în acest sens, dar...

Și mai e ceva, eu voiam să organizăm proiecții de scurtmetraje ale studenților sau independenților care sunt excepționale, dar nu are nimeni interesul să le scoată la lumină.
Acei realizatori ar merita să fie încurajați.

Am văzut aseară în cadrul „Festivalului Internațional de Film București” filmul „Taxi”, iranian, care a luat „Ursul de aur” fără să aibă înjurături și obscenități.
E drept că a luat premiul din motive politice, dar se poate face film și cu un vocabular decent.
La „Next”, toate filmele românilor din „generația următoare” erau pline de obscenități, că, de, de unde să învețe decența?!

C.Chevara, mă surprinzi!
Păi cum să avem „filme de gen”, dacă nu avem scenarii „de gen”?! Cum să fie scrierea scenariului o problemă secundară?! Redactarea, poate e o problemă secundară, dar aici cred că vorbeam despre elaborarea scenariului. Respectiv de consistența lui.

Unde au acces scenariștii independenți la evaluare? Spune-mi, te rog frumos, și mie. Te implor! Ce producător primește scenarii? Dacă nu primește, evident nu ajungi la CNC. Deci unde e evaluarea?!
Când vorbeam de evaluare, mă gândeam la selecție, altfel ce rost ar avea?

Nici măcar în accepțiunea ta nu e corectă aprecierea că scenariul reprezintă 50%.
Reprezintă doar 5%, oficial. Dacă nu chiar 4%. Din bugetul unui film, atât primește scenaristul!

P.S. Diseară voi vedea „Portretul unei fete cuminți”. Constat că nu se mai sacrifică nimeni!
Mâine voi pleca din nou din București.

[mirodoni]

Am văzut „Portretul unei fete cuminți”. Regizoarea a fost întrebată cum a ajuns să colaboreze cu Anca Puiu la „Mandragora” și a răspuns că este foarte bună prietenă cu Anca de când a fost asistentă de platou la „Moartea domnului Lăzărescu”.
Deci cam așa se fac „evaluările” de scenarii, domnule C.Chevara!


2. Aşa că, scenariul este o problemă secundară, câtă vreme discutăm de lipsa genurilor. Scenariştii independenţi au acces la evaluare. Numai că... scrierea scenariului reprezintă doar 50% din chestiune.

La sfârșit, în particular, am întrebat-o și eu pe regizoare dacă este dispusă să-mi citească un scenariu, și mi-a răspuns că nuuuu, are deja scenariile ei!

Despre film poți să-ți faci o părere din trailer, așa e tot!

[rvn]

@Mercutio,
Ideea era să-i determinăm pe cineaști să facă filme mai bune, numai astfel putem să-i convingem pe spectatori să vină la film.
Am vrut să văd mai întâi de ce nu vin românii la filme, deși bănuiam.
Pentru că subiectele tratate și mai ales modul de tratare nu-i interesează.

incerc sa inteleg ce anume te preocupa cel mai tare: faptul ca romanii nu mai sunt interesati sa vada filme romanesti, sau faptul ca tinerii cineasti si scenaristi (talentati), nu reusesc sa obtina finantare din banii statului, din cauza sistemului de evaluare care ii dezavantajeaza?
am sa-ti povestesc ceva,chiar cu riscul de a te plictisi pe tine si pe ceilalti, legat de prima problema: zece ani de zile, adica intre anii 1980 si 1989, cea mai mare drama a romanului de rand, din punct de vedere cultural, a fost limitarea programului zilnic de la tv, pana a ramas la 2 ore. nu stiu cat poate intelege ce insemna acest lucru, o persoana care n-a trait pe viu asa ceva, dar eu am trait si ceea ce scriu aici este nu din auzite, ci din experienta mea de viata.
nu putem ignora faptul ca, Romania a fost dominata 45 de ani de comunism si nu putem nega faptul ca, datorita acestui lucru, in mare parte, filmul romanesc actual nu se mai bucura de popularitate, romanii au fost captivati de alte forme de distractie, iar sansele ca ei sa fie recuceriti de filmul autohton, aunt aproape inexistente.trebuie sa fim realisti. spuneam ca lipsa programului tv a fost fatala. ei bine, gandeste-te cat era de frustrant sa ai aparatul in casa si sa fie inutil! in lipsa de altceva, romanul asalta cu entuziasm muncitoresc, cinematograful, iar aparatul de propaganda lucra cu norma intreaga si veghea ca fiecare film care scapa de cenzura, sa fie ceea ce dorea regimul aflat la putere. am vazut in filmele romanesti, toata propaganda gretoasa, insirata ostentativ de imbecilizanta, in filme despre razboi, despre nationalizarea din 48, apoi despre cooperativizare si inceputurile industrializarii. hei-rupurile lui Dej, inspirate dini hei-rupurile lui Stalin, tendinta de occidentalizare de la inceputurile preluarii puterii de catre Ceausescu, apoi agonia anilor 80, toate astea au fost etape care au folosit filmul, exclusiv ca pe un instrument eficient de propaganda, asta a fost singurul scop pentru care el exista si se porducea masiv. si-atunci, nu este firesc sa ne punem intrebarea: ce scop ar mai avea statul sa-l produca in ziua de azi? eu cred ca tot in scop propagandistic, dar chestia ar fi ca, de data asta, problema se pune invers: romanul a capatat dreptul de a se lasa manipulat in felul in care doreste el. si nu este vina filmului sau al regizorului actual, in esenta, ci este vina faptului ca, el a reusit sa-si recapete televizorul si in sfarsit, dupa 10 ani de interdictie aproape totala, sa-si alimenteze cea mai ieftina coordonata a mediocritatii existentei lui.
cei care au intuit lucrul acesta, au avut numai de castigat, fiindca, ei nu au asteptat rabdatori ca cinematografia romaneasca aflata in deriva sa-si revina si sa produca filme cu subiecte care sa interereze pe cineva, ei nu au stiut decat un singur lucru: sa ocupe cat mai repede si bine, un loc imens si gol, dar plin de bani.

[Mercutio]

@Mercutio,
Ideea era să-i determinăm pe cineaști să facă filme mai bune, numai astfel putem să-i convingem pe spectatori să vină la film.
Am vrut să văd mai întâi de ce nu vin românii la filme, deși bănuiam.
Pentru că subiectele tratate și mai ales modul de tratare nu-i interesează.
S-a ajuns la această situație pentru că fac filme doar cei care au mai și făcut, iar talentul lor s-a cam epuizat. Dar nu se dau la o parte, pentru că nu-i obligă nimeni.


ar fi bine daca lucrurile ar sta asa cum zici tu. insa 'film bun' e o notiune destul de relativa. cand pui in discutie nr. de spectatori la un film, cum sa-l faci sa fie mai mare, din pacate nu mai e vorba de cinema, ci mai degraba de comert. in primul rand filmul nu trebuie sa fie mai bun pentru a avea spectatori, ci mai comercial. comercial nu in sens peiorativ, ci in sensul de vandabil. dat fiind ca devine un produs, pentru a fi vandut trebuie tinut cont de cerintele clientului (spectatorului). ce cumpara el? le grand public cumpara enterteinment. filmul bun, filmul de arta, filmul de autor, are si el un public, dar mai restrans. vestea buna e ca 'filmul comercial' nu exclude in intregime 'filmul bun'. eu, daca as fi tanar scenarist aspirant, nu m-as da inapoi sa fac scenariul mai comercial. inc-o data, nu in sensul de prost gust, ci in ideea ca as pune enterteinmentul (adica ceea ce cer si cumpara spectatorii) in prim plan. eu nu cred ca in societatea romaneasca nu au loc si alt gen de intamplari decat acelea in care un batran moare in timp ce e dus dintr-un spital in altul sau o tanara e omorata din neglijenta si stupiditate la o manastire. sunt sigur ca e o sursa inepuizabila de povesti palpitante, comice, pline de actiune, senzationale, cu personaje simpatice sau antipatice, insa demne de luat in seama. doar trebuie cautate sau inventate.

@Mercutio,
Regia e o meserie, fiecare nou film e o acumulare utilă, dar scenaristica e o problemă de inspirație.

nu sunt de acord cu afirmatia asta, care denota o anumita carenta in domeniu. nu e ca si cum tu pictezi un tablou si el vine si ti-l incadreaza. un regizor poate ruina un scenariu bun sau poate face un film bun dintr-un scenariu mediocru. tu scrii o poveste. poate fi o poveste buna, dar ramane inexistenta pana nu o spune cineva. si totul depinde de cum o spune. e viziunea, e stilul, e vocea lui. a regizorului. depinzi de el. daca nu te impaci cu ideea asta mai bine te apuci de scris carti.
ca sa scrii scenarii e necesar sa stii in ce consta regia. cu cat stii mai bine cu atat ai sanse mai mari ca regizorul sa aleaga scenariul tau. pentru ca povestea poate fi interesanta, dar nepotrivita dpv cinemantografic, cu scene greu de filmat sau de realizat.



@Mercutio,
Chiar suntem în pantofii spectatorului, și ne spunem părerea despre filmele românești, dar unii dintre noi și scriu scenarii, dar nu pot intra în sistem.
Poate aceste scenarii sunt mai bune, sau poate nu. Dar nu putem ști decât dacă ni s-ar permite accesul la evaluare.
Ca să se schimbe sistemul, ar trebui o presiune din partea publicului, dar publicul și-a găsit deja refugiul în filmele străine.


alte sisteme nu mai exista? studiouri independente, televiziuni care produc seriale sau filme tv?

[alali]

Dupa 5 pagini de discutii, de pe margine, problema pare ca nu va avea niciodata o solutionare. Cel putin pentru tara asta. In alte parti filmele s-au adaptat, au generat emulatie, interes si valoare. Iar odata cu ele a venit si recunoasterea.

Cat timp si aici, in randul spectatorilor, a chibitzilor, mai avizati sau mai putin avizati, nu e un consens cu privire la o problema atat de evidenta, lipsa publicului, suntem condamnati sa continuam si sa ne zbatem in mediocritatea anonimatului. Cu 2-3 flori, (filme cu premii) nu s-a salvat cinemaul romanesc. Iar cu productii care nu strang nici 3 sute de mii de spectatori pe un an intreg, chiar daca s-a reusit performanta de 15-20 de pelicule produse intr-un an calendaristic, dramatismul capata dimensiuni catastrofale. (23 filme in 2013 si 289 mii spectatori. Faceti voi calculele.)

cinemaul romanesc musteste de autosuficienta si autoproclamata valoare incat nimeni, niciodata nu o sa poata sparge aceasta crusta care il separa de realitate, de spectator. Si mai mult, inca mai exista acei cateva mii de trepadusi, mult mai profunzi decat societatea in care traiesc si care se strang pe la premiere cand participa si protagonistii, iar odele si laudele curg desi filmele lor sunt de la proaste in jos si astfel lumea asta inchistata si anacronica va dainui cam ca si clasa noastra politica. La fel de marginita, la fel de proasta si sigur la fel de corupta.

Din pacate, inca mai avem cate un film care strange aproape de o suta de mii de spectatori, dar vor veni si anii in care nu se va castiga niciun premiu mai important si atunci filmele noastre vor strange in jurul a 100.000 spectatori. Poate macar atunci se vor trezi, desi ma indoiesc ca doar acum 5 ani aveam 89 mii. Anul asta a fost salvat de Aferim! O sa vedem la anu.

Ps. Legat de film bun, notiune relativa, e adevarat ca orice porcarie ai filma si orice ai scoate pe celuloid sfarseste prin a crea emotie, stare. Poti filma un perete alb 2 ore si apoi sa-l proiectezi si tot o sa creeze senzatii, tensiuni, emotii. Placute sau neplacute, dar emotii. Asadar, este si o astfel de proiectie o realizare. Dar sa ajungem sa nu putem spune daca este bun sau prost, sa fie totul atat de relativ... De ce? Chiar nu mai dispunem de un minim de discernamant?

[alali]

Ps.2 Imi place de djinjis. Este singurul cu cojones care spune lucrurilor asa cum sunt. Albe, sau negre in proportie de 99% ca asta e situatia.

[rvn]

alte sisteme nu mai exista? studiouri independente, televiziuni care produc seriale sau filme tv?
normal ca exista! dar alea nu arunca banii pe fereastra. tre'sa scoata profit.
pe mine m-a amuzat teribil o chestie, apropo de asta: nici Oana Zavoranu nu a reusit sa obtina finantare de la ma-sa ca sa-si faca filmul la care visa. de unde trag concluzia ca este extrem de greu sa convingi oamenii care nu te cunosc, sa investeasca in proiectele tale, daca, uite, fata asta atat de talentata, dealtfel, nu a reusit sa o imbuneze, nici pe mama ei..

[Liviu-]

https://www.youtube.com/watch?v=iJFOm4kL0dw

Abia am vazut episodul, dar m-a dus cu gandul exact la discutia noastra.

In rest, imi pare rau ca nu pot raspunde mai pe larg, dar s-a cam dus timpul liber si sunt obligat sa revin la treburi care pentru mine sunt mult mai importante. Pe scurt:

Cum ziceam, vedem lucrurile diferit. Dupa cum vorbesti, regizorul pare pur si simplu un tehnician, de parca ar fi un om intr-o fabrica care pune o piesa la masina. Eu nu-l vad asa, de asta spuneam de autori adevarati. Ceea ce spui tu e adevarat la Hollywood mai ales, in general in sistemul de filme comerciale si foarte putin in cadrul cinemaului de arta. Mai exista si exceptii importante, un Scorsese de exemplu si alti mari regizori care provin dintr-un cinema de calitate mai accesibil, dar pentru autorii importanti, cu o cariera impresionanta si care au ceva de spus, inversul e mai degraba valabil. Si are sens, tocmai pentru ca pentru oamenii aia cinemaul nu e o productie in masa, ci au anumite viziuni pe care nu ar putea sa le puna in practica intr-un mod personal daca nu ar face-o utilizand propriile idei. Daca ne uitam prin toate festivalurile de film am vedea ca asa sta situatia. Uneori mai exista situatii de colaborare, cum ziceam, asa cum a facut Guerra cu Antonioni, Angelopoulos, Fellini, Rosi si o data chiar si cu Tarkovski. Daca ar fi sa iau la rand toti regizorii mei favoriti nu stiu daca as gasi vreunul care sa nu-si scrie scenariile.

O mica observatie legata de Taxi al lui Panahi. Filmul e simpatic, dar mi se pare sub Aferim. Asta pentru ca desi emana incredibila iubire a lui Panahi pentru cinema, e in acelasi timp incredibil de schematic. Nu exista injuraturi, dar nici subtilitate. Politica pe care o discuta prin film e prost ascunsa sub o idee de realitate a situatiilor, cand este evident aspectul scenarizat. Mai mult, ideile sunt pur si simplu aruncate intr-un didacticism care in alte parti n-ar fi acceptate. N-are incredere in spectator nici atunci cand vine vorba de a-i recunoaste referintele la propriile filme, astfel ca ajunge sa numeasca direct pe trei dintre ele, dand totusi indicii si pt altele. Poate lui nu i-ar prinde rau un scenarist, dar altfel s-ar putea pierde exact pasiunea din filmele sale, lucru care probabil i-a adus Ursul de Aur. Si sunt de acord cu tine, dat pe criterii politice mai degraba. Mi-a placut mult mai mult in Crimson God si This is not a film. Oricum, e la ani lumina de Kiarostami. Si pentru ca nu vreau sa ramana lucrurile prezentate chiar unidimensional (daca ar fi sa luam fiecare afirmatie din toate unghiurile n-am mai avea timp de altceva), nu vreau sa fie inteles ca ar trebui sa se puna un pret prea mare pe anumite premii (de fapt chiar imi cam displace ideea de a pune un film in fata altuia sau chiar de a nota filmele, mai ales la virgula :P nu-i ca si cum te-ai duce la piata si le-ai pune pe cantar). Au o anumita importanta, dar uneori poate fi chiar irelevant. Exista destule lucuri care mie mi se par injuste si la Berlin, Venetia sau, mai rar, la Cannes.

@alali - Da, totul e atat de relativ. Relevant e ce-ti spune tie un film. Poate sa fie trantit de critici in cel mai urat mod posibil. Daca tu vezi ceva in filmul ala nu are importanta. Poate sa fie vazut de o mana de oameni, daca tu gasesti valoare in filmul respectiv asta conteaza. Nici numarul de spectatori, nici criticii, nici premiile nu primeaza asupra experientei personale cu filmul. Pot fi cel mult niste repere, pe care fiecare le foloseste dupa bunul plac. Am vazut ca ti-a placut mult In the mood for love, dar ti-a displacut foarte tare 2046. Mie imi plac enorm ambele. Din punctul meu de vedere ambele sunt atat de bune ca depasesc limita comparatiei. Pe de alta parte exista multe filme care nu-mi plac, dar le consider valoroase din anumite puncte de vedere. Nu e nimic alb sau negru. Nu e vorba de discernamant, uneori un spectator de rand poate judeca mai "corect" (in masura in care exista asa ceva, mai sus ziceam ca nu prea exista) un film decat un critic cu intreaga experienta a lui (ziceam intr-un topic cat de dezamagitoare mi s-a parut cronica lui Gorzo la Winter Sleep si am discutat cu prieteni cu mult mai putine pretentii cinematografice care par sa fi inteles filmul intr-un sens mult mai complex). Daca acel discernamant de care vorbesti ar fi ceva absolut atunci toate persoanele cu o cultura impresionanta si cu ceea ce am putea numi gusturi bune, ar trebui sa cada tot timpul de acord asupra valorii unui film. Ori niciodata nu se intampla asta, desi uneori exista un consens zdrobitor (vezi Boyhood). Lucrurile nu functioneaza asa si nu cred ca asta-i un lucru rau. Nu exista un singur mod de a face cinema si cu siguranta nu exista un mod "corect". Cu cat esti mai deschis cu atat ai mai mult de castigat.

[bremen1980]

Ieri pe la ora 17 :00 am vrut sa vad ''Aferim ''la cinema Europa . Eram singurul client si nu s-a mai proiectat nimic .
In urma cu doua saptamani am patit aceeasi faza la cinema Corso , dar filmul pe care as fi vrut sa-l vad era ''Clouds of Sils Maria'' . Sa zicem ca atunci era in perioada Pastelui .
Tot la cinema Europa am vazut prin 2011 ''Drive '' de unul singur . Mai cumparase cineva bilet , dar n-a mai aparut asa ca am avut parte de '' My own private cinema '' .:P

[Liviu-]

Concluzia? Nu te duci la cinemaurile care trebuie. :P Eu la Europa n-am fost, dar am fost o data acum vreo 4 ani la Corso. Cele mai proaste conditii de proiectare pe care le-am prins vreodata, chiar si cinemaul vechi din Vaslui era mai ok, inchis de vreo 10 ani de altfel. Stiu ca pretul e mult mai in regula, dar Elvira Popescu, Studio si Cinemaul Taranului Roman (sau cum s-o chema acum fostul NCRR) au preturi decente si conditii de proiectare foarte ok. La EP de ex au carnet de 5 bilete valabil 3 luni cu 50 de lei. Si cred ca poate fi folosit de mai multe persoane o data. E adevarat ca din unele pcte de vedere e preferabila proiectia cu un public cat mai restrans (chiar ieri am simtit-o din nou la Far from men la Studio), dar daca nu e festival publicul pare mai ok si eviti in acelasi timp si mall-ul (care are totusi cele mai bune conditii de proiectare, doar ca publicul lasa de dorit. asta se poate fenta daca tintesti anumite ore/zile din program. ramane problema cu banii in caz ca exista).

PS: Frumos ca ti-a placut Norte, the end of history. Din pacate s-a trecut prea usor peste el, cu siguranta e destul de evitat din cauza lungimii. Tocmai aparu si ultimul film al lui Lav Diaz, From what is before. Cu asta revine la ceea ce ar fi considerat o lungime normala a filmelor sale, adica are 5 ore jumate. Parca m-as risca.

[bremen1980]

Nici eu nu mai fusesem la Europa de vreo doi ani , dar acum era pe traseul meu spre casa .

Nici pe la Corso n-a mai dar de ceva vreme , dar imi amintesc ca-n alte vremuri am vazut multe filme in acest cinematograf .
Prin 2002 la Corso am vazut Mulholland Drive impreuna cu un coleg si cu o tipa cu care incerca ala se combine .Saraca fata n-a inteles nimic din film si se simtea si foarte stanjenita la fazele de iubire dintre cele doua eroine .O fata draguta , simpluta , dar care nu prea l-a placut pe domnu' Lynch >:) .Nici pe coleg nu l-a mai avut la suflet dupa trauma suferita la Corso .

Cred ca daca ar fi fost in zilele noastre ar fi invitat-o ala la Nymphomaniac:"> .Ce posete si-ar fi luat dupa ...

[mirodoni]

Meseria de regizor, fără conotație peiorativă, și fără să mă uit în DEX, este o îndeletnicire atestată într-un sistem de învățământ instituționalizat, de pe urma căreia cineva poate trăi. Despre asta vorbeam, deocamdată! Scenaristica e altceva! Nu mai reiau!
Nici măcar „nu gândim diferit”. Poate doar ne exprimăm diferit. Se poate și varianta „doi în unu”, scenarist/regizor, dar nu e o condiție obligatorie.
Aceasta nu înseamnă că eu consider că regizorul este doar un „simplu” tehnician, cum crede Liviu, și nici că am „carențe” în domeniu, cum afirmă Mercutio.
Eu am simplificat lucrurile, considerând că discut cu persoane avizate , așa cum am afirmat de câteva ori.
Mercutio, spui că nu ești de acord cu mine, dar din ce ai scris rezultă pe dos. Fie nu ai citit atent ce am scris eu, fie nu ai fost atent ce ai scris tu.
Eu știu o poveste și mai elocventă.
Un regizor a fost felicitat după vizionare: Magistrală secvența din final, i s-a spus, când cei doi tineri ies din patinoar!
Mulțumesc, a răspuns regizorul, în scenariu scria doar: cei doi tineri ies din patinoar!

Cine ți-a spus ție că nu mă împac cu ideea că regizorul are viziunea lui privind un scenariu al meu? Eu tocmai asta susțineam; că scenaristul își face treaba lui, iar regizorul vine cu „meseria” lui, în completare. Adică ar fi de preferat să nu fie unul și același, tocmai pentru diversitatea de idei, dar nu am exclus nici „filmul de autor”. Am remarcat, însă, că subiectele de scenarii ale acestora au cam fost epuizate, mă refer la regizorii noștri, adică nu mai au inspirație, dar regie ar putea face foarte bine.
O să te surprindă, dar știu ce înseamnă „potențial cinematografic al unui scenariu”, dar aici era vorba despre altceva!
Mai repet încă o dată doar pentru tine: scenariile mele nu au fost refuzate pentru că nu sunt bine scrise, ci pur și simplu nu au fost primite. Când am putut participa la concursul TVR am câștigat. Mi s-au plătit drepturile, dar nu au mai fost bani de finanțare pentru scenariul meu. Nu numai al meu!
Mercutio, tu nu trăiești în România? Atunci citește mai atent. Repet:
Studiourile independente nu primesc scenarii de la nimeni. Și nici televiziunile.
Fata lui Gulea, regizorul Stere Gulea, a transformat un documentar de la absolvire într-un lungmetraj: „Matei copil miner”. Îl cunoștea pe producătorul Thomas, fiul lui Ciulei și i l-a dat. Bani nu au pus de la ei, ci de la sponsori. Nu știu ce sponsori au găsit și de ce aceștia dau bani pentru un film de 681 de spectatori, unde nici publicitate nu se poate face. Adică știu, e vorba tot de fiica sau fiul nu-știu-cui, sau părinții acestora, foști colaboratori sau prieteni apropiați, care, în loc să dea bani la taxe și impozite se folosesc de legea sponsorizării.
Văd că n-ai citit nici exemplul cu Ana Lungu și filmul „Autoportretul unei fete cuminți”. A fost secretară de platou la Anca Puiu, au devenit foarte bune prietene și… gata! Nu concurs, nu selecție, nimic!
Sau Nae Caranfil! A scris un scenariu despre cutremur, i l-a dat lui Mungiu, acesta i l-a citit imediat și l-a acceptat. Bani au luat de la „România creativă”, sau cam așa ceva.
I-am dat scenarii Adei Solomon, dar dacă i le citește Radu Jude, după cum vezi, sunt promovate ale lui.
La HBO nu pot participa pentru că se cere CV și nu sunt „tânăr cineast”.

Să încerc un răspuns și pentru rvn.
Cele două lucruri sunt strâns legate: românii nu mai sunt interesați să vadă filme românești pentru că acestea nu se ridică la nivelul așteptărilor lor din cauză sistemului de evaluare, respectiv a selecției scenariilor. În primul rând! Mai sunt și alte cauze.
Mie nu trebuie să-mi spui povestea aceea, o cunosc, dar mai sunt și alți cititori.
Repet a patra oară: nu mă interesează, aici, deocamdată, comparația cu succesul filmelor străine, nici cu situația când nu aveam programe la televizor, nici dacă regizorii străini sunt și scenariști, ci faptul că sunt unele filme românești cu o mie de spectator, altele cu 10 mii, și altele cu 100 de mii.
Dacă numărul spectatorilor are sau nu legătură cu valoarea filmului, este altă discuție.
Dar dacă cinematografia românească ar avea încasări mai mari, cred eu, s-ar putea face și filme mai bune și, de ce nu, mai multe

[Mercutio]

mirodoni, eu ma refeream la fraza asta a ta:
"Regia e o meserie, fiecare nou film e o acumulare utilă, dar scenaristica e o problemă de inspirație."
daca n-am uitat eu de tot romaneste, din ea reiese ca scenaristica e o arta, are nevoie de inspiratie, in timp ce regia e o meserie. cu asta nu sunt eu de acord. regia este si ea o arta. regizorul nu e doar un meserias sau un artizan. e un artist. sau ar trebui sa fie, cand vorbim de cinema. e o diferenta semnificativa aici.

[rvn]

Să încerc un răspuns și pentru rvn.
Cele două lucruri sunt strâns legate: românii nu mai sunt interesați să vadă filme românești pentru că acestea nu se ridică la nivelul așteptărilor lor din cauză sistemului de evaluare, respectiv a selecției scenariilor. În primul rând! Mai sunt și alte cauze.

cred ca ceea ce consideri tu, ca este primul motiv pentru care romanii nu mai sunt interesati de filme romanesti, mi se pare a fi o cauza putin probabila. cei care cocheteaza cu scrisul scenariilor, care nu se concretizeaza in filme cu finantare din fonduri publice, se lupta cu morile de vant. este o batalie pierduta din start, iar eu, daca as fi in locul lor, mi-as consuma energia facand lucruri care au probabilitatea de a se finaliza, mult mai mare.
imi pare rau daca te-am plictisit cu povestea mea despre trecut, dar, sunt convinsa ca o comparatie trecut/prezent este binevenita intotdeauna, mai mult chiar, filmul romanesc, aproape ucis de trecut in 1989, abia iesit din coma dupa 25 de ani, asteapta minunea renasterii complete.
de ce iti este greu sa accepti ceea este evident? filmul romanesc nu mai are spectatori fiindca a pierdut piata, nu poate face fata in nici un fel de conditii, produselor cinematografiei de import, pe de-o parte, si invaziei productiilor tv cu iz de seriale/telenovele, pe care, sub nici o forma nu cred ca am putea sa le subestimam din punct de vedere al capacitatii de absorbtie a pietei din domeniu. nu cred ca trebuie sa ai studii de specialitate ca sa-ti dai seama de lucrul acesta si nici nu cred ca trebuie sa ai de-a face cu domeniul cinematografiei. toti userii care si-au spus parerea, au mentionat acest lucru si mi se pare cel mai realist motiv posibil si cel mai probabil.
restul...sunt discutii pe margine, dorinta de a face filme la modul profesionist, cel putin in Romania, ramane, pentru multi, la stadiu de proiect. si nu este deloc vina statului, eu nu o vad asa, fiindca statul,la ora actuala,are cu totul alt scop, in ceea ce priveste productia de filme, iar acest scop nu are legatura cu profitul, in sens material, banesc, ci, are legatura cu prestigiul, cu promovarea culturii romanesti in lume. faca scopul acesta este atins, practic, nu mai conteaza cate zeci, sute, sau mii de spectatori afla pe la colturi de nu stiu care film romanesc ce ruleaza in cinematografe. marea problema filmul romanesc actual este lipsa aproape totala a unei strategii de promovare. exista un dezinteres total pentru a readuce filmul romanesc pe piata, iar asta, pentru mine, este un semnal ca mediul privat, mult mai potent financiar decat statul, si-a facut niste calcule ale caror rezultat, n-a fost deloc incurajator.

[alali]

rvn, ceea ce ai enumerat tu sunt doar scuze care sa acopere mizeria. Pentru ca da, filmul romanesc se scalda in mizerie, mediocritate si autosuficienta.
Totul este pe pile asa cum spune mirodoni, totul este facut doar ca sa fie facut. Filme cu subiecte ce nu intereseaza pe nimeni, ce nu plac nimanui. Filme care cel putin la nivelul dialogurilor (acel, bata-l vina de scenariu), sunt imbecile.
Si tu rvn spui de vindecare totala??... :)) Sa fim seriosi! Cat timp vor fi trepadusi pe langa sistem care sa se dea profunzi si atotcunoscatori si care din cand in cand in spatiile publice sa mai faca cate o cronica in mult iubitul spirit comunist, de proslavire si de lauda, aratand cat de profunda si de artistica este orice porcarie si tampenie din orice esec de film, acest sistem va perpetua si va dainui vesnic. Sunt filme la care nici cei mai mari iubitori de film nu reusesc sa stea pana la final. Si au cronici de crezi ca e o capodopera.
Cum e posibil sa ni se trambiteze ca filmul romanesc este pe culmi iar publicul sa-l urasca? Voi nu sunteti ancorati in realitate! Publicul si in special cel tanar (16-25 ani), il uraste; il detesta. Iar aceasta categorie de varsta sa stiti voi ca nu e chiar asa de inapoiata cum se crede. O buna parte este total deschisa si interesata de cultura. Dar nu si de filmul romanesc. De ce?

Asta e adevarul si nu partipriuri si ipocrizie. Au mare dreptate djinjis si mirodoni. Coruptie si cumetrie. Asta e cinemaul romanesc.

Daca avea cineva valoare, din tot acest sistem, era racolat, era acaparat imediat. Ma uitam de unazi la tanarul Amenabar cum spunea intr-un interviu ca ideile lui, viziunea lui intereseaza marile case de productie doar in masura in care si scenariul din spate este foarte bun. Ei nu produc pe nume. Ei intai trimit producatorii sa citeasca scriptul. Produc pe potential real al unui viitor film. Si sa stii ca fac si filme de autor, chiar daca pierd. Dar sa fie filme care sa dainuie peste ani. Care sa se regaseasca intr-o biblioteca a cinematografiei mondiale, accesibila in orice tara, de catre orice cetatea al oricarei natii. Nu ca cele romanesti care se adreseaza noua, traumelor noastre, mizeriei si murdariei specifice noua. Nici macar nu sunt facute incat sa fie pricepute universal... sunt facute tot cu specificul nostru. De aia nu plac, de aia nu ies de-adevaratelea afara. Cel mult Berlinul si cateodata Cannes-ul rezoneaza cu ele... Dar nici in afara festivalurilot nu prind...

[mirodoni]

@ Mercutio
Bineînțeles că și regia e o artă. Totul este artă. Există și artă culinară, există și arta de a minți, sau de a înșela.
Spuneam undeva că artă există și într-un aspirator. Se numește design. Acesta te determină să-l cumperi, dar dacă nu funcționează faci reclamație la producător.

@rvn
Frumoase cuvinte spui despre rolul statului în promovarea culturii!
Dar cum poți promova cultura printr-un film care are doar 681 de spectatori?!
Cum poți face o promovare acerbă unui film care nu spune nimic sau este fals?!
Nu m-ai plictisit, ți-am spus doar că și eu cunosc acele lucruri.
Repet, însă, de ce unele filme românești au o mie de spectatori, altele 10 mii, altele 100 de mii? Aceasta e problema!
Răspunsul este simplu: pentru că unele au prezentat interes, altele nu. În funcție de aceasta, românul a lăsat televizorul și alte preocupări și a venit la film.

Am văzut aseară „Cel Ales”. O încercare încrâncenată de copiere a filmului occidental.
Rezultatul, un colos cu picioare de lut. Asta pentru că scenariul este cusut cu ață albă.
Dar și din cauza unor greșeli incredibile ale producătorului/scenarist/regizor.
Păcat de eforturile de producție și de prestația extraordinară a câtorva actori! Chiar și de replicile în mare majoritate foarte potrivite personajelor.

@Alali
Ar fi și mai multe de discutat, dar timpul nu-mi permite.
Văd că ești chiar mai supărat decât mine!
Eu încă mai văd unele filme rămânești, scurtmetraje în special, care merită, sau chiar sunt extraordinare. Pe acelea, da, mi-aș dori să le promovez!

@Liviu
Sunt de acord cu ce ai scris despre „Taxi”. Parcă e un film românesc fără înjurături. Chiar sunt îngrijorat pentru nivelul festivalului de la Berlin dacă a luat „Ursul de Aur”.

[Liviu-]

@alali - Ce spui tu n-are legatura strict cu filmul romanesc, ci cu orice film care nu e american si comercial. Vorbesc ca persoana aflata la limita intervalului dat de tine si stiu foarte bine ce urmaresc persoanele respective. rvn a adus in discutie ceea ce intereseaza de fapt pe publicul respectiv (si nu numai): serialele. Toti se uita la seriale, putini ajung si pe la cinema, de obicei la cele mai proaste dintre filmele comerciale. Acest public, care e de departe majoritar, nici macar nu stie de existenta filmelor romanesti, precum nu stie nici de existenta altor filme care nu se incadreaza in ce ziceam initial: american si comercial. Asta e realitatea. Si stiu cum e sa ai un perimetru vizual limitat pentru ca si eu am facut parte candva din publicul respectiv, chiar daca lucrul asta s-a intamplat mai inainte de intervalul precizat.

[Mercutio]

@ Mercutio
Bineînțeles că și regia e o artă. Totul este artă. Există și artă culinară, există și arta de a minți, sau de a înșela.
Spuneam undeva că artă există și într-un aspirator. Se numește design. Acesta te determină să-l cumperi, dar dacă nu funcționează faci reclamație la producător.


well, evident ca opinia ta nu poate fi impartiala atata timp cat faci parte din tagma scenaristilor. iar ironia ta subtila in comparatia cu aspiratorul nu are trecere oricum. tu tii neaparat sa ne faci sa credem ca scenariul consta eminamente in arta si inspiratie, spre deosebire de celelalte componente ale filmului care constau mai mult in meserie. dar scenariul nu are cumva aceiasi structura de pe vremea lui aristotel? nu sunt aceleasi trei acte, cu plot points si personaje aflate in coflict si cu chestiuni de rezolvat? de unde si pana unde suta la suta arta si inspiratie cand exista pe piata sute (fara exagerare) de manuale de scenaristica. nu regie, nu montaj, nu imagine: scenaristica. ce nevoie au arta si inspiratia de manual? apropo, nu stiu daca ai acces, in ultimul nr. din Cahiers du cinema au aparut o serie de articole denumite "Antimanual de scenaristica" in care chiar ideea asta este criticata. ca sa nu mai zic de unii autori care nici n-au nevoie de scenariu. terence malik vine la filmari cu trei foi scrise de mana. e tot ce are nevoie drept text pentru un film. film cu valoare de premiu la cannes. binenteles, trebuie relativizat, dar hai s-o lasam mai moale cu arta doar in curtea scenaristului. :) nu suntem chiar asa de neavizati pe cat crezi tu ca s-o luam de buna.

[rvn]

[B]@rvn
Frumoase cuvinte spui despre rolul statului în promovarea culturii!
Dar cum poți promova cultura printr-un film care are doar 681 de spectatori?!
Cum poți face o promovare acerbă unui film care nu spune nimic sau este fals?!

din pacate, nu frumusetea cuvintelor mele conteaza, ci, ceea ce scrie in lege. e adevarat, nu ma pricep la partea tehnica a realizarii unui film, dar stiu sa interpretez fiecare cuvintel care se refera la bani, cand vine vorba de legea dupa care cnc-ul imparte fondul cinematografic. cum spuneam, marea nenorocire a filmului romanesc, nu este faptul ca el se transforma din proiect in produs artistic, aproape exclusiv, in urma unor criterii de evaluare stabilite de finantatorul-stat, aflate la discretia unei comisii. spectatorul roman, in cele trei forme ale sale(batrani, adulti, copii si tineri), nu merg la filme romanesti, fiindca nu se face nici un fel de efort financiar din partea proprietarului/producatorului, ca lucrul acesta sa intample. citind acest text de lege, pe care, sunt convinsa ca il cunosti, comentariile pot veni de la sine:

Art. 55. - (1) Creditul direct pentru productie si dezvoltare, acordat in conditiile prezentei ordonantei, se ramburseaza Centrului National al Cinematografiei din veniturile obtinute de beneficiarul creditului, exclusiv prin valorificarea filmului realizat cu acest credit.
(2) Rambursarea se face incepand de la primul leu incasat, procentual, din toate veniturile realizate de filmul care a obtinut creditarea, din toate formele de exploatare audiovizuala, cinematograf, video, televiziune, piata interna sau cea internationala, procentul de rambursare fiind egal cu procentul de creditare a proiectului respectiv de catre Centrul National al Cinematografiei.
(3) Durata de rambursare a creditului direct pentru productie este de 10 ani.@
(4) In cazul nerambursarii integrale a creditului direct pentru productie, dupa expirarea perioadei de 10 ani, Centrul National al Cinematografiei va prelua, in baza unui protocol incheiat cu beneficiarul creditului, dreptul de valorificare a filmului respectiv, pana la recuperarea cuantumului nerambursat din valoarea creditului acordat, pe baza unei scrisori de acces la laborator pentru efectuarea de noi copii, semnata de producato

[rvn]

rvn, ceea ce ai enumerat tu sunt doar scuze care sa acopere mizeria. Pentru ca da, filmul romanesc se scalda in mizerie, mediocritate si autosuficienta.

acelasi lucru poti spune si despre emisiunea lui Capatos, de pilda, dar hai sa ne gandim putin daca mai conteaza lucrul acesta cand vine vorba de rating si bani de bani, incasati pe minutele acordate spatiului de publicitate.
sincer, nu inteleg de ce va aratati neintelegerea unei realitati atat de clare. scopul scuza mijloacele.
daca filmul romanesc ar fi fost pe mana unor interesati sa scoata de pe urma lui profit, cu siguranta n-ar fi contat daca este invadat de imoralitate.
renastere completa? ah, era o ironie. sorry ca n-am punctat-o ca atare.

[mirodoni]

Aceasta nu înseamnă că eu consider că regizorul este doar un „simplu” tehnician, cum crede Liviu, și nici că am „carențe” în domeniu, cum afirmă Mercutio.
Eu am simplificat lucrurile, considerând că discut cu persoane avizate , așa cum am afirmat de câteva ori.

... hai s-o lasam mai moale cu arta doar in curtea scenaristului. nu suntem chiar asa de neavizati pe cat crezi tu ca s-o luam de buna.

Și mai afirm încă o dată: sunt convins că am de-a face cu avizați, doar că nu toți citesc integral sau cu suficientă atenție ce scriu eu.
Aici nu era vorba cine a fost mai întâi, oul sau găina, cine e mai artist, scenaristul sau regizorul, ci că realizarea unui film începe, inevitabil, cel puțin la români și la CNC, cu scenariul, neavându-l pe Terence Malik.
Ca urmare, dacă un film românesc nu e bun, discuția mi se pare firesc să înceapă de la scenariu.
Până și concluzia mea că selecția scenariilor este prima cauză este tratată cu scepticism, cum că nu aceasta ar fi cea mai importantă.
Nu înțeleg logica aceasta. Adică nu este evident că dacă ai o ofertă de 400 de scenarii, șansele de a le descoperi pe cele mai bune sunt mult mai mari decât dacă ai de ales din 20 ale regizorilor noștri?
Despre regie, imagine și altele nu are rost să mai discutăm dacă nu am epuizat primul punct! Nici despre „Legea cinematografiei” , cum zice rvn, care permite producătorilor să dea la CNC nu banii încasați, ci filmul realizat, să se spele cu el pe cap, contra mătreții!

Faptul că un scenariu are aceeași structură încă de pe vremea lui Aristotel nu se datorează scenariștilor, ci teoreticienilor, respectiv criticilor de film, care s-au gândit ei să structureze cumva, mai mult pentru a evalua un scenariu, decât să stabilească niște reguli de creație.
Apoi, regula cu cele „... trei acte, cu plot points si... ” e cum ai spune că un om se naște, trăiește și moare, nu se poate altfel!
Scenariul, altădată, se numea scenariu literar, și era definit ca fiind un text scris de cineva care vede un film pe un ecran imaginar.

Nu știu de ce scoți în față cărțile de scenaristică. Nu au nimic de-a face cu mine și nu rezultă de undeva că sunt adeptul lor. Și chiar dacă ele există, acestea nu dau o diplomă de scenarist cuiva.
Mai nou, avem o secție la UNATC care eliberează diplome pentru CAV. Absolvenții au pretenții de critici de film sau de scenariști. Dar nu înseamnă că sunt „meseriași”. Toți ceilalți primesc diplome fără de care nu pot să exercite funcția respectivă, ca să nu-i mai zic meserie!
Școală de scenariști e cum ai spune școală de poeți!
Scenarist ești dacă ai ceva de spus. Regizor ești dacă ai absolvit secția de regie. O poți absolvi mediocru, sau poți fi, sau poți deveni, artist, adică dincolo de „meserie”.
Manualele de scenaristică sunt scrise de persoane care nu au altceva mai bun de făcut. Nici măcar nu au la activ cine știe ce scenarii geniale.
Scrierea lor folosește autorului la CV. Așa am ajuns să avem „doctor în cinematografie magna cum laude”, iar cinematografia românească e praf!
Iată, au terminat cu manualul și mai scot un ban scriind „ Antimanualul de scenaristica”!
Cu toate că, și aceste „manuale”, un lucru util tot încearcă să te învețe: cum să intri pe frecvența unui regizor. Dar nu-ți asigură un bagaj de subiecte cinematografice. Pe acestea le iei din viață, din experiența, inspirația sau imaginația proprie.
Așa că nu-mi mai veni cu chestii d-astea, nu mă mai considera „neavizat”!

Spuneai undeva că un regizor bun poate salva un scenariu mediocru, sau poate ruina un scenariu bun.
Ești cumva regizor? Asta e o glumă care se spune la UNATC!
E ca la armată. Tanchiștilor li se spune că arma lor e cea mai puternică, pe infanteriști îi seceră cu mitraliera, iar avioanele le ia cu tunul. Infanteriștilor li se spune că ei sunt cei mai tari, se ascund în tufișuri, nici avioanele nu-i depistează, și ies în urma tancului și-i pun o grenadă la șenilă.
Dacă un regizor face un film bun după un scenariu mediocru, înseamnă că și scenariul era bun, dar insuficient de bine scris.Dacă face un film prost după un scenariu bun, înseamnă că nu a respectat scenariul.
Evident, dacă scenaristul ar fi știut pe mâna cui ajunge creația lui, ar fi avut mai multă grijă la redactare!


Un regizor a fost felicitat după vizionare: Magistrală secvența din final, i s-a spus, când cei doi tineri ies din patinoar!
Mulțumesc, a răspuns regizorul, în scenariu scria doar: cei doi tineri ies din patinoar!

Dacă am scris așa ceva, credeam că e limpede că acord regizorului ce e al regizorului!

P.S. De pe mobil mi-e greu să răspund din acuza semnalului slab. Așa că nu pot interveni decât atunci când ajung la un PC racordat la internet.

[alali]

tocmai am reusit sa asist la o intalnire a producatorilor si nu numai, ce se organizeaza de 3 ani consecutiv la Barcelona sub patronajul Riskmedia... Este ceva destul de retras ca si event. Nu este mediatizat deloc, ... mare pacat. Am gasit o referire la aceast tip de intruniri tocmai din 2013. De atunci nu s-a mai ostenit nimeni sa popularizeze aceasta serata dedicata culiselor filmului.
http://www.riskmediagroup.com/eng-noti-jornada-tecnica.html#.VUY5QKmSjIU
M-am bucurat ca s-a vorbit doar in castellana si nu in catalana asa cum se obisnuieste. Bine; mai mult s-a comunicat in engleza, dar per total a fost foarte ok ca nivel al meu de intelegere.
A participat Fernando Bovaira, Bernat Elias ca si conducator de discutii si au mai fost, dar pe ceilalti nu ii stiam.
Oricum, ideea centrala a fost ca film fara producator este aproape imposibil. Rar de tot poate aparea un film de autor mai deosebit intr-o tara, dar ala e de obicei unu la un deceniu. S-a dat exemplul poloniei dar si al romaniei.
Asa se explica si cresterea cinematografului Spaniol. Tot mai multi producatori de aici au reusit sa se impuna in afara si sa fie cooptati de case de productie puternice. Daca pana acum 15 ani filmul spaniol avea doar productie de autor, acum are productie de public, de cinema. Chiar si un titan consacrat deja ca Almodovar, nu mai poate concepe sa faca film fara un producator puternic in spate. Reminescentele au ramas, acelea de a-si coopta fratele in echipa, dar apeleaza si la producatori cu greutate mai nou.
Idea centrala se muleaza perfect pe ultimele doua pagini de discutii pe care le-am purtat in acest topic. Aceia a scenariului si importanta lui. Producatorul citeste scenariul, asculta viziunea regizorala asupra scenariului si merge cu dosarul la o casa de productie. Acolo cere finantare, punandu-si in joc cariera si numele.
Spuneau ei ca un regizor e greu sa vina si cu 2 povesti geniale, (adica scenarii), daramite cu 10-20 sau cate filme realizeaza intr-o cariera. De aceea trebuie sa fie acest liant intre scenarist si regizor si intre regizor si finantare. Ei chiar merg cu scenarii la diferiti regizori care, in viziunea lor ar fi capabili sa scoata ce e mai bun dintr-un scenariu pe care ei il considera cu potential. Fac si aceasta munca de caraus... orice pentru ca un scenariu bun si cu potential sa isi gaseasca si "nasul".- cum spuneau ei.
Cand s-a vorbit de filmul romanesc s-a vorbit de un film de autor in care de la o productie la alta se vede aceeasi mana, aceeasi patina. Greu poti identifica unicitatea in 3-4 productii ale aceluiasi autor. Si asta pentru ca nu au si producatori cu viziune care sa "altereze"- mi-a placut aceasta expresie- intr-un mod pozitiv, stilul regizoral. E ca si cand urmaresti o productie intr-un serial.
Bine, ei nu gandeau ca scenariile sunt scrise peste noapte de catre regizori sau mai stiu eu ce prieteni. Sau modificate din temelii ca sa iasa tot ce fel de poveste vrea regizorul. Asta o stim noi si e de ajuns.:P

Asa ca, discutia cu scenariile si selectia lor este reala, dar este doar la baza problemei. Poti sa ai selectia cea mai buna, dar niciun regizor sa nu vrea sa produca acel film castigator. La ei e adevarata problema cum bine spunea djinjis. Daca ei considera eu stiu ce mizerie vulgara si oripilanta ca o capodopera, cu potential, atunci aia e cea mai buna si pe aiai o vor produce. Cat timp nu ai o echipa, poti scrie cele mai geniale scenarii si sa ti le respinga toti. La fel de bine te poti inhaita sa spun asa cu vreun regizor cat de cat cu nume si "intrare" in sistem si care sa nu fie capabil sa iti speculeze scenariile. Sa scoata o mizerie din ceva genial. Dar tu sa trebuiasca sa accepti acest gen de prostitutie din simplul motiv ca altfel nu mai pupi tu ecranizari ale scenariilor tale.

deci mirodoni, treci peste remarcele gen "neavizat", pentru ca vin de la o somitate in mai toate domeniile, careia tu nu ii poti exprima propria opinie, (o bagatela si o idiotenie pentru respectivul, la care nu doar ca se gandise acum mult timp, dar la care a gasit si solutii si le-a si implementat, roadele fiind evidente) si gandeste problema din punct de vedere a lipsei producatorilor autentici. La filmele romanesti producatorii de regula sunt copiii sau fratii regizorului. Sau in cea mai disperata situatie, un om cu relatii in sistem. Si de regula sunt 2-3. La un film cat de cat facut profesionist sunt cu duiumul. (producatori, co-producatori, executivi, consultanti... etc.).

Orice scenariu ai face, cel mai bun este acela care isi gaseste si echipa care sa-l produca. Daca nu ai echipa, castigator este cel mai bun dintre cele care se doresc sa fie realizate. PUNCT!

[rvn]

Nici despre „Legea cinematografiei” , cum zice rvn, care permite producătorilor să dea la CNC nu banii încasați, ci filmul realizat, să se spele cu el pe cap, contra mătreții!

asta-mi intareste convingerea ca, in Romania contemporana, filmul care se produce pe banii statului, are acelasi scop propagandistic, dar nu unul atat de brutal, de impus cu forta, ci, unul mult mai siret si care, repet pentru a nu stiu cata oara, nu are nici in clin, nici in maneca, cu cheful romanului de a se deplasa la cinema pentru a savura o portie din aceasta minuscula (dar majuscula in alte contexte) productie artistica.
citind mesajul lui alali despre ceea ce spun spaniolii ca inseamna productie de film pe-acolo, nu pot decat sa-i dau crezare si sa sper ca, poate, vreodata, in Romanica noastra, se vor gasi oameni vizionari, cu mintea agera si isteata, care vor pricepe ca, filmului romanesc nu-i lipseste valoarea (neaparat), sau nu asta-i lucrul cel mai important, ii lipseste popularizarea. poti produce gramezi de filme bune, pe scenarii care se pot selecta dupa cele mai corecte punctaje, pot pune pariu ca si daca vor face selectia niste martieni, caz in care, ar fi exclus presupusul trafic de influenta si asocierea in scop matrapazlicios, tot nu ar avea ca efect navalirea in masa a romanilor in cinematografe, atunci cand ruleaza un film romanesc.
pur si simplu, sunt doua probleme diferite. statul produce, dar nu-l intereseaza profitul, privatul este pe invers, dar nu se leaga la cap, din motive foarte bine stiute. unul dintre ele, ar putea fi si legea. intre ele, eu astept inca, rabdatoare, sa se nasca interesul de a face filmul romanesc vandabil, chestie care nu are absolut nici o legatura cu arta scenaristului, a regizorului, a scenografului, a directorului de imagine sau a creatorului de costume. are legatura cu arta de face comert, iar pentru asta iti trebuie fler si stiinta despre cum se misca piata.

[mirodoni]

@Alali
Remarca "neavizați" vine de la Mercuțio. El este o somitate? Nu înțeleg!
Ce bagatelă? Ce idioțenie? Ce soluții? Care roade?

Eu am spus de la început că nu avem producători, ci doar regizori care scriu scenarii și s-au înscris și ca producători ca să poată lua bani de la CNC.
Dar nu putem schimba acest lucru, indiferent cât am comenta.
Dacă sesizarea mea privind selecția scenariilor ar fi preluată de cine trebuie și trimisă unde trebuie atunci prima dintre probleme ar fi rezolvată.
Nu înțeleg, însă, cum poți spune, și nu ești singurul, că poți avea cel mai bun scenariu, dar să nu găsești un regizor care să îl vrea? De ce să nu îl vrea, dacă figurează pe lista celor finanțabile și al lui nu!?
Adică, pe acest argument, să nu mai scrie mimeni din afara sistemului scenarii?

Spui că degeaba ai cel mai bun scenariu, dacă nu ai o echipă de realizatori în spate!
Sarcina scenaristului este să scrie, producătorul își formează echipa!
Așa ar fi normal să fie...

Trimis de pe mobil.

[alali]

sarcasmul bata-l vina! ;)

Cat priveste problema scenariilor, raman la parerea mea. Nu se poate organiza de catre organismul care finanteaza filmele romanesti un concurs doar de scenarii. Ce s-ar intampla daca intr-un an ar castiga 3-4 scenarii si niciun regizor nu s-ar incumeta sa si filmeze acele scenarii?
Acum sa nu trecem in extrema cealalta, si sa cerem unui regizor sa nu aiba stil, preferinte sau o anumita viziune proprie doar pentru ca avem o selectie foarte buna de scenarii. Nu poti sa desemnezi scenarii castigatoare iar apoi sa ceri cuiva sa il si produca. Este absurd. Sunt regizori inclinati spre diferite stiluri de filme, diferite viziuni. Ei vor produce ceea ce ii defineste... E normal sa fie o echipa care sa propuna un pachet complet. Scenariu-viziune cinematografica-echipa de productie.

Dar cat timp nu se "produce" decat pe interes, e absurd sa ne gandim ca se va schimba ceva. Parerea mea!

[robertsandu]

Cam are dreptate alali aici, cu echipa de producție, pentru că filmul de entertainment de larg consum înseamnă nu doar filmarea lui și atât. Înseamnă reclamă (eventual un teaser ceva sau o campanie care să anunțe publicul că la ora x are loc premiera filmului y, cel mai tare lucru de pe planetă) - producție (cu toate etapele aferente) - promovare - distribuție. Fiecare parte din întreg trebuie făcută de un profesionist pe părticica lui. Sunt unii care sunt ași la promovare (TV, online, prin materiale scrise, flyere distribuite peste tot ș.a.m.d.), dar au citit 5 cărți în toată viața lor. N-are nicio legătură una cu alta, nu trebuie făcută confuzia între cultură și priceperea într-un domeniu. Am cunoscut olimpici la matematică care nu știau să-ți spună dacă Arghezi a fost poet sau pictor. Sherlock Holmes putea să distingă ce țigară a fumat suspectul după urmele de scrum, dar nu știa ordinea planetelor în Sistemul Solar. Informația utilă și cultura sunt lucruri diferite.

Legat de publicul care merge la film, sunt convins că pe lângă cei care vor să meargă la cinema și caută informații din proprie inițiativă cu privire la ce opțiuni au în seara respectivă, mai sunt mulți alții care se duc la cinema pe baza unui impuls de moment, fără să planifice chestia asta și fără să facă mari documentări în prealabil – eventual la sfatul unui prieten sau din nevoia de relaxare după o zi grea la serviciu. Și dacă respectivul aude că e un film românesc despre care se vorbește des în reclamele de la TV, despre care vorbesc prietenii lui de pe facebook sau pe care l-a văzut pe nu știu ce afiș imens pus la piața Unirii sau pe fațada magazinului Cocor, sporesc șansele ca respectivul să vrea să vadă filmul ăla la cinematograf, măcar să afle care-i șmenul cu el de apare peste tot. Așa se face promovarea. Nu trântești un film despre care mulți nici nu știu că există și după stai cu mâinile în sân. Dacă opresc 10 persoane oarecare pe stradă și îi întreb de Aferim, pun pariu că 7 mă întreabă ce e aia, probabil că se gândesc că o fi vreo asociație sau vreun ONG ceva. Primul instinct ar fi să îi ridiculizăm pe ăia care nu au auzit de marele film Aferim, dar problema nu e a publicului. Publicul are dreptul la ignoranță. Are necazuri, are probleme la muncă, în dragoste, nu poți să-i ceri publicului să facă documentarea în locul tău. Informațiile publicitare sau de promovare cele mai valoroase sunt cele care ajung la public cu minimum de efort din partea acestuia. Îți trebuie anumite cunoștiințe despre psihologia consumatorului, dinamica grupurilor, chestiuni care țin de sociologie și care au foarte puține în comun cu arta de a face film în sine, dar foarte multe în comun cu arta de a vine un film sau de a face un film popular.

E adevărat că asemenea experți nu lucrează degeaba și că a pune cap la cap o echipă de profesioniști te costă. Dar sunt niște costuri pe care trebuie să ți le asumi. Dacă nu ai bani foarte mulți poți, de asemenea, să faci exclusiv promovare pe social media, care nu te costă la fel de mult ca cea pe TV și care astăzi este extrem de bine văzută. Sunt diverse opțiuni de promovare (un mare minus pentru filmul românesc), dar îți trebuie persoane capabile. Poți angaja chiar o agenție specializată în a promova un produs, pentru că filmul de entertainment e mai puțin o operă de artă, cât un produs de divertisment. Sigur, există filme de mare valoare care sunt și opere de artă și foarte entertaining, dar în general filmul de larg consum își lasă la ușă atitudinea elitistă, restrictivă sau mai știu eu cum. Asta prinde la public și e și normal să se întâmple asta. Să nu-mi spui mie că după o zi grea de muncă îți mai arde să te întrebi ce naiba a vrut să spună regizorul x în scena y. Dacă nu ești avid de cinematografie sau de artă în general, o asemenea fază mai mult îți taie cheful decât să te provoace să gândești. Escapismul și entertainmentul nu sunt pentru oricine. Cu siguranță e mult mai ușor să zicem că Michael Bay sau oameni gen Jerry Bruckheimer sunt praf și că nu știu să facă filme. Adevărul e că sunt super profesioniști și că știu foarte bine să facă filme de un anumit gen (genul nefiind proaste, ci filme pe care lumea vrea și merge să le vadă).

[rvn]

Legat de publicul care merge la film, sunt convins că pe lângă cei care vor să meargă la cinema și caută informații din proprie inițiativă cu privire la ce opțiuni au în seara respectivă, mai sunt mulți alții care se duc la cinema pe baza unui impuls de moment, fără să planifice chestia asta și fără să facă mari documentări în prealabil – eventual la sfatul unui prieten sau din nevoia de relaxare după o zi grea la serviciu. Și dacă respectivul aude că e un film românesc despre care se vorbește des în reclamele de la TV, despre care vorbesc prietenii lui de pe facebook sau pe care l-a văzut pe nu știu ce afiș imens pus la piața Unirii sau pe fațada magazinului Cocor, sporesc șansele ca respectivul să vrea să vadă filmul ăla la cinematograf, măcar să afle care-i șmenul cu el de apare peste tot. Așa se face promovarea. Nu trântești un film despre care mulți nici nu știu că există și după stai cu mâinile în sân. Dacă opresc 10 persoane oarecare pe stradă și îi întreb de Aferim, pun pariu că 7 mă întreabă ce e aia, probabil că se gândesc că o fi vreo asociație sau vreun ONG ceva.

asa se face promovarea, dar asta costa mult. cinemaul romanesc are nevoie de multe injectii salvatoare cu capital privat, pentru ca aceasta promovare, despre care si eu sunt convinsa ca reprezinta cheia retrezirii interesului pentru spectator, de a merge sa vada filme romanesti, sa poata face minuni.

[mirodoni]

Ce s-ar intampla daca intr-un an ar castiga 3-4 scenarii si niciun regizor nu s-ar incumeta sa si filmeze acele scenarii?

Ei, ce s-ar întâmpla!?
Te exprimi exact ca unul de la CNC care nu vrea în nici-un chip să schimbe sistemul, pentru că-i convine așa cum este.
Doar nu s-ar apuca cineva să scrie „Avatar”!


Acum sa nu trecem in extrema cealalta, si sa cerem unui regizor sa nu aiba stil, preferinte sau o anumita viziune proprie doar pentru ca avem o selectie foarte buna de scenarii. Nu poti sa desemnezi scenarii castigatoare iar apoi sa ceri cuiva sa il si produca. Este absurd. Sunt regizori inclinati spre diferite stiluri de filme, diferite viziuni. Ei vor produce ceea ce ii defineste... E normal sa fie o echipa care sa propuna un pachet complet. Scenariu-viziune cinematografica-echipa de productie.

Am zis eu că nu e normal să fie promovat un pachet complet?! Nu! Dar după ce sunt selectate cele mai bune scenarii. Dacă scrii „Filantropica”, i-l propui lui Nae Caranfil. Dacă scrii „Aferim” i-l propui lui Radu Jude. Pentru fiecare stil, viziune sau categorie de scenariu avem regizori corespunzători, cu zecile. Nu obligi pe nimeni să-ți adopte stilul, cauți regizorul potrivit, sau te găsește el, dacă aude că ai un scenariu bun.
De unde oare provine această gândire?
Pe de altă parte, un regizor este ca un arhitect, nu poate refuza un proiect pe motiv că nu i se potrivește lui. Atunci nu trebuia să vină la facultatea respectivă. Eu aveam o părere mai bună despre un regizor, mi se părea un om cu niște calități peste medie.

Absurd este să spui că nu are rost un concurs de scenarii fără finalizare în producție.
Sunt cu zecile, nu la noi, desigur, și își au rostul lor.
Cu alte cuvinte, Alali, nu ești mulțumit de calitatea filmelor românești, dar rămâi la părerea ta că nu trebuie schimbat nimic, e bine așa.
Ia de vezi filmele producătorilor Cristian Comeagă și Vlad Păunescu, deveniți și regizori și scenariști, și mai discutăm.


asa se face promovarea, dar asta costa mult. cinemaul romanesc are nevoie de multe injectii salvatoare cu capital privat, pentru ca aceasta promovare, despre care si eu sunt convinsa ca reprezinta cheia retrezirii interesului pentru spectator, de a merge sa vada filme romanesti, sa poata face minuni.

Nu, nu se pot face minun! Nu se mai fac minuni de mult! Nu mai poți convinge românul, indiferent de metode și costuri, că un film e bun dacă nu e bun. Se uită pur și simplu la trailer și își dă seama imediat de conținut. Dacă nu-l interesează, nu se deplasează la cinema.
Așa că nu mai căuta cheia în altă parte! Dacă scenariul e bun, cu un regizor bun și o echipă pe măsură, va rezulta un film bun. Unui film bun îi poți face și o promovare bună. Oamenii vor vorbi despre el fără să le-o ceară cineva!

[1MicuCelUmilSiViril]

Dincolo de dispute asta e o intrebare la care, in mod normal, ar trebui sa raspunda toti romanii de pe forum, ca sa arate ca le pasa catusi de putin.
Eu nu merg pentru ca sunt foarte proaste, cu mici exceptii. Mai clar, nici sa ma plateasca sa vin sa le vad, n-as veni! :)) (sau poate =)) )

[rvn]

Eu nu merg pentru ca sunt foarte proaste, cu mici exceptii.
fac o incercare de a ghici care sunt "exceptiile" in viziunea ta si nu ma duce gandul decat la BD-uri.sau poate la seria buletinului de Bucuresti.....

[1MicuCelUmilSiViril]

Pacat, ma asteptam la mai mult de la tine.

[c.ghevara]

Eu nu merg pentru ca sunt foarte proaste, cu mici exceptii. Mai clar, nici sa ma plateasca sa vin sa le vad, n-as veni! :)) (sau poate =)) )

Cred că 90% dintre spectatorii români sunt de aceeaşi părere. Necazul e că filmakerii nu încearcă să-şi schimbe produsul (filmele), ci încearcă să-i convingă pe spectatori că, ba da!, sunt bune. La fel ca în alte domenii, nu poţi face pipi pe părerea clientului/consumatorului. E contraproductiv. Desigur, asta într-o piaţă reală. Care nu există. ;)

[robertsandu]

Eu nu merg pentru ca sunt foarte proaste, cu mici exceptii. Mai clar, nici sa ma plateasca sa vin sa le vad, n-as veni! :)) (sau poate =)) )

Cred că 90% dintre spectatorii români sunt de aceeaşi părere. Necazul e că filmakerii nu încearcă să-şi schimbe produsul (filmele), ci încearcă să-i convingă pe spectatori că, ba da!, sunt bune. La fel ca în alte domenii, nu poţi face pipi pe părerea clientului/consumatorului. E contraproductiv. Desigur, asta într-o piaţă reală. Care nu există. ;)

Eu cred că trebuie să fim cu toții mai atenți în legătură cu sensul cuvintelor pe care le folosim. Calitatea unui film de a fi bun nu se suprapune neapărat cu calitatea sa de a atrage publicul. Un film poate exista foarte bine și doar de dragul său. Sunt unii artiști care sunt mânați de dorința de a fi iubiți de public -- motiv pentru care iau în calcul afinitățile acelui public --, dar sunt alții care fac artă doar pentru amorul propriu sau pur și simplu de dragul procesului de a face filme în sine. Sunt mulți care iubesc cinemaul pur și simplu, nu faima sau popularitatea pe care cinemaul ți-o aduce. Pot ieși capodopere sau filme foarte bune indiferent de intenția artistului (mai puțin ăia care fac filme doar pentru a șoca, pe ăia nu-i sufăr defel). Deci doar pentru că un regizor nu arată prea multă considerație pentru gustul publicului, nu înseamnă că nu este un regizor bun, sau că filmele lui nu sunt valoroase. Înseamnă că nu este un regizor popular și că nu face filme populare. Atât.

Sunt filme de mare valoare ce nu sunt cunoscute de prea multă lume, la fel cum sunt filme hiper-populare care sunt viduri artistice. Discuția n-ar trebui să se refere la calitatea filmelor punct, ci la calitatea filmelor de a ști să atragă publicul. Sunt două chestiuni diferite. Am citit undeva că Minte-mă Frumos ar fi fost filmul românesc cu cei mai numeros public în cinematografele din țară acum ceva ani. Nu cred că există cineva care ar face un caz pentru Minte-mă Frumos ca fiind mai bun decât, să zicem, Poziția Copilului. În dese rânduri, educația publicului este mai vinovată pentru succesul limitat al unui film, decât neștiința regizorului. Ce-ar trebui să facem acum, să scădem nivelul dialogurilor dintr-un film, doar ca să fie pe gustul publicului? Cinemaul românesc are multe lipsuri, dar nu cred că s-ar putea zice că filmele nu sunt bune. A, că e lipsit de varietate, că e prea angrenat în trecut (trecutul e aproape o traumă pentru filmul românesc, revenim aproape din obligație la treuct), asta da. Revin la Poziția Copilului, cred că filmul ăla e unul din cele mai bune din 2013.

[rvn]

Pacat, ma asteptam la mai mult de la tine.
era o simpla ironie, dar nu neaparat la adresa ta. am citit cu cata patima ai scris despre filmele de comedie, mi-am dat seama ca esti foarte interesat de ele si mai ales, le cauti pe acelea nestiute, rarisime, cele in care gasesti arta comediei.
cineva spunea acum ceva timp, chiar in topicul asta, ca filmul romanesc actual, sufera de lipsa comediei, ca, in mare parte, cineastii se inghesuie spre drame, filme mult mai concentrate emotional, menirea lor fiind sa sensibilizeze publicul, in scop propagandistic (zice-se).
si-atunci, nu este greu de observat, ca, la capitolul ras, cinematografia romaneasca, inca mai traieste (cu mare nostalgie), pe spatele filmului de comedie din vremea comunista. acum, il categorisim ca "prost", sau mai bine zis, de "prost gust". posibil sa fie asa, dar asta nu inseamna ca actorii care l-au jucat, nu au avut (macar unii dintre ei), talent cu carul.
asadar, ironizam lipsa umorului in fimul romanesc actual, sau, mai bine zis, lipsa de inspiratie a autorilor, incapacitatea de a da o sansa,umorului de calitate, fin, inteligent....

[1MicuCelUmilSiViril]

Cel mai mult ma bucur ca ne intelegem. Am fost surprins de acele lucruri pentru ca saptamanile din urma am citit o sumedenie de subiecte de pe forum unde am gasit multe din raspunsurile tale si mi-au placut, asa ca ma mira foarte tare ca noi sa nu ne intelegem.
Am sa mai adaug ceva. Se pot spune multe argumente, dar nu consider ca e potrivit sa lungim foarte mult discutia. E ceva general, nu numai pentru acest subiect.
Nu stiu de ce o parte din participanti au impresia gresita cand cineva spune despre ceva ca nu e bun, ca o spune cu cea mai mare ura posibila, ca vrea sa desfiinteze acel ceva. Nu. Este doar parerea unor persoane dezamagite de ce se putea face si cu ce sunt servite. Ce, credeti ca aceia nu ar vrea si ei sa aiba parte de filme bune? Dar daca asta e oferta, in general, parerea e in consecinta. Nu are nimeni de ce sa fie suparat.
Inteleg si accept parerea celorlalti, chiar daca nu sunt de acord intotdeauna cu anumite pareri. Eu de felul meu nu sunt deloc suparacios. Se vorbea despre comunism. Ce ar fi fost daca toti minteam si am fi avut aceeasi parere despre filme?
c.ghevara aduce si el argumente care trebuie sa dea de gandit.
In mare sunt de acord si cu explicatiile lui robertsandu, ba chiar le sustin, e corect, dar ceva nu e complet in expunerea sa. Nu lungesc vorba ca nu se pune problema de polemica, asa cum spuneam.
Il intreb, doar in gluma, ce cauta si citatul meu acolo ca eu nu ma refeream la raspunsul pe care l-a dat. Eu am fost foarte atent la sensul acelor cuvinte! :) Dar aceasta e doar o gluma, si nici nu asteapta raspuns.
Oricum, in final, ma simt obligat sa revin la subiect, ca de fapt initiatorul sau asta asteapta de la noi, parerea noastra. Iar daca mai exista nedumeriri la spusele mele, voi explica altfel, ca sa pot cuprinde spusele tuturor celor care participam la discutie acum.
Consider unul din cele mai bune filme "Fanny and Alexander", de asemenea 8 1/2, Noaptea, un adevarat elixir, toate si multe altele, foarte-foarte apropiate mie. Pai, cum ramane, eu care pot sa apreciez aceste filme la justa lor valoare (daca tot se foloseste des cuvantul capodopera), cand vine vorba de filme romanesti nu mai sunt acelasi? Adica in cazul lor nu pot sa-mi dau, la fel, seama. Nu prea suna bine!
Asta ar insemna sa umblam cu doua scari de valori, iar, cel putin, eu nu o fac. Si spun asta despre oricine "stie cu filmele", ca am constatat ca sunt destui pe aici, nu despre cei "de ocazie"!
Asadar, va asigur pe toti de stima mea si inca o urare: sa avem toti filme cum ne dorim!

[robertsandu]

In mare sunt de acord si cu explicatiile lui robertsandu, ba chiar le sustin, e corect, dar ceva nu e complet in expunerea sa. Nu lungesc vorba ca nu se pune problema de polemica, asa cum spuneam.
Il intreb, doar in gluma, ce cauta si citatul meu acolo ca eu nu ma refeream la raspunsul pe care l-a dat. Eu am fost foarte atent la sensul acelor cuvinte! :) Dar aceasta e doar o gluma, si nici nu asteapta raspuns.

Îți răspund oricum. Nu te-am atacat în niciun fel. Generalizări de genul filmele românești nu sunt bune (sau sunt foarte proaste) fără a da vreun argument nu îmbogățesc cu nimic discuția, cu atât mai mult cu cât puține analize pertinente au fost făcute în acest thread pentru a se trage o asemenea concluzie categorică. Ar trebui să discutăm alte lucruri -- dialoguri, personaje, mișcări de cameră, compoziție cromatică etc. --, care depășesc simpla idee de entertainment, pentru a spune despre un film (cu atât mai mult despre întreaga cinematografie românească) că e sau nu e bun.

Iar legat de public, arta nu trebuie musai să fie aclamată de mase. Crezi, de exemplu, că Van Gogh sau alt mare artist a pictat tabloul X pentru ca mii de oameni să-l admire zilnic în nu știu ce muzeu? Nu. A pictat tabloul pentru că asta a simțit în acel moment. Dacă un regizor vrea să facă un anumit tip de film, și asta simte, atunci e liber să-l facă. Sau Jazz-ul, e jazz-ul prost pentru că marea majoritate a oamenilor nu sunt interesați defel de acest tip de muzică? Nu. Arta există pentru sine, e instrumentul artistului de a-și exprima viziunea despre viață și societate. Cine e interesat de ea bine, cine nu, iar bine. Pentru cei neinteresați de Jazz, de operă, de muzică instrumentală, există întotdeauna Bieber, Lady Gaga, Salam sau mai știu eu cine. La fel, cine nu e interesat de un film de artă românesc, există întotdeauna filme gen Transformers 4, sau Iron Man 5,7 sau 10. Lumea are de unde alege. Nu spun că tu faci parte dintr-o categorie sau din alta, m-am referit la comentariul tău pentru că a conținut acea generalizare, nu pentru că aș fi supărat.

[mirodoni]

RobertSandu,
M-am cam săturat de afirmația că un film bun nu trebuie să aibă neapărat mulți spectatori. De ce nu?
Înseamnă că un film prost are mulți spectatori? Eu cred că nu așa se pune problema.
Cu „poziția copilului” te contrazici, pentru că spui că este un film foarte bun, dar îți atrag atenția că a avut foarte mulți spectatori, peste 100 de mii, față de 5 sau 6 mii ale altora, sau 830.
Nu apreciem valoarea filmului după numărul de spectatori, dar ținem cont de acest număr.
Pentru aceasta, trebuie să definim „filmul bun” și „filmul prost”.
Eu am spus că un film bun este un spectacol cinematografic în care se văd personajele, nu actorii.
Filmul prost este acela care nu reușește să spună ce și-a propus, este fals, neconvingător, subiectul nu prezintă interes.
La acestea se referă ceilalți useri când spun că filmele românești sunt proaste.
Un eseu cinematografic poate avea puțini spectatori, dar poate fi un foarte bun film. Din punct de vedere cinematografic. Un film de public nu trebuie neapărat să fie prost.
Aici nu comparam genurile de filme între ele, pentru că nu ar fi corect. Discutam despre filmele românești având în vedere lista celor realizate în ultimul timp.
Spui că „Poziția copilului” este un film foarte bun.
Din punct de vedere cinematografic?
Eu cred că în primul rând pentru că subiectul prezintă interes pentru foarte multă lume. „... un film care exploatează la maximum sensibilitatea celor care au, mulți la număr, fie un copil care poate fi lovit oricând de o mașină, indiferent din vina cui , fie un „copil” care poate omorî pe cineva cu mașina, indiferent din vina cui.”Am citat din părerea unui user.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=99784
Numai dacă subiectul, respectiv scenariul, prezintă interes se poate discuta despre realizarea cinematografică și numărul de spectator!
P.S. nu compara niciodată filmul cu altă artă, mai ales cu pictura. Am argumentat cu alte ocazii de ce!

1MicȘiViril, nu ne spui și tu ce înțelegi prin film prost și film bun?
Dar nu veni cu filme străine!

[robertsandu]

RobertSandu,
M-am cam săturat de afirmația că un film bun nu trebuie să aibă neapărat mulți spectatori. De ce nu?
Înseamnă că un film prost are mulți spectatori? Eu cred că nu așa se pune problema.


Pentru că uneori autorul sau artistul din spatele filmului poate fi interesat de anumite teme care nu sunt pe gustul maselor. Publicul larg nu va putea privi dincolo de entertainment, pentru a extrage înțelesul filmului. Educația cinematografică a publicului larg nu e foarte dezvoltată. Sunt foarte mulți care chiar cred că filmele Marvel sunt cele mai bune de pe planeta. Nu te poți lupta cu așa ceva.


Cu „poziția copilului” te contrazici, pentru că spui că este un film foarte bun, dar îți atrag atenția că a avut foarte mulți spectatori, peste 100 de mii, față de 5 sau 6 mii ale altora, sau 830.


Nu știam câți spectatori a avut Poziția Copilului. Am dat doar un exemplu de film românesc foarte bun și recent. Aferim! ar fi altul.


Nu apreciem valoarea filmului după numărul de spectatori, dar ținem cont de acest număr.
Pentru aceasta, trebuie să definim „filmul bun” și „filmul prost”.


Aici nu sunt de acord. Filmele nu au nicio obligație față de public în opinia mea.


Filmul prost este acela care nu reușește să spună ce și-a propus, este fals, neconvingător, subiectul nu prezintă interes. La acestea se referă ceilalți useri când spun că filmele românești sunt proaste.

Pentru cine nu prezintă interes? Pentru mine, ca regizor, sigur prezintă interes, că altfel nu mă apucam să îl fac. Știu ce vor să spună ceilalți useri, doar că tipul ăsta de a împărți un film nu mi se pare corect.

Un film de public nu trebuie neapărat să fie prost.[/B]

N-am făcut extrapolarea asta. Sunt multe filme de public care îmi plac, începând cu Back to the Future, continuând cu Terminatorul, Avatar chiar, multe din filmele lui Nolan, în principiu cinemaul american de divertisment inteligent, dar cel făcut cum trebuie (un Scorsese, un Mann, un Spike Lee, chiar și Cameron sau Spielberg). Ocazional mi se pare entertaining și cinemaul frenetic-exploziv al lui Bay.

