Fanii universului Star Wars se vor bucura fără îndoială de o reîntâlnire cu acesta, dar Rogue One: O poveste Star Wars are toate şansele să-i atragă şi pe cei mai puţin pasionaţi de aventurile din populara sagă spaţială. Regizorul Garetz Edwards (Monsters, Godzilla) reuşeşte un film antrenant şi intens, iar, din punctul de vedere al modului cum sunt tratate personajele, parcă nici nu ar fi o producţie Disney. Iată mai jos de ce ţi-ar putea plăcea premiera de vineri.
Scriam într-un articol din octombrie că sunt mari şanse ca viitoarele filme Star Wars să se inspire din strategia Marvel de a aborda genuri noi cu fiecare nouă producţie. Iată că aşa şi este, iar Rogue One, deşi fidel spiritului Star Wars, este un film de război în toată regula. În centrul atenţiei este Jyn Erso (Felicity Jones), o tânără prinsă fără voia ei în războiului dintre Imperiul galactic şi forţele rebele ce i se opun. Faptul că este fiica genialului cercetător Galen Erso (Mads Mikkelsen), obligat de Imperiu să construiască distrugătoarea Stea a Morţii, o aşază pe Jyn exact în mijlocul unei table de şah ale cărei mişcări vor avea bătaie lungă în cele şapte filme Star Wars deja cunoscute.
Dacă Trezirea Forţei surprindea cu spiritul său omagial, părând mai degrabă o actualizare a unuia dintre filmele trilogiei originale şi nu o nouă aventură în toată puterea cuvântului, Rogue One respiră fără aparatul de oxigen conectat la sursa de inspiraţie ale producţiilor deja lansate. Este, într-adevăr, o poveste de sine stătătoare şi, în ciuda influenţei în viitorul fictiv al francizei principale, are o independenţă mai mult decât atractivă.
Povestea o cunoaştem cu toţii de decenii întregi, pentru că am văzut-o descrisă în câteva fraze la începutul Episodului IV, A New Hope. Este interesant faptul că, deşi ştim de la început că rebelii au reuşit să fure planurile Stelei Morţii, Gareth Edwards reuşeşte să creeze un spectacol atractiv care face călătoria la fel de interesantă ca şi destinaţia. Poate că modul cum este reunită echipa de rebeli nu impresionează, dar misiunea lor are suficiente momente tensionate ca să nu te plictiseşti nicio clipă în scaunul de cinema.
În ceea ce priveşte distribuţia, filmul Disney foloseşte o reţetă familiară: actori de toate rasele şi de pe toate continentele. Lângă Felicity Jones îl vedem pe Diego Luna, mexicanul care iată că se strecoară în sfârşit într-o producţie globală, la 15 ani de la filmul care i-a adus celebritatea: Y Tu Mamá También al lui Alfonso Cuarón. Luna este Cassian Andor, un eficient soldat rebel a cărui misiune îl vizează pe Galen Erso, tatăl lui Jyn. Celor doi protagonişti li se alătură chinezii Donnie Yen, în rolul unui luptător orb, şi Baze Malbus, partenerul său, dar şi britanicul de origine indiană Riz Ahmed în rolul unui pilot al Imperiului care se alătură rebelilor. Împreună cu alte personaje ei formează o misiune de gherilă de al cărei deznodământ depinde întreg viitorul Rebeliunii.
Deşi filmului nu îi lipsesc deloc elementele space opera şi personajele fistichii (în centrul atenţiei e K-2SO, o versiune robotică a personajului Sheldon Cooper din serialul The Big Bang Theory), Rogue One este la urma urmei un film de război, iar realizatorii impresionează cu modul lejer în care aleg să-şi lichideze personajele principale. Combinaţia între brutalitatea scenelor de război şi spiritul edulcorat al Disney (nu vezi foarte mult sânge) este cel puţin inedită, ceea ce poate lărgi cercul de fani al filmului.
De văzut pe un ecran cât mai mare.
