Power Rangers, familiar, dar ataşant

de Ştefan Dobroiu în 5 Apr 2017
Mesajul încurajator distrage atenţia de la povestea deja spusă şi răs-spusă

Una dintre cele mai iubite francize în anii '90, Power Rangers se reinventează pentru o nouă generaţie, aducând pe ecrane câteva personaje populare. Rezultatul pare mai potrivit pentru publicul adolescent decât pentru cel matur, dar - pe lângă ceea ce studourile producătoare probabil consideră atuul principal al filmului, efectele speciale - Power Rangers ar trebui să se laude şi cu un mesaj în stare să sensibilizeze toate generaţiile. Filmul nu-şi depăşeşte însă statutul de blockbuster "cu reţetă" şi, din păcate, reţetă a fost des folosită în ultimele decenii şi este prin urmare familiară.

Citeşte despre alte patru premiere care te-ar putea atrage la cinema în aprilie.

După ce imaginează o istorie alternativă a Terrei (meteoritul care ucide dinozaurii a fost activat de Zordon, un PowerRanger preistoric, pentru a distruge un trădător din echipă), filmul ne poartă în zilele noastre, într-un mic orăşel american unde câţiva elevi de liceu dau de bucluc. Ne înecăm câteva zeci de minute în nelinişti şi răzvrătiri adolescentine, dar iată că în sfârşit Jason (Dacre Montogmery), Kimberly (Naomi Scott), Billy (RJ Cyler), Trini (Becky G) şi Zack (Ludi Lin) sunt recunoscuţi de celebrele cristale multicolore şi acceptă provocarea de a deveni noua echipă Power Rangers. Exact la ţanc, pentru că ameninţarea e aproape: trădătoarea Rita Repulsa (Elizabeth Banks, atât de exagerată încât mai că fură toate scenele) revine la viaţă pentru a-şi împlini destinul, acela de a distruge viaţa pe Terra.

Filmul suferă masiv din cauza "sindromului John Carter" (o altă victimă recentă este Ghost in the Shell) şi anume un subiect ataşant, poate chiar revoluţionar la lansare, dar canibalizat la nesfârşit în deceniile scurse de la perioada de glorie. Rezultatul este o poveste prea familiară şi previzibilă pentru public şi o dilemă insurmontabilă pentru scenarişti specializaţi în astfel de resuscitări cinematografice: să schimbi subiectul trădând astfel spiritul original al filmului, dar aducând pe ecrane o aventură inedită, sau să rămăi fidel sursei, cu riscul de a nu supăra, dar nici surprinde.

Soluţiile găsite de scenaristul John Gatins (nominalizare la Oscar pentru Flight şi răspunzător de ideea din spatele lui Kong: Skull Island) au cele mai bune intenţii - un personaj autist, altul care îşi discută preferinţele sexuale, dar atâta tot: povestea tot naşte vaga senzaţie că urmăreşti un vechi episod de serial TV, chiar dacă bugetul e de câteva zeci de ori mai mare.

Ce salvează Power Rangers nu sunt efectele speciale, ci un mesaj ataşant care ar fi adoptat şi înţeles de toate generaţiile, chiar dacă publicul-ţintă al filmului sunt copiii şi adolescenţii. Într-o perioadă în care individualismul şi spiritul de lider sunt încurajate până la limita problemelor psihologice şi sabotarea relaţiilor interumane, Power Rangers invită ego-ul să facă un pas în spate şi propune o abordare de tip "împreună": îmi sunt suficient singur, dar împreună o să fie... awesome! Este unul dintre cele mai sănătoase şi încurajatoare mesaje lansate vreodată de un blockbuster pentru adolescenţi şi bine ar fi ca acesta să fie însuşit de cât mai mulţi dintre spectatorii filmului.

Eficienţa acestui mesaj este ajutată şi de faptul că studiourile Lionsgate nu au fost victimele răspânditei obsesii pentru staruri atunci când şi-au ales actorii. Poate că cei cinci nu sunt toţi debutanţi, dar cu siguranţă sunt nişte feţe proaspete, fără niciun "bagaj" care să le împiedice să arate vulnerabilitatea unor personaje aflate în momentul unor alegeri cu bătaie lungă. Acestea fac ca eroii să fie mult mai convingători atunci când sunt ei înşişi, neprotejaţi de costumele lor colorate din plastic indestructibil.

Exploreaza subiecte similare:

Power Rangers, Elizabeth Banks, Ghost in the Shell, Kong: Skull Island

Alte știri din cinema

Prima imagine cu Cletus Kasady, alias Carnage din Venom 2

În benzile desenate, simbiotul Venom fuzionează cu Kasady

Risc de boicot a premiilor César din cauza nominalizării lui Polanski

Drama bazată pe „Afacerea Dreyfus” are cele mai multe nominalizări la „Oscarurile franceze”

Nominalizările la Premiile Gopo 2020

Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Premiilor Gopo, care va avea loc marți, 24 martie, la Teatrul Național I.L. Caragiale din București

Trădătorul/Il traditore, „te face să simți că nu ai mai văzut vreun film cu mafioți înainte”

Povestea mafiotului care a trădat Cosa Nostra si a reprezentat propunerea Italiei pentru Oscar 2020, din 21 februarie la cinema

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells