Trei panouri în afara oraşului Ebbing, Missouri: controverse

de Ştefan Dobroiu în 13 Mar 2018
Când viaţa îţi oferă lămăi, fă limonadă. Sau toarnă alcool din belşug şi fă un cocktail Molotov

De zece ori mai film şi de 100 de ori mai incisiv decât dulceagul, previzibilul şi cumplit de neoriginalul The Shape of Water, Trei panouri în afara orașului Ebbing, Missouri/Three Billboards Outside Ebbing, Missouri a reuşit să câştige la ultima ediţie a premiile Oscar două statuete, extrem de meritate, pentru actorii Frances McDormand şi Sam Rockwell. Filmul regizat de britanicul Martin McDonagh (In Bruges) entuziasmează cu o viziune proaspătă a orăşelului american de provincie şi se îndepărtează drastic de propaganda proamericană (voluntară sau involuntară) cu care ne-a obişnuit Hollywood-ul. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la această dramă ce sugerează şi câteva direcţii în relaţia dificilă cu autorităţile.

Aici cronica noastră la The Shape of Water, câştigătorul Oscarului pentru Cel mai bun film.

Orăşelul Ebbing, Missouri. O vedem pe Mildred Hayes (Frances McDormand) conducând maşina pe lângă trei panouri publicitare lăsate în paragină pe marginea drumului. Privirea obosită şi îndurerată parcă îi revine la viaţă. Aflăm curând că fiica lui Mildred a fost violată şi ucisă şi că, luni mai târziu, şeriful local (Woody Harrelson) şi ajutoarele sale nu au reuşit să descopere făptaşul. Dacă autorităţile sunt mai mult decât dispuse să lasă timpul să vindece toate rănile, Mildred refuză să facă asta, iar o stratagemă a ei, aceea de a-l provaca pe şerif cu mesaje pe cele trei panouri publicitare, va pune Ebbing pe jar.

McDonagh combină comedia neagră şi violenţa cu un mesaj civic mai mult decât captivant, arătând în acelaşi timp cu degetul impostura, incompetenţa şi prostia micului funcţionar provincial american. Three Billboards foloseşte personaje comune şi le catapultează în condiţii extreme: mamă divorţată, vânzătoare la un mic magazin de suveniruri şi fostă soţie abuzată, Mildred nu s-ar fi văzut niciodată în război cu şeriful, dar iată că situaţia insuportabilă, aceea a unei întregi comunităţi ce preferă să ignore durerea şi nedreptatea doar pentru a-şi duce în continuare viaţa lipsită de evenimente, o determină pe Mildred să ia măsuri. Astfel, ea devine un adevărat erou, un erou ce oferă un exemplu de conduită şi un portdrapel al refuzului în faţa resemnării.

În preziua galei Oscar, am publicat un articol despre pronosticurile a 5000 de experţi care îl prevesteau pe Three Billboards drept câştigător al categoriei Cel mai bun film. Să ne ierte aceşti experţi, dar un film atât de evident antiamerican nu avea cum să câştige bunăvointa membrilor Academiei, cunoscuţi mai degrabă prin tradiţionalismul lor. Three Billboards este, până la urmă, povestea unei femei simple nevoite să pornească o adevărată cruciadă împotriva celor care ar fi trebuit să ducă lupta în locul ei. Este o perspectivă atât de diferită de cea cu care ne obişnuieşte Hollywood-ul, care îşi învăluie justiţiarii într-o aură supereroică, nerealistă şi irelevantă, încât Three Billboards nu avea cum să nu deranjeze profund tradiţionalismul cineaştilor americani.

Pe lângă povestea exemplară, Three Billboards transmite un mesaj universal, pe care ar trebui să ni-l asumăm cu toţii: când o situaţie pare fără ieşire, o schimbare de perspectivă se poate transforma într-o soluţie. Când autorităţile o dezamăgesc, Mildred le arată usturător cu degetul, transformându-le în subiect de conversaţie pentru întreaga comunitate. Şi, profund dezamăgită de reacţia acestei comunităţi, eroina este dispusă să-i declare război totul, oricare ar fi consecinţele. Tocmai pentru că acţiunile eroinei sunt atât de imprevizibile, refuzăm să discutăm mai în detaliu tuşele groase cu care McDonagh pictează portretul poliţistului stupid, rasist şi devorator de gogoşi. Ideea este că acţiunile ei sunt şi o lecţie de civism despre cum o problemă socială ar putea fi rezolvată dacă cei care ar trebui să o rezolve sunt aruncaţi într-o discuţie publică.

Three Billboards nu este un film perfect, iar lui McDonagh i se poate reproşa că uneori preferă anecdoticul şi autocitatul indulgent unei discuţii mai serioase. Şi sfârşitul filmului i-ar putea deranja pe unii spectatori, dar acesta nu face decât să sublinieze un mesaj adiacent al poveştii: când viaţa îţi oferă lămăi, fă limonadă. Sau toarnă alcool din belşug şi fă un cocktail Molotov.

Exploreaza subiecte similare:

Three Billboards Outside Ebbing Missouri, In Bruges, Martin McDonagh, Frances McDormand, The Shape of Water , Woody Harrelson, Sam Rockwell

Alte știri din cinema

Cate Blanchett, despre rolul vrăjitoarei din A House With a Clock in Its Walls

Pelicula fantasy de familie va debuta în cinematografele noastre pe 28 septembrie

Who Fears Death va fi următorul serial de succes al HBO, spune R.R. Martin

Serialul va avea la bază romanul fantasy cu acelaşi nume al autoarei Nnedi Okorafor

Momo, o farsă amuzantă cu substrat dramatic

Dramedia își asumă o serie de riscuri arătând două personaje cu dizabilități într-un context comic

Premiile Emmy 2018 - serialul The Marvelous Mrs. Maisel este marele câştigător

Printre „vedetele“ galei s-au mai numărat Game of Thrones, The Americans, The Crown

Părerea ta

Spune-ţi părerea
unkn0wn pe 13 martie 2018 17:12
Total de acord, Shape of water a luat Oscarul pentru că: regizor mexican, fata cu dizabilități....
AdriAdrianna98 pe 17 martie 2018 19:47
Tot mai bine decat Call me by your name
lili22 pe 13 martie 2018 17:29
Eu sunt cam dezamagita dupa vizionarea acestui film....
AdriAdrianna98 pe 17 martie 2018 19:46
Mi-a placut extrem de mult filmul, l-as revedea oricand.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells