Scurtmetrajul 4.15 PM Sfârșitul lumii a concurat pentru prestigiosul premiu Palme d’Or 2016. Filmul a fost foarte bine primit la Cannes. Am apreciat ideea originală de la baza lui - personajul curierului (Alexandru Suciu) se așază peste două milenii în rândul masei de oameni care alege să nu-l salveze, ci - dimpotrivă - să-l omoare pe Iisus, repetând istoria de acum 2000 de ani, într-un funest loop. Interpretarea actorului Elias Ferkin, din punctul nostru de vedere, conduce „citirea” filmului către această cheie mistică.
Desigur, aceasta e o posibilă intepretare dintre cele pe care le propune filmul, regizorii și scenariștii Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru lăsând spectatorul să aibă propria versiune asupra poveștii. Iată, mai jos, un interviu cu o parte din echipa filmului.
Subiectul filmului este unul foarte sensibil. La ce reacții vă așteptați din partea publicului?
Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru: Pentru noi nu e un subiect sensibil. A fost doar o idee care ne macina, care nu ne dadea pace. Pentru noi a fost o cautare cu mijloace cinematografice a unui raspuns la niste intrebari care ne obsedau.
Credeti ca filmul va fi perceput diferit, in functie de spatiul cultural din care vor proveni spectatorii?
Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru: Asteptam sa vedem reactiile. Si noi suntem curiosi. Presupunem ca vor fi reactii diferite. Poate unora filmul le va parea o blasfemie. Poate altii vor vedea in el doar un thriller.
Care este intentia/mesajul filmului?
Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru: Noi credem ca spectatorul este un participant activ la orice opera cinematografica( sau artistica in general). Spectatorul nu doar primeste mesajul si il accepta/ respinge . El decodifica opera cinematografica, o interpreteaza, o re-creeaza. Asa ca nu am vrut sa impunem spectatorului viziunea noastra (care e fatalmente limitata). Am vrut sa-i ridicam intrebari. L-am lasat sa-si faca propria poveste. Sa gandeasca si sa aleaga.
Ce l-a recomandat pe actorul Elias Ferkin pentru misteriosul rol din filmul „4:15 PM Sfârșitul Lumii”?
Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru: Inocenta. Si o calitate rara printre actori: capacitatea de a fi indurerat de suferinta celuilalt. Nu e vorba de o empatie elaborata, ci de una pura, nuda. Nu este cenzurata de ratiune, este profunda, viscerala. Dar misterul lui Elias a putut sa existe si pentru ca Alexandru Suciu, partenerul lui, l-a potentat. Alexandru e un actor extraordinar. Am mai lucrat cu el, stim ce poate si am scris rolul special pentru el. A fost o placere sa lucram cu Elias si cu Alexandru. Ne-au inteles viziunea si si-au asumat-o.
Misterul planează asupra unuia din cele două personaje, pe tot parcursul filmului, până la sfârșit. Dar atmosfera, realismul filmarii, mentin povestea intr-un cadru non-fantastic. De ce aceasta alegere regizorala?
Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru: Ar fi fost tautologic. Am fi ucis misterul. Daca am fi adus in film elemente explicite de fantastic, am fi anulat tensiunea intre real si supra-real. Dintre vazut si nevazut. Totul ar fi fost limpede. Nu mai era loc de interpretare. Am fi aratat spectatorului ce si cum sa gandeasca. L-am fi frustrat de posibilitatea de a presupune, de exemplu. S-ar fi vazut mana regiei care ar fi aratat calea de intelegere a filmului. Or, noi nu am facut filmul pentru ca avem raspunsuri, ci pentru ca le cautam.
În secvențele din mașină camera este preponderent în spatele celor două personaje. Cum să „citim” această alegere regizorală?
Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru: Am vrut sa ne apropiem progresiv de personaje. In prima parte a filmului l-am invitat pe spectator sa ia loc pe bancheta din spate si sa asculte conversatia dintre cei doi. In partea a doua am vrut sa-i vedem pe actori la prim-plan, sa ,,intram” in sufletul lor. Evolutia povestii ne-a impus acest decupaj.
Când a apărut ideea acestui film, cât a durat scrierea scenariului și cât până la primul „Motor! Acțiune!”?
Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru: Ideea am avut-o prin primavara. Pana sa scriem primul rand, au fost cateva luni de discutii in contradictoriu, argumente, contraargumente, abandonuri si nervi. Am filmat la sfarsitul lui noiembrie 2015. Am vrut sa transpunem in film o anumita atmosfera. Asa ca am hotarat cu Tudor, dop-ul filmului, ca lumina de la sfaristul lui noiembrie ar fi cea mai potrivita pentru stilistica filmului.
Care a fost cea mai grea parte din procesul realizarii filmului?
Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru: Scenariul. Credem ca daca nu ai scenariul bine pus la punct, nu ai poveste. Daca nu ai poveste, nu ai decupaj, montaj, sunet, actorie. Adica nu ai film.
Tudor Platon, director de imagine: „aburul format pe geamurile din mașina, culorile reci și desaturate cât și decupajul auster crează un mediu apăsător care lasă loc jocului dintre caracterul realist și cel mistic regăsit în textul scris”...
Ploaia este un element important in filmul 4:15 PM Sfârșitul Lumii. Auzim parcă „materia plângând”. Cum ti-ai imaginat, ca director de imagine, acest element: ca pe un simbol, ca pe o „simplă” imagine artistică, ca pe o metaforă?
Tudor Platon: În reprezentările biblice clasice, scenele sunt atemporale, aspațiale, accentuându-se în felul acesta caracterul alegoric, de parabolă. Orice reper spațio-temporal recognoscibil, palpabil, orice particularizare implică oarecum o demitizare. Ploaia este un astfel de element, al momentului, al efemerului, deci al umanului.
Totuși ploaia din film este una mocănească, lipsită de orice progresie, care pare să fie acolo dintotdeauna și să continuie nesfărșit. Natura ia parte la sfârșitul lumii prin această ploaie, care prin constanța ritmului ei, se integrează ciclicității universului. Nu e o furtună, nu e un manifest violent al naturii, ci e de o liniaritate oarecum contrara progresiei acțiunii.
Acest caracter dual al ploii, se regăsește în personajul autostopistului. Integrarea personajului în spațiu, identificarea lui cu ritmicitatea universului, cu elementele naturii contribuie la natura lui mistică, îmbinată cu cea umană.
Spune-mi cateva cuvinte despre stilistica filmului 4:15 PM Sfârșitul Lumii? Ce ti-a placut cel mai mult la viziunea regizorala?
Tudor Platon: Fiind o filmare de exterior, elementele stilistice pe care le-am folosit sunt în esență naturale, toate derivând din atmosfera ploioasă pe care am ales-o impreuna cu Gabi și cu Cătălin. Atât aburul format pe geamurile din mașina, culorile reci și desaturate cât și decupajul auster crează un mediu apăsător care lasă loc jocului dintre caracterul realist și cel mistic regăsit în textul scris.
Cum a fost colaborarea cu doi regizori? Ai mai lucrat pana acum cu doi regizori?
Tudor Platon: Gabi și Cătălin comunică foarte bine atât între ei cât și cu restul echipei, iar asta a fost de mare ajutor. Singura diferență pe care am simțit-o față de restul proiectelor la care am lucrat era că atunci când vorbeam cu oricare dintre ei la telefon eram dat automat pe speaker. Nu, nu am mai lucrat până acum cu un cuplu de regizori, nici nu cunosc să mai fie vreunul în Romania.
Care a fost cel mai provocator, dificil lucru din timpul filmarilor?
Tudor Platon: Să păstrăm continuitatea condițiior atmosferice, in principal a ploii, pe parcursul întregii filmări.
Elias Ferkin, actor: „Pentru mine, costumul personajului pe care il am de jucat ma ajuta in timp ce filmez sa uit tot ce tine de viata mea de acasa. Gluga hanoracului imi dadea senzatia ca port un vesmant de profet”.
Surprinzi admirabil în film esența personajului pe care îl joci, esența căreia imaginarul colectiv creștin dar și literatura religioasa i-a dat „formă”. Cum te-ai pregatit pentru rol si care a fost cel mai dificil moment din film, din perspectiva ta?
Elias Ferkin: Am pornit de la cuvintele scrise, de la scenariu. De obicei citesc odata scenariul singur si incep sa-mi alcatuiesc un tablou, o poveste a povestii, in mintea mea apare un prim strat al personajului dupa care urmeaza intalnirea cu regizorul, regizorii in cazul de fata si apar si mai multe informatii cu care formez alte straturi pana ce personajul prinde o forma cu care pot sa dialoghez, si de aici incep intrebarile, multe „de ce?”-uri, care ma ajuta sa decodific intentiile personajului. Cel mai dificil moment nu stiu daca a fost, de obicei nu ma plang de nimic la filmari, poate doar de lipsa de profesionalism a unora, dar nu a fost cazul aici, absolut toata echipa a fost dedicata proiectului cu pasiune si sinceritate. In afara conditiilor meteo care au fost benefice filmului si a primei zile cand s-a stricat dubita cu care filmam nu au fost momente dificile.
Citind prima dată scenariul, ce ai gândit despre personajul tău?
Elias Ferkin: Exista o ambiguitate in scriere, referitoare la personajul autostopistului, de fapt aceasta ambiguitate mi s-a parut cel mai provocator din punct de vedere actoricesc. Citind prima oara scenariul m-am gandit... „ok, si eu ce trebuie sa joc?? Un violator, un profet sau un nebun??”. Evident, odata ce am inceput intalnirile cu Catalin Rotau si cu Gabi Sarga m-au lamurit ei si intr-un final n-am facut altceva decat sa-mi asum personajul asa cum a fost scris si cum l-am repetat, sa-mi asum fiecare cuvant rostit, pana la urma munca actorului cu un personaj nu e altceva decat un proces al asumarii.
Cum ti-au influentat propriile convingeri religioase abordarea personajului?
Elias Ferkin: O intrebare simpatica, aici nu stiu ce sa zic, propriile mele convingeri sunt altele decat cele ale personajului. Nu stiu, nu m-am gandit nici o secunda pe timpul filmarii sau al repetitiior la treaba asta. De obicei nu ma las influentat de convingerile mele religioase cand filmez sau cand repet la o piesa indiferent ce rol as face, probabil m-ar putea ajuta atunci cand va trebui sa joc un personaj de religie musulmana. Dar asa cum am spus si mai sus, cat timp iti asumi ce joci poti avea orice religie din univers.
Cum si-au pus amprenta in construirea personajului tau costumul si atmosfera filmului?
Elias Ferkin: Oh da, costumul si atmosfera au contat foarte mult, cel putin pentru mine . Costumul intregeste ce spuneam la prima inrebare, de obicei cand repeti, va dau un exemplu din teatru dar care e valabil si in film. In teatru repeti uneori 30 de zile, dupa 30 de zile vin costumele, il pui pe tine, intri in scena si efectiv simti ca se modifica tot, incepi sa pasesti altfel sa te misti altfel sa vorbesti altfel, ma refer la personaje mai complexe si in film este la fel doar ca la film se intampla mai repede. Pentru mine costumul personajului pe care il am de jucat ma ajuta in timp ce filmez sa uit tot ce tine de viata mea de acasa. Iar la personajul din acest film, acel hanorac visiniu, pe care Gabi Sarga a tinut mult, foarte mult, sa il port, face diferenta. Gluga hanoracului imi dadea senzatia ca port un vesmant de profet.
Alexandru Suciu: Cel mai greu a fost sa incerc sa imi asum problema personajului, problema care e destul de crunta
Descrie in cateva cuvinte personajul din 4:15 PM Sfârșitul Lumii. Ce te-a inspirat la acest personaj?
Alexandru Suciu: Un personaj ca acesta e foarte greu de descris in cateva cuvinte, in primul rand pentru ca e un om cu o problema destul de complexa si in aldoilea rand pentru ca ar insemna sa divulg prea multe despre film. Dar daca ar fi sa spun cateva cuvinte: personajul meu se numeste Dan si este curier. E un om simplu aparent, dar pe care il macina o problema foarte grava.
Cat despre inspiratie, nu pot sa spun ca m-a inspirat ceva. Si nici nu cred ca ar fi fost bine sa am ce sa ma inspire la personajul asta, cei care o sa vada filmul o sa inteleaga despre ce vorbesc.
Care este starea/emoția/cuvântul ce definește cel mai bine personajul tau?
Alexandru Suciu: Din nou, nu exista o stare, o emotie care sa defineasca personajul, pentru ca el are o evolutie. Povestea incepe intr-un fel si evolueaza spre altceva, si asa e normal sa fie. Ar fi plictisitor sa vedem in filme personaje care nu se modifica de loc de la un capat la altul.
In construirea rolului si in interpretarea personajului care a fost cel mai greu obstacol, cea mai grea parte? Care dimensiune a personajului ti-a creat cele mai multe probleme?
Alexandru Suciu: Cel mai greu a fost sa incerc sa imi asum problema personajului, problema care e destul de crunta. Nu e prea placut sa iti imaginezi cum ar fi daca ti s-ar intampla asa ceva.Dar cand lucrezi la un proiect in care crezi, faci tot posibilul sa depasesti orice obstacol pentru a fi cat de bun poti sa fi.
Au influentat convingerile religioase personale abordarea personajului tau?
Alexandru Suciu: Convingerile mele religioase nu au nici o legatura cu lucrul la acest film. Filmul e despre mult mai mult decat religie, si spune o poveste care nu e concentrata pe acest subiect. Chiar daca exista conotatii religioase, nu asta trbuie sa-i ramana spectatorului in minte dupa ce vede filmul. Cred ca e mult mai important ca filmul sa starneasca discutii despre alte lucruri si nu despre religie.
