Advertisement Advertisement

Oniricul film „Cemetery of Splendour”, patru proiecții-eveniment la București

de Gloria Sauciuc în 13 Iul 2016
Cinematograful Elvira Popescu din București programează miercuri, joi, sâmbătă și duminică filmul „Cemetery of Splendour” al regizorului Apichatpong Weerasethakul

Filmul față de care criticii de la Cannes 2015 au rămas profund mișcați și despre care s-au întrebat de ce nu figurează în principala secțiune competițională (fiind selectat în Un Certain Regard), „Cemetery of Splendour”, al regizorului Apichatpong Weerasethakul, va rula săptămâna aceasta la București, adus în exclusivitate pe marele ecran de Asociația Macondo.

Un film care te afundă ca spectator într-o lume suprarealistă, și totuși reală, la limita dintre veghe și somn: la propriu. Apichatpong Werasethakul lua Palme d'Or-ul în 2010, cu filmul Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives. De altfel, reîntâlnim în filmfantome și alte elemente supranaturale. „În această regiune a Thailandei, suntem foarte superstițioși. Suntem hinduşi, animişti. Crezi în invizibil. Oamenii trăiesc în fantastic. Vă voi da un exemplu: odată o stradă dintr-un sat s-a fisurat. A luat o formă foarte ciudată. Oamenii au pus lumânări pe crăpătură și au început să se roage. Ei cred în spirit; trebuie să se închine invizibilului”, mărturisea la Cannes Apichatpong Werasethakul.

Când rulează la Cinema Elvira Popescu din București:

Miercuri, 13 iulie 2016, ora 21:00
Joi, 14 iulie 2016, ora 19:00
Sâmbătă, 16 iulie 2016, ora 17:00
Duminică, 17 iulie 2016, ora 21:45
.

„În această regiune a Thailandei, suntem foarte superstițioși. Suntem hinduşi, animişti. Crezi în invizibil. Oamenii trăiesc în fantastic”, mărturisea la Cannes regizorul Apichatpong Werasethakul...

Într-un spital (cândva o școală) în orașul Khon Kaen din Thailanda, 40 de soldați sunt internați pentru „boala somnului”; ei se trezesc din când în când doar pentru a cădea din nou în somn, chiar în mijlocul mesei. Jenjira, o femeie de vârstă mijlocie, cu un picior bolnav, are grijă de unul dintre acești soldați adormiţi, un bărbat în comă numit Itt. Pentru o mare parte din film, ea îngenunchează cu răbdare lângă patul lui Itt şi-i mângâie mâna. Spectatorul alunecă într-o stare liniștită, magică, cu palmieri legănându-se în ferestre, greieri cântând şi sunetul ventilatorului. La un moment dat, o femeie vine la spital pentru a preda medierea: „Simte energia stelelor”, spune ea liniștitor. „Și adu acea energia în tine”...

„Am fost interesat în ultimii cinci ani de somn și visare. Pentru mine, dormitul este un act de evadare”, a spus la Cannes cineastul. „Să urmăreşti filmul lui Apichatpong Werasethakul înseamnă să fii într-un vis, adormit”, scrie Huffington Post. Aspectul suprarealist creşte pas cu pas. O femeie medium destul de tânără vine și comunică cu inconştientul soldaților, mărturisindu-i lui Jen că sufletele soldaților au fost luate de către un împărat războinic ca să lupte în bătăliile lui, pentru o mie de ani. Filmul devine o serie de piese sublime ale unui mecanism, care se joacă cu culoarea și lumina pentru a spori abandonul visării. O serie de cadre ale orașului luminat pe timp de noapte: o lumina de neon într-o staţie de autobuz, luminând un poster publicitar al unui studio de nunţi, şi luminile „terapiei” de noapte pe soldații adormiţi, care arată ca nişte bucle fluorescente lungi și se schimbă de la albastru la verde, apoi la roșu. O mașină în iaz, care scuipă în sus picături strălucitoare de apă. O amoeba uriașă plutind pe cer. Oamenii de la marginea lacului care se ridică brusc și se aliniază în diferite formațiuni. Un cinematograf în care, la încheierea filmului, întreaga audiență se ridică, ca într-un salut militar...„Pentru că mereu stăm în picioare în Thailanda! Trebuie să ne ridicăm în picioare la opt dimineața pentru Imnul Național”, a precizat la Cannes Apichatpong Werasethakul.

