Trei prieteni londonezi, tineri pungași la început de „carieră", dau lovitura vieții lor când jefuiesc o dubă plină de aur. Inspirat de filmul hit al anilor 2000 – Snatch – Unde dai și unde crapă aduce un suflu nou poveștii. AXN a pus la dispoziția cititorilor Cinemagia un interviu cu unul dintre protagoniști, și anume Lucien Laviscount.
Pe Lucien îl putem urmări în thriller-ul de pe marile ecrane The Bye Bye Man, iar recent a finalizat producția filmului Coco, semnată de regizorul/muzicianul The RZA. Laviscount a fost cel mai adesea văzut în primul sezon al comediei-horror FOX „Scream Queens”, semnată Ryan Murphy, Brad Falchuk și Ian Brennan. Alte apariții includ drama ABC/Amazon Studios Civil War Point Of Honor, filmul britanic independent Honeytrap și comedia britanică Between Two Worlds. Născut și crescut în Londra, Laviscount a început să joace în filme de la 10 ani. A apărut în „Grange Hill”, „Episodes”, „Skins”, și „Waterloo Road”, precum și în „Coronation Street”, cel mai longeviv serial soap opera britanic.
Lucien Laviscount este Billy „Fuckin” Ayers în Unde dai și unde crapă/Snatch. Actorul spune despre personajul său că: „Billy are o stimă de sine puternică, este foarte cool, ușor arogant. Ține foarte mult la prietenii lui, ei sunt familia sa. Este implicat cu totul în relațiile cu ei, îi plac experiențele împreună și ar vrea să îi țină pe toți departe de probleme”.
Adaptarea pentru TV a „Unde dai și unde crapă”/ „Snatch” se bazează pe filmul din 2000. Ce ți-a oferit filmul, din perspectiva actorului care joacă în versiunea pentru TV a poveștii?
Lucien Laviscount: Multă voie bună, nerăbdare, sentiment de pericol, dragoste… e foarte sexy. E și o treabă sexy să joci în el. Pe bune. Ai șansa de a trăi visul oricărui tânăr. În serial, explorăm lumile fiecărui personaj, pentru că vin din medii diferite, însă ajung să crească împreună, dar și individual. Ceea ce dă și mai multă valoare experienței.
Ai fost un fan al filmului original?
Lucien Laviscount: Da, categoric un fan. Când am auzit că se va face o producție TV, eram cu agentul meu și l-am rugat din suflet să mă bage în proiect. Și iată că a funcționat. Și voiam și să lucrez cu niște prieteni vechi. Pe Luke Pasqualino îl știu de opt ani. Câteodată, e chiar prea multă distracție.
Care a fost prima impresie după ce ai citit pilotul seriei?
Lucien Laviscount: Nu mă uit exclusiv la ce este scris negru pe alb, ci mă interesează mult și de unde vine personajul, ce experiențe a avut. Să poți să clădești un personaj, să îl faci să crească, trebuie să știi de unde se trage, așa că dau multă atenție acestui aspect.
Serialul este co-produs și scris de Alex De Rakoff. Cum ai colaborat cu el?
Lucien: Cred că avem un fel de bromance (n.r. prietenie foarte apropiată între bărbați). Fără îndoială. Alex își cunoaște foarte bine universul și știe ce vrea de la fiecare dintre noi. Este foarte direct în toate privințele, așa că asta ușurează mult treaba. Aduce un plus de distracție, este destul de interesant la filmări.
Introdu-ne în lumea personajului tău, Billy “Fuckin” Ayers.
Lucien: Billy are o stimă de sine puternică, este foarte cool, ușor arogant. Ține foarte mult la prietenii lui, ei sunt familia sa. Este implicat cu totul în relațiile cu ei, îi plac experiențele împreună și ar vrea să îi țină pe toți departe de probleme.
Cum este prietenia între Albert și Billy?
Lucien: Billy este unul dintre frații pe care Albert nu i-a avut niciodată. Albert nu are frați, surori… și au fost prietenii cei mai buni dinainte să își poată aminti. Părinții lor… tatăl lui Albert și tatăl lui Billy au fost probabil prieteni în tinerețe, cine știe din ce motive, nu se vorbește despre asta, dar ei se simt ca și când ar fi frați de sânge. De fapt, sunt și foarte legați unul de celălat, își apără spatele unul altuia în orice situație.
Pare o poveste pentru băieți – o poveste cu gangsteri și o poveste cu un jaf – ambele în același serial. Lecția pe care o primesc nu este cumva mai mult decât ce și-au dorit?
Lucien: Telespectatorii au în față o poveste nebună, o comedie, o istorie a unor mici gangsteri londonezi, dar cred că este foarte important să nu scăpăm din vedere că avem în față oameni reali, cu probleme adevărate. În afara prieteniilor, dar și în interiorul acestora, cred că trebuie găsit echilibrul. Sper că drama reală a situațiilor pe care le arătăm prin intermediul personajelor se vede dincolo de ecrane.
Genul de filme cu jafuri pare un gen foarte potrivit britanicilor. De ce este așa distractiv?
Lucien: Îl iubesc, îmi place acest tip de filme și cred că au, într-adevăr, ceva intrinsec britanic în ele. Se încheagă bine povestea atunci când personajele sunt diverse. Poate să o ia în orice direcție, orice se poate întâmpla, pentru că sunt atât de multe personaje diferite care vor același premiu, în final.
Cum au fost filmările în Manchester?
Lucien: Mi-au plăcut foarte mult, am finalizat o filmare acolo anul trecut, am avut trei săptămâni libere și apoi am venit la filmările pentru „Unde dai și unde crapă”. Îmi place în Manchester, am mulți prieteni, e un fel de versiune nordică a Londrei.
Cum a fost colaborarea cu regizorul Nick Renton?
Lucien: Nick nu se va supăra că spun asta, dar Nick este puțin nebun. Tipul acesta de minte hiperactivă îl face un regizor genial, pentru că se uită la fiecare scenă în mod diferit de noi, cum nu ne-am gândi să ne-o imaginăm. Și are darul acesta de a-ți planta în cap ideea lui – câteodată funcționează, câteodată nu. Mintea lui Nick este neobosită. Uneori îți spune câte o chestie pe care nu o poți înțelege, dar la sfârșit mai adaugă ceva și totul începe să aibă sens.
Este viața aceasta ca de Bond visul oricărui tânăr britanic?
Lucien: Absolut. În a doua noapte de filmări, eram pe balcon și ne uitam spre Manchester, și ne-am spus: Acesta este Bond-ul nostru.
