Oraşele, personaje de film

de Gloria Sauciuc în 30 Mar 2014
La grande belezza, distins cu Oscarul pentru Cel mai bun film străin anul acesta, rulează în premieră la cinema

La grande bellezza - în regia lui Paolo Sorrentino - spune, cu accente felliniene, povestea  lui Jep Gambardella, regele autoproclamat al lumii mondene din Roma, ajuns acum la 65 de ani. Fost ziarist de succes şi scriitor în tinereţe, Jep rememorează tinereţea lui plină cândva de pasiuni, atunci când priveşte oraşul Roma ca un melanj de figuri politice, artişti, femei din înalta societate, intelectuali, chiar şi delincvenţi. Este nelipsit de la toate dineurile cu ştaif din Roma, el însuşi gazda unor petreceri de neuitat pe terasa apartamentului său cu vedere la Collosseum. Marea frumuseţe aduce un tribut oraşului Roma, cum o făcea odinioară Fellini.

În prezent, regizorul italian Paolo Sorrentino lucrează la Rio, I Love You, o serie de filme scurte filmate la Rio de Janeiro şi regizate de 11 cineaşti, printre care şi John Turturo. În Rio, I Love You vor juca Vincent Cassel, John Turturo, Vanessa Paradis, Harvey Keitel, Rodrigo Santoro, Emily Mortimer, Jason Isaacs şi alţii.

Iată în materialul de mai jos o serie de filme în care oraşele nu sunt simple fundaluri ale acţiunii, ci joacă ele însele un rol important.


Filmele lui Woody Allen sunt, în mod tipic, filosofice şi pun accent pe dialoguri şi pe personaj. Totuşi, ele reuşesc să fie, în acelaşi timp, şi veritabile ode aduse oraşelor în care ele se desfăşoara. Filmele lui Woody Allen aproape că reuşesc să surprinda materialitatea locului în care acţiunea lor se petrece şi sunt atât de bine încât spectatorul poate simţi, pe masură ce urmăreşte filmul, că el însuşi ar fi fost acolo. Uneori, nu este vorba de regie sau de jocul actorilor, ci de imagine şi de scenografie: ele captivează imaginaţia spectatorilor şi se întipăresc în mintea lui. Uneori, nu ne-am putea imagina filmul ca având loc în alt oraş. 

Fraţii Coen fac din statul american Minnesota un personaj în sine în Fargo. Filmul e reuşit, şi asta în mare măsură datorită peisajului şi modului în care acesta este integrat în film.

Nuri Bilge Ceylan a avut întotdeauna, în filmele sale, unele dintre cele mai frumoase peisaje filmate. Distant este pur şi simplu uimitor. Once Upon a Time in Anatolia prezintă Turcia rurală, cu deşerturi şi locuri pustii. Iar iarna nu a fost niciodată mai nevinovată ca în finalul lui Climates.  În Berlin Alexandrerplatz (Fassbinder), capitala Germaniei este un veritabil erou negativ.

În L'eclisse (Antonioni), cadrele care suprind străzile Romei şi faimoasele structuri, parcă aduse dintr-o civilizaţie extraterestră, de la început, rezonează cu structura vizuală a filmului şi cu modul în care personajele interacţionează cu mediul lor.  În Tokyo Story (Ozu), călătoriile prin oraş şi surprinderea trecerii timpului - prin cadrele care conţin oraşul - descriu nu numai schimbările constante, dar şi întregul proces de modernizarea care a caracterizat Japonia. În The Last Laugh (Murnau), imaginile oraşului sunt cuceritoare. Iar în Playtime (Tati) un Paris de ficţiune slujeşte obiectivului filmului.  Wong Kar Wai reuşeşte să prezinte oraşul aproape ca o fiinţă vie, una care respiră, în filmele sale. Chungking Express, de exemplu, este notabil în mod special pentru asta.

Şi despre filmele lui Rohmer se poate spune acelaşi lucru. Fundalul Franţei urbane influenţează gândurile personajelor şi apare ca o extindere a propriilor lor personalităţi. Berlinul din Wings of Desire este privit explorator de camera lui Wim Wenders. Pe de altă parte, Cartierul Montmartre şi Parisul sunt romanţate în Le fabuleux destin d'Amelie Poulain, al lui Jean Pierre Jeunet. Pulsând de viaţă, sunt personaje în sine.

Nu am putea separa nici Unbearable Lightness of Being de oraşul Praga. Filmul Sunetul muzicii, pe de altă parte, a inspirat pe mulţi să călătorească la Salzburg (Austria).


În L.A. Story, Los Angeles-ul este un spaţiu suprarealist şi magic. Filmul prezintă oraşul drept o ţară a visurilor pierdute, pătată din loc în loc de graffitti. În Heat, în schimb, Los Angeles-ul este o metropolă în pas cu moda. Boston-ul pare să fie un personaj în sine în filme precum Mystic River, Gone Baby Gone sau The Departed. Acestea, filme poliţiste care exploatează un stil de viaţă urban cu străzi periculoase, cartiere vechi căzute în ruină, toate sub cerul închis al nordului Statelor Unite, fac din oraşul Boston un element la fel de important ca şi acţiunea sau povestea fiecărui film.

Exploreaza subiecte similare:

La grande bellezza, Woody Allen, Fargo, Nuri Bilge Ceylan, Once Upon a Time in Anatolia, Iklimler, L'Eclisse, Wings of Desire, Le fabuleux destin d'Amélie Poulain, The Unbearable Lightness of Being, The Sound of Music, L.A. Story, Mystic River, Gone Baby Gone, The Departed

Alte știri din cinema

Dwayne Johnson este din nou cel mai bine plătit actor al anului

În mesajul de mulţumire adresat Forbes, starul a menţionat unul dintre aliaţii săi esenţiali pentru succes

De ce lipseşte Jeremy Renner din Mission: Impossible. Fallout

După Ghost Protocol şi Rogue Nation, William Brandt ar fi apărut şi în Fallout dacă producţia nu s-ar fi lovit, în primă fază, de unele probleme

Cine va sta alături de Harley Quinn în Birds of Prey

Margot Robbie îşi va relua partitura din Suicide Squad şi va fi unul dintre producătorii peliculei

Cel mai scump film produs în China a fost scos din cinematografe la trei zile după lansare

Pelicula a costat peste 100 de milioane de dolari şi nu a reuşit să obţină nici măcar 10 milioane la box office

Părerea ta

Spune-ţi părerea
mihaelatb pe 30 martie 2014 16:33
BLA, BLA, BLA Filmele lui Woody Allen aproape că reuşesc să surprinda materialitatea locului în care acţiunea lor se petrece şi sunt atât de bine încât spectatorul poate simţi, pe masură ce urmăreşte filmul, că el însuşi ar fi fost acolo.
Barcelona lui Allen este aia turistica, aia din pliantele agentiilor de turism, ia vezi Biutiful a lui Iñárritu, parca nu mai seamana. Rio este mai mul ala din Cidade de Deus decat cel din Fast and Furious 5.

Bayard pe 31 martie 2014 12:07
+1
alex_il_fenomeno pe 28 mai 2014 20:16
Imi creste si mai mult curiozitatea pentru el... Sper sa fie atat de frumos pe cat se spune.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells