În filmul de debut al lui Alice Waddington, Paradise Hills, o tânără rebelă, pe nume Uma (Emma Roberts) se trezește într-o dimineață în Paradise Hills, o clinică de tratament de lux de pe o insulă mediteraneeană izolată, condusă de Ducesa (Milla Jovovich), unde familiile înstărite își trimiteau fetele pentru fi transformate în cea mai bună versiune a lor.
Printr-un tratament individualizat care include ore de etichetă, lecții de voce, tratamente de frumusețe, gimnastică și diete stricte, toate neajunsurile sunt depășite în două luni, iar transformarea e garantată. Uma își găsește un oarecare confort în prietenia cu alte rezidente ale complexului Paradise Hills, Chloe (Danielle McDonald), Yu (Awkwafina) vedeta pop Amarna (Eiza Gonzalez), dar va descoperi repede că, în spatele acestui lux se ascunde un secret sinistru. Începe o cursă contracronometru pentru ca Uma și prietenele sale să evadeze din Paradise Hills înainte ca locul să le înghită de vii…
Declarația regizoarei:
„În 2015, am început să lucrez la abordarea și primele concepte artistice pentru „Paradise Hills” într-o încercare de autoexorcism. Mi-am imaginat o poveste mai închegată decât filmul de scurtmetraj „Disco Inferno” – o poveste gothică și futuristă simultan, o poveste diversă despre temerile universale ale femeilor (singurătate, respingere socială, nevoia excesivă de a deține controlul) care se petrece în lumea noastră, peste câteva decenii.
Am vrut să ofer publicului feminin un basm distractiv sub forma unui măr otrăvit, plin de efecte vizuale și narative care m-au fascinat din adolescență: fantezie, manga din anii 1990, științifico-fantastic și costume specifice. Povești adresate tinerelor care au curajul să trăiască în lumi fantastice – reale sau imaginate - și povești care inspiră tinerele să-și folosească puterea.
Fetele noastre sunt marginalizate, pentru că nu vor să se adapteze normelor sociale. Unele un vor un mariaj prestabilit, altele tânjesc după libertatea de a-și însuși sexualitatea și de a avea minți și corpuri nestandardizate.
Deși la început nu prea se plac, în cele din urmă se creează o legătură între ele, pentru că fiecare invariabil întruchipează ideea unei femei „stricate” care necesită reparații. Aceste fete erau deja „închise” împreună chiar dinainte să pună piciorul în reședință.
În „Paradise Hills” văd o capsulă a timpului spre propria inocență, o vedere de ansamblu neafectată de cinismul tipic adulților. Întocmai ca maturizarea fetelor, experiența este luminoasă, imperfectă, periculoasă dar și minunată.
Provocarea centrală a fost să spunem o parabolă care să vizeze un public cât mai larg, dar să evităm predicile, prin intermediul acestui gen unic. „Paradise Hills” trebuia să devină un thriller SF tropical, fresh, care să aducă un omagiu idealismului din „Logan's Run”, retro-futurismului popular din „The Prisoner” sau femeilor care-și iau destinul în propriile mâini, așa cum le prezintă Guillermo del Toro.
Acesta este un film despre exploatarea corpului feminin atât în prezent, cât și în trecut, pentru scopuri independente de propia fericire. Când eran tânără și-mi descopeream orientarea romantică, mă gândeam că într-o zi îmi voi conștientiza și înțelege pe deplin identitatea, că voi vedea toate piesele cap la cap.
În zilele noastre, încep să pricep că destinele, ca finalul filmului, sunt deschise, ca orice oportunitate ne rezervă viitorul.
La nivel personal, mi-am dat seama că acest film m-a ajutat să-mi accept figura narcisistă și istoricul șantajului emoțional la care am fost supusă în liceu, aspect pe care l-am ascuns citind literatură fantastică în baie în timpul pauzelor.
Acesta este un film pentru toți copiii din fruntea cluburilor de gaming care privesc visători aceleași cărți de ficțiune ce salvează vieți.
