Cu fiecare comedie maghiară pe care am ocazia să o văd, mi se confirmă încă o dată că vecinii noștri din vest sunt maeștri ai genului. Nu cred că am mai râs niciodată atât de mult și atât de zgomotos, la unison cu ceilalți spectatori, într-o sală de cinema. În special regizorul Gábor Herendi pare să își cimenteze reputația de as al tragicomediilor cu accent pe sexul feminin care se reinventează, anul trecut cu Femei pe fugă, iar anul acesta cu Femei pătimașe.
Dacă cel dintâi se concentra pe o văduvă ce încearcă să îndeplinească ultima dorință a soțului ei, aceea de a alerga la un maraton, și își convinge cele trei fiice să o acompanieze, cel din urmă o are în centru pe Lilla (Mónika Balsai), o soție, cu meseria ironică de consilier de cuplu, părăsită pentru o manichiuristă de douăzeci de ani. Împreună cu mama (Juli Básti) și fiica ei (Sára Gellért), protagonista navighează apele tumultoase ale redescoperirii de sine, o activitate dificilă mai ales atunci când ți-ai trăit întreaga viață în umbra altora, îndeplinidu-le toate dorințele.
Femei pătimașe prezintă trei femei de vârste diferite cu mentalități complet opuse în iubire și, de fapt, în general. Fiica se află într-o relație ce pare sănătoasă și de viitor, dar nu vrea să se stabilească la doar 27 de ani. Vrea să exploreze, să colecționeze cât mai multe experiențe, să trăiască clipa la intensitate maximă. Mama, în schimb, s-a căsătorit cu primul bărbat care i-a arătat interes și a fost o soție bună și iubitoare până când acesta s-a săturat de ea. Bunica – paradoxal cea mai aventuroasă dintre toate, chiar și la vârsta aceasta – a ales să nu renunțe niciodată la independența ei, iar acum se mândrește cu jurnale întregi despre relațiile ei intime și amoroase, transformate într-o biografie de succes. Doamnelor li se adaugă un star rock ipocrit și egocentric, un scriitor cuminte și virtuos, plus iubitul fiicei, mai bătrân la suflet decât la corp.
Evoluția Lillei se remarcă cel mai ușor prin intermediul sfaturilor pe care le oferă unuia dintre cuplurile consiliate, legate întotdeauna de experiența trăită de ea la momentul respectiv. Dacă la început încurajează soția să fie atentă la nevoile bărbatului, ulterior îi recomandă sinceritatea absolută și, în final, să se lase pradă dorințelor sexuale fără să se gândească la normele sociale. Pentru că, până la urmă, asta face și protagonista, își îngăduie să fie fericită în ciuda faptului că alegerea pe care o face pare complet imorală privită obiectiv.
Cu muzică de vioară și pian în scenele cheie, culori saturate și umor de calitate, Femei pătimașe nu reprezintă o comedie lipsită de substanță, ci dimpotrivă, o călătorie de descoperire a identității ce oferă curaj audienței și arată că poți să fii în orice fel, atâta timp cât ești tu însăți. Ce contează cel mai mult e să ne punem propriile nevoi pe primul rând și abia apoi să acordăm atenție dorințelor celorlalți, pentru că altfel riscăm să ne pierdem pe noi în încercarea de a mulțumi la nesfârșit pe altcineva.
