Pe puntea navei Prometheus: efecte speciale şi decoruri reale

Prometheus marchează prima peliculă filmată digital şi în 3D a lui Scott, un format ale cărui provocări tehnice şi oportunităţi estetice au fost adoptate de regizor. Deşi Ridley Scott a adoptat de multă vreme imaginile generate de computer, e cunoscut pentru dorinţa sa de a filma „realitatea”, după cum o spune chiar el, adică jocul în studio. Într-adevăr, cum în ziua de azi filmele se bazează foarte mult de imaginile generate de computer, Prometheus este o raritate: prezintă o lume ştiinţifico-fantastică masivă unde majoritatea decorurilor, elementelor şi cascadoriilor sunt reale.

Spaţiul extraterestru observat din nava Prometheusa fost generat pe calculator, iar faptul că filmarea 3D necesita o lumină mai puternică pe platou, ne-consonantă cu atmosfera întunecată şi cu umbre a filmelor Alien, în post-producţie s-a optat pentru întunecarea imaginii.

Baza filmului Prometheus a fost o figură care apare doar un moment în Alien, şi care părea uitată după ce xenomorful titular a explodat pe scenă. Dar acea fiinţă misterioasă – o creatură gigantică fosilizată cu pieptul deschis, cunoscută sub numele de Space Jockey– nu a fost uitată de omul care a creat-o. „Ceea ce mi-a rămas în minte de la Alien a fost misterul său", declară Scott. Cine era? De unde venea? Ce misiune avea? Ce tehnologie deţineau semenii lui? M-am gândit că aceste întrebări pot fi o rampă de lansare pentru nişte idei şi mai mari". Prometheus s-a născut ca un premergător al lui Alien, înainte de a evolua, după cum declară Scott, „într-un alt univers”. În timpul unei călătorii pentru a se întâlni cu ceea ce echipa de oameni de ştiinţă consideră că sunt „creatorii” – fiinţa care au creat viaţa pe planeta noastră – echipajul de la bordul navetei spaţiale Prometheus şi misiunea sa finanţată cu triliarde de dolari de către o mega-corporaţie, provoacă zeii. Şi, aşa cum se întâmplă cu personajul din Grecia Antică al cărui nume îl poartă naveta spaţială, provocarea zeilor nu e deloc o idee bună.

Doi tineri şi geniali oameni de ştiinţă, Shaw (Noomi Rapace) şi Holloway (Logan Marshall-Green) cu motivaţii total diferite, conduc expediţia. Shaw este o credincioasă: vrea să se întâlnească cu aceşti „zei” pentru a se apropria de vederile sale religioase mai tradiţionale, în timp ce Holloway doreşte să demitizeze aceste noţiuni spirituale. În munca lor de arheologi, au descoperit indicii în pictograme din peşteri, ale civilizaţiilor antice din întreaga lume, toate indicând către aceeaşi locaţie din spaţiul îndepărtat, şi au convins o corporaţie, Weyland Industries, să finanţeze misiunea. „Când Shaw şi Holloway au plănuit misiunea, se aşteptau să găsească specii binevoitoare care le pot oferi răspunsuri la câteva dintre cele mai mari mistere ale noastre,” declară producătorul executiv Michael Ellenberg. „Cu alte cuvinte, sperau să se întâlnească cu zeii. Însă aceste fiinţe nu dovedesc compasiune. Sunt o rasă periculoasă de superfiinţe". „Echipajul de pe Prometheus crede că se îndreaptă spre paradis să afle răspunsurile la întrebările fundamentale. În schimb, întâlnesc o lume răsturnată şi înfricoşătoare – o staţie pentru aceste fiinţe,” adaugă Jon Spaihts. „Mediul rece şi implacabil seamănă mai mult cu iadul decât cu raiul". Pe planetă, echipajul descoperă un supravieţuitor a unei civilizaţii care controlează elemente foarte periculoase, inclusiv diverse forme de biologie şi biomecanică, care, într-o secundă, îşi poate eviscera victima, sau mai rău.

Cel mai elaborat decor: capsula spaţială a lui Vickers (Charlize Theron)

Arthur Max nu a creat navetele spaţiale şi vehiculele, dar şi peisajul planetei către care se îndreaptă expediţia, şi structurile şi nava spaţială pe care le descoperă acolo. Pentru naveta Prometheus, Max spune că a dorit „să facă ceva avansat, care să reprezinte o navă spaţială cu fiecare tehnologie necesară pentru a studia cele mai îndepărtate colţuri ale galaxiei. Am studiat multe desene ale NASA şi ale Agenţiei Spaţiale Europene, şi ne-am jucat cu acele idei în contextul a ceea ce va fi călătoria în spaţiu peste o generaţie". Apoi, Max a creat arhitectura interioară a navetei şi modul de integrare în forma exterioară. Puntea navetei Prometheus este un decor pe două rânduri marcat de atenţia extraordinară faţă de detalii şi tehnologia uimitoare, inclusiv un înveliş ca o bijuterie şi un parbriz faţetat în faţa structurii.

Însă cel mai elaborat decor este cartierul general al lui Vickers (Charlize Theron) de pe Prometheus. Spaţiul are inclusiv un pian Fazoili, candelabre cu pietre Swarovski – şi un centru medical performant cu o platformă medicală robotică (Med-pod) care poate trata orice necesitate medicală… sau urgenţă chirurgicală. Platforma translucidă, ca un coşciug, apare într-una dintre secvenţele definitorii ale filmului, care combină acţiunea, teroarea şi oroarea într-un mod tensionant. „Acolo se întâmplă cele mai rele lucruri la care te poţi (sau nu) gândi", declară Noomi Rapace.

Printre alte decoruri interioare de pe Prometheus se află un laborator, unde echipajul îşi aduce descoperirile pentru analizare, camera de lansare, unde echipajul se pregăteşte pentru misiune; capsulele pentru hipersomn, unde androidul David (Fassbender) supraveghează echipajul în timpul călătoriei de doi ani către planetă; popota, cu o gamă impresionantă de echipamente avansate din punct de vedere tehnologic şi camerele echipajului spaţial.

Printre decorurile epice ale lui Max care dau viaţă planetei extraterestre se află o Piramidă, în care se află Juggernaut, o navetă similară cu nava în formă de semilună din Alien. Folosind o serie de camere, coridoare şi tuneluri care fac legătura între spaţiile mai mari, şi după îmbunătăţirile din post-producţie, spaţiul a devenit la fel de mare ca şi Empire State Building. Era atât de cavernos, încât unii membri ai echipei s-au rătăcit.

Vehicule industriale, cu aspect futurist

Decorul enorm găzduieşte vehiculele echipajului, pe care echipa de producţie le-a construit de la zero. „A trebuit să creăm vehicule care pot fi conduse pe o suprafaţă ostilă, ondulată şi stâncoasă", declară Max. „Aveam nevoie de nişte mijloace de transport care să fie destul de industriale pentru a face faţă acestor medii, dar să aibă un aspect futurist.” Ne-a luat unsprezece săptămâni să creăm aceste vehicule robuste, dotate cu tehnologie de ultimă oră, iluminare cu LED, şi scaune capitonate, toate într-un finisaj metalic uimitor.

După 15 săptămâni de filmări la Pinewood, actorii şi echipa s-au mutat în Islanda pentru a filma secvenţele culminante şi prologul. În oraşul Hekla, echipa de producţie a filmat scenele de acţiune şi suspans – în timp ce unul dintre cei mai activi vulcani din Islanda ameninţa să erupă. Scenele suplimentare au fost filmate la o cascadă spectaculoasă din Dettifoss.

Costumele, o a doua piele

Cu provocări la fel de solicitante ca ale lui Max s-a confruntat un alt colaborator frecvent al lui Scott, câştigătorul premiului Oscar pentru costume, Janty Yates. „Ridley a m-a informat ferm că trebuie să evităm costumele înfoiate tip NASA pe care publicul le cunoaşte atât de bine,” spune Yates. „I-a plăcut aspectul liniar cu o nouă abordare faţă de costumul spaţial ce foloseşte descoperiri biomedicale de înlocuire a pielii şi materiale pentru crearea unui costum care poate să ofere flexibilitate uşoară şi confort în orice mediu extraterestru. Fiecare costum a constat în costumul spaţial pentru exterior, plus o salopetă din neopren pe dedesubt, s-a anexat un colier la care s-a ataşat o cască şi un rucsac. Scott a comandat o cască în formă de sferă. Fiecare cască avea nouă ecrane video care lucrau, lumină, o rezervă de oxigen pe două ventilatoare alimentate cu baterie, din rucsac. Exteriorul căştii are o lanternă complet funcţională şi camere HD cu transmiţător şi dispozitiv de înregistrare. Theron poartă un frumos costum argintiu. „Vickers este regine gheţii. Ne-am dorit mereu să o facem să arate cât mai sculptural posibil,” explică Yates.