"Razboi pe calea undelor" - mai mult decat necesar

de Mihnea Columbeanu în 29 Nov 2007
"Razboi pe calea undelor" - mai mult decat necesar

Intr-o lume in care crima era lege si minciuna religie, milioane de familii spravietuiau moral cuplate la tubul de oxigen al radioului Europa Libera - aceasta fiind si rampa de abordare a temei din noul documentar de lung metraj al lui Alexandru Solomon, care avut premiera de gala joi la Cinema Scala, incepand cu ora 19.30, in prezenta protagonistilor si a echipei. Distributia acestui film reprezinta un experiment, pornit din convingerea realizatorilor ca documentarul este cinema si ca publicul romanesc merita si acest gen de spectacol. Avanpremiera filmului a avut loc pe 22 octombrie la Sibiu, in deschiderea Astra Film, fiind urmata de participarea la prestigioasele festivaluri internationale de film documentar DOK Leipzig si IDFA Amsterdam.

Sincer si eficient, autorul ne angreneaza in discutie construind un prolog disjunct, din cateva secvente esentiale (fragmente de interviu, cadre generice cu acoperisuri si antene - se simte Casa Poporului in fundal: ATENTIE, BAZOOKA CEHOVIANA!), pentru ca imediat sa se lanseze in necesara perspectiva istorica asupra subiectului. Cam pe-aici s-ar situa si una dintre putinele mele frustrari in raport cu filmul: as fi dorit mai multe informatii despre vremurile de inceput ale activitatii postului (la noi, perioada Groza-Dej). Imediat, insa, regizorul ii invita pe fostii redactori ai Europei Libere la o intalnire in localul fostului post de radio, si abia de aici filmul isi identifica atitudinea centrala si structura pe care o va urma: un film in primul rand uman si (foarte) analitic - dar la un nivel subtil si implicit. Principalul factor de risc ar fi fost tezismul - iar acesta se remarca prin absenta. Concluziile se desprind din ansamblul total al acestor secvente rememorative, conform cu dinamica structurala a oricarui film de continut.

In repetate randuri, se face referire la modul specific al acelor oameni de a exista in constiinta natiunii: un grup de voci fara chip, complet opuse schizo-paranoiei oficiale - "Europa Libera a tinut loc de opozitie", spune Serban Orescu. Filmul reda insistent, apasat, substantial, vizualitatea si mai ales umanitatea acestor oameni. Vorbind in fata obiectivului, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Ioana Magura-Bernard, Nestor Ratesh, isi lasa cele mai sincere amintiri sa se desfasoare spontan si viu, iar aparatul stie sa se apropie de ei vadind un fler unic de comunicare cu subiectii interviurilor, de a incadra, unghiula si lumina. Se remarca in special secventele cu Monica Lovinescu, imobilizata de boala la pat, astfel incat aparatul ii incadreaza chipul numai in grosplan, eludand indiscretiile ambiantei si relevand umanitatea persoanei; conjugate cu aceste imagini atat de expresive, apar cateva cadre document in care pe fata redactorei se vad urmele violentelor suferite de agentii palestinieni ai lui Ceausescu.

La fel de complex si consistent, desi in schite mult mai sumare, se compune prezenta catorva adversari - Dan Zamfirescu, scribul de la "Saptamana" lui Barbu, Ilie Merce, plin de sine in biroul sau senatorial, sau Plesita, la emisiunea lui Dan Diaconescu (inclusa in film prin intermediul unui televizor care merge in gol, noaptea, intr-o vitrina - numai aceasta secventa ar merita o discutie aparte!). In special ultimii doi reusesc sa sugereze perfect tabara inamica. Il revedem pe Plesita, cu grobianismul sau de derbedeu degenerat, grozavindu-se ca nu regreta decat faptul ca n-a pus la cale vreo misiune care sa extermine "asa, mai angro, hahaha!" redactia Europei Libere - cata vreme Merce, aparent mai subtire, zambeste cinic si insira platitudini, inclusiv desconsiderarea sarcastica a redactorilor, la modul "era usor sa faca pe vitejii, cand ei erau acolo, si noi aici".

Tot in jurul acestui personaj este construit si tulburatorul final al filmului: dupa ce ani de zile a condus grupa "Eterul" din Securitate, actionand efectiv impotriva intereselor tarii (unul dintre meritele "Razboiului pe calea undelor" fiind si acela ca demonteaza mitul "securistilor buni" si aiureala diverselor pretexte de "legitimitate" a ocupatiei comuniste), Merce a fost rasplatit cu mandatul de parlamentar P.R.M. Ultima secventa il insoteste pe holurile kitschoase ale magaoaiei din Dealul Spirii, debitand formule propagandistice lemnoase, pana il vedem arzand gazul de pomana intr-un fotoliu, in plenul camerelor reunite - si punandu-ne serios pe ganduri. O secventa cu totul rara o constituie interviul telefonic luat lui Carlos "sacalul", si inserat pe fondul zidurilor inchisorii de maxima securitate Le Sante filmate din mers. Se remarca amintirile duioase ale exterminatorului apropo de Ceausescu ("un om cinstit, care-si iubea mult tara si-i voia numai binele - pacat ca nevasta-sa il cam influenta in rau"), intregind inca o data, dintr-o alta perspectiva, portretul taberei inamice: bruta Plesita, cinicul Merce, licheaua Zamfirescu si idealistul Ilici Ramirez Sanchez. Acestei expresive galerii umane, cu bunii si raii abordati la fel de obiectiv, i se adauga personaje conexe de o mare insemnatate, dintre care le retin pe Doina Cornea si, mai ales, Ana Hompot (tulburatoare si semnificativa secventa cu clasa de elevi orbi, cu acele prim-planuri ale paradoxalelor lor expresii dincolo de care se ascund tainele unei umanitati aparte.

Asa cum ne-a obisnuit din filmele sale anterioare, Alexandru Solomon filmeaza aceste materiale intr-un stil mereu inventiv si creator; intotdeauna se gaseste o lampa aprinsa in planul secund, un obiect in amorsa, o noua relatie dintre om si decor, un travelling lent prin fata subiectului filmat - unul dintre procedeele cele mai caracteristice pentru autor, care-l investeste mereu cu noi valente expresive: se remarca functia travellingului de a dezvalui compartimentarea acelei relatii complexe dintre radio, public si opresori, prin procedeul celor trei decoruri juxtapuse si parcurse lateral de camera. Printre inventiile regizorale ale autorului se mai remarca si piedestalul rotativ pe care apar diversele fetisuri ale epocii: pasaportul, tacamurile de pui si adidasii de porc.

Obiectivul lui Andrei Butica urmareste toate aceste subiecte cu o remarcabila senzualitate a imaginii, conferindu-le o materialitate suprapusa perfect peste profunzimile semnificatiilor. In studio, eclerajul contureaza crud, precis, taios, cata vreme in spatiile reale (domicilii, birouri, exterioare) e speculata poeticitatea pastelata de lumina si culoare, de la abajururile din biblioteca pana la naturaletea unei terase in aer liber sau faraonismul doldora de aurarii din palatul parlamentului. Simtul ritmic unitar si cursiv al lui Catalin F. Cristutiu combina toate aceste imagini intr-un montaj care are marele merit (destul de rar intalnit!) de a ramane virtualmente neobservat, semn ca serveste perfect ansamblul filmului, iar la nivel sonor - compartiment cu atat mai esential pentru un film despre radio - sunetele inregistrate de Cristian Tarnovetchi si finalizate prin mixajul lui Yann Wirthor si post-productia lui Titi Fleancu compun un soundtrack complex si expresiv in care regasim starea auditiva a epocii, inclusiv acele notorii imperfectiuni de receptie care faceau exasperarea si vraja serilor cu Europa Libera - cel mai mult m-a tulburat fragmentul din zilele revolutiei de la Timisoara, cu tipetele demonstrantilor si rafalele de mitraliera, constituind si punctul culminant in dramatismul sonor al filmului.

Alecu Solomon califica "Razboi pe calea undelor" (sa retinem si titlul international: "Cold Waves", trimitere la "cold war", semnificativ si abil calambur, de neechivalat in varianta romaneasca), un "film necesar" - dar este modest: mai mult decat necesar, filmul devine imperativ prin contributiile metadocumentare pe care le aduce. Necesitatea si caracterul sau istoric se suprapun peste restituirea, pentru contemporaneitate si posteritate, a acestei componente fundamentale din viata noastra spirituala in anii de temnita generalizata a comunismului. Dar dincolo de asta, filmul ne face sa intelegem mult mai bine fundamentele supravietirii umane pe care a asigurat-o "Europa libera" - si, mai cu seama, camusianul avertisment din final, cu Merce in parlament, ca un memento al sobolanilor pe care ciuma si-i trimite sa moara intr-o cetate fericita, spre invatatura oamenilor. "Razboi pe calea undelor" este una dintre lectiile acestei invataturi.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells