Tranzit: o istorie alternativă cu un comentariu relevant astăzi despre conflagrații și refugiați

de Gloria Sauciuc în 4 Ian 2019
Realizatorii reușesc să sublinieze că o conflagrație de anvergura unui război mondial este plauzibilă astăzi

Tranzit, cel mai recent film al lui Christian Petzold, selectat anul acesta în competiția de la Berlin, un demers cinematografic la persoana I plasat într-un univers franco-german atemporal, rulează în premieră pe marile noastre ecrane.

Un film despre un flagel cât se poate de real, anume războiul, și despre epurările din teritoriile ocupate, plasat într-un prezent alternativ, în care Europa ar fi din nou sfâșiată de un război mondial. Transit este - totodată - și un film despre condiția refugiatului, care cerșește o viză de tranzit de la o ambasadă străină sau care cere de mâncare la un restaurant ieftin. Refugiații - albi și de condiție medie, la fel cum erau și cei din timpul războiului - ne trezesc empatia, poate că ne regăsim în ei. Deși același lucru se întâmplă chiar în prezent refugiaților sirieni, care fug de războiul de la ei acasă pentru a fi primiți, astăzi, cu ostilitate în Europa.

Invazia din film este, însă, enigmatică: se face referire la o invazie germană, și totuși personajele sunt de limba germană: chiar și atunci când vorbește franceza, protagonistul o face cu un puternic accent german. Sunt dizidenți politici care fug de un regim opresiv? Filmul nu își propune să răspundă. Transit este neclar și în privința fundalului tenebros: invazia pare să fie plasată într-un prezent alternativ, în care Europa ar fi din nou sfâșiată de un război mondial, cu toate că acțiunea - mai puțin fundalul - corespund Franței din 1940, invadată de germani, ceea ce face să fie mai degrabă un film cu acțiunea plasată în cel de-Al Doilea Război Mondial, dar care - anacronic - a fost dus în prezent.

În absența unui efort scenografic - mașini și nave de epocă, costume de epocă (filmările sunt limitate la cartiere istorice), realizatorii reușesc să sublinieze că o conflagrație este la fel de plauzibilă și azi. Unele detalii de acțiune (Statele Unite, Mexicul și Spania sunt țări neutre, exact ca în cel de-Al Doilea Război Mondial) și de scenografie (personajele nu folosesc telefoane mobile și sunt îmbrăcate într-o manieră patruzecistă) conduc la această interpretare.

Un el (Franz Rogowski) pe fugă, într-o țară sub semnul unei amenințări incerte. O schimbare de identitate, o întâlnire cu o familie de magrebieni compusă din mamă (Maryam Zaree) și copil, apoi un el și o ea (Paula Beer)  - și compunerea unui triunghi erotic.

Pe fundalul unor orașe cunoscute ca destinații de vacanță, însă acum pustii, personajele sunt bântuite de o amenințare care plutește asupra lor. Protagonistul oscilează între dizident aflat pe fugă, tată ad- hoc, îndrăgostit, iar femeia (Paula Beer) este la rândul ei misterioasă: vorbele ei, la fel de puține, și motivațiile ascunse fac din ea un personaj greu de descifrat. Un Adam și o Eva? O iubire stranie, cu puține cuvinte. Poate ultimul bărbat și ultima femeie? Totodată, dar mai ales, filmul vorbește despre o conflagrație și despre refugiați, nu neapărat despre sfârșitul lumii.

Filmul ne-a lăsat senzația că adevărata acțiune se întâmplă undeva în afara ecranului, atât ca timp cât și ca spațiu: căsătoria femeii, originea bărbatului, motivele pentru care este fugar, misterioasa invazie de care toți par să fugă. Filmul mai vorbește despre o stranie poveste de dragoste: spunem stranie, pentru că personajul nu pare să caute iubirea: întâi este trimis în ceea e pare o misiune, apoi sesizează oportunitatea de a fugi din fața unei amenințări, după ce se îndrăgostește.

Filmul propune o istorie alternativă pe fondul căreia reușește să facă un comentariu foarte relevant astăzi despre conflagrații și refugiați; iubirea, moartea, sacrificiul, inexorabilul sunt elementele inerente unui astfel de univers.

Exploreaza subiecte similare:

Transit, Paula Beer, Franz Rogowski, Maryam Zaree

Alte știri din cinema

Glass: dansul superputerilor şi al aşteptărilor

Este noul film al lui M. Night Shyamalan o dezamăgire?

În culisele comediei Faci sau taci: 20 de episoade de making-of

Distribuţia comediei „Faci sau Taci” poate fi observată într-un cadru diferit de cel în care publicul are ocazia să îi urmărească de obicei pe Augustin Viziru, Cătălin Cazacu, Codin Maticiuc, Diana Dumitrescu, Monica Bârlădeanu etc

Filmările la Black Widow vor începe în luna februarie

Scarlett Johansson reia partitura supereroinei într-un film de sine stătător

Oscar 2019 – Netflix a primit mai multe nominalizări decât în toţi anii de până acum

Compania de streaming face istorie cu 15 nominalizări primite

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells