După ce și-a făcut debutul în lungmetraj cu animația Iepurele-Găină și Hamsterul Întunericului, regizorul Benjamin Mousquet s-a reîntors trei ani mai târziu cu o continuare, intitulată Iepurele-Găină și secretul marmotei. Bazat pe seria de romane grafice creată de Chris Grine, scenariul potrivit pentru întreaga familie prezintă expedițiile protagonistului titular, alături de prietenii săi: Meg, o femelă sconcs încrezătoare și curajoasă, și Abe, o țestoasă sarcastică, dar înțeleaptă, care comentează clișeele filmelor clasice de gen precum Indiana Jones și livrează replici ancorate în realitatea actuală. Vizionarea în prealabil a primei producții nu este necesară pentru a fi imersat în atmosfera plină de suspans și voie bună.
Comedia de acțiune și aventură cu elemente fantastice îi regăsește pe cei trei amici în căutarea unei comori unice: o marmotă ce poate altera un eveniment din trecut. Acum că Iepurele-Găină și-a îmbrășișat autenticitatea, nici măcar Crolloq – vechea parteneră de vânat relicve a lui Meg, devenită antagonistă – nu îl poate opri. Însă atunci când află că are o soră, pe Gina, tot ceea ce credea că știe se întoarce cu susul în jos. Poporul lui suferă din cauza blestemului unui rege malefic și pentru a-l salva va fi nevoit să își trădeze tatăl adoptiv, prietenii și principiile. Legenda marmotei și harta secretă conduc personajele pe o insulă pustie, unde vor înțelege că nimic nu este ceea ce pare.
Nevoiți să se despartă în trei perechi, aventurierii descoperă că X nu marchează întotdeauna locul. Poate doar când vine vorba de artefacte străvechi. Locația celor mai de preț comori, însă, este greu de reperat cu ochiul liber. Trebuie simțită. Iepurele-Găină și Gina ajung să se apropie mai mult și să se cunoască mai bine, compensând pentru timpul pierdut. Meg și Crolloq, captive împreună într-o groapă adâncă, profită de răgaz pentru a-și clarifica neînțelegerile și a se reconcilia, întrucât cea din urmă realizează că o prietenie adevărată se clădește pe blândețe și empatie, nu condescendență. Abe, abandonat de amicii săi, se conectează cu micul porcușor care trece prin aceeași soartă. Deși toate cele trei perechi își încep interacțiunea de pe poziții rivale, ele reușesc în final să găsească un numitor comun.
Din punct de vedere tehnic, animația 3D prezintă culori puternice, peisaje complexe și mișcare fluidă, însă devine 2D atunci când personajele sunt martore la scene din trecut, cu o estetică asemăntoare romanelor grafice – un omagiu adus formei de artă inițiale. Coloana sonoră alternează între muzică instrumentală epică și melodii cu versuri, ambele relevând sentimente ce nu pot fi exprimate doar prin replici. O scenă comică post-credite, doar audio, reprezintă o modalitate inedită de a încheia producția.
În cele din urmă, protagoniștii învață că iepurii-găină nu au fost niciodată „transformați în monștri” la propriu din cauza unui blestem, ci doar la figurat, din cauza unor zvonuri răspândite de regele-șobolan. De fapt, ei au reprezentat mereu o combinație între specii și au fost foarte mândri de aspectul lor frumos în trecut, înainte să devină țapi ispășitori urâți de o lume întreagă. Iepurele-Găină și secretul marmotei arată cum, plecând de la un eveniment real, o poveste perpetuată din generație în generație se poate deforma considerabil, devenind o minciună. Ce contează cel mai mult este să avem alături familia, prietenii și acceptarea de sine pentru a avea destulă încredere în noi să descoperim adevărul. Se va dovedi că trecutul nu trebuie schimbat, doar înțeles.
