La anunţarea nominalizărilor la Oscar din anul 2008, omiterea lui 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, prima producţie românească laureată cu Palme d'Or, a provocat mai întâi uimire şi apoi furie. Avalanşa de reacţii ale cineaştilor şi criticilor americani a făcut Academia Americană de Film să realizeze că procedura de nominalizare pentru categoria Cel mai bun film străin este profund deficitară şi permite unor capodopere să scape printre degetele celor responsabili de nominalizări. Implicit, să ştirbească din autoritatea şi relevanţa globală a Oscarurilor, cele mai vizibile premii cinematografice de pe glob.
Doar că situaţia din 2027 va fi cu totul diferită de cea din 2008 şi tot mai multe voci spun că Fjord ar putea deveni primul film românesc cu şanse reale la Oscar. Reamintim că documentarul Colectiv a primit două nominalizări în 2020, la categoriile Cel mai bun lungmetraj documentar şi Cel mai bun film străin, dar niciuna dintre nominalizări nu s-a concretizat într-o statuetă.
Ce a şocat în 2008 nu a fost că Oscarurile au ignorat un film premiat cu Palme d'Or, ci că au ignorat unul ce explorează o poveste universală despre omul obişnuit frânt şi dezumanizat de un sistem totalitar. Mii de femei din ţări în care guvernanţii profită de puterea lor pentru a le interzice să facă avort s-au recunoscut în povestea lui Găbiţă din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, pentru ele acest film românesc devenind un strigăt de furie de peste generaţii.
În 2008, 432 a fost dezavantajat de faptul că nu avea un distribuitor american puternic şi pregătit să-l promoveze eficient într-o industrie în care sunt la ordinea zilei costisitoare campanii de promovare pentru Oscaruri. Cristian Mungiu a "apărut" în acest peisaj ca un copil recent mutat într-un bloc nou. Deşi iese la joacă cu o bicicletă strălucitoare (Palme d'Or-ul), nimeni nu vrea să se joace cu el şi nici n-are bani să le cumpere îngheţată celorlalţi copii.
Dar lucrurile vor sta cu totul diferit în 2027. Cristian Mungiu este de două decenii unul dintre cei mai respectaţi regizori europeni, iar Fjord va fi distribuit în Statele Unite de Neon, compania care a distribuit şi Parasite, primul film non-american din istorie laureat cu Oscarul pentru Cel mai bun film. Însoţit de Neon, de Sebastian Stan şi Renate Reinsve, care au fost amândoi nominalizaţi la ediţii recente ale Oscarurilor, Mungiu nu mai este copilul solitar din faţa blocului, ci unul popular, cu "gaşcă".
Mai mult, Fjord spune o poveste universală şi extrem de actuală. Dacă 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile a putut fi respins (aiurea) de echipa responsabilă cu nominalizările la Oscar pe motiv că e un film prea sumbru, prea mic, prea de departe (în timp şi spaţiu), Fjord discută un conflict între tradiţionalism şi progresism, un conflict la care asistăm din prima secundă când deschidem o reţea de socializare, cu cele două tabere arătându-se agresiv cu degetul pe mai toate subiectele.
Mai mult, cu siguranţă unii dintre membrii votanţi la Oscar consideră că Cristian Mungiu merită o reparaţie pentru greu pardonabila omisiune din 2008, prin urmare ar putea înclina să voteze Fjord anul viitor, chiar dacă filmul lor favorit ar putea fi altul. După 2008, Mungiu apare la Oscaruri ca un copil ajuns la şcoală cu genunchiul julit pe care învăţătoarea îl mângâie încurajator pe creştet şi poate îi dă o notă un pic mai mare ca să nu mai plângă.
Poate că Fjord nu va câştiga Oscarul pentru Cel mai bun film, aşa cum s-a întâmplat cu Parasite, dar are şanse realmente solide să câştige categoria Cel mai bun film străin şi să aducă României primul Oscar din istorie.
