Regizoarea-scenaristă Letiția Roșculeț a avut o toamnă foarte aglomerată: în septembrie a avut loc premiera comediei romantice Situationship: Combinații, nu relații, iar luna aceasta a ieșit continuarea lungmetrajului Tati part-time (2024), o prezentare plină de umor a primei întâlniri cu experiența parenting-ului. Deși nu i-am văzut predecesorul, Tati Full-Time aduce un plus de originalitate și glume de calitate în peisajul cinematografic autohton, astfel devenind o alegere potrivită pentru o seară relaxantă alături de prieteni sau, și mai bine, partener/ă.
Iustin (Alex Bogdan), un fost avocat transformat în artist, a învățat cum să aibă grijă de un copil (cât de cât) atunci când a devenit tatăl part-time al Maiei (Eva Măruță), fina lui. Acum că are un bebeluș nou-născut cu Sânziana (Raluca Aprodu), iar aceasta dorește să se întoarcă la muncă pentru a aduce bani în casă – o inversare binevenită a rolurilor tradiționale, protagonistul se vede nevoit să devină tată full-time. Însă este el pregătit pentru așa ceva? Le poate demonstra el viitorilor socri, care s-au mutat la cuplu acasă pe o perioadă nedeterminată, că s-a maturizat destul de mult și merită să fie soțul fiicei lor?
Pe lângă dramele neprevăzute de familie, Iustin se confruntă și cu alte probleme existențiale: gelozia Maiei acum că nu mai este singurul copil din viața lui și planurile ei de a-l sabota împreună cu prietenii săi; ideile „strălucite” ale colegilor lui, Călin și Vlad, dornici să îl ajute, dar responsabili de mai mult haos; flirtul inocent cu managera de locație pentru botezul pe care îl organizează ad-hoc, la insistențele socrilor; și, nu în ultimul rând, apariția întâmplătoare (oare?) a fostului „perfect” al Sânzianei în viața ei și implicit a lui. Cu atât de multe situații neașteptate desfășurate concomitent, devine greu de crezut că totul va putea fi scos cu brio la capăt. Dar viața ne surprinde mereu în cele mai plăcute moduri.
Tati Full-Time se deschide cu o scenă animată ce, pentru cei care nu au văzut primul film, nu pare să aibă prea mult sens: un bou și o gărgăriță petrecând timp împreună. Abia pe la mijlocul comediei, atunci când Iustin explică inspirația pentru viitoarea sa serie animată, înțelegem că este vorba despre frumoasa relație de prietenie dezvoltată între el și Maia în urma evenimentelor anterioare. Un alt lucru ce poate să devină confuz pentru spectatorii noi este gradul de rudenie al fetei, deoarece nu se menționează niciodată că este fina lui. Cu toate acestea, interpretarea naturală a actorilor, dinamismul scenelor și absurdul comic al situațiilor (precum lecția de yoga din mijlocul „nuntez”-ului rustic) fac omiterea informației mai ușor de trecut cu vederea.
În final, morala comediei despre peripețiile creșterii copiilor ne arată că lucrurile se aranjează de la sine atunci când suntem noi înșine și încercăm în mod real să devenim cea mai bună versiune a noastră. Tot ce contează este să fim atenți la nevoile celor din jur, să cerem ajutorul prietenilor noștri – chiar și atunci când pare că mai mult ne încurcă – și să avem încredere în forțele proprii.
