Bazat pe cartea cu același nume a lui Warren Zanes, Springsteen: Eliberează-mă de nicăieri reprezintă cel mai nou film biografic scris și regizat de Scott Cooper (primul fiind Inimă nebună, premiat cu Oscar) și îl are în centru pe artistul titular, interpretat de actorul Jeremy Allen White (The Bear, Gheara de fier), câștigător al unui Glob de Aur. Fără să îi expună întreaga viață și carieră, o sarcină dificilă cu un star rock atât de prolific și neliniștit, docudrama se concentrează pe un moment specific din parcursul profesional al acestuia: albumul Nebraska, lansat în 1982.
Inspirația pentru materialul discografic a pornit dintr-un loc profund întunecat, întrucât la momentul respectiv Springsteen încerca fără reușită să facă pace cu trecutul său. Copilăria cu un tată (Stephen Graham) alcoolic și adeseori agresiv l-a costat scump mai ales în relațiile sale personale, portretizate în film prin povestea de iubire dintre el și Faye Romano (Odessa Young), o mamă singură și fană a muzicianului. El o cunoaște printr-un fost coleg de liceu la The Stone Pony, un bar unde obișnuia să participe la jam session-uri, chiar și după ce a devenit cunoscut. Deși personajul ei nu a existat în realitate, Faye întruchipează toate relațiile amoroase haotice pe care Springsteen le-a avut în perioada aceea.
Așa cum arta poate duce prin catharsis la o mai bună înțelegere și procesare a emoțiilor, Nebraska a reprezentat punctul de cotitură în viața artistului, fiind încărcat de poveștile tragice ale unor muncitori deveniți criminali din cauza contextului, dar și de propriile sale amintiri din copilărie. Albumul a fost primit cu scepticism de studiouri, care doreau să profite de succesul lui Springsteen și să lanseze cât mai multe hituri rock, nu balade înregistrate de cântăreț singur în dormitor, pe un echipament rudimentar de captare a sunetului.
Totuși, față de mulți alți artiști de renume – un exemplu ar fi Freddie Mercury, cum se poate vedea și în filmul Bohemian Rhapsody –, el a avut norocul de Jon Landau (Jeremy Strong) un manager ce nu l-a exploatat, din contra, a luptat mereu pentru ca dorințele sale în ce privește viziunea creativă și produsul muzical final să fie respectate întocmai. De aceea Nebraska a fost albumul care a ieșit primul, ajutându-l să se vindece, iar hituri care l-au făcut să se remarce la nivel mondial ca Born in the U.S.A. au stat la sertar până la apariția albumului omonim, doi ani mai târziu.
Cu cadre surprinse pe film, o estetică alb-negru pentru flashback-uri și culori vintage pentru prezent, imaginea din Springsteen: Eliberează-mă de nicăieri întoarce spectatorii în timp, alături de scenografie, decor și costume. Pentru nostalgicii anilor ’80 din America – printre care mă număr și eu, chiar dacă nu i-am trăit – aspectul vizual este aproape la fel de important ca povestea în sine. Cuplat cu melodiile lui Springsteen cântate fără cusur de Jeremy Allen White – diferența este aproape imperceptibilă dacă nu ești un cunoscător fin al artistului – filmul reprezintă un omagiu adus acelei epoci de un farmec neasemuit.
Însă dincolo de a funcționa ca document istoric sau mărturie personală – întrucât a fost realizat în colaborare cu muzicianul și cu Landau – Springsteen: Eliberează-mă de nicăieri arată în special tinerilor că și artiștii sunt oameni ca toți ceilalți și se confruntă cu gânduri negre și amintiri paralizante, care îi determină să ia decizii greșite ani de zile mai târziu. Cu toate acestea, nu trebuie să își piardă speranța, deoarece cu multă muncă și voință, ele pot fi ținute în frâu și canalizate în ceva pozitiv. Așa cum a reușit Bruce Springsteen cu Nebraska.