Aici nu comparam genurile de filme între ele, pentru că nu ar fi corect. Discutam despre filmele românești având în vedere lista celor realizate în ultimul timp.
Spui că „Poziția copilului” este un film foarte bun.
Din punct de vedere cinematografic?
Eu cred că în primul rând pentru că subiectul prezintă interes pentru foarte multă lume. „... un film care exploatează la maximum sensibilitatea celor care au, mulți la număr, fie un copil care poate fi lovit oricând de o mașină, indiferent din vina cui , fie un „copil” care poate omorî pe cineva cu mașina, indiferent din vina cui.”Am citat din părerea unui user.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=99784
Numai dacă subiectul, respectiv scenariul, prezintă interes se poate discuta despre realizarea cinematografică și numărul de spectator! [/B]

Și forma poate prezenta interes de exemplu, nu doar subiectul sau povestea filmului. E celebra abordare umanism vs formalism. Poate unii se uită la film pentru simboluri, culori, metafore vizuale -- (pe scurt, amprenta regizorului). Un film de genul ăsta e din start susceptibil să fie peste nivelul de înțelegere al culturii de masă. Iar de obicei, ceea ce lumea nu înțelege, cataloghează ca fiind prost.



P.S. nu compara niciodată filmul cu altă artă, mai ales cu pictura. Am argumentat cu alte ocazii de ce!

Ba sunt unii regizori care se gândesc la fotografie și la filmare în general în termeni de contrast, încadrare, simbolistică (de unde si denumirea de stilist sau formalist), elemente ce se găsesc și în pictură. Dovadă că tendințe (curente) au influențat de-a lungul timpului atât pictura, cât și cinemaul (impresionismul, expresionismul, naturalismul, suprarealismul ș.a.).

[alali]

iarasi ma bag si eu in discutie :D
O fac doar pentru a puncta o disonanta, doua din ultimele postari. Nu o sa citez pentru ca nu mai stau sa caut cine sau ce anume a spus. Ideea e importanta.

1. Filmul romanesc e "imbacsit" de suferinta, durere, trecut, mizerie, dezumanizare, umiinta... etc. Imaginile sunt cu un puternic impact emotional, doar ca sa socheze. Decorurile sunt si ele dintre cele mai sumbre. Totul este grotesc si murdar, (la propriu si la figurat).

2. se dadea acel exemplu al artistilor, al pictorilor, muzicienilor, etc. TOTI, dar toti au facut arta si pentru public. Au pictat si compus chiar la comanda. Dar asta nu i-a impiedicat sa isi faca si meseria. Chiar daca vroiai sa iti picteze un portret in ultima toaleta achizitionata dupa cum cerea moda, de prost gust poate, o faceau "artistic". O infrumusetau in maniera proprie. Restul sunt studii. Iar aici pe aceasta tema despre lipsa publicului roman la filmele romanesti, nu ne referim la filme studiu ci la filme de cinema, adica de public larg. Vrei filme de autor, studii si incercari, proiecteaza-le in cercuri de cunoscatori.

3. discutia despre unghiuri, miscarea camerei si tonuri de culoare... e... deplasata parerea mea. O sa ajungem sa vorbim de echilibrul imaginii, puncte de interes si proportionalitate... deplasat! Ideea e sa poti sa simti senzatia pe care regizorul vrea sa o transmita, in felul tau bineinteles, chiar daca nu sesizezi detaliile ascunse introduse in film. Parera mea!
Un toblou, ca tot se faceau astfel de paralele, transmite ceva, chiar daca nu inteleg tehnica de realizare a lui. Chiar daca nu stiu maniera in care a fost pictat. Si chiar daca nu sunt capabil sa il integrez in curentul din care face parte.
Dar e tipic romanesc sa nu vezi padurea din cauza copacilor.

4. Daca aproape niciun film nu prinde la public, inseamna ca in romania toti absolventii sectiei de regie sunt "artisti"? Intreb si eu pentru ca din rationament asta s-ar deduce.

5. Comparatia cu filmele din afara este cat se poate de pertinenta. Cinemaul nordic, cel italian, cel francez, cel nemtesc, cel indian, cel asiatic, exceptand cel american unde este o industrie bine dezvoltata, cam ca si cel indian, dar asta e mai recent, toate cele enumerate si nu numai au filme uriase in patrimoniu. Noi?
iar ceea ce cerea cineva aici, exemple de filme bune si rele, fara a se folosi filme straine, eu la categoria bune, nu prea am ce spune folosind exemplele autohtone.

6. Se vorbeste de aferim, 4,3,2 , pozitia copilului, si cele cateva mai vechi si care au fost cat de cat premiate in afara. Toate sunt filme de analiza, filme viscerale, cu o profunda amprenta a unui autor in afirmare. Incarcate pana la insuportabil. Nu sunt filme placute de public. Nu sunt filme ce sa prinda un top 10 intr-un top personal. Nu sunt filme de care sa te atasezi. Sunt filme sistematic analizate si create si cu impact vizual. Sunt realitati brutale si oripilante. Probleme si derapaje sistemice si umane.

Ps. RVN - my friend! { } Sper ca atunci cand ai spus ca personajele care au jucat in filmele romanesti de comedie gen BD sunt "actori cu talent", ai facut-o in spirit de gluma nu? Adica sper ca asa a fost....

[1MicuCelUmilSiViril]

Asta da discutie! Multe lucruri pertinente, pragmatice. Imi plac interventiile ulterioare prezentei mele, interventii scrise de alali si mirodoni.

pt. robertsandu

Multumesc pentru raspunsul tau si ma bucur sa aflu inca un asa om, "destupat".
Pentru ca astepti raspuns la intrebari, in doua cuvinte, voi explica de ce am scris o fraza scurta si la obiect (desi am lasat sa se inteleaga ce trebuie prin acele exceptii :) ).
Experienta internetului o impune, deoarece exista multi care ajung sa se lege de o virgula pusa din intamplare gresit, deturnand discutia de la problema initiala in tot felul de baliverne si pentru evitare, se subintelege, e mai bine.
De aceea m-am simtit obligat ulterior sa dau acel exemplu, ca am descoperit oameni care vor sa discute temeinic, nu sa se certe neaparat.

Acum sa trec la filme si la arta, unde iar ai cateva intrebari puse.
Si de aceasta data sunt de acord cu ce spui, dar, ca si in mesajul trecut, mai trebuie completari, lucrurile nu pot functiona doar cu cele aratate.
Am sa pornesc de la arta ca sa se vada perspectiva filmului mai bine, la urma.
Impresia mea, si te rog sincer sa nu o consideri o jignire, este ca stau de vorba cu cineva de varsta tanara, ceea ce imi face mare placere, ma bucura stilul combativ, dorinta de a rezolva problema, de a sti, interesul, dar modul de a pune problema, ducand-o spre extrem e tipica tineretului si nu duce neaparat la rezultate satisfacatoare. Nu imi plac presupunerile, dar din ce scrii asta se distinge. Nu stiu si nici nu ma interesez, dar daca e asa eu ma bucur ca avem astfel de tineri. Sper sa ma intelegi cum trebuie, ca prieten. Nu poti caracteriza un lucru numai prin exceptii. Si ca sa vezi ansamblul voi spune ca acesta nu e neaparat un dezavantaj si ca sunt si destui in varsta, senili, incapabili, etc.

Ceea ce spui despre arta e adevarat, dar e doar o parte din ce inseamna arta, e doar modalitatea de exprimare a artistului si asta nu e suficient (cand spuneai ca asta simte el in acel moment). In acest fel, persoana respectiva nu va fi decat un simpatic animator in cel mai bun caz. Ori, arta e mult mai mult de atat. Nu fac o discutie ampla, aceasta e o tema de cand lumea, exista filosofii despre asta, inca din antichitate, e o disutie care se poate sustine, dar nu are sens aici, pe forum, asa ca sintetizam.
Nu vorbesc de componenta de placere a artei, eroare in care se cade de cele mai multe ori in dorinta de a caracteriza arta, pentru ca vorbind in acesti termeni (la extrem) duce in derizoriu (cum spuneai tu, Salam, etc), iar eu vorbesc in termeni de decenta, niciodata de fanatism.
E ca intr-o relatie de dragoste. Nu conteaza doar placerea. Asta poti sa o ai si apoi sa nu o mai ai. La valoarea ei intra multe alte componente.

Trecem de asta si vorbim de componenta de valoare, care in afara de ce spui, pe scurt, mai include, morala, etica, sens, folosinta in societate, etc.
Tu de ce crezi ca "taram" dupa noi de milenii, ca omenire vorbind, folosind-o in orice domeniu, zicerea "qui prodest" (cui foloseste)?
Iata dar, numai din definirea pe fuga a artei (nu putem face aici o teza de doctorat), rezulta ca si cinematografia, o arta, e facuta pentru om, pentru public, si nu cum aratai tu ca nu are treaba cu omul in general. E total invers fata de impresia ta de acum.
Sa fac si jocul tau, de exemplu, Goya nu are doar modalitatea "fistichie" de exprimare, spune ceva cu opera sa, are un sens, ajuta omul. Poti intreba orice artist in viata sa vezi pentru ce se consuma el, si vei vedea diferenta, e enorma.
Moliere, Shakespeare, iti spun ca sa intelegi ce zic, nu au ramas in istorie pentru ca asa au simtit ei atunci sau ca au fost un jurnal al timpurilor, obiectiv sau subiectiv, ci pentru ca operele lor, asa cum se invata inca din scoala, au scopul, in ultima instanta, de a ridica omul (scopul declarat al artei), de a-i mari nivelul de constiinta, cel de toti asteptat. Dar sunt lucrari ale acestor artisti dedicate tocmai rolului artei. E o confuzie sa judeci arta doar prin ceea ce ai spus.

Mai exact, acel lucru despre care vorbeai reprezinta un curent artistic contemporan, de care, in paranteza fie spus, cam toata lumea buna din arta s-a cam saturat, ca nu a dus nicaieri si usor-usor se va abandona (si oamenii de cultura, academicieni, si critica, si artisti renumiti o spun tot mai des). E ceea ce obisnuitii culturii numesc arta de amorul artei sau de dragul artei, cum imi amintesc ca spunea si la noi un renumit critic, scriitor, traducator, academician, etc, persoana cunoscuta in lumea culturala de peste hotare, mai cu seama ca a trait prin Germania, ce are mare legatura cu acest stil.
Asa si cinematograful, arta fiind, foloseste omului. Daca nu mai foloseste, pe scurt, isi pierde valoarea si nu reprezinta nimic ca arta.

Iata de ce, cand spunea c.ghevara de acea ipoteza, pe care nu o pot confirma ca procent fiindca nu am la baza statistici si nu ma ocup cu asa ceva, dar in societate se vede lehamitea fata de filme, ziceam intr-o astfel de ipoteza e improbabila posibilitatea ca toti sa fie prosti si sa nu-si poata da seama, e prea mult. Si apoi, cum vorbeam cu cineva, anii de pionierat ai internetului s-au cam dus, acum nu se mai baga in discutii toti neavenitii, ca acum cativa ani, e diferenta. Apropo, va aduceti aminte ce showuri erau pe net la discutii? :)
Ducand mereu la extrema le facem rau si artistilor. Asa ar veni treaba ca nimeni nu-i poate judeca, ca nu-i intelege nimeni, neavand valoarea lor, ceea ce nu e intotdeauna asa sau de cele mai multe ori. Vreau ca discutia sa fie cat mai obiectiva si nu zic ca nu sunt artisti neintelesi la timpul lor, dar si aceia sunt reabilitati tot de omenire, mai tarziu, insa ei sunt exceptii notabile, iar aici nici pe departe nu e cazul nostru.
Sa continui cu influienta asupra artistilor: se izoleaza in turnul lor de fildes, cum se zicea odata, sau intr-un elitism aiurea. Facem din ei un fel de narcisisti sau cine stie ce alta treaba.
Ce vreau sa spun e ca plecand asa, la extrem, inseamna ca eu sau oricine altcineva, nu am putea nicicand sa ne dam seama de geniul lui Eminescu si capodoperele sale poetice, ceea ce-i o aberatie, si asta pentru faptul ca nici unul din noi nu e Eminescu.
Nici critica obiectiva nu e la nivelul lui de creator, dar nu inseamna ca nu intelege ce spune acolo artistul si ce valoare are (vezi Perpessicius, Calinescu).
Extrapoland, la film, daca nu sunt Bunuel, nu-mi pot permite sa spun o parere despre un film, acolo se ajunge si nu e in regula.
Atunci, te-ai gandit ca insusi existenta acestui forum nu se justifica, ca nu avem niciun drept, niciun scop. De ce existam (ma opresc cu intrebarea doar la forum :) ) ?

Eu incerc sa spun cat mai pe scurt, dar am atentionat ca sunt multe lucruri esentiale de trecut pana la etapa a doua, ce spuneai tu, de discutii despre imagine, etc.
Sa mai spun un lucru despre filme si inchei, ca si asa e mult, desi mai erau inca de spus, despre filme si rolul lui pentru om, nu pentru mase, ca sa fie clar, dar asta nu inseamna ca primii sunt foarte putini si ca idealul nu e ca masele sa ajunga in randul primilor.
Cinematografia e pentru public, asa e firea lui, asa a fost creat, si ca arta, cum spuneam mai sus, are acest rol neconditionat. Nu invers! El, ca sa inchei glumind numai pentru destindere, nu e ca un film de la nunta, pe care nea Pandelica, varul Costel si altii, intr-un cerc restrans, intr-o zi, candva, vor dori sa-l revada si sa-si aminteasca acele momente la o bauta crancena.
Asa, regizorul isi ia filmul, il vede cu bunicul, matusa, se bucura in familie si gata, ori alta e treaba si de aceea altele sunt asteptarile penalizate nu doar de public, atunci cand trebuie, ci si de oameni de cultura. De spus, spun toti, dar cei implicati o spun cu perdea, ca sa nu strice relatiile, pe cand publicul, care n-are alte interese, isi permite sa o spuna raspicat.
Sper ca raspunsul acesta, cat mai pe scurt, sa permita intelegerea lucrurilor in problema cu mult mai generala a filmelor decat se abordeaza in mod obisnuit, sa ajute la distingerea mai bine a lucrurilor care influienteaza acest domeniu si sa nu monopolizam doar noi doi discutia.
Cu multa simpatie!

Pt. mirodoni
Un film bun de care imi amintesc este Restul e tacere, de exemplu.

[robertsandu]

@1MicuCelUmilsiViril, se vede că ești citit. Sunt de acord cu ce ai scris, însă ai făcut o confuzie (probabil din vina mea). Doar pentru că apăr un anumit punct de vedere (aici abordarea formalistă), nu înseamnă că văd arta doar prin forma ei și nu prin modul cum influențează viața și omul până la urmă. Eu deseori, o să vezi asta dacă ne vom mai contrazice pe viitor, argumentez într-o direcție doar pentru că pot și pentru că observ că nimeni altcineva nu o face. Prin discuția pe care o avem acum, pot spune că mi-am atins scopul. Discuția e interesantă.


Trecem de asta si vorbim de componenta de valoare, care in afara de ce spui, pe scurt, mai include, morala, etica, sens, folosinta in societate, etc.
Tu de ce crezi ca "taram" dupa noi de milenii, ca omenire vorbind, folosind-o in orice domeniu, zicerea "qui prodest" (cui foloseste)?
Iata dar, numai din definirea pe fuga a artei (nu putem face aici o teza de doctorat), rezulta ca si cinematografia, o arta, e facuta pentru om, pentru public, si nu cum aratai tu ca nu are treaba cu omul in general. E total invers fata de impresia ta de acum..

Ceva s-a pierdut undeva, probabil eu am exagerat și am dat senzația că sunt vreun militant pentru formalism în dauna umanismului. Nu sunt. Din contră chiar, filmele mele preferate sunt cele care au la bază povești umane, sentimente, o anumită formă de morală. Dar cred că e dreptul artei de a nu fi interesată de om. Există artă de valoare care nu implică niciun fel de lecție de viață, niciun fel de morală. Crezi că arta care nu are în centrul ei omul este irelevantă sau neimportantă? Jocul culorilor, contrastele de lumină/umbră, încadrările, mișcările de cameră, trecerile de la un cadru la celălalt, stilul de filmare, sunt chestiuni pur estetice. Nu te învață nimic, sunt doar frumoase. Este o formă de artă și asta. Evident, nu e singura formă de artă, dar e până la urmă o formă de artă.

[mirodoni]

Iar legat de public, arta nu trebuie musai să fie aclamată de mase. Crezi, de exemplu, că Van Gogh sau alt mare artist a pictat tabloul X pentru ca mii de oameni să-l admire zilnic în nu știu ce muzeu? Nu. A pictat tabloul pentru că asta a simțit în acel moment. Dacă un regizor vrea să facă un anumit tip de film, și asta simte, atunci e liber să-l facă.

La această comparație mă refeream, nu la stiluri sau curente. Dacă un pictor ar crea un tablou numai pentru el, nu l-ar scoate la vânzare. Iar cu Van Gogh, chiar n-ai nimerit-o. Nu a pictat pentru mase, dar a pictat conștient pentru anumiți oameni, cu bani foarte mulți. Pentru el, ca să-și scoată banii pe un tablou și să-i mai și rămână, era suficient să aibă un singur cumpărător.
Regizorul nu are această libertate, aici este confuzia pe care o faci, dacă nu te superi. Pentru că nu face filmul pe banii lai, ci în general ai CNC-ului, despre asta era vorba aici. Și pentru că, prin excelență, prin definiție, filmul se adresează publicului. Tocmai pentru că se sprijină pe toate celelalte arte.
De aceea subiectul unui film nu trebuie să prezinte interes doar pentru regizor. Pentru că nu e filmul lui, nu-l poate face singur, îi trebuie o echipă, și încă una foarte consistentă. Un scriitor sau un pictor nu are nevoie de așa ceva.

Din lipsă de timp nu mai comentez celelalte afirmații, iar la unele deja au punctat ceilalți.
Mai spun doar că eu personal am spus cu altă ocazie și nu am vrut să repet, că subiectul trebuie să prezinte interes pentru spectator, sau modul de prezentare.
Adică subiectul poate fi unul cunoscut, dar prezentat sub altă formă, care să-i capteze atenția.

Și „Filantropica” e un film bun. Sau „Actorul și sălbaticii”.

[robertsandu]

@mirodoni

Rămân la ideea expusă mai sus, artistul este mânat și inspirat de propria iubire față de artă în primul rând, nu de dorința de a fi adulat de public. Asta poate fi o consecință poate, dar nu un scop. Poți să mă contrazici evident.

Legat de CNC, nu intru în detalii tehnice, le cunoști mai bine ca mine. Eu am intrat în discuție doar pentru a semnala faptul că valoarea unui film nu e totuna cu popularitatea lui în rândul maselor în opinia mea. A cui e vina, ce și cum trebuie făcut, asta deja e o discuție fără sfârșit în care fiecare își dă cu presupusul.

[mirodoni]

@RobertSandu
Înc-o vorbă și mă culc.
Artistul, în general, da. Dar tu vorbești de regizor, iar eu/noi de filme.
Arta regizorului se referă doar la regie, nu la tot filmul. Poate nici scenariul nu este al lui, cum adesea se întâmplă. Așa că nu e liber să facă ce dorește decât în pătrățica lui.
Apoi eu nu cred că își stoarce imaginația doar așa, de dragul artei.

[1MicuCelUmilSiViril]

Pt. mirodoni
Cu scuzele de rigoare nu mai era loc acolo, si asa postarea a fost lunga, de interes, si am trecut in fuga un titlu, dar continui acum.
Daca tot s-au lamurit treburile, acum se pot spune si alte detalii, terminand cu latura de interes a discutiei, pe care o doriti, pe drept, exemple de filme bune romanesti.
Am sa explic. Faptul ca nu am dat exemple se datoreaza modului cum am facut gandirea subiectului acesta. Are si o latura practica ce deriva din componenta de placere de care discutam si atunci discutiile nu se vor fi terminat niciodata. Suntem 7 miliarde de oameni, tot atatea placeri. De aceea nu am spus, ca doritori sunt mereu care pun o mare pasiune in ceva, insa asa, daca explici, fiecare om intelege, si nu mai avem acele mase de care vorbea in postarile trecute robertsandu, iar interventiile lor vor fi mult mai folositoare, pentru ca nu stii niciodata cu ce idei bune pot veni acei oameni daca nu-i pui sa gandeasca.
Am considerat sa structurez astfel: intai sa vorbim de arta in general, film in particular, si apoi, intr-un mod obisnuit acestor timpuri, ca un sablon la scoala de soferi, dupa ce am vazut criterii de performanta pe care ni le-am insusit, ca sa vorbesc in limbaj actual, sa trecem usor in revista film cu film, cel putin in mintea noastra, si vedem mai usor care si pana la ce nivel poate ajunge fiecare, astfel incat, in noua perspectiva, multe filme considerate doar dintr-un motiv oarecare bune, s-ar putea sa se releve ca nemaifiind competitive pentru aceeasi persoana.
Iar asa eviti elegant si certuri pe filme si creatori. Dupa ce vezi cerintele, vezi usor cate din ele le indeplinesc.
Despre filmele propuse, da, mai ales Actorii si salbaticii, pentru mine!
Iar acum vin si eu cu doua propuneri, explicand sumar despre valoarea lor, ca e necesar, dar nici sa nu ne intindem mult.

Filmul istoric e privit nedrept, din comentariile vazute peste tot. Si aici trebuie cateva cuvinte ca sa se inteleaga bine ansamblu. Cerintele fata de un astfel de film sunt absurde, multe, dar nu ma refer decat la un principiu de baza.
In primul rand, o alta eroare intalnita des, filmul este catalogat realitate si vrut o realitate. Nu, el e doar o fictiune si asa trebuie considerat. La fel si filmul istoric. E si o arta, in acelasi timp.
Aceeasi privire, ca sa mai dau un exemplu, pentru ca deseori merg mana in mana, se gaseste si in cazul romanelor istorice, care se vor in mod gresit fidele realitatii. Nu, acestea sunt romane, deci fictiuni, artistice, care pleaca la fel ca si filmul de la locuri, oameni mari, evenimente importante, dezvoltandu-se dupa voia autorului si au un anumit scop.
Atat la filme cat si la carti, daca se vrea realitate, istorie, trebuie urmarite, in cazul filmelor, documentare istorice stiintifice, facute de profesori doctori in istorie etc., sau, in cazul scriptelor, tratate de istorie, studii istorice facute de la Parvan incoace sau de altii la fel de mari, dar nu trebuie neaparat cautata in filme sau romane istorice, care sunt cu totul altceva, deseori reusite si placute.
S-a incercat in socialism o varianta, dar nu trebuie bagata in seama, de fapt fiecare tara face acest lucru, in comunism sau nu. Exista manipulare, treci de ea si ajungi in miezul filmului, la esenta lui, nu trebuie bagate in seama balariile.
Si Spania a avut, si ce dictatura inca, si acolo era manipulare in filme. Dar daca le urmaresti, desfaci ambalajul si vezi filme bune. Iar dictatura lui Franco a fost urata tare, cu razboi civil, cu filme cenzurate, dar au avut si ei creatori dibaci, care au reusit sa treaca de aceste neajunsuri si sa spuna si ce vor ei prin filme. Chiar vroiam sa amintesc de unul important, dar nu aici. Vazand filme spaniole, si in cele vechi, vezi asemanari izbitoare cu ce se intampla la noi, nu doar asemanari de limba latina. :)

Ei, in acest context un film romanesc bun este Intoarcerea lui Voda Lapusneanu (1979), facut de Malvina Ursianu.
Daca il revedeti sau va amintiti, e un film istoric a carui valoare rezulta si din actualitatea sa perpetua.
Nu conteaza cine zice, vladica sau opinca, e interesant, iar filmul e foarte frumos facut.
Al doilea film e o comedie de care am mai amintit. Si aici adaug 2 cuvinte, mai intai, pentru o intelegere cat mai buna, tot in urma experientei de pe net. Multi fac greseala, cum bine spunea si anaemona, sa desconsidere comedia.
Am mai spus asta cu alte ocazii si altora. Tangential are treaba si aici si de aceea o spun.
Si comedia si tragedia se ocupa cu acelasi lucru, numai modalitatea de lucru e diferita: una te face sa razi ca sa-ti explice acel lucru, cealalta te face sa plangi ca sa vezi acel lucru. Tu alegi! Asa ca tratarea comediei ca superficiala e, de fapt, o tratare superficiala. :)
Nu ma refer la comediile de doi bani, precum nici la dramele acelea de duzina.
Filmul se numeste Telegrame, dupa Caragiale, cu Birlic.
Despre valoarea lui vreau sa amintesc un singur lucru si cel mai important, de aici decurgand toate celelalte, caci nu prea am vazut discutandu-se asa problema (nu fac o prelegere, se deduce usor).
Din punct de vedere valoric acest film e o chestiune de identitate culturala romaneasca, ceea ce pentru un film romanesc este maximul si le include pe celelalte, iar asta se vede si se simte usor, urmarindu-l.

Pt. alali
Macar o fraza, chiar daca sunt destule spuse acum.
Am citit mesajul tau si desprind, printre altele, o chestie de comic select. Felicitari!

[1MicuCelUmilSiViril]

Pt. robertsandu

Din explicatiile tale (ultime) am inteles ce spui. Ma bucur de ce aud. O mica nuanta as vrea sa schimb, termenul de "contrazice", mai corect e sa discutam, cu placere pentru mine oricand. Celalalt termen pare ca se vrea o lupta, sa arate unul altuia ca e ca el, si nu asta e scopul. E loc pentru toata lumea, si imbucurator imaginea se clarifica mai mult, e mai completa, aducand argumentele necesare si se poate gasi raspunsul cautat, in final.
Si, dand exemplu discutia noastra, e preferabil sa dai cateva detalii de la inceput, pe scurt, ca sa se vada contextul. Eviti zeci de pagini de discutie fara rost, ca, la sfarsit, dupa ce se adauga argumentele unul cate unul, ajungand in final sa le spui pe toate, sa vezi, de fapt, ca te intelegi. Mai bine le pui de la inceput, intelege omul si scutesti toate astea.
Iar ca gluma despre ce vorbeam noi, sa radem impreuna, chiar daca nu vin oamenii in sala, intotdeauna se gaseste intr-un colt o rozatoare pitita ce urmareste cu ochii bulbucati si cu atentie ce se intampla acolo sau vreun musuroi din care sa se uite la film furnicile din schimbul liber.

[rvn]

Ps. RVN - my friend! { } Sper ca atunci cand ai spus ca personajele care au jucat in filmele romanesti de comedie gen BD sunt "actori cu talent", ai facut-o in spirit de gluma nu? Adica sper ca asa a fost....
totul este discutabil....
sper ca nu contesti talentul de comediant al lui Caragiu, nu? cel mic si viril amintea de un film exceptional "Actorul si salbaticii". l-ai vazut? nu cred ca cineva care a vazut filmul, n-a "gustat" umorul din replicile schimbate intre Toma Caragiu si Marin Moraru, vazandu-i pe ecran in acest tandem. la fel, ecranizarile dupa Caragiale cu marele Birlic. si mai sunt ai altii, buni de dat ca exemple. consider ca atunci cand un actor iti induce starea emotionala in care se afla si personajul caruia ii da viata pe ecran, el are talent, fiindca asta tine strict de capacitatea lui personala de a interpreta, de a transmite celui care priveste si "primeste' de la el. problema umorului din filmul romanesc, din punctul meu de vedere, se rezuma la faptul ca multi, foarte multi ani, a fost un fel de prelungire a umorului din teatrul de revista si....atat.apoi, hazul de necaz, cu mare succes la public, a tronat fara concurenta in epoca interdictiilor si cred ca romanii, inca nu s-au vindecat de popularitatea bascaliei din programul "brigazilor artistice", fiindca, altfel, nu ar mai avea cautare pe sticla ecranului, "supravietuitori" gen Voua sau altii ca ei, care nu mai stiu cum naiba se mai cheama la ora asta....
filmul romanesc de comedie, nu a dus deloc lipsa de actori talentati, ci lipsa de personaje pe care, acesti actori, sa le interpreteze cu adevaratul lor talent.

[1MicuCelUmilSiViril]

Iar din filmele de actualitate, gen foarte raspandit astazi la noi, imi plac A fost sau n-a fost, Sobolanii rosii si Undeva la Palilula, ca sa continui cu exemplele de care vorbeam.

[1MicuCelUmilSiViril]

Mai fac inca o adaugire la exemple, Ciulinii Baraganului (1958) - un film romanesc!

[cosmin742000]

pe scurt de prosti ce sunt nu merg . cei care nu merg la filme romanesti doar pentru ca sunt romanesti .In prima decada a mileniului 3 Romania a fost de departe tara cu cele mai multe filme bune , raportate la numarul total de filme.produse.

[mirodoni]

De ce nu merg românii la filme românești?(2) 27.12.2017

Sunt convins că titlul va stârni nedumerire generală. Cineaștii vor spune: Cum nu?! Sălile sunt pline! Ne-cineaștii vor spune: Cum?! Românii mai fac filme? N-am auzit!
În general, adevărul este undeva la mijloc, dar de data aceasta mă tem că este în extrema... cealaltă!
Situația reală, sau aproape reală, după cum rezultă din statisticile CineMagia, arată că în ultimul timp, au ajuns pe ecrane 20 - 25 de filme anual, iar numărul total de spectatori pe an este în medie 250 de mii. Excepție, anul 2016 cu 470 de mii, dar... ne-am revenit în 2017! Un film străin singur are 400 - 600 de mii de spectatori pe an, și nu mai spun câte rulează pe ecranele noastre, că v-apucă amețeala!
Dacă raportăm numărul total de spectatori ai filmului românesc la populația aptă cinematografic, se blochează calculatorul!
Dacă renunțăm la cifre și recurgem la impresii, situația este aceeași. Un SCENARIST SUB ACOPERIRE, care și-a tipărit scenariile în volum, pentru că la CNC nu i le primește, că-s alții abonați, iar producătorii independenți nu organizează concursuri, spune într-un interviu ( http://bibliocarti.com/interviu-cu-dorin-goaga-scenarist-sub-acoperire/) că la standul editurii SEMNE de la Târgul Internațional de Carte GAUDEAMUS, niciun vizitator din cei 125 de mii nu s-a aplecat să vadă ce conține cartea, și niciun cineast! Niciunul! Ba mai mult, autorul a trimis volumul practic tuturor cineaștilor români, care acuză o lipsă acută de scenarii, dar nu a primit absolut niciun răspuns.
Scenaristul poate fi subiectiv, dar eu, personal, văd toate filmele românești de 50 de ani încoace, iar de 10 ani îmi scriu și public sistematic părerea de spectator, dar nu am combatanți, mai ales în ultimii 5 ani. Cronicarii specializați au renunțat să mai scrie,
fie pentru că nu sunt luați în considerație, nici de cineaști nici de public, fie pentru că fac parte din sistem, fie pentru că nu au ce scrie de bine și nu vor să-și pună colegii de breaslă în cap. Așa că nici la filme nu mai merg!
Nimeni nu este interesat de filmul românesc, deși sunt zeci și zeci de asociații fantomă de susținere și promovare. Am fost din întâmplare la câteva evenimente, la care nu au răspuns mai mult de 10 cinefili. Excepție, o serie de prelegeri ale lui Cristian Tudor Popescu de la Cinemateca Eforie, unde sala era aproape plină cu persoane venite mai ales ca să-și dea importanță, iar la sfârșitul sesiunii se acordau niște diplome de participare. Este important de menționat că CTP vorbea despre filmele românești realizate în... comunism!
În București sunt câteva săli destinate filmului european/românesc, cum ar fi Cinema Muzeul Țăranului Român, EUROPA sau EFORIE, dar și când norma limită este de 2 spectatori, sunt situații în care aceasta nu este realizată.
Dar, pentru că există și un „dar”, adică un „cu toate acestea”, cineaștii își văd filmele în săli pline, sau aproape pline, cu ocazia proiecției de gală, și rămân cu impresia că așa va fi mereu, acuzând doar lipsa sălilor de cinema! Oricum, numărul de spectatori „nu e treaba lor”. De câte ori au ocazia, dau vina pe distribuitor, pe costurile de promovare, sau, cel mai adesea, pe spectator. Dar, având în vedere că sunt și filme românești cu 100 de mii de spectatori, chiar dacă la un an o dată, se pune problema de ce celelalte au doar 5 - 6 mii, sau chiar mai puțin?Aici intervine altă explicație, a cineaștilor, desigur: sunt „filme de artă”!
Nu înseamnă că nu apreciez filmele de artă, dar nu înseamnă nici ca acestea să intre la această categorie dor după numărul mic de spectatori, cum nu înseamnă că filmul cu foarte mulți spectatori este obligatoriu foarte bun.
Sunt conștient, pe de altă parte, că și în alte țări a scăzut numărul de spectatori care merg la cinematograf, dar știu că au mult mai mult respect pentru filmul lor autohton.
Am încercat pe cont propriu și în limita posibilităților, să aflu cauzele pentru care românii nu merg la filmele românești. Se pare că subiectele alese de cineaști și modul de tratare al acestora nu prezintă interes pentru public. Adică, folosind o expresie mai veche, considerată de unii perimată, nu se regăsesc în film. De ce s-a ajuns aici, nu e foarte greu de intuit.
Cineastul român nu este unul născut, ci făcut. Adică un tânăr urmează o facultate de profil și devine cineast cu diplomă. Conform unui principiu eminamente comunist, nu poți face altceva decât ce te-a pregătit statul să faci. Nu ar fi foarte grav, numai că selecția la admitere nu este una infailibilă, pentru că nu are cine să o facă, și nici pregătirea pe parcursul școlarizării, din același motiv. Atât selecționerii, cât și învățătorii sunt acolo tot pentru simplu fapt că au o diplomă în acest sens, nu c-ar fi născuți pentru așa ceva.
Cineastul nostru autohton nu face film pentru că are ceva de spus, ci pentru că trebuie să facă film, conform fișei postului. Și dacă trebuie, caută un subiect. Subiecte se găsesc pe toate drumurile, iar dacă ai talent, orice fapt divers poate deveni un scenariu, scrie la teorie. Numai că partea cu talentul n-o prea ia nimeni în seamă, iar când s-apucă de scris, constată că nici experiență de viață nu prea are. Adică are liceul, admiterea la facultatea de film, ceva scenarii ca să promoveze la scenaristică, ceva scurtmetraje, apoi învârteli pe lângă branșă. Așa că începe să se „documenteze”. Dar una e să mergi într-un sat și să întrebi cum e viața, și alta e să trăiești acolo. Sau într-un spital, sau..., sau... Dar dacă studentul la regie are un curs de scenaristică obligatoriu, i se pare că este obligatoriu să-și scrie singur scenariile tot restul vieții. Ba chiar este forțat să-și formeze această convingere. La examenul de an, la licență, sau masterat, nu are curajul să se prezinte în fața profesorilor săi, care, desigur, au aceeași concepție, cu scenariul altuia. Și promovează, pentru că-l promovează profesorii lui, că dacă nu l-ar promova, ar însemna că nu l-a învățat nimic. Pentru debut în lungmetraj, în general diluează scurtmetrajul de licență sau masterat.
Sunt situații în care, abilitățile dobândite, plus ceva talent, plus experiență de viață reală, au dus la succes. Este cazul recent al lui Daniel Sandu, care a scris despre viața dintr-un seminar teologic pe care el l-a urmat, sau, acum un sfert de veac, Nae Caranfil cu „E pericoloso sporgersi”. Nu știu ce va mai putea să scrie Daniel Sandu din experiența sa personală, dar despre Nae Caranfil pot spune că a făcut cam un film la 5 ani. Adică atât i-a trebuit ca să i se coacă un scenariu în tărtăcuța proprie. Nu am calculat cu precizie, dar cam așa stau lucrurile, în medie. M-am referit la el pentru că este de dinainte de val, pentru că din val n-a rămas mai nimic, de unde și vorba „ce e val, ca valul trece”. Ca dovadă că a fost un val artificial, fără o sursă permanentă, cum ar fi fost publicul, ci un val umflat de presă, care, liberă fiind, a preluat și gonflat încă o dată „părerea criticului”, entuziasmat și extaziat de „schimbarea” de direcție a cineaștilor, de la neorealismul socialist la neorealismul capitalist, ocazie să-și dea și el importanță! Criticul, adică! Altfel, dacă luăm la scuturat, din „noua viziune cinematografică” nu mai rămân decât vulgaritățile și obscenitățile, pe care înaintașii le-au ocolit din bun-simț și respect pentru public, nu din nepricepere a actului artistic. M-am mai referit la Nae pentru că el însuși se crede autor total și este prezentat ca atare, și este considerată singura rețetă de succes.
Dar dacă privim înapoi cu atenție, constatăm că regizorii noștri multipremiați, chiar dacă au scris și scenariul, au avut cel puțin un coscenarist. Excepție, Cristian Mungiu, care pe generic nu are un coscenarist, dar de ficare dată a avu o „sursă”, mai mult decât evidentă.
Și din cinematografia mondială se vine aproape exclusiv cu exemple de film „d’auteur” , numai că sunt situații când un regizor, nu numai că realizează multe filme, dar ia Oscarul doi ani la rând. Vezi columbianul Alejandro González Iñárritu! E drept că cineaștii noștri consideră oscarurile acre, dar, orșicât!
Îmi dau seama, totuși, că, la noi, descoperirea unui subiect cu potențial cinematografic și scrierea unui scenariu bun nu este floare albă pe câmpii! Dacă în poezie „e ușor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune”, în film nu e ușor. În primul rând cineaștii trebuie să fie conștienți, și nu prea sunt, că omul nu se deplasează la cinematograf ca să vadă același lucru ca la știrile tv. Vrea să vadă un film, un spectacol cinematografic. E greu să găsești un subiect absolut original, dar măcar modul de tratare al acestuia să fie mai deosebit.
Americanii își permit să facă filme cu atentate la viața Președintelui, pentru că ei chiar își asasinează președinții din când în când. Sau atentate de tot felul, că au destule. Despre crima organizată, răpiri, spargere de bănci, mafie, corupție, abuzuri în serviciile secrete sau senat, criminali în serie, psihopați și măceluri publice au seriale întregi, de succes. Toate acestea fac parte vizibil din viața reală, sunt perfect credibile, chiar dacă, de multe ori sunt amplificate pentru a fi convingătoare. Ei pot realiza un „Basic Instinct”, că au și cu cine, sau „Titanic”, noi, nu! Ba mai mult, și-au depășit de mult granițele, iar în Roma Antică sau Grecia din filmele lor se vorbește fluent engleza, sau în cele cu subiecte din clasicii ruși.
Șansa noastră, spuneam eu acum vreo două decenii, nu este imitarea americanilor, ci realizarea unor filme inteligente, cu specific românesc, pentru a-i interesa pe români și pentru a stârni curiozitatea străinilor. A apărut „Filantropica”, firește, nu la indicațiile mele, dar altele s-au lăsat mult așteptate. Filmul lui Nae avea un subiect original: cerșetoria de lux, filmul lui Cristi Puiu, „Moartea domnului Lăzărescu” nu avea un subiect original, dar era original tratat, de fapt profesional, din punct de vedere cinematografic. Altfel, personajele cineaștilor români au cu predilecție un IQ foarte scăzut, și nu se fac remarcate decât prin vocabularul suburban folosit.
Cauza e ușor de intuit. Regizorii noștri, ca scenariști, nu pot depăși stratul superficial al realității, pentru a pătrunde în profunzime. Pentru că nu au timp pentru așa ceva. Soluția este una simplă. Să apeleze la cei care pot și au timp să facă acest lucru, uneori pentru că o fac o singură dată în viață. Regia se poate învăța din filmele altora, dar scenariul, dacă se inspiră din alte filme, își pierde din interes și credibilitate.
Aparent, oricine este liber și capabil să scrie un scenariu. Mai ales dacă este și regizor. Numai că scenaristul-regizor este interesat în primul rând de cariera sa, deci de faimă. Respectiv de aprecierile criticilor de film, nu de numărul de spectatori, pe care mai nimeni nu-l cunoaște, sau nu-l ia în seamă. Așa că scrie și regizează filme pentru premii. De aceea, urmărește cam ce se premiază, și scrie similar. Voluntar, sau involuntar.
De exemplu, după ce la Cannes nu a fost luat în seamă, filmul lui Cristi Puiu, „Marfa și banii” a obținut la Salonic Premiul FIPRESCI, cu argumentarea - „pentru modul exemplar de folosire a resurselor minime în realizarea unui film inteligent, antrenant şi cu un deosebit impact social”.
Un „film inteligent”, folosind „resurse minime”, se referă, probabil la faptul că, alte filme americane, având un buget de zeci sau sute de milioane de dolari, au obținut același „impact social deosebit”. Ne gândim la filmele antidrog, mafie, trafic de arme ș.a. Numai că românilor nu prea li s-a părut „antrenant” drumul parcurs aproape în timp real într-un microbuz, mai ales că nu aveau motive expuse în film, sau „trimiteri” din viața reală, să se gândească la pomenitele filme americane, așa că au venit la cinematograf mai puțini de două mii. Ca urmare, „impactul social deosebit” preconizat, pentru care filmul a fost apreciat, nu s-a împlinit, dar premiul a fost acordat! Bulgărele a fost rostogolit, și de-atunci se consideră că Filmul Românesc a primit recunoașterea internațională. Noul val ieșea pe mal! Numai că străinii nu au împrumutat rețeta, în timp ce românii au folosit-o la greu(!?).
Într-adevăr, de-atunci, juriile internaționale au pus ochii pe noi. Mai ales ochiul cel înțelegător, protector, superior - îngăduitor că abia acum ieșim și noi din grotă. Cum personajele lui Cristi Puiu nu aveau un IQ prea ridicat, de vreme ce au acceptat o sumă foarte mare de bani pentru un transport „banal”, iar „filmul reflectă o profundă stare de degradare”, toți care râvneau la premii i-au urmat calea, și mulți au obținut acele premiile. Rezultatul nu a fost o cinematografie înfloritoare care să se autofinanțeze, ci premii multe cu filme care nu fac altceva decât să întărească senzația de „degradare” și IQ scăzut la români.
Aceste filme sunt luate și acum ca model de cei care scriu scenarii!
Cristi Puiu însuși și-a urmat exemplul, doar că a avansat de la 90 de minute de film la aproape 3 ore. Despre recentul „Sieranevada”, Telerama.fr scrie: „Nu căutați vreun motiv logic pentru titlul bizar al filmului: el este la fel de absurd ca România pe care o prezintă cineastul”.
Despre „Poziția copilului” cotidianul german „Die Welt” titrează: „Filmul este portretul unei țări și profilul psihologic al unei obsesii”.
Revista de cinema Première scrie despre „Bacalaureat”: [...] prezintă realist portretul unei Românii erodată de corupţie”.
Desigur, și cronicarii români au scris, conform unui vechi proverb, despre filmele premiate - numai de bine, deși criticul Vincent Canby atrăgea atenția în New York Times că: „Există, conștient sau inconștient, tendința de a ridica fleacurile, nimicurile cinematografice la rangul de artă!” Jignind inteligența spectatorului secolului 21, spun eu!
Cam aceasta este „imaginea” reflectată de filmul românesc în afară. E drept că celelalte filmele premiate au avut ulterior relativ mulți spectatori în țară, în principal curioși, dar aceasta nu a rezolvat situația cinematografiei române, nu mai vorbesc de starea socială! Grav este că imitatorii nu s-au ridicat la nivelul acestor filme, rezultând multe, prea multe filme foarte subțiri, ca să nu spun de-a dreptul proaste. Nici cronicarii, care au renunțat să mai scrie despre filmele proaste, nu au luat atitudine, și nici cineaștii care mai au ceva de spus nu-și dau seama că fiecare eșec cinematografic al altora nu alungă numai spectatorii acestora, ci și potențialii spectatori ai unor filme meritorii. Adică mai nimeni nu mai merge la filme românești!
Soluția este descoperirea unor subiecte și/sau scenarii cu un potențial cinematografic real, care să prezinte interes atât pentru publicul român, cât și străin.
Aparent se încearcă acest lucru, dar parcă totul se face cu teama ca nu cumva să se reușească din întâmplare și să se strice „echilibrul” existent. Nu cumva să se umbrească „marile realizări” de până acum!
Nu numai că la CNC nu se primesc scenarii din afara sistemului, dar toate workshop-urile se organizează numai și numai pentru „tinerii” scenariști. Aceștia nu au niciun fel de experiență, eventual doar tupeu, și nu prezintă pericol pentru actuala generație de cineaști decât poate peste 30 - 40 de ani! Nimeni nu caută scenarii, ci scenariști, ca și cum dacă-i pui cuiva o etichetă în frunte că e scenarist, gata, și scoate scenarii pe bandă rulantă!
Paradoxal este că filmele cele mai slabe nu sunt ale debutanților de la CNC, care au scuza unui buget redus, ci ale producătorilor consacrați care sunt și regizori și scenariști, și care dau vina pe distribuitor. Mă limitez la lista scurtă: „Palatul Pionierilor” , „Cel ales”, „Live”.
Norocul nostru că Ada Solomon nu scrie scenarii, dar, din păcate, nici nu citește după cum singură declară. De unde concluzia că nu scenariul contează, ci persoana care îl propune! Mi se pare „normal”, când banii vin de la CNC și sponsori, nu „din încasări anterioare”!
Când acești regizori - scenarişti - producători vor fi și distribuitori, cum își doresc toți, nu le mai rămâne decât să fie și spectatori. Singurii lor spectatori!