Regizorul a mai spus că multe dintre imaginile din film sunt cele din propriile sale amintiri din acest oraş natal: cinematograful local, sala de clasă din școala pe care o vedem în ruine, piața de noapte luminată puternic unde Jenjira şi mediumul stau de vorbă și mănâncă. A Cemetery of Splendour este un colaj al Thailandei lui native, amintirile stratificate ale trecutului, atât cele proprii, cât și cele ale naţiunii. Apichatpong Werasethakul a introdus premiera, pe scena sălii Debussy, dedicată filmelor Un Certain Regard, vorbind despre cât de dificil este acum să trăiască în Thailanda, aflată sub dictatură.

Într-un interviu pentru publicația Huffington Post, regizorul aprofundează subiectul: „Thailanda are parte, în mod repetat, de o mulţime de lovituri de stat. De fiecare dată când se întâmplă, o mulțime de oameni mor; ultima a fost anul trecut, în luna mai, când armata a preluat puterea. Acum, dacă spui ceva împotriva guvernului, te vor convoca la o „Ajustare a Atitudinii”. Trebuie să semnezi ceva ce spune că nu vei mai spune nimic niciodată. Uneori te simți foarte neputincios, că tot ce poți face este să pleci. Lucrez la mai multe proiecte, proiecte de artă. Uneori nu poţi face faţă realităţii și nu știi dacă este un vis. Uneori, situația din Thailanda este atât de absurdă și atât de violentă, încât mă simt amenințat... Există o mulțime de elemente aleatorii în film, care au sens în totalitate”...

Apichatpong Werasethakul concluzionează: „Thailanda este o țară tânără, cu multe straturi de civilizație: Regatului Laos, Khmerul Cambodgia. Vreau să prezint aceste straturi de istorie. Noi nu trăim într-o singură realitate, ci în diferite straturi de amintiri. Vreau ca filmul să reflecteze asupra acestora și să deplângă ruinele regatelor anterioare. În Thailanda, nu cunoaştem rădăcinile a ceea ce suntem. Ni s-a predat o istorie de propagandă în școală: „Noi suntem cei mai buni”, etc. Aţi remarcat în filmul meu imaginea basoreliefului cu soldați? A fost un zid creat pentru a comemora un prim-ministru care a murit cu mult timp în urmă, Sarit Thanarat. A fost un dictator total. A deturnat o mulțime de bani. A ucis oameni. Oraşul încă îl sărbătorește”...

Sinopsis detaliat:

Mai mulți soldați cuprinși de o misterioasă boală a somnului sunt transferați într-un spital improvizat într-o școală abandonată. Jenjira se oferă să aibă grijă de Itt, un soldat frumos pe care nimeni nu-l vizitează. În același timp, se împrietenește cu Keng, o tânără medium care-și folosește puterile pentru a-i ajuta pe cei apropiați să comunice cu bărbații adormiți.
Într-o zi, Jenjira găsește jurnalul intim al lui Itt, acoperit de mâzgălituri stranii. Există oare vreo legătură între sindromul enigmatic care-i afectează pe soldați și sit-ul antic care se întinde sub școală? Magie, vindecare, romantism și vise se amestecă pe drumul fragil al Jenjirei către o conștiință profundă a ei înșiși și a lumii care o înconjoară.

Exploreaza subiecte similare:

Rak ti Khon Kaen, Apichatpong Weerasethakul, Loong Boonmee raleuk chat

Alte știri din cinema

Filmul „Monștri.” câștigă premiul cititorilor cotidianului german Tagesspiegel

Va rula pe marile noastre ecrane din toamna anului 2019

Ultima zi de filmări pentru Star Wars: Episode IX

Daisy Ridley, John Boyega şi Oscar Isaac sărbătoresc sfârşitul producţiei

Coconut, micul dragon - Aventuri în junglă, din 22 februarie pe marile ecrane

Se poate viziona în 2D, dublat în limba română, iar în unele orașe și în limba maghiară

Premierele săptămânii 15-21 februarie 2019

Află ce-i de văzut weekend-ul acesta la cinema!

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells