My Golden Days ia premiul SACD, în cadrul secțiunii Quinzaine des Réalisateurs, iar Son of Saul ia premiul FIPRESCI

Filmul My Golden Days va putea fi văzut în România, adus de Independența Film

My Golden Days (Trois souvenirs de ma jeunesse), de la regizorul francez Arnaud Desplechin, a câştigat premiul SACD, în cadrul secțiunii Quinzaine des Réalisateurs, oferit anual câte unui film de limbă franceză din partea Society of Dramatic Authors and Composers.

A fost o surpriză faptul că ultimul film al lui Desplechin nu a fost anunţat ca parte a selecţiunii oficiale de la Cannes. Regizorul este un veteran al Festivalului care a avut în competiţie cinci filme nominalizate de-a lungul timpului, începând cu La Sentinelle în 1992 şi mergând până la Jimmy P. în 2013.

A fost o surpriză pentru critici faptul că ultimul film al lui Desplechin nu a fost anunţat ca parte a selecţiunii oficiale de la Cannes...

Comercializat de către Wild Bunch, filmul surprinde copilăria lui Paul Dedalus, protagonistul din My Sex Life... Or How I Got Into An argument (1996) al lui Desplechin, personaj care mai apare şi în A Christmas Tale (2008), ambele având premiera în Competiţia de la Cannes. Mathieu Amalric şi nou-veniţii Quentin Dolmaire şi Lou-Roy Lecollinet joacă în povestirea despre un antropolog, reţinut la întoarcerea în Franţa, şi care relatează autorităţilor o poveste remarcabilă de viaţă. Le Pacte a asigurat premiera filmului în Franţa (20 mai), Magnolia Pictures asigurând distribuirea filmului în Statele Unite. Filmul va putea fi văzut în România, adus de Independența Film.

Premiul Fipresci şi Premiul Juriului Ecumenic au mers la Son of Saul (Laszlo Nemes), respectiv la Mia Madre (Nanni Moretti)

Federația Internațională a Criticilor de Film recunoaşte meritele dramei Son of Saul, cu acţiunea plasată în timpul Holocaustului, singurul film de debut din competiţie care a avut deja un volum mare de vânzări. După ultimele ştiri de sâmbătă, alte elogii de la Federaţia Internaţională a Criticilor de Film Fipresci au mers la Masaan, în regia lui Neeraj Ghaywan, un film din secţiunea Un Certain Regard, şi Paulina, de Santiago Mitre. Mitre îşi descrie filmul drept „un thriller social”, plus studiul modului în care oamenii reacţionează la violenţă.

Într-adevăr, subiectul filmului Paulina este povestea unei femei-avocat dintr-un cartier sărac, o femeie care refuză chiar după ce este agresată fizic să renunţe la activitatea ei caritabilă. Cu două premii la Cannes, Mitre îşi ţine promisiunea făcută cu filmul său de debut, The Student. Distribuit de Pathe Intl., Masaan este un alt film de debut, alcătuit din două poveşti îngemănate şi plasate pe fundalul conflictului între vechi şi noi în India. The Measure of a Man (Stephane Brize) şi Taklub (Brillante Mendoza) au primit menţiuni din partea Juriului Ecumenic.

Screendaily scrie că My Golden Days este o poveste franceză până în adâncul sufletului, despre o iubire parţial ratată. My Golden Days este un film emoţionant, captivant şi foarte bine jucat. Atunci când Paul Dedalus (Mathieu Amalric) se întoarce în Franţa, din Tadjikistan, după ani de muncă pe teren, este reţinut pe aeroport şi interogat de către un oficial (Andre Dussolier).

Nou-venitul Quentin Dolmaire, care îl joacă pe Paul la adolescenţă şi la tinereţe, împrumută suficient din tabieturile şi ritmul vorbirii lui Amalric, fiind un debutant promiţător, ca şi Lou Roy-Lecollinet în rolul iubitei sale, Esther. Cu talente tinere dar şi cu o perspectivă asupra felului în care tinereţea lasă urme asupra celor de vârstă mijlocie, filmul vizează un public ceva mai în vârstă. Împărţit într-un prolog, trei capitole şi un epilog, povestea sare în timp pentru a evoca locuri îndepărtate printre care Minsk-ul sovietic, Parisul anilor '80 şi '90 dar şi oraşul Roubaix (oraşul natal al lui Desplechin), aflat 200 km la nord de Paris dar, într-un fel, parcă într-o ţară străină. Ca tânăr, Paul şi fraţii săi mai mici sunt terorizaţi de către o mamă instabilă psihic.

Paul se exilează pe sine însuşi în casa mătuşii Rose (veterana Francoise Lebrun), care împarte casa împreună cu o altă femeie. Rose, şi mai târziu o profesoară universitară din Benin (Eve Doe-Bruce, care excelează în rol) sunt influenţe materne care compensează pentru Paul pe mama care nu i-a câştigat niciodată iubirea. În acelaşi timp, tatăl lui Paul (Olivier Rabourdin) nu prea dă pe acasă. Student la Paris, Paul sare din căminele studenţeşti în paturile necunoscuţilor generoşi. Şi faptul că nu are telefon mobil, nici adresă stabilă duce la anumite episoade încântătoare - unele amuzante, altele dulci-amare - dintr-o altă epocă. Într-o călătorie înapoi la Roubaix, Paul, de 19 ani, este atras de colega de clasă a surorii sale de 16 ani, Esther, o tânără perfect conştientă de atracţia pe care o trezeşte bărbaţilor. Cea mai mare parte a filmului urmăreşte nevoia celor doi de a fi împreună suprapusă cu nevoile financiare care îi obligă să stea deoparte unul de celălalt.

Credincioasă lui Paul în propriul său stil, Esther devine totuşi disponibilă şi altor pretendenţi. Pe lângă descrierea relaţiei între enigmaticul Paul şi apetisanta Esther, apare un scurt episod aventuros al unei excursii în URSS, în timpul căruia Paul şi cel mai bun prieten al său explorează în secret, părăsind grupul oficial. Filmul nu este o continuare, deşi Amalric a mai jucat un personaj numit Paul Dedalus, implicat într-o relaţie cu o anume Esther (pe atunci, Emannuelle Devos) în filmul din 1996 My Sex Life...or How I Got Into an Argument, existând sugestii şi locuri comune cunoscute fanilor lui Desplechin.

Şi chiar dacă iubirea tinerilor este universală, există câteva nuanţe franţuzeşti, ca de exemplu cea a fetelor care citesc Platon în greacă, sau părinţii care acceptă faptul că fiica lor de 16 ani face dragoste.

Citește și

Exploreaza subiecte similare:

festival:cannes 2015

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells