Valeria Seciu a murit. Actrița, capabilă a da naștere „mai mult decât unui personaj, unei idei”, avea 83 de ani

În dimineața zilei de marţi, 6 septembrie, s-a stins actrița de teatru, film, radio și televiziune Valeria Seciu, a comunicat, pe website-ul oficial, Teatrul Mic din București.

„Cu contururile fragile, ca ale unui desen într-o peniţă extrem de fină, cu o privire care, pentru a o pricepe, cineva trebuie să ştie să provoace spectacolul îndepărtării aburilor unei poezii misterioase”, cum o descria criticul de film Magda Mihăilescu, Valeria Seciu se năștea pe 2 august 1939, în București.

A urmat cursurile Institutului de Teatru din București, la clasa lui A. Pop Marțian, între 1960-1964, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, i-a devenit soț. Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu sunt o parte dintre colegii săi de promoție, scrie Teatrul Mic.

În 1964, Valeria Seciu a debutat pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în spectacolul „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu, în rolul Veronica Micle, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu. În același an și-a făcut și debutul în film, în pelicula Casa neterminată, regizată de Andrei Blaier.

Despre primul ei rol în film, Valeria Seciu declara pentru revista Cinema: „Cu primul film, Casa neterminată, întâlnirea a fost și bună și adevărată. Era prima vedere și, aș spune, necesară. Cu emoție, îndoiala învinse de curiozitate și orgoliu. Voiam ca această întâlnire să fie `sus` ca exigență, să-mi ceară mult, să mă încerce. Știam și nu știam. Învățam chiar atunci, în mers. Îl simt și acum ca pe un film curat, incitant, un drum deschis”.

Între 1978 și 2012 a jucat pe scena Teatrului Mic din București. „Mi-a fost fast Teatrul Mic. A crezut în mine când eu aveam nevoie de încredere. Cum se spune: dacă cineva crede puternic că poți să faci un lucru, îl și faci. Te obligă să-l faci. La tensiunea asta am existat eu aici, la Mic, mărturisea Valeria Seciu. „Cineva a crezut în mine mai mult decât puteam și a trebuit să pot pe măsura încrederii... Când am intrat pentru prima oară pe scena teatrului Mic — era un fel de vizionare la `Să îmbrăcăm pe cei goi` — Dinu Săraru era în sală, știam că e în sala... veneam din fundul scenei, așa, spre ei și am simțit, pentru că nu pot spune că am văzut, că zâmbește. Atunci am știut că am învins. Ce mecanism sensibil intrase în funcțiune dacă zâmbetul acea a mișcat ceva atât de puternic în mine”...

foto: Valeria Seciu la Aniversarea Promoției IATC 1975, foto Dan Țuculescu 

La Teatrul Mic, Valeria Seciu a fost Domnișoara Drei în „Să îmbrăcăm pe cei goi”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1978), Margareta în „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980), Marguerite Gautier în „Doamna cu camelii”, de Alexandre Dumas, regia Cătălina Buzoianu (1985), Donata Genzi în „Regăsire”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1991), Irina Nikolaevna Arkadina în „Pescărușul”, de A.P.Cehov, regia Cătălina Buzoianu (1993), Vivian Bearing în „Spirit”, de Margaret Edson, regia Cătălina Buzoianu (2001), Esme Allen în „Cum gandeste Amy”, de David Hare, regia Cătălina Buzoianu (2005) etc. A jucat și în „Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007), „Doamna noastră din Pascagoula”, de Tennessee Williams, regia Florin Fătulescu (2009) și în „SatisFUCKtion”, de Thomas Bernhard, regia Theo Herghelegiu(2012).

După debutul din anul 1964 în Casa neterminată, în regia lui Andrei Blaier, Valeria Seciu a jucat în zeci de filme: Asediul (regia Mircea Mureșan, 1971), Casa de la miezul nopții (regia Gheorghe Vitanidis, 1976), Înainte de tăcere (regia Alexa Visarion, 1978), Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii, 1978), Bună seara, Irina (regia Tudor Mărăscu, 1980), Vânătoare de vulpi (regia Mircea Daneliuc, 1980), Adela (regia Mircea Veroiu, 1985), Aurora (regia Cristi Puiu, 2010), Roxanne (regia Valentin Hotea, 2013), Sunt o babă comunistă (regia Stere Gulea, 2013). Apoi a jucat alături de Alexandru Repan în 4 1/2 simturi, de Raluca R. Gorgos și Ion Aramă. Scurtmetrajul Plimbare (2013) - fotografia principală a acestui articol, scris și regizat de Mihaela Popescu, era ultimul film în care apărea Valeria Seciu, film despre „o femeie în vârstă care decide să iasă din casă și să se simtă din nou însuflețită”, ce se poate viziona pe Cinepub.ro, în categoria de scurtmetraje românești online. Valeria Seciu se retrăgea și de pe scena teatrului în vara anului 2014.

Despre diferența dintre teatru și film, Valeria Seciu declara într-un interviu cu Eva Sîrbu, pentru revista „Cinema”: „Pe platou, munca este mai dramatică, mai acută, la fel de importanta ca pe scenă, dar ce nebunie, ce grabă, ce uși, care nu se închid, ce învălmășeală aparentă sau chiar învălmășeală... Momentele de vulnerabilitate și de perplexitate ale unul actor pot să fie depășite în teatru, existând posibilitatea acelui spectacol de mâine sau a acelei repetiții de mâine, când amânarea sau amăgi­rea sau intoleranța și duritatea față de ceea ce faci, ceea ce nu găsești, se pot tran­sforma, se pot împlini. Mai ai timp. Salturile, pe scenă, sunt mai complexe, mai mari. Și înspre bine și înspre rău. Pe platou, închegarea unei situații, a unui cadru, rămâne prea încheiată, deși nu ignor, nu se ignoră, ceea ce pregătește acest definitiv”.