Rodica Lazăr, despre personajul ei din seria Valea Mută: „e un justițiar, dedicat ideii de dreptate”

Duminică, 13 noiembrie, rulează pe HBO ultimul episod din cele patru ale seriei Valea Mută. Un thriller polițist inteligent, suficient de plasat în realitatea românească actuală post-integrare europeană (scandalurile de corupție la nivelul instituțiilor centrale sunt încă la ordinea zilei) însă în același timp inteligibil pentru publicul global, acțiunea lui fiind la fel de plauzibilă oriunde în lume (DIICOT este echivalentul românesc al FBI-ului). Unul dintre personajele centrale este al actriței Rodica Lazăr - procuroarea Elena Lazăr - principalul vector al legii și, în fond, al binelui.

Iată așadar un serial românesc în care femeia este omul legii și persoana de la care se așteaptă soluționarea conflictului cu victoria binelui. Și Elena Lazăr are toate calitățile necesare pentru asta: competență, putere, detașare emoțională și discernământ. Bineînțeles, este și o femeie atrăgătoare, și numai autoritatea pe care o reprezintă îi concurează această calitate. Iată deci o diferență majoră față de personajul Rodicăi Lazăr din Orizont (același regizor, Marian Crișan, același decor montan), care era o victimă și un pion al altor forțe aruncate în conflict.

Scriam la premiera în cinema a filmului Orizont că, pe lângă faptul că este un film polițist, este plasat în afara spațiului bucureștean-balcanic. Și în seria Valea Mută acțiunea se petrece în Brașov, dispărând unele stereotipii de cartier și tipice vieții din capitală, atât de dragi Noului Val. De altfel, doi actori în roluri negative din Orizont joacă și aici roluri negative.

HBO România a invitat presa pe platourile seriei Valea Mută, iar Rodica Lazăr a fost printre actorii intervievați pe platou. Iată ce spune Rodica Lazăr despre personajul ei, procuroarea Elena Zamfir: „este o femeie foarte pasionată de munca ei, un justițiar, dedicată ideii de dreptate, care - pe parcursul poveștii - descoperă ceva despre ea însăși. Spre deosebire de alte filme românești sunt un procuror care trage cu arma. Mi-a fost frică, am avut emoții la primele două-trei duble, mai ales că aveam arma îndreptată către alt actor”.

Legat de un element din vestimentația ei care o definește pe această procuroare, Rodica Lazăr spune: „E foarte important pentru personajul meu cum e îmbrăcat. Oricât aș construi eu ca actriță la personajul meu, dacă nu mi s-ar potrivi costumul, machiajul, aș munci degeaba.

Tudor Mircea, DoP, a avut grijă de personajul meu la început, într-un fel de care nu știu dacă și-a dat seamă. Mi-a zis de câteva ori pe platou la început să stau dreaptă. Dar eu așa mi-am și construit personajul. Ea e o tipă care stă foarte dreaptă. Uneori uiți, pentru că ești obosit sau te gândești la altceva. Știi cât contează să ți se spună lucrurile astea pe platou - te simți în siguranță!”

Legat de ce a recomandat-o pentru rolul procuroarei, Rodica Lazăr spune: „Mă potrivesc foarte bine cu personajul. Semăn cu ea în pasiunea pentru meserie. Cred că Elena Zamfir e la fel de pasionată de meseria ei precum sunt eu de a mea”.

Despre filmările la Brașov

„Decorul montan te situează - ca actor - în real, te ancorează în poveste, e important pentru public pentru că citești altfel povestea. Decorul de aici e mai turistic, cel din Orizont e fabulos, e o întâmplare că eu și Marian Crișan am lucrat la două filme care se desfășoară în decor montan. S-au filmat 30 de zie, din care numai 2 saptămâni în București. Au fost 12 ore de filmare pe săptămână, o zi pe săptămână pauză. În primul calup de filmare din Brașov - au fost zile în care treceam prin toate anotimpurile în decurs de o oră. Am fost super norocoși inclusiv la vreme. Am avut de filmat în pădure, și se anunțase cod portocaliu de vijelie. Au încercat să schimbe programul, să facem interioare. Dar vântul a început la finalul zilei de filmare, abia la ora 22”.

Despre munca pe platou și relația cu echipa de filmare, Rodica Lazăr mărturisește: „Fac poze fiecărui om de pe platou și le pun pe Facebook-ul meu! La film e foarte importantă echipa. Primul noroc e că joci în film și al doilea când vezi ce echipă ai. Și mă refer inclusiv la Bobo care pune scaunul sau băiatul care instalează cortul. E important că fata de la costume îmi va aranja tot timpul cămașa. Noi nu existăm fără oamenii aștia, fără cel care trage cablul pe set, sunt oameni atât de atenți cu actorul, sunt recunoscătoare pentru ehipa asta - de la regizor, grip, până la băieții de la catering care au învățat că îmi place peștele.

Când petrec mai multe zile de filmare pe platou te simți deja din echipă, nu din cast. Am niște costume care mi se par impecabile pentru acest personaj, e prima oară când nu vin cu ceva de acasă la un film românesc, e prima dată când rup etichetele de pe costume”...

Despre evaluarea propriului joc, Rodica Lazăr spune: „Sunt atât de leșinată de emoții la premiera filmelor mele încât oricum nu văd bine. Mă mai uit, de exemplu, dacă mă duc la un Festival de film. În acest context îmi analizez jocul. Greșelile le sesizezi oricum de la prima vizionare, la asta sunt atentă mai întâi. Însă acasă, doar eu şi filmul pe care l-am făcut, niciodată… Prefer să mă uit la alții și să învăț de la ei”.

Valea Mută este un serial polițist inteligent, autentic și contemporan. Altceva decât Noul Val, unele problematici sunt sensibile și abordarea lor este un gest de curaj (doi băieți, personajele principale, au o relație homosexuală). Totuși orientarea serialului este nu către psihologie, ci către acțiune, aceasta fiind bine susținută și cu un suspans bine dozat. Un serial polițist reușit ce aplică cu brio o formulă clasică (lege contra fărădelege, autorități contra criminalitate) fără însă a fi artificial sau rupt de realitatea autohtonă (cum a fost Băieți buni, lansat acum un timp de Mediapro).