Lansat pe 15 mai în peste 2000 de cinematografe din Statele Unite şi Canada, Obsession a reuşit să strângă peste 80 de milioane de dolari în zece zile. Poate că cifra nu impresionează, dar trebuie spus că bugetul acestui horror a fost de sub un milion de dolari, ceea ce îl transformă într-unul din cele mai rentabile filme din istorie.
Scris şi regizat de Curry Barker, un cineast în vârstă de doar 26 de ani, Obsession a devenit una dintre cele mai impresionante poveşti de succes din industria de film americană, ceea ce redeschide o discuţie tot mai revizitată la Hollywood, anume dacă formula marilor studiouri, aceea de a desconsidera ideile originale în favoarea continuărilor şi a remake-urilor, este viabilă pe termen lung. Alături de un alt superhit recent, Anora, care şi-a adjudecat atât Palme d'Or-ul festivalului de la Cannes, cât şi cinci Oscaruri, inclusiv Cel mai bun film, Obsession pare să sugereze că viitorul cinema-ului este în zona independentă, unde inventivitatea şi originalitatea sunt mult mai importante decât efectele speciale şi poveştile răscunoscute.
Obsession spune povestea unui tip, Bear (Michael Johnston), îndrăgostit de Nikki, prietena sa din copilărie şi colegă de serviciu. Preocupat să-şi mărturisească sentimentele într-un mod care să o impresioneze pe Nikki, Bear cumpără dintr-un magazin "mistic" o jucărie ce promite îndeplinirea unei dorinţe, iar dorinţa sa este ca "Nikki să-l iubească mai mult decât pe oricine altcineva". Iniţial, dorinţa pare să se fi îndeplinit, dar comportamentul lui Nikki devine tot mai imprevizibil, invitând consecinţe cumplite, nu degeaba tagline-ul filmului este "Ai grijă ce-ţi doreşti"...
Obsession a fost foarte bine primit de criticii americani, având în prezent un coeficient de 95% cronici pozitive pe Rottentomatoes (ceea ce nu înseamnă obligatoriu că este un film aproape perfect), iar pe Imdb un rating de 8,2 din 32.000 de voturi exprimate. Filmul a fost lăudat pentru modul inventiv în care explorează o temă incitantă: fixaţia oamenilor de a-şi căuta fericirea şi chiar salvarea într-o altă persoană şi nu în ei înşişi.
Obsession se poate lăuda cu o evoluţie extrem de rară în cinematografele americane: când cele mai multe premiere au încasări cu circa 50% mai mici în al doilea weekend în comparaţie cu weekend-ul de debut, premiera din 15 mai a crescut cu 30% în a doua săptămână, fără ca numărul de cinematografe unde a fost proiectat să crească şi el. Acest lucru se întâmplă numai când spectatorii sunt atât de încântaţi de film, încât îl recomandă cu căldură apropiaţilor şi poate chiar se reîntorc ei înşişi la cinema pentru o a doua vizionare.
Un alt aspect memorabil în ceea ce priveşte acest film este rating-ul CinemaScore, care măsoară gradul de satisfacţie al publicului la ieşirea din sala de cinema la proiecţiile în avanpremieră. Pe seama acestor reacţii, Obsession a primit un coeficient A-, extrem de rar pentru un film horror. Doar filme precum Weapons (pe care l-am întâmpinat cu o cronică entuziastă), celebrul Sinners şi A Quiet Place II au primit acest coeficient din 2019 încoace. Totuşi, coeficientul CinemaScore nu este infailibil: un alt horror A- a fost Five Nights at Freddy's, film primit cu reticenţă de publicul larg şi de critici, dar văzut la avanpremieră mai ales de fanii jocurilor video care l-au inspirat.
În ciuda numeroaselor aspecte care transformă Obsession într-un titlu obligatoriu al genului horror, filmul nu a fost achiziţionat deocamdată de niciun distribuitor român, prin urmare este posibil să nu poate fi văzut în cinematografele noastre. Este posibil, totuşi, ca primirea entuziastă din America de Nord să atragă atenţia distribuitorilor de la noi şi această situaţie să fie corectată cât de curând.
