Somptuoasa fantezie a lui Wim Wenders, pe un scenariu scris impreuna cu Peter Handke, este o poveste despre impartirea Berlinului, despre efectele Holocaustului si despre frumusetea ireductibila a vietii, si un mod de a exprima alegerea indrazneata intre doua lumi — cea a oamenilor si cea a nevazutilor lor ingeri protectori — prin intermediul personajului Damiel (Bruno Ganz), un inger care se indragosteste de o muritoare. Un film de atmosfera, elegiac si calm. “Cerul Deasupra Berlinului” a fost elogiat de critici si a obtinut numeroase premii, intre care premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes.
Ca si in clasicul film at lui Michael Powell si Emeric Pressburger “O chestiune de viata si de moarte” (1946), raiul lui Wenders este zugravit in alb-negru, in timp ce lumea oamenilor tasneste pe ecran in culori vii, in imaginile superbe semnate de legendarul director de imagine Henri Alekan, cel care a filmat si “Frumoasa si bestia” (1946) de Jean Cocteau. Sus pe cladiri sau pe umerii statuilor, ingerii privesc. In trenciuri si cu zambete de Mona Lisa, ei pot fi vazuti doar de copii si de orbii care le simt prezenta. Ingerii vad totul, simt totul si deci vin in preajma muritorilor in momente de tulburare, frecventand dormitoarele singuratice, bibliotecile si scenele accidentelor. Desi incapabili sa influenteze actiunile oamenilor, ingerii pot aduce o raza de speranta acolo unde inainte nu era decat intuneric.
Părerea ta
Spune-ţi părereaDon’t Come Knocking, mi s-a parut cel mai slab.