Michael Douglas s-a lăsat preţ de câteva secunde doborât de emoţii la conferinţa de presă organizată marţi la Cannes, cu ocazia lansării filmului Behind the Candelabra, concurent pentru Palme d'Or, produs de HBO. În timp ce povestea despre cum a fost pus cap la cap proiectul, şi cum Soderbergh i-a oferit rolul lui Liberace, flamboaiantul showman de la mijlocul secolului trecut, s-a oprit câteva secunde din discurs, căutându-şi cuvintele, cu ochii în lacrimi, cerându-şi apoi scuze.
Întrebat ce a gândit când Soderbergh i-a vorbit prima dată de rolul lui Liberace, chiar pe platourile filmului Traffic (2000), Douglas a spus: „am crezut că vrea să mă sâcâie; adică l-am jucat pe ţarul drogurilor în Traffic, ce legătură avea Liberace? [...] Apoi am glumit despre asta". Ulterior, când Soderberg a putut achiziţiona drepturile de ecranizare ale cărţii biografice Behind the Candelabra, scrise de Scott Thorson, personajul lui Matt Damon, Soderbergh i-a angajat pe Douglas şi Damon. „A fost chiar imediat după cancerul meu acest frumos dar, şi le sunt foarte recunoscător lui Steve şi lui Matt, şi lui Jerry (Weintraub, producătorul - n.red) că m-au aşteptat", a spus emoţionat Douglas.
Înainte de Elvis, înainte de Elton John, Madonna şi Lady Gaga, a fost Liberace: pianist virtuoz, artist excentric şi star flamboaiant pe scenă şi la televiziune. Un mare iubitor de artă, a fost in stare sa construiască replici ale castelelor celebre, după ce călătorise incgnito prin Europa. Îi placea să i se spună "regele Lună" (compara cu Regele Soare). Un nume sinonim cu talentul polivalent, extravaganţa şi candelabrele, Liberace era o lume întreagă – interpret faimos, cu un fler care făcea publicul să-l iubească, el a creat o bază de fani loiali de-a lungul carierei sale de 40 de ani. Liberace a trăit în lux şi a îmbrăţişat un stil de viaţă excesiv, atât pe scenă, cât şi în afara ei, iar între ani 1950 şi 1970, a fost artistul cel mai bine plătit din lume. „Îmi amintesc cât eram de fascinat privindu-mi părinţii uitându-se fascinaţi la Liberace, care avea aşa nişte costume", a spus Soderbergh la conferinţa de presă de marţi. Iar Matt Damon a completat: „bunica mea cânta la pian şi îl urmărea pe Liberace".
În vara anului 1977, chipeşul tânăr străin Scott Thorson a intrat în cabina lui şi, în ciuda diferenţei de vârstă şi lumilor aparent diferite, cei doi şi-au început povestea de dragoste secretă ce a durat cinci ani. Behind the Candelabra aruncă o privire din culise la relaţia lor furtunoasă – de la prima lor întalnire în spatele scenei la Las Vegas Hilton până la despărţirea lor publică şi amară. Soderbergh afirmă că „Este important ca oamenii să înţeleagă că Liberace a fost un muzician profesionist, extrem de talentat. A fost un showman autentic. Acest tip de capacitate este rară şi este important ca publicul să recunoască faptul că – în caz contrar, ea devine doar un desen animat, dacă nu este luată serios. Liberace a fost cu adevărat uimitor".
„Unul dintre aspectele din carte şi din poveste care m-a atras a fost acela că, la un moment dat în film, discuţiile pe care le poartă sunt discuţii pe care le are fiecare cuplu. Şi ceea ce este neobişnuit aici, evident, este mediul în care au loc aceste discuţii. Dar luăm în serios relaţia, pentru că intuiţia mea, bazată pe cercetările pe care le-am făcut, arată că a fost o relaţie reală şi a fost, până în acel moment, cred, cea mai lungă relaţie pe care a avut-o Liberace. Am fost foarte îngrijoraţi să nu facem o caricatură, fie din personajele lor, fie din relaţie".
Filmat în Los Angeles, Palm Springs şi Las Vegas, Behind the Candelabra este îmbogăţit de autenticitatea filmării în sine. Multe dintre locaţii, platouri de fimare, costume şi piese de recuzită au fost legate direct de Liberace. Echipa a fimat în apartamentul lui Liberace din Los Angeles, în Centrul Poştal al SUA în West Hollywood, unde Scott Thorson a lucrat după despărţire, în Biserica Catolică Our Lady of Solitude, unde au avut loc serviciile funerare ale lui Liberace din Palm Springs, iar pe scenă şi în showroom-ul de HVS, fostul Las Vegas Hilton, unde Liberace obişnuia să facă spectacole.
Totul despre Liberace
Wladziu Valentino Liberace, cunoscut ca Lee de prietenii săi şi Walter în familie, s-a născut în West Allis, Wisconsin, SUA în 1919, din mamă poloneză şi tată italian, iar între ani 1950 şi 1970, a fost artistul cel mai bine plătit din lume. Concertele sale, înregistrările, filmele, apariţiile TV şi reclamele au construit o bază foarte mare de fani, formată majoritar din femei. Tatăl său a fost cântăreţ de corn francez cu jumătate de normă, iar dragostea lui pentru muzică i-a insuflat-o fiului său de la o vârstă fragedă. Liberace nu avea nici patru ani când a început să cânte la pian sub stricta supraveghere a tatălui său şi a dat imediat semne de talent prodigios. Capabil să interpreteze piese greu de memorat la vârsta de şapte ani, tânărul muzician a fost puternic influenţat de marele pianist polonez Paderewski.
Deşi în mod oficial instruit în pian clasic, Liberace a câştigat experienţă extra-curriculară cântând muzică folk şi jazz în diverse situaţii înainte să aibă loc concertul său de debut de la 20 de ani, cu Orchestra Simfonică din Chicago. Interpretând Concertul pentru pian nr. 2 al lui Liszt, el şi-a demonstrat prodigioasa anvergură a mâinilor pe care o avea în comun cu compozitorul şi care i-a permis să-şi dezvolte dexteritatea uluitoare pe clape, care a devenit semnătura stilului său de interpretare.
Părăsind sala de concerte pentru circuitul cluburilor de noapte, Liberace s-a concentrat pe propriul său stil muzical caracteristic, pe care el a numit „pop, cu un pic de clasică“, şi a călătorit prin toate Statele Unite, cu pianul lui personalizat, acoperit cu candelabre – marca lui artistică. A adoptat aceste ornamente după ce a văzut filmul biografic al lui Chopin, regizat de Charles Vidor în 1945, cu Cornel Wilde în rolul compozitorului polonez şi Merle Oberon în rolul lui George Sand. Imaginea candelabrelor a devenit un simbol omniprezent pe tot parcursul vieţii muzicianului, care a încorporat-o chiar şi în autograful lui.
Primul său concert cu casa închisă, alături de Filarmonica din Los Angeles, la Hollywood Bowl, a marcat un alt punct de reper în dezvoltarea profesională şi personală lui Liberace, când, temându-se că ar fi invizibil pe scena imensă în frac negru la pian negru, a îmbrăcat fracul cu un set de cozi alb-strălucitoare, prima dintre alegerile unor costume flamboaiante care a îmbogăţit cariera sa ulterioară.
Faima i-a fost consolidată de serialul său de televiziune Liberace Show, lansat în 1952, care, odată distribuit pe scară largă de-a lungul Statelor Unite şi în alte 20 de ţări, a devenit una dintre cele mai populare emisiuni din anii ‘50. Această expunere mediatică a ajutat la lansarea seriei sale de succes fenomenal de apariţii live de la Madison Square Garden şi a condus la succesiunea de spectacole extravagante în Las Vegas şi în întreaga lume pe parcursul a mai bine de 30 de ani, ceea ce l-a făcut unul dintre cele mai mari artişti ai secolului 20-lea. Interpret extrem de talentat si versatil, el a cântat la pian şi vocal, a dansat şi a glumit cu publicul în timpul show- lurilor sale.
A apărut în patru filme de lungmetraj şi în multe emisiuni de televiziune, în afară de cea proprie şi, deşi cariera sa în înregistrări de studio a fost umbrită de performanţele sale live, a făcut şase albume de aur şi a fost inclus în Cartea Recordurilor ca cel mai bine plătit muzician din lume. Producătorul Jerry Weintraub, care a avut o implicare profesională foarte strânsă cu Elvis Presley, recunoaşte deschis influenţa pe care Liberace a avut-o asupra „Reglui“, ale cărui spectacole în Las Vegas din anii ’70 au reflectat în mod evident strălucirea şi vivacitatea lui Lee pe scenă.
IMAGINEA LIBERACE
Scenograful Howard Cummings a avut sarcina dificilă de a captura lumea lui Liberace din perioada 1977-1982, trebuind să creeze, în doar şase săptămâni, 30 de decoruri/scene care descriu viaţa artistului, atât pe scenă, cât şi în afara ei. Inspirat de cercetarea vastă şi de orele de vizionare a materialelor video cu Liberace, Cummings a decis să îmbrăţişeze varietatea suprafeţelor reflectoriznate, descrise ca metafore pentru viaţa lui Liberace. Aspectul sclipitor, strălucitor, de oglindă, este subliniat pe parcursul întregului film şi fiecare secvenţă, fie acasă sau pe scenă, are oglinzi, inclusiv una enormă agăţată pe scena cu numărul „Duelul pianelor".
Pentru scenografia numărului „Duelul pianelor" din Behind the Candelabra, cele două piane au fost reunite pe scenă după mai bine de 30 de ani. De fapt, toate pianele folosite în secvenţele muzicale au fost instrumentele originale ale lui Liberace. Costumele sale erau din blănuri şi pietre preţioase autentice, bătute, ceea ce le făcea să cântărească zeci de kilograme. Pentru una dintre apariţiile sale, Liberace a purtat o haină albă de vulpe virgină în valoare de 300.000 de dolari, căptuşită cu paiete şi cristale austriece în valoare de 100.000 de dolari şi cu o trenă de 8 metri. Aceasta cântărea 45 de kilograme şi a fost adusă pe scenă într-o versiune în miniatură a unui Rolls-Royce. Liberace a câştigat de-a lungul carierei o avere imensă, pe care îi plăcea să o afişeze.
Luând exemplul idolului său, regele nebun Ludwig al II-lea de Bavaria, a achiziţionat case, haine, automobile, bijuterii, oglinzi şi piane – fiind mereu în căutarea a mai mult lux şi strălucire.
Revenim în cursul zilei de astăzi cu interviul realizat cu Matt Damon la Cannes de publicaţia Cinemagia, în exclusivitate pe România, iar în cursul zilei de mâine cu interviul acordat de Michael Douglas cititorilor Cinemagia, de asemenea exclusiv pe teritoriul ţării noastre.
Părerea ta
Spune-ţi părerea