Cecilia Ștefănescu, co-scenarista filmului Libertate (r. Tudor Giurgiu), își face debutul în regia de lungmetraj cu Un loc sigur, selectat în competiția Festivalului de Film Tallinn Black Nights. Drama spune povestea unei femei captive într-o căsătorie cu un narcisist, care pleacă la mare în Bulgaria în speranța că va găsi în sfârșit liniștea mult râvnită, o premisă asemănătoare cu cea din Insula lui Jan Ole Gerster. Dar adevăratele ei intenții nu rămân ascunse pentru prea mult timp, atunci când în peisajul strălucitor și sălbatic apare un necunoscut destul de familiar.
Lucia (Marina Palii) s-a căsătorit cu Gelu (Virgil Aioanei) pentru stabilitate, iar acum este dependentă financiar de el, întrucât a ales să fie casnică pentru a-i purta de grijă fiului Doru (Alex-Ioan Petre). Prietenii lor, Cristina (Bianca Cuculici) și Mihai (Rolando Matsangos), formează și ei un cuplu. Împreună pleacă în concediu într-un sat de pe plaja bulgară, unde se întâlnesc cu hipiotul Vladimir, o prezență misterioasă și intrigantă. Însă odată cu această coliziune, tensiunea crește și secretele încep să iasă la iveală. Scenariul conceput în așa fel încât să creeze suspans dezvăluie detalii din trecutul personajelor pe parcurs, iar astfel se conturează vag firele narative.
Regizoarea-scenaristă a menționat la Q&A-ul de după proiecția în avanpremieră că intenția a fost ca publicul să vizioneze o „felie de viață”, așa cum suntem martori și în viața reală la diferite întâmplări. Adesea nu cunoaștem contextul și trebuie să judecăm ceea ce vedem bazat pe informațiile avute la dispoziție. Faptul că Gelu o vede pe soția lui mai mult ca pe o proprietate decât ca pe o persoană este indicat încă din debutul filmului, iar la abuzul final se ajunge cu pași mici, dar siguri. Lipsa de empatie a soțului față de nevoile Luciei atinge apogeul după se dovedește că aceasta i-a greșit, ceea ce, în mintea lui, îl îndreptățește să o pedepsească. Până la urmă oricum nu poate pleca nicăieri, fiindcă depinde de el.
Regizoarea preia elemente din monotonia Noului Val Românesc precum discuțiile neînsemnate de la masă sau ritmul lent al acțiunii, dar se îndepărtează de el prin imaginea ieșită din comun, semnată de Luchian Ciobanu, singurul element care iese în evidență. Peisajele sublime ale acestei stațiuni odată necunoscute elevează producția, iar frumusețea locului intră în contrast direct cu drama protagonistei. Melodia „Imperfect” de la The Mono Jacks răsună ca un imn pentru relațiile de cuplu, fiecare cu propriile obstacole și confruntări. Totuși, există întotdeauna o linie clară care nu trebuie trecută.
Atunci când Lucia mărturisește că totul e mereu la fel și că vrea „să se întâmple ceva” – ai grijă mereu ce îți dorești! – o mare parte din audiență este în asentimentul ei. Mai mult de jumătate din film nu se întâmplă nimic memorabil sau excepțional. Apar câțiva refugiați fără identitate, dispare un copil, se panichează protagonista, există niște intrigi amoroase. Până în final, de fapt, nu se întâmplă mai nimic. E adevărat că tragediile fac parte din cotidian și se instalează adesea subtil în viețile oamenilor.
Doar că, într-o eră în care totul se petrece la viteze inimaginabile, un astfel de ritm nu reușește să captiveze orice spectator. Eu, personal, am fost depotrivă fascinată și dezinteresată, o combinație rar trăită la vizionarea unui film. Potențialul a fost acolo, însă unele dialoguri s-au simțit forțate, sunetul a fost de slabă calitate și nicio idee nu s-a concretizat până la capăt. În afară de avertismentul că suferința și abuzul femeilor sunt tăcute și se pot manifesta acolo unde ne așteptăm cel mai puțin. Acolo unde totul pare un loc sigur.