[Cretzulynne]

Imi postez si eu umila mea parere...

1. De inteles ce inseamna filmul.
Este un mijloc de educatie sau un mijloc de tampire? Voi alegeti.

2. Fara actori de teatru in filme.
Actorii de teatru care joaca teatru in film sa ramana pe scena de teatru. Daca reusesc sa interpreteze ca oamenii de pe strada, cu naturalete, da, dar mai bine nu daca nu pot mai mult.

3. Sunetul.
Pe bune, cand nu o sa mai fie o problema ?

4. Subiectele sa nu mai aiba influente importate. Sa facem noi, despre noi, pentru noi.
Deci, daca Ro. ar fi fost o insula si nu am fi avut acces la lumea exterioara, cum ar fi fost filmele facute astfel ?
De respectat segmentele de public: tinerii, batranii, copiii, patura de mijloc...

5. Daca numarul banilor rezulta in calitatea cat mai inalta a filmului, atunci de ce nu reducem nr. productiilor/an ?
un exemplu, cu cifre aleatorii: de ce sa facem 30 productii/an, fiecare cu 100.000 euro, si nu facem 5 productii/an, fiecare 600.000 euro ? Sau 3 productii cu mai mult si celelalte 2 cu mai putin ?
Decat multe si proaste, mai bine putine si de calitate, astfel incat efortul sa fie concentrat spre un scop mai maret, decat pentru a face ceva pe termen scurt si castig imediat, mediocru. Nu sunteti de acord ?

6. Subiectele sunt destule. De ce am mereu impresia ca nu se vrea sa se scoata la lumina ceea ce e important ? Sunt interese la mijloc ?
Unde sunt ecranizarile cartilor importante din literatura romana ?
Unde sunt biografiile romanilor nostri ? Unde-i Eminescu, Enescu, Brincusi, etc ?

7. Bun. Am facut filmele. Unde le vedem ?
Cand eram in primara, tin minte ca am vazut o proiectie in sala de biblioteca a scolii. Si nu era un film romanesc. Stiu ca am vazut 7 filme la scoala. Gratis. 12 clase. Toate straine.

8. E gresita mentalitatea: "spectatorii sunt prosti, hai sa le indesam pe gat filmul asta si sa le luam banii".
Faceti voi filme excelente, fara sa cautati succesul si va veni el singur!

9. De schimbat modul in care se fac lucrurile la CNC.
Fara pile, relatii, trecut. Sa se promoveze ce e mai bun!

10. Filmele sa fie facute din pasiune, cu suflet, iar toata lumea sa se implice 100%!

[mirodoni]

@Cretzulynne
Ai sintetizat ce am scris eu pe larg.
După cum vezi, intervenția ta este singulară, nimeni nu mai este interesat de filmul românesc.

[Cretzulynne]

@Cretzulynne
Ai sintetizat ce am scris eu pe larg.
După cum vezi, intervenția ta este singulară, nimeni nu mai este interesat de filmul românesc.

Am sintetizat, poate, dar am si accentuat, explicat, reluat ideile intr-un limbaj simplu:">
Sa nu presupunem in mod eronat ca toti cei interesati de filmul romanesc se aduna pe acest forum si ca atare nu isi mai exprima nimeni, in afara de mine, viziunea despre directia cinematografiei romanesti... Intr-un fel sau altul, cei interesati de cinema-ul romanesc vor fi mereu cineastii profesionisti. Trebuie doar sa fie indrumati in directia cea buna.

Intotdeauna am considerat ca pentru a schimba lucrurile, trebuie doar sa incepi. Un pas mic e suficient. Doar sa fie facut acel pas! :D

[mirodoni]

Intr-un fel sau altul, cei interesati de cinema-ul romanesc vor fi mereu cineastii profesionisti. Trebuie doar sa fie indrumati in directia cea buna.

Intotdeauna am considerat ca pentru a schimba lucrurile, trebuie doar sa incepi. Un pas mic e suficient. Doar sa fie facut acel pas!


Eu mă refeream la „filmul românesc”, nu la cinematografie în general. Forumul CineMagia nu este și nu s-a dorit a fi al cineaștilor profesioniști. Pe mine mă preocupă interesul spectatorului. Cineaștii profesioniști vor fi interesați doar să facă ei filme, nu-i interesează „filmul românesc”. Dacă spui că nu se adună pe acest forum, unde se adună, că eu nu știu?! Apoi, e foarte vag să spui că „trebuie îndrumați” și și mai vagă este „direcția bună”.
Eu constat că pentru a schimba lucrurile nu e suficient să începi!

[Cretzulynne]

Of, de unde sa incep?

Deci, inainte de a diseca si mai mult subiectul cinematografiei romanesti, te-as ruga sa imi explici ca unui mucos, ce inseamna "filmul romanesc" ? Un film facut de un cineast roman are eticheta asta ? Sau inseamna mai mult: relateaza o poveste cu specific romanesc, are numai actori romani, este facut pe plaiurile Romaniei... sau toate acestea. Este important ca toti sa intelegem ce naiba este filmul romanesc si cum ajungem la autenticitatea lui (vezi punctul 4 din mesajul anterior)

Iata interesul spectatorului Cretzulynne aici (http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=102229). - partea cu filmele romanesti.

Indrumarea a fost, mai mult sau mai putin, adresata conceptului de calitate; daca esti un om pretentios, automat faci filme bune! Restul e tacere.

Ultima propozitie... hmm, mai greu, dar nu imposibil. Doar ca trebuie schimbate mentalitatea si modul de a face lucrurile. Oricum ai da-o, tot de la oameni vin toate problemele si tot la ei trebuie sa te duci!

[mirodoni]

Nu credeam că trebuie să definim „filmul românesc”! Înseamnă să definim și „românesc”!
Ți-am văzut lista cu subiecte. Te duce gândul prea departe. E ușor a spune să faci un film după „Luceafărul”.
Am vrut să te întreb de data trecută: ai văzut interviul scenaristului care și-a publiat scenariile în volum și nu l-a luat în seamă niciun cineast? Se pare că nu. Despre ce discutăm? De ce să scrii un scenariu despre Alexandru Ioan Cuza, când nimeni nu ți-l citește? Să schimbăm mentalitatea? Care mentalitate? Cum? Am scris în materialul meu, Ada Solomon declară public faptul că nu citește scenarii. Și nici Mungiu, nici Tudor Giurgiu, nici cel mai neînsemnat regizor. Nimeni nu citește scenariile altora. Cum să le schimbi „mentalitatea”?
Trebuie schimbată Legea Cinematografiei. Te-ai implicat în treaba asta?
La punctul 10 spui: „Filmele sa fie facute din pasiune”! Glumești? N-ai citit cu atenție materialul meu! Face filme cine are diplomă de făcut filme. Nu se cere nicăieri pasiune, talent, abnegație, prostii d-astea!

[Cretzulynne]

Nu credeam că trebuie să definim „filmul românesc”! Înseamnă să definim și „românesc”!

De ce nu ? Este posibil ca fiecare sa avem o parere proprie despre ce inseamna romanescul asta. De aceea discutam. Sa stiu ce inseamna pentru altii, nu doar ceea ce este pentru mine.

Ți-am văzut lista cu subiecte. Te duce gândul prea departe. E ușor a spune să faci un film după „Luceafărul”.

N-am zis ca este usor. Doar mi-am exprimat acolo ce vreau sa vad. Atata tot.

Am vrut să te întreb de data trecută: ai văzut interviul scenaristului care și-a publiat scenariile în volum și nu l-a luat în seamă niciun cineast? Se pare că nu. Despre ce discutăm? De ce să scrii un scenariu despre Alexandru Ioan Cuza, când nimeni nu ți-l citește? Să schimbăm mentalitatea? Care mentalitate? Cum? Am scris în materialul meu, Ada Solomon declară public faptul că nu citește scenarii. Și nici Mungiu, nici Tudor Giurgiu, nici cel mai neînsemnat regizor. Nimeni nu citește scenariile altora. Cum să le schimbi „mentalitatea”?
Trebuie schimbată Legea Cinematografiei. Te-ai implicat în treaba asta?

Nu, nu am vazut interviul. Un link, te rog ?
Uite o mentalitate! "Nimeni nu citeste scenarii, nici macar pe ale altora!" Iata un punct de plecare: sa citeasca scenarii! Cum vrei un subiect bun fara munca de documentare ?
Tin minte ca am depus semnatura la o petitie pentru a se schimba Legea... Nu stiu daca a avut vreun efect. Mai multe n-am ce sa fac.

La punctul 10 spui: „Filmele sa fie facute din pasiune”! Glumești? N-ai citit cu atenție materialul meu! Face filme cine are diplomă de făcut filme. Nu se cere nicăieri pasiune, talent, abnegație, prostii d-astea!

Nu, nu am citit nimic de pe acest topic. Doar am raspuns la titlu. :)

P.S.: Abia in iulie ma voi apuca sa studiez temeinic cinematografia romaneasca. Voi spune atunci mai multe, daca voi avea concluzii.

[mirodoni]

În comunicare există 3 etape: criptarea (codarea, codificarea mesajului), transmiterea și decriptarea.
În fiecare dintre cele 3 etape există riscul contaminării, alterării, mesajului. Dar în special la decriptare, deoarece receptorul nu folosește, din diverse motive, același cod de criptare/decriptare.
Așa că nu știu dacă e o ironie când spui: „Nu, nu am citit nimic de pe acest topic”.
Nici când spui: „Abia in iulie ma voi apuca sa studiez temeinic cinematografia romaneasca” nu o pot lua chiar de bună. Adică până acum ce ai făcut? Văd că ești „guru” pe Forum!
Link-ul pe care-l vrei se află în materialul meu, altfel nu pomeneam subiectul.
Mie mi-ai lăsat impresia că ești din „sistem”, dar acest lucru nu ar însemna că e ceva de rău.
Dacă ți-ai pus semnătura pe o petiție și nu cunoști rezultatul, nu e de bine.
Nici dacă eu sunt sau nu din „sistem” nu are importanță, importantă este atitudinea.
Mungiu nu primește Premiile Gopo pentru că le respinge, a refuzat să participe, le consideră sub nivelul lui. Dacă vrei să-ți fiu de folos, va trebui să-mi spui mai multe despre tine, dar înainte de iulie, chiar din aprilie e posibil să fiu prea puțin disponibil.

[Cretzulynne]

În comunicare există 3 etape: criptarea (codarea, codificarea mesajului), transmiterea și decriptarea.
În fiecare dintre cele 3 etape există riscul contaminării, alterării, mesajului. Dar în special la decriptare, deoarece receptorul nu folosește, din diverse motive, același cod de criptare/decriptare.
Așa că nu știu dacă e o ironie când spui: „Nu, nu am citit nimic de pe acest topic”.
Nici când spui: „Abia in iulie ma voi apuca sa studiez temeinic cinematografia romaneasca” nu o pot lua chiar de bună. Adică până acum ce ai făcut? Văd că ești „guru” pe Forum!

Mirodoni, in loc sa imi raspunzi la intrebare, ma iei cu teoria comunicarii din clasa a V-a ?
Si nu, nu e o ironie. E pe bune. Am intrat pe forum si am vazut o postare noua. Titlul mi-a sarit in ochi, drept pentru care am simtit nevoia sa scriu cele scrise. Desi, pentru a sustine la un nivel mai inalt aceasta discutie, trebuie sa o fac, acest lucru se va intampla abia in iulie, cand sunt disponibila 3 saptamani exclusiv cinematografiei romanesti. Adica, 3 saptamani voi acoperi aproximativ 300 de filme romanesti. Va fi greu, dar mi-am facut "antrenamentul" vara trecuta. Dovada aici (http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=102217&highlight=biblia+topului).
Se intampla sa fac asta deoarece am ajuns intr-o etapa a maturizarii mele cinematografice in care pot s-o fac. Te rog sa nu confunzi acest proiect al meu cu ceea ce face in mod normal un cinefil; de asemenea, te rog sa nu imi atribui notiunea de "guru" acordata de forum cu semnificatia lui initiala, cea din DEX. Nu inseamna ca stiu tot, sau am vazut tot de pe lumea asta. ;)

Mungiu...Ho, ho, ho! Bine face! Iti dai seama cum ar fi fost o editie de Gopo, daca ar fi avut in palmaresul sau, la categoria de cel mai bun film, 5-8 filme de genul: 4,3,2 + Aferim + Marti, dupa Craciun + Comoara + Moartea domnului Lazarescu + Dupa Dealuri + Pozitia copilului ?
Abia atunci, Gopo ar fi fost "Oscarul romanesc"! Sa am sperante ca premiile Gopo vor ajunge de nivelul Cannes-ului, vreodata ? Hmm...

Toate cele bune! O primavara frumoasa!

[mirodoni]

@ Cretzulynne
Mă cam deranjează afirmația ta că teoria comunicării este de clasa a V-a. Atunci definirea „filmului românesc” de ce clasă este?
De ce crezi că aș da pentru tine altă interpretare pentru „guru”? Amândoi suntem „guru” pe Forum, adică de multă vreme.
Cum să comunicăm dacă scriem în paralel aceleași lucruri?! Cum să comunicăm dacă nu ai citit materialul meu de acum, precum și pe cel de dinainte, cu același titlu?
Am mai văzut postări de-ale tale, uneori am intervenit cu aprecieri pentru munca depusă.
Eu am văzut deja cele 300 de filme românești.
Pe Forum am postat listele cu filmele pe fiecare an din ultimii 5, precum și cronicile mele.
Ți-am răspuns la întrebare, dar „decriptarea” ta nu a fost eficientă. Probabil pentru că nu ai dat importanță „teoriei comunicării”.
Nu are importanță cine suntem, ci doar ce avem de spus. Dar dacă vrei să știi cine sunt, trebuie să-mi spui cine ești. E posibil să avem uneori opinii divergente, dar este important să analizăm argumentele fiecăruia. Deocamdată, să ne cunoaștem mai bine ca „useri”.

[carmen_angelus_romila]

Nustiu, dar este pacat sa desconsideri filme valoroase produse in conditii de austeritate...!

[mirodoni]

Carmen_Angelus_Romilă, cu cine vorbești?!

[lili22]

Am citit pe site o stire extrem de comica.Trei actori si Iulia Rugina fac o scoala pentru actori de cinema.Se poate invata si regie, scenaristica etc.Imi si imaginez ce oameni calificati vor iesi de acolo.
Cei patru intreprinzatori isi cunosc valoarea?

[Cretzulynne]

Lectură plăcută!

Aici am pus accentul pe tineret.

https://adevarul.ro/cultura/arte/tinerii-intalnirea-cinematografia-romaneasca-veronica-aferim-1_570e0c425ab6550cb8f00482/index.html

https://www.ziarulmetropolis.ro/ileana-birsan-este-neaparata-nevoie-de-un-program-de-cultura-vizuala-in-scoli/

[mirodoni]

În județul Suceava a fost lansat un proiect european, CinEd, privind educația cinematografică în școli, cu sprijinul Inspectoratului Școlar Județean Suceava.

Articolul din Monitorul de Suceava aici: https://www.monitorulsv.ro/Ultima-ora-local/2018-03-23/Proiect-de-educatie-cinematografica-in-scoli-implementat-in-judetul-Suceava

Printre filmele care intră în program, denumite „capodopere cinematografice” este și filmul românesc „Cea mai fericită fată din lume”, în regia lui Radu Jude - 2009.

Cronica aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1658647#post1658647

Cu scuzele de rigoare, în cazul că citiți tot!

[Cretzulynne]

:))
ProTv a difuzat, ca de obicei, Singur acasă 1 și a strâns 2.657.000 de telespectatori. Dacă ar fi difuzat Nea Mărin Miliardar sau unul din filmele cu B.D., sau chiar și Veronica, ar mai fi fost același procentaj ?:-?

Da' românii de ce nu au făcut un film de familie românesc, pentru toate vârstele, distractiv și inteligent, pentru seara de ajun de Crăciun, sau pentru sărbătorile de Crăciun ??????????????

[mirodoni]

Nu mi-ai spus dacă ai citit.
Mai am!
http://cineama.ro/cinecluburile-trecut-prezent-si-viitor/
http://cineama.ro/educatia-cinematografica-in-scoli-educatia-prin-film/

[Cretzulynne]

O, da, da, am citit și am fost uimită că nu un oraș celebru dpdv cultural din România precum Capitala, Iași, Cluj, Timișoara a preluat inițiativa, ci un oraș din Bucovina!
Dar nu mi-a plăcut selecția lor deloc. Mai bine le dădeam un film de Kurosawa, Imamura...
Era mai bine Les quatre cents coups (1959) al lui Truffaut, Maadadayo (1993) al lui Kurosawa, Nianchan (1959) al lui Imamura...
sau Dead Poets Society (1989), The Breakfast Club (1985) , Entre les murs (2008), Copiii Paradisului... Adică se putea căuta filme relevante. Nu-s rele nici Postul și nebunul Pierrot. Plus că, dacă îi întărâți pe copii, atunci trebuie să vii cu o ofertă bogată și diversificată! Nu 3 lulele, 3 surcele!

Cu textul de mai jos, m-ai făcut să plâng! La propriu!

Evident, vizați sunt tinerii. Pe aceștia îi găsim în sistemul de învățământ. De foarte multe ori i se reproșează acestui sistem românesc faptul că tinerii nu învață ce trebuie. Ce trebuie, de fapt? Păi exact ce nu se face în școli. Nu li se spune, practic nici profesorii nu prea știu să explice, care este rolul efortului intelectual în dezvoltarea intelectului. Sau rolul imaginației. Stimularea imaginației înseamnă mărirea capacității de anticipare. Dacă oamenii ar avea mai multă imaginație, ar anticipa consecințele mai rapid și cu mai multă acuratețe, și multe conflicte, minore sau mai profunde, ar putrea fi evitate. Adică viața ar fi mai frumoasă. Aceste lucruri pot fi realizate în bună măsură prin filme. Atât prin vizionare, cât și prin realizarea lor. Desigur, discret, subtil, pentru că organismul uman are un sistem de apărare care respinge tratamentele brutale. Impunerea, pentru că uneori nu poate fi evitată, trebuie precedată de inducerea unui respect față de un program, față de o autoritate.

De exemplu, când eram la liceu în Câmpina, pedagogul internatului, benevol/obligatoriu, ne-a dus într-o duminică seara la Casa de Cultură. Trebuia seara, pentru că urma o proiecție de diapozitive color realizate în peșteri. Am fost fascinat de acele imagini, care nici nu aș fi crezut că există. Similar, am văzut un film cu un naufragiu pe mare. De atunci am înțeles că imaginea/filmul este cel mai eficient mijloc de comunicare, nu numai în spațiu, dar și în timp.

Prin reducerea săptămânii de lucru la 5 zile, cum învățarea este înfrățită cu tinerețea, iar aceasta nu stă pe loc, diriginții sunt obligați să organizeze acțiuni extrașcolare, pe care să le menționeze în rapoartele de activitate. Le menționează, dar nu le fac. Nu numai din cauza faptului că ei înșiși nu sunt pregătiți pentru așa ceva, dar și pentru că elevii nu cooperează. Deși ar fi cea mai simplă acțiune, vizionarea unui film este exclusă. Nu există film românesc fără un vocabular vulgar/obscen, cu pretenție de artă. Am văzut și un lungmetraj de animație care era atins de această pecingine, și filme care ar fi trebuit să fie și pentru copii! Cineaștii noștri nu-s capabili să accepte că un profesor care își dă toată osteneala să educe elevii, nu poate să le spună că vocabularul trivial duce la violență verbală, care de cele mai multe ori degenerează în violență fizică, apoi să vadă împreună filme în care vulgaritatea e ceva „firesc”, „natural”, numai pentru că „artistul cineast” nu a fost capabil să găsească altă exprimare, eventual cinematografică. Apoi, dacă altă cale nu ar exista, un „bip” la locul potrivit în momentul potrivit ar fi numai bun, dar „artistul” consideră că astfel i se alterează „opera”. Dacă ar face filmul pe banii lor, i-ar interesa și numărul de spectatori, pe care i-ar găsi foarte ușor printre tinerii din sistemul de învățământ. Pe de altă parte, dacă o astfel de exprimare ar fi agreată, filmele românești ar avea mai mulți spectatori, nu doar câteva mii! Sunt filme în care joacă excelent și copii, dar aceștia nu le pot viziona „cu clasa”, sau cu părinții! N-aș fi uzat de această pledoarie, dar ANCR, pe lângă realizarea filmelor proprii, își propune și promovarea filmelor profesioniștilor, iar din acest punct de vedere are oarece dificultăți.

Liceenii, cel puțin cei din București, care vor să intre la UNATC, fac și ei filme în prezent, dar, cum era de așteptat, îi copiază pe discipolii lor, încât nu pot organiza proiecții nici în școlile proprii.


Da, te rog frumos să mai pui.

[mirodoni]

Totul se face pe bani.
Mă refer la proiectul în sine.
Din bugetul respectiv, se plătesc și drepturile de autor.
În cazul unor filme, nu mai este cazul, și se face o „economie” la buget, banii putând fi astfel direcționați în alte buzunare.
Iar în cazul altor filme, cum ar fi „Cea mai fericită fată din lume”, banii se duc la prieteni, iar o parte, desigur, sunt „paraîndărăt”.
Așa se explică... selecția filmelor incluse în proiect!

[1MicuCelUmilSiViril]

Daca aveam, de exemplu, cate un film bun cu:
Mihai Eminescu,
Alexandru Ioan Cuza,
Henri Coandă,
Constantin Brâncuși,
Ion Luca Caragiale,
Constantin Brâncoveanu,
George Enescu,
Grigore Moisil,
Anghel Saligny,
Dumitru Prunariu,
interesul publicului de la noi era cu totul altul pentru ele decat pentru cele care se gasesc la oferta! Americanii isi fac reclama la valorile lor si nu cred ca le e rusine cu ele.
:)

[mirodoni]

www.news.ro
Raport - Număr record de bilete de cinema vândute în România în 2018.
BRUXELLES | Scris de Patricia Marinescu | miercuri, 18:23

https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.news.ro%2Fentertainment% 2Fraport-numar-record-de-bilete-de-cinema-vandute-in-romania-in-2018-peste-1-25-de-miliarde-la-nivel-european-1922402306002019021818842123%3Ffbclid%3DIwAR0kIIsk gyQJNTiaT5w4lHDJWtWSe4tHJ7B3ztj--lYr-LEmRmin8pBESoA&h=AT2cvQmhThZjGAlw_vOkYqAzHUdYNdI8Gl6r6KFNO-wiAefGx63Hui_msvHTWnWYdFuhYqmmHlxDvn7Od7Q3-O65MDE-t6fljqXZ-Bx9HWCII7Khc6ZPtPT8990lztHa0vMvD0uT8uoOrEy-IBr3

România, Polonia şi Serbia au înregistrat, în 2018, cea mai mare creştere a numărului de biletele de cinema vândute, an în care, la nivel european, numărul lor a ajuns la 1,25 de miliarde, potrivit raportului Union Internationale des Cinemas (UNIC), ce reprezintă asociaţii ale reţelelor şi operatorilor europeni, publicat miercuri.

Recorduri naţionale au fost stabilite în România şi Polonia, iar piaţa individuală cu cea mai mare creştere a fost Serbia, cu 18%, până la 4,1 milioane.

În România, creşterea faţă de 2017 a fost de 4,5%, ajungând la 14,5 milioane. Numărul de bilete de cinema vândute anual în ţara noastră a crescut de aproape patru ori în ultimul deceniu.

Polonia a înregistrat o creştere de 5,5%, până la 59,7 milioane de bilete vândute, cu trei producţii locale ce ocupă primele locuri în box office.

Turcia a înregistrat o mică scădere în 2018, de 1,1% faţă de anul anterior, înregistrând 71,2 milioane de bilete vândute. Totuşi, producţiile naţionale au reprezentat 62,9% din piaţă, cifră record.

Ca medie, o persoană din teritoriile UNIC a cumpărat 1,5 bilete de cinema pe an, cea mai mare rată fiind înregistrată în Irlanda, 3,3, urmată de Franţa, 3,2.

În România, media a fost de 0,7 bilete pe an!

Box office-ul românesc a crescut cu 12,5%, până la 300 de milioane de lei, iar din total, producţiile româneşti au avut o cotă de piaţă de doar 2,8%.


În concluzie, românii, chiar dacă mai merg la cinema, nu merg la filme românești!

Nimeni nu-și pune problema de ce, și ce ar trebui făcut!

Ba mai mult, dacă-i întrebi pe cei din sistem, spun că cinematografia română duduie!

[Cretzulynne]

https://www.raindance.org/10-most-expensive-mistakes-filmmakers-make/

[mirodoni]

10 Most Expensive Mistakes Filmmakers Make

1. La-ncepout a fost scenariul! Păi, ce nu știam asta? poți citi câte cărți de scenaristică vrei, fără talent nu faci nimic. Eu am mai spus, ca scenarist trebuie să ai în primul rând experiență de viață. Apoi, spirit de observație, sensibilitate, memorie afectivă, memorie mecanică, memorie logică, inventivitate/creativitate etc...
2.Desigur, scenaristul este subiectiv în a-și aprecia propriul scenariu, dar nu se poate baza nici pe prieteni. De multe ori interpreții neprofesioniști dau naturalețe filmului, dar nu se poate generaliza. Nici implicarea sau neimplicarea scenaristului în regie nu se poate generaliza.
3.Da, bugetul trebuie corelat cu cerințele scenariului.
4. Chiar este o problemă dreptul de autor pentru muzică? Nu știu cineaștii asta?
5. Adică trebuie să ne spună cineva despre rolul rețelelor de socializare?
6.Știe toată lumea că trebuie să cumperi/obții drepturile de autor pentru poveștile altora.
6. Nu știu de ce se repetă numărul 6. Evident că trebuie să știi ce vrea „piața”, iar acest lucru ți-l spune un director de marketing bun..
7.Da, trebuie să te prezinți cu filmul potrivit la festivalul potrivit, nu aiurea.
8.Dacă filmul nu e bun, degeaba ai un PR bun.
9.Da, trebuie să lași întotdeauna loc pentru un „bună-ziua!”, pentru oricare dintre parteneri, nu numai pentru producător.
10.Credeam că e clară diferența dintre un film dedicat televiziunii, față de unul dedicat cinemtografelor.

Vrei să spui, Cretzulynne, că d-aia nu vin românii la filme românești...

[Cretzulynne]

10 Most Expensive Mistakes Filmmakers Make

Vrei să spui, Cretzulynne, că d-aia nu vin românii la filme românești...

Scuze, trebuia să specific:

Raindance este un festival de filme independente, iar autorul articolului scria despre greșelile făcute de regizorii INDEPENDENȚI.

[Cretzulynne]

Nu credeam că trebuie să definim „filmul românesc”! Înseamnă să definim și „românesc”!

Mirodoni, mai ții minte ? N-am renunțat la înțelegerea substratului românesc. Iată ce zicea un diplomat american în 1948 :

“The Romanians are a social phenomenon. As a nation among nations, they are westerners evolved in the East. They are Latins surrounded by Slavs. They are Romans two thousand years away from Rome. They are contemporaries re-produced on Trajan’s Column.

They are peasants with the utmost in sophistication. They farm instinctively, but are suspicious of machinery. They speak a language like Italian but the majority of their words are Slavonic. They are superstitious but religious at the same time. They are astutely intelligent, but refuse to be intellectual. They submit to invasion but preserve their identity. They support great wealth and extreme poverty. They produce striking beauty yet can live in filth.

As a collective personality, the Romanians are Oriental in their souls although Latin on the surface. Their patience is almost unending but they are quick to explode in argument; they are peace-loving yet would disintegrate without controversy. They are passive but strong in their resistance; spontaneously adaptable, still difficult to influence. They are romantic but never escape from reality.

They are charming yet cruel in their ridicule, warmly emotional but calculating, generous yet concentrate on the ‘main chance.’ They are opportunistic but lose interest after they have gained the advantage; they seize the moment, still adopt the long view.

The Romanians are a people of colorful contrasts and extreme extremes, born in classic times, ravaged by barbarians, indentured to the Turks, dominated by the Byzantines, the Greeks, dictated to by the Hungarians, Poles, Austrians and others, seduced by the French and not recognized as a country until 1878. Yet they emerge with a character that defies this confusion, that is definitely, emphatically, unmistakably Romanian”


Crezi că se vede ceva din astea în filmele declarate "românești" pentru a le pune eticheta de "autentic românesc" ?

[1MicuCelUmilSiViril]

Spre exemplu, un exemplu care nu este tocmai un exemplu de film ce da un exemplu bun.
141 A.D. Misiune in Dacia (2018)
https://www.cinemagia.ro/filme/141-ad-mission-in-dacia-2505437/
Se spune ca filmele vechi pe aceasta tema au inconveniente.
Asteptam filme cu aceasta perioada. Bravo pentru aceasta incercare!
Despre ce se intampla in film, eu nu asta asteptam.
Mai degraba titlul lui ar fi Misiune in padure sau la padure, dupa cele intamplate acolo.
Cel putin, la cele vechi scria, la un moment dat, consultant stiintific. La asta n-am vazut sa scrie consultant horoscopic. Pacat, ca avem, slava Domnului, put televiziunile de ei.
Totusi, singurele multumiri, caci exista, sunt din partea unui grup de romani ramasi acasa, care isi cautau stramosii plecati in Dacia si datorita acestui film unde i-au recunoscut pe ecran, i-au gasit dupa atata amar de vreme, acestia numarandu-se printre personaje (doi dintre cei patru calareti ai Napoca-lipsei, carora nu le pot da numele din motive obiective).
In concluzie, filmul asta e o spanacee.

[lili22]

Nu numai ca pe noi ne-au plictisit cu filmele romanesti dar pana in 1990 i-am omorat si pe vietnamezi si pe chinezi cu filmele noastre date frecvent la televiziune.Am trait un moment penibil la Hue,Vietnam cand ghidul grupului a aflat din ce tara vin.Vreo 20 germani si olandezi auzeau lamentatiile ghidului care s-a plans ca filmele romanesti i-au distrus copilaria , mai ales ca erau date foarte des și altceva nu vedeau.Ce prost m-am simtit....

[Cretzulynne]

Nu numai ca pe noi ne-au plictisit cu filmele romanesti dar pana in 1990 i-am omorat si pe vietnamezi si pe chinezi cu filmele noastre date frecvent la televiziune.Am trait un moment penibil la Hue,Vietnam cand ghidul grupului a aflat din ce tara vin.Vreo 20 germani si olandezi auzeau lamentatiile ghidului care s-a plans ca filmele romanesti i-au distrus copilaria , mai ales ca erau date foarte des și altceva nu vedeau.Ce prost m-am simtit....

Lili, din punctul meu de vedere, nu ai avut de ce a te simți prost fiindcă NU tu ai fost cea responsabilă de difuzarea filmelor românești pe canalele lor de televiziune din aceea perioadă...

[lili22]

Vietnamul e totusi o tara comunista, e mai bine sa eviti discutiile pe anumite teme.Acum au si ei HBO si alte posturi, asa ca filmele romanesti nu inseamna nimic pentru ei.

[1MicuCelUmilSiViril]

Ce m-a amuzat faza cu ghidul spusă de lili22!
Ce să-i faceți, unii nu văd pădurea de copaci, cum se zicea odată, sau poate unii nu văd pădurea de cioate, cum e acum și cum scria pe Wikipedia pe câte o pagină, care acea pagină era un ciot. :)