Maggie Cheung, prima actriţă chineză care a luat vreodată premiul de interpretare la Festivalul de Film de la Berlin (pentru Yuen Ling-yuk, în 1992) şi, totodată, la cel de la Cannes (în 2004, pentru Clean), de care ne-am îndrăgostit cu toţii iremediabil în 2001, când a rulat în cinematografele din România In the Mood for Love, regizat de Wong Kar Wai, vorbeşte la Festivalul de Film de la Veneţia pentru Cinemagia despre cum este să nu mai fii în faţa camerei de şase ani, după o carieră în care ai colaborat cu 75 de regizori, să-ţi înfrunţi de unul singur demonii, să eşuezi fără să te simţi prost pentru asta, şi - cu toate acestea - să ai o viaţă mai bună.
Într-un maiou negru cu nasturi în inimioare şi un lănţişor de care atârnă figurine din argint, Maggie Cheung mi se relevă ca o femeie deşteaptă, frumoasă, înţeleaptă, optimistă. Actriţa este prezentă la Festivalul de Film veneţian cu filmul Better Life, de Isaac Julien, selecţionat în secţiunea Orizzonti.
Filmul vorbeşte despre o viaţă mai bună. Cum ai reuşit să te descurci în propria viaţă, în ultimii şase ani? Ai reuşit să ai "o viaţă mai bună"?
Mult mai bună. Pentru că sunt propriul meu şef. Poţi să iei de unul singur toate deciziile. Poţi să eşuezi fără să te simţi prost pentru asta. Îţi înfrunţi de unul singur demonii, nu trebuie să înfrunţi întreg publicul. Nu ai o responsabilitate nici faţă de ceilalţi oameni, nici faţă de regizorul care dacă te angajează, vrea mereu să-i dai ce-i mai bun din tine. Însă nu eşti capabil să dai ce e mai bun în permanenţă. Poate trec printr-o despărţire, sau poate în momentul acela încerc să depăşesc moartea unui prieten.
Acum am timp pentru emoţiile mele, pentru hobby-urile pe care le am... Mi-ar plăcea la nebunie să mă ocup de muzică, îmi place să ascult muzică. Acum că mă ocup de montaj şi ştiu ce aduce fiecare instrument unui cântec, şi cum să le asociez cu imagini; este mult mai interesant şi mă duce într-un alt rol. Îmi place să mă ocup de editarea de imagini, aş vrea să folosesc propria mea colecţie de înregistrări video pe care le-am strâns. Aş vrea să petrec un an cu editarea propriilor mele înregistrări, de-a lungul anilor, pe care le am abandonate într-o cutie. La final de an voi vedea dacă îmi place ce a ieşit, dacă aş avea talent pentru asta, dacă e o direcţie pentru mine. Mi-ar plăcea să montez filme şi chiar să fac muzica pentru ele. În direcţia aceasta se îndreaptă interesul meu pentru viitorii ani. Aş ruga pe un regizor să mă lase să editez măcar o bucată dintr-un film. Dă pagina ca să citeşti despre rolul preferat şi diferenţa dintre Festivalul de Film de la Cannes şi cel de la Veneţia -->->->
