Michael, rege pentru încă o zi

Mulţi jurnalişti nu au putut sta locului pe scaune în timpul proiecţiei lui Bad 25, documentarul omagial proiectat la Veneţia pentru a celebra exact 25 de ani (s-a petrecut pe 31 august 1987) de la lansarea albumului Bad al lui Michael Jackson. Regizat de Spike Lee, care primeşte şi un premiu pentru întreaga carieră la această ediţie a festivalului, documentarul te teleportează într-o vreme în care Bad, The Way You Make Me Feel şi Dirty Diana era cam tot ce apucai să auzi la radio (în lumea necomunistă, desigur). Efortul de creaţie din spatele albumului şi evoluţia lui sunt subiectul documentarului, care îl readuce la viaţă pe Michael şi-i dă ocazia să strălucească pe scenă, încă o dată, la trei ani de la moartea sa.

Bad 25 nu este doar o ocazie să reasculţi hiturile albumului care a devenit al cincilea cel mai bine vândut din istorie, ci şi una să descoperi cât de importantă a fost influenţa lui Michael Jackson în fiecare etapă a producerii melodiilor şi videoclipurilor. Pentru cinefili, documentarul reprezintă şi o reîntâlnire cu Martin Scorsese, regizorul scurtmetrajului Bad, care i-a schimbat complet imaginea lui Michael şi i-a consolidat, la 28 de ani, statutul de rege al muzicii pop.

Interviuri cu membrii importanţi ai echipei lui Jackson, de la Quincy Jones, care i-a produs albumele, până la Sheryl Crow, care l-a însoţit în turneul Bad, interpretând alături de magastar melodia I Just Can't Stop Loving You, dezvăluie o mulţime de informaţii interesante şi deloc lipsite de emoţie. Ştiai de unde vine titlul melodiei Man in the Mirror? Cine este Annie din melodia Smooth Criminal? În cât timp a fost înregistrată I Can't Stop Loving You? Cât de stupid ar fi putut arăta coperta albumului Bad? Dacă nu, o să afli în documentarul lui Spike Lee.

Ce reuşeşte documentarul este să-ţi reamintească relaţia ta personală cu muzica lui Michael Jackson. Chiar dacă nu eşti fan "adevărat", nu ai fost la concertele din România şi nu i-ai ascultat melodiile iar şi iar, prezenţa lui pe scena muzicală cu siguranţă nu te-a lăsat indiferent. Poate nu i-ai repetat mişcările în sufragerie şi nu i-ai fredonat hiturile la duş (noi clar n-am făcut-o), dar chiar şi aşa Bad 25 va reuşi să-ţi readucă aminte modurile în care ai ajuns să-l "consumi" pe megastar şi să-i apreciezi muzica.

Unele dintre fragmentele din documentar sunt chiar tehnice şi în general Bad 25 păstrează un aer de obiectivitate, deşi a fost produs de familia lui Michael Jackson şi deci nu o să vezi decât varianta oficială a poveştii sale. Circumstanţele morţii sale nu ocupă decât câteva minute din cele aproape două ore ale documentarului, care se ocupă exact de ceea ce spune şi titlul, adică albumul Bad şi modul cum a fost creat. Poţi vedea fragmente din Liberian Girl, iar acest moment vine şi o glumă colosală: toboşarul destăinuie că mulţi dintre prietenii săi se mirau de ce Michael Jackson ar cânta o melodie despre o bibliotecară - "librarian" înseamnă în engleză bibliotecară, mulţi dintre americani (şi probabil şi români!) auzind pentru prima oară de mica ţară africană Liberia datorită hitului lui Michael.

Un spaţiu considerabil îi este acordat hitului Leave Me Alone şi este singura oară când se discută despre statutul de megastar al cântăreţului şi despre povara reprezentată de acesta. Unul dintre apropiaţii săi dezvăluie o confidenţă făcută de Michael Jackson în timpul producerii albumului Bad. Devenise atât de celebru, încât trebuia să se deghizeze pentru a ieşi pe stradă fără a fi recunoscut şi, la un moment dat, a spus că cea mai mare dorinţă a lui ar fi să ajungă la o petrecere unde o mulţime de oameni dansează, să fie el însuşi şi lumea să-l lase în pace. Este momentul în care întrevezi omul din spatele megastarului şi te întristezi...

(corespondenţă posibilă cu ajutorul ICR Veneţia)