Sergiu Nicolaescu recuperează o etapă a istoriei pe care o descrie neglijent, decupând finalul filmului Carol I exact într-un moment fierbinte - izbucnirea Primului Război Mondial. Totul ar fi avut mai mult sens dacă ni se prezenta Carol în trei ipostaze: tânăr - la preluarea tronului, matur - Războiul de Independenţă şi vârstnic - Primul Război Mondial.
Abordarea este după modelul documentarului de televiziune, cu un narator (Cristian Moţiu) care priveşte spre personajul despre care vorbeşte. Rezultatul este însă departe de ce vedem pe un The History Channel, de exemplu. Se evită, din fericire, cele două poziţii care ar fi putut să compromită filmul de tot: criticarea monarhiei (abordarea propagandei comuniste), ori idealizarea nostalgică a ei (chiar cu secvenţa din final, care ni-l arată pe Carol răpus de sentimentul înstrăinării de poporul căruia i-a fost rege).
S-au reciclat părţi consistente din producţii cu Independenţa României şi Răscoala din 1907 ("Pentru patrie", "Independenţa României", Osânda), aşa încât îl vedem pe Sergiu Nicolaescu şi mai tânăr cu 30 de ani. Puţine secvenţe sunt filmate pentru acest Carol I, chiar cu o finanţare corespunzătoare locului I la concursul de proiecte cinematografice organizat de CNC, secţiunea documentar, în 2006 - încât nu poţi să nu te întrebi ce s-a întâmplat cu cei peste 300.000 de euro.
Dacă la Peleş s-au filmat câteva (puţine) secvenţe de familie, Cotroceniul a găzduit doar un moment din film - întrunirea de urgenţă a membrilor Guvernului, în cadrul căreia Carol le comunică acestora existenta unui tratat secret, semnat în 1883, care lega România de Tripla Alianţa (dar Guvernul se opune, cu atât mai mult cu cât poporul român era de partea Antantei).
Nu mai e nicio umbră în întâlnirea de acum a tensiunii pe care presupunem că a avut-o acel moment. Cu toate astea, momentul mesei rotunde în care Carol I decide, forţat de Guvern, neutralitatea României, e cel mai bun moment dintre secvenţele filmate.
Trebuie să faci abstracţie de schimbul de replici sacadate, de timpii morţi, de lipsa unei dominante a muzicii şi să te bucuri că în scenă sunt implicaţi Răzvan Vasilescu (Brătianu), Mihai Niculescu (Alexandru Marghiloman), Claudiu Istodor (Take Ionescu) etc.
Momentele cu Regina Maria sunt false, ea mai mult pozează în film. Da, cred că acesta este cuvântul potrivit. Regizorul preferă vocea din off decât s-o lase pe Andreea Măcelaru Şofron să-şi zică replicile. Pe de altă parte, schimbul de replici din final, dintre Regina Elisabeta (Marina Procopie) şi Carol I - este rizibil, deşi momentul ar fi trebuit să fie solemn.
Per ansamblu, un film de patru stele din zece, pe care măcar nu trebuie să le punem în pieptul lui Carol I.
Părerea ta
Spune-ţi părerea