Război în bucătărie, delicios

După ce în 2000 o făcea pe Juliette Binoche să cucerească un sat francez plin de fervoare religioasă cu extraordinarele ei deserturi în Chocolat, regizorul Lasse Hallström se întoarce pe un teritoriu familiar cu această ecranizare după bestsellerul "The Hundred-Foot Journey", scris de Richard C. Morais. Lupta se dă de această dată nu cu habotnicia, ci cu xenofobia şi tradiţionalismul încăpăţânat, dar şi între stiluri culinare diferite, căci filmul explorează conflictul iscat de deschiderea unui zgomotos restaurant indian peste drum de unul francez, într-un cochet orăşel de munte din Franţa.

În centrul atenţiei se află familia Kadam, proprietari de restaurant din India goniţi în Europa de o nenorocire. După ce rătăcesc prin mai multe ţări, Hassan (Manish Dayal), mezinul familiei şi bucătar genial, Papa (Om Puri), Mansur (Amit Shah) i Mahira (Farzana Dua Elahe) ajung în Franţa, unde Papa se îndrăgosteşte subit de un orăşel de munte. Un restaurant părăsit îl face pe arţăgosul indian să viseze la aerul rece de munte încălzit de aburii picanţi ai celebrelor sale indiene şi, oricât i se împotrivesc copiii, viitorul este hotărât: orăşelul va avea parte de primul lui restaurant indian, Maison Mumbai.

Întâmplarea face ca Maison Mumbai să se afle peste drum de Le Saule Pleureur (salcia plângătoare, adică), celebru restaurant recompensat cu o stea Michelin şi administrat de severa Madame Mallory (Helen Mirren), pentru care hărmălaia indiană de peste drum, ajunge în curând să reprezinte "moartea bunului gust". Madame Mallory se va folosi de orice tertip pentru a împiedica deschiderea Maison Mumbai, ceea ce va provoca un adevărat conflict între culturi şi gastronomii. Este începutul unei anevoioase şi amuzante călătorii de "30 de metri", căci Le Saule Pleureur şi Maison Mumbai sunt despărţite, în ciuda proximităţii fizice, de o distanţă de ani-lumină în mentalitate.

Puţine sunt filmele mai previzibile decât Război în bucătărie, dar în acelaşi timp puţine sunt cele care te fac mai eficient să le ierţi greşelile. Hallström are un ochi extraordinar pentru atmosferă şi se pricepe foarte bine să îşi piardă spectatorul printre superbele preparate culinare franceze sau indiene, atât de bine filmate încât mai că ai întinde mâna spre ecran pentru a te înfrupta din ele. Şi la capitolul umor Război în bucătărie stă foarte bine, iar aici excelează Om Puri, plin de energie şi aplomb în rolul lui Papa, tatăl lui Hassan, gata să răspundă pe măsură perfidiilor şi răutăţilor lui Madame Mallory.

Război în bucătărie discută convingător şi despre teama de necunoscut, dar şi despre rivalitate, încredere şi dorinţa sau puterea de a te schimba, de a deveni mai bun. Toate personajele principale au un itinerariu personal de parcurs, o călătorie iniţiatică ce le va dărâma din temelii convingerile despre viaţă şi viitor şi îi va deschide către o perspectivă diferită. Din păcate, deşi este personajul principal (traducerea în română a titlului cărţii lui Morais este "Madame Mallory şi micul bucătar indian"), Hassan nu beneficiază de o dezvoltare foarte bună în film, devenind personajul cu cel mai previzibil parcurs. Nici relaţia sa cu Marguerite (Charlotte Le Bon, foto), sous-chef în bucătăria Salciei plângătoare, nu oferă prea mult spaţiu pentru surprize.  Lucrurile stau diferit cu Madame Mallory şi Papa, cărora scenariul şi regizorul le oferă cele mai amuzante şi emoţionante scene, transformându-i într-unul din cele mai interesante cupluri de personaje văzute anul acesta la cinema.

Fără să facă istorie, Război în bucătărie este unul cele mai memorabile şi ataşante "feel good movies" ale acestei veri şi nu te va lăsa să ieşi din sala de cinema fără câteva lacrimi în ochi şi un imens gol în stomac, pe care îţi dorim să-l umpli la un restaurant cu un chef la fel de îndemânatic ca Hassan...