The Madison: hai să ne lingem rănile în sălbăticie

La două săptămâni după ce lansa Marshals, continuarea poveştii lui Kayce Dutton (cronica noastră nu foarte entuziastă), Taylor Sheridan extinde încă şi mai mult universul Yellowstone, de această dată cu The Madison, o poveste situată în acelaşi stat american, dar cu un ritm de o respiraţie nefamiliară cineastului: suntem martorii dramei un familii care găseşte o metodă inedită de a face faţă unei tragedii, dând New York-ul exclusivist pe o fermă în mijlocul pustietăţii.

În centrul atenţiei este Stacy Clyburn (Michelle Pfeiffer), care ajunge cu fiicele Abby (Beau Garrett) şi Paige (Elle Chapman) şi nepoatele ei la ferma cumnatului ei (Matthew Fox) situată pe malul unui râu molcom din mijlocul unui ţinut aproape nepervertit de influenţa umană. Mai obişnuită cu cele mai scumpe restaurante din New York, haine de designer, cluburi de lux şi reşedinţe confortabile unde angajaţii le îndeplinesc cea mai mică dorinţă, familia se adaptează cu greu la ferma cu toaletă "în fundul curţii", doar că lui Stacy îi intră în cap că numai aici s-ar putea rezolva problemele clanului pe cât de privilegiat, pe atât de disfuncţional...

The Madison este categoric o îndepărtare consistentă de la teritoriul familiar lui Sheridan, cineast care se simte mult mai în largul său în mijlocul unor personaje violente fizic şi verbal, de la execuţiile sumare din Mayor of Kingstown la membrii familiei Dutton, care încalcă rând pe rând mai toate poruncile biblice în Yellowstone. În comparaţie, The Madison este aproape meditativ. Dacă celelalte seriale marca Sheridan se bazează pe tensiune şi violenţă, acesta este mai degrabă despre vindecare. Nu lipsesc secvenţele violente - şi puţine sunt lucrurile mai respingătoare decât scenele în care mai multe femei se ceartă strident sau chiar se bat - dar ele sunt mult mai puţine în primele trei episoade (din şase) ale primului sezon decât într-un alt titlu Yellowstone.

La terminarea acelui serial ce a generat un univers în plină expansiune scriam că "toate aceste spinoff-uri nu fac decât să dilueze efectul Yellowstone. Oricâte merite ar avea, 1923 este construit cu exact aceleaşi provocări narative, ferma Dutton trebuind să înfrunte, atât în trecut, cât şi în prezent, şi cu metode similare, modernitatea şi lăcomia celor ce râvnesc la paradisul terestru al familiei. Este extrem de dificil să populezi cu idei noi şi credibile acest cadru deja uzat, iar continuările nu fac altceva decât să se înscrie în avalanşa de remake-uri, sequel-uri şi spinoff-uri care domină peisajul cinematografic american". Este lăudabil că Taylor Sheridan încearcă lucruri noi în The Madison, doar că aceste lucruri noi nu sunt cu totul captivante...

O problemă a serialului este însăşi familia din centrul atenţiei. Cel puţin trei personaje sunt mai mult decât enervante, gata să-şi ţipe la fiecare pas privilegiul şi prejudecăţile, ginerele lui Stacy (interpretat de starul din Suits, Patrick J. Adams) se află complet sub papucul nevestei, Paige, aceasta fiind un echivalent în habarnism al fiicei (Michelle Randolph) din Landman. Stacy este categoric cel mai vizionabil personaj al serialului, doar că şi ea are destule momente când te întrebi dacă Taylor Sheridan, care a scris de unul singur toate cele şase episoade, vrea sau nu să empatizezi cu personajele lui sau doar a imaginat The Madison drept un reprezentant al genului "eat the rich", despre bogaţi insuportabili.

Un puternic semn de întrebare îl ridică misoginia profundă a acestui serial. Bărbaţii sunt independenţi, protectori, fideli şi provider-i vajnici, în timp ce personajele feminine sunt certăreţe, superficiale, cheltuitoare, cicălitoare, instabile şi totalmente în derivă, dacă nu cumva nu e în preajmă vreun bărbat să le arate direcţia. Fără a avea pretenţii la egalitate între sexe de la Taylor Sheridan, categoric unul dintre cei mai misogini cineaşti de la Hollywood după ce în serialele sale femeile sunt ori complet neajutorate, ori feroce - dar neînstare să procreeze, precum Beth în Yellowstone sau Cara în 1923 - ar trebui măcar să avem pretenţia ca el să-şi proiecteze misoginia pe ecran într-un mod mai captivant.

În The Medison ajută doar în parte includerea clişeică a unui vecin chipeş (Kevin Zegers) şi a unui şerif la fel de chipeş (Ben Schnetzer), doar că nu se întrevăd posibilităţi cu adevărat tentante de dezvoltare a acestor personaje. Fără să-i lipsească momentele emoţionante şi câteva lecţii de viaţă, The Madison este oarecum lipsit de miză. Chiar şi aşa, a fost aprobat un al doilea sezon, care a şi fost deja filmat.

Serialul se lansează în România pe 27 martie.