De data aceasta Helvi și gașca ei trebuie să învețe să coexiste cu o bandă din aceași specie, care funcționează după reguli complet diferite. Super elfii salvează orașul a primit Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Zurich pentru Cel mai bun film de copii.
Acțiunea filmului se petrece în orașul Köln, plecând de la o legendă locală despre piticii care făceau noaptea munca locuitorilor leneși. Într-o zi soția croitorului a vrut să le întindă o capcană pentru a-i vedea, însă elfii s-au supărat și au încetat să mai ajute oamenii. Elfii cofetari a prezentat revenirea la menirea lor, iar Super Elfii salvează orașul introduce o altă gașcă a micuților cu coif, cei care au plecat fiindcă nu au dorit să mai interacționeze cu specia umană.
Când cele două familii se întâlnesc, intră în rolul celor mai tineri să creeze o punte de legătură: entuziasta Helvi și liniștitul Bo. Fiecare dintre ei este „rățușca cea urâtă” a propriei bande fiindcă nu se regăsește în scopul și metodele grupului, însă protagonista noastră, singura cu coif turtit, crede că poți să îmbini cele două extreme pentru a crea echilibru – distracția cu ajutatul și pericolul cu precauția. Sau cel puțin învață asta după ce petrece timp cu ambele grupuri și vede perspectivele multiple.
Catedrala din Köln nu este aleasă la întâmplare ca ascunzătoare a elfilor veniți din Viena. Clădirea veche de sute de ani este un reper cultural și arhitectural al Europei și intră în antiteză directă cu tehnologia de ultimă generație folosită de pitici, iar turnurile ei seamană cu niște coifuri de elfi extraordinar de înalte, așa cum le numește și Bo. În acest fel cineasta aduce un omagiu orașului german, oferind și un decor atipic, dar potrivit narațiunii.
Două personaje conferă diversitate și chiar mai multă culoare animației, comisara Lanski, obsedată de a prinde elfii, și pisica ei Polipet (care se traduce prin „animal de companie al poliției”), antrenată special pentru a vâna creaturile. Eșecurile lor sunt comice adesea, însă aflăm că motivul femeii de a demonstra existența „micilor infractori” este mai profund și trist decât am putea crede.
Super Elfii salvează orașul conține câteva clișee pe care eu personal cu greu le mai pot tolera în filme pentru copii. Cel al restricțiilor și limitărilor grupului, care duc inevitabil la înstrăinarea individului, pentru ca apoi acesta să se întoarcă, și cel al rezolvării miraculoase a tuturor problemelor prin generozitate și bunăvoință față de agresori – o abordare detaliată volume și episoade întregi în Regele Șaman, care deși sună duios, este adesea nerealistă și învață micii spectatori să își creeze așteptări greșite de la oameni. Melodia de final a venit de nicăeri, doar pentru a se putea prelungi în timpul creditelor, iar jocurile de cuvinte derivate din termenul „elf” devin destul de cringe pe alocuri.
În ciuda acestor aspecte, animația este destul de originală în rest pentru a-și păstra caracterul captivant. Culorile vii, atmosfera mitică și ritmul alert și jucăuș garantează să țină spectatorii interesați indiferent de vârstă. Iar faptul că scenariul este bazat pe o legendă din Köln contribuie la unicitatea filmului și ajută adulții să empatizeze. Cu toții ne-am dori să existe niște mici supereroi care să ne ajute să ne terminăm treburile după o zi istovitoare de lucru.
Părerea ta
Spune-ţi părerea