Este impresionant cum regizorul Tim Harper a reușit să își facă debutul în lungmetraj cu un film ce reunește nume sonore din industrie. După un text scris de Rodrigo Blaas (Star Wars: Visions), Keith Chapman (creator Bob the Builder) și Patrick Morris (specializat pe documentare despre natură), Ozi: vocea pădurii încearcă să tragă un semnal de alarmă cu privire la fabricile de ulei de palmier care șterg ecosisteme întregi de pe fața pământului pentru a-și extinde producția, iar apoi pozează în salvatoare ale mediului.
Animația are în distribuție actori de prestigiu ca Amandla Stenberg (Hunger Games) în rolul protagonistei, Dean-Charles Chapman (Game of Thrones) ca maimuța supraviețuitoare Chance, nominalizatul la Oscar Djimon Hounsou (Guardians of the Galaxy) ca tatăl lui Ozi, Laura Dern (Blue Velvet) în rolul mamei, RuPaul (RuPaul’s Drag Race) ca Gurd și Hugh Bonneville (Downtown Abbey) în rol de narator. Regretatul Donald Sutherland (Hunger Games) îl interpretează pe Crocodilul Albino în ultimul rol al carierei sale, iar Leonardo DiCaprio se numără printre producători.
Firul narativ respectă rețeta standard pentru filmele de copii: personajul principal se îndepărtează de familie – intenționat sau forțat de împrejurări, decide să plece într-o călătorie, își face prieteni din specii diferite și, în cele din urmă, lucrează împreună cu ei pentru a salva lumea pe care o cunosc și o iubesc. Totuși, scenariștii construiesc pe acest schelet situații puternic ancorate în realitatea contemporană. Protagonista este inspirată de Chantek, un urangutan care a crescut printre oameni și a învățat să folosească limbajul semnelor, iar dispozitivul de comunicare în limba engleză, construit de părinții adoptivi ai lui Ozi, se bazează pe cercetările recente facilitate de evoluția tehnologiei AI.
Ozi se diferențiază de alți urangutani pentru că odată ce poate comunica, devine cunoscută pe rețelele sociale cu un canal de life hacks. Când pleacă în căutarea părinților ei, ea descoperă împreună cu Chance și rinocerița Honkus (Urzila Carlson) că ceea ce a numit cândva „acasă” nu este acum decât o întindere stearpă de pământ. Antiteza dintre natura superbă a pădurii și distrugerea adusă de lăcomia umană se resimte și cu ajutorul cromaticii animației, trecerea de la pastelurile fine și culorile vibrante la tonurile întunecate de albastru și roșu fiind greu de ratat.
Cu toate acestea, mama și tatăl ei par mulțumiți să își petreacă timpul în rezervația naturală construită de misteriosul Mr. Palm special pentru a adăposti animalele rămase fără un loc al lor, fiindcă nu trebuie să își facă griji legate de lanțul trofic sau mâncare: toate speciile sunt hrănite direct de GreenZar. Acest matrix comod, echivalentul unei lumi virtuale pentru oameni, amenință să vrăjească orice locuitor îi trece pragul. Dar nu și pe Ozi, care, în ciuda piedicilor puse de crocodilii ce ar prefera să aleagă în continuare „pastila albastră”, vede adevărul, sparge iluzia – la propriu și la figurat – și, cu ajutorul numărului mare de urmăritori, face virală ipocrizia companiei care „plantează câte doi palmieri pentru fiecare copac tăiat”.
Ozi: Vocea pădurii este potrivit pentru adulți și copii deopotrivă fiindcă vorbește despre preferința minciunii confortabile în detrimentul adevărului, despre tehnologia ce poate unii, dar și dezbina, despre importanța familiei, a ecologiei și a activismului pentru mediu și despre cum copiii au mereu o voce, chiar și atunci când li se spune că nu sunt destul de experimentați pentru a ști lucruri.
