A Royal Affair, povestea adevărată a unui om obişnuit care câştigă inima reginei şi porneşte o revoluţie, va avea premiera în cinematografele româneşti pe 28 septembrie. Centrându-se pe un triunghi amoros uimitor, dintre Christian al VII-lea - un rege din ce în ce mai nebun (Mikkel Boe Følsgaard), Struensee (Mads Mikkelsen) - un idealist - şi tânăra, dar puternica regină Caroline Mathilda (Alicia Vikander), drama este povestea captivantă a unor idealişti curajoşi care riscă totul în căutarea libertăţii poporului. Filmul este în prezent în vizorul Academiei Europene de Film pentru o nominalizare la Oscarurile de pe continentul nostru.
Povestea unei iubiri pasionale şi interzise care a schimbat o naţiune întreagă este în regia lui Nikolaj Arcel. Lungmetrajul a fost selecționat în competiția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Berlin anul acesta, Mikkel Boe Følsgaard a primit Ursul de Argint pentru Cel mai bun actor, iar Rasmus Heisterberg și Nikolaj Arcel, Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu. A Royal Affair/O afacere regală este distribuit în România de Independența Film.
Exact ca medicul revoluţionar din A Royal Affair/O afacere regală, regizorul Nikolaj Arcel le-a luat-o celorlalți cu mult înainte și prezintă acum publicului acest lungmetraj despre o serie de evenimente din viaţa unui medic dintr-un oraş mic al secolului al XVIII-lea, care a devenit amantul reginei și prietenul regelui, şi care a pornit o revoluţie.
Cum ţi-a venit ideea acestui film?
Nikolaj Arcel: Eram fascinat de marile filme epice produse la Hollywood în anii ’40 şi ’50, chiar şi la o vârstă la care în mod normal ar fi trebuit să fiu mai interesat de filme de acţiune. Cu toate astea, eram foarte entuziasmat de toate aceste producții, chiar şi cele precum Gone with the Wind/Pe aripile vântului şi îmi doream foarte mult să fac un film în stilul acesta. După cel de-al doilea lungmetraj pe care l-am realizat în Danemarca, am căutat un subiect care să se preteze la stilul acesta epic. Nu a trebuit să caut prea departe. În Danemarca există acest episod istoric foarte cunoscut, care stă la baza poveştii din A Royal Affair. Imediat ce m-am gândit la această poveste, am ştiut că urma să devină următorul meu film. Oamenii încercaseră să o ecranizeze de 30 de ani şi am simțit că acum este un moment potrivit ca acest lucru să se întâmple. Dacă nu aş fi făcut-o eu, atunci altcineva ar fi făcut-o. Atunci am început să scriu scenariul.
Cum a devenit posibil ca această poveste să fie ecranizată acum?
Nikolaj Arcel: De fapt, drepturile asupra acestei poveşti nu sunt deţinute de nimeni, pentru că este una istorică şi existau și alți producători care încercau să pornească un film pe acest subiect, în acelaşi timp cu noi. Ştiam că există cel puţin două alte scenarii trimise prin Europa în aceeaşi perioadă; un film în limba engleză şi altă producţie daneză mai mică. Am rămas la propria mea versiune a poveştii pentru că ceea ce este dificil în ea este amestecul firului epic de dragoste cu elemente de thriller politic – şi cum să alături aceste genuri fără să provoci confuzie? Am muncit din greu la scenariu aproximativ 8 luni până când am obţinut povestea pe care vroiam eu să o spun. Şi, mai important, sentimentul ce a rezultat a fost un amestec foarte bun între pasiune şi putere.
Ce provocări există în transformarea materialului istoric în film?
Nikolaj Arcel: Cea mai mare provocare în realizarea unui film istoric în Danemarca cu un buget danez este bineînţeles faptul că acesta nu este suficient pentru un asemenea film epic. Prin urmare, a trebuit să fiu foarte practic şi foarte precis în legătură cu ceea ce vroiam să obţin. Bineînţeles că voiam să fac un film cu adevărat mare, în condiţiile din Danemarca, şi bineînţeles vroiam să fac un film epic. În ceea ce priveşte specificul danez, ştiam că nu pot să fac Gone With the Wind sau The Bridge on the River Kwai. Cu toate acestea, cred că marea provocare pentru noi, din punct de vedere creativ, a fost să încercăm să updatăm filmul istoric din Scandinavia. Timp de mulţi ani, producțiile istorice au fost ușor lente şi s-au bazat prea mult pe faptele istorice. Pur şi simplu nu era destul de modern. Aşa că, ceea ce am vrut cu adevărat să facem a fost să aducem filmul scandinav în noul mileniu. Modalitatea prin care am reuşit a fost încercând să nu ne concentrăm numai asupra perioadei istorice, a costumelor sau a clădirilor frumoase. Am fost mult mai interesaţi de personaje şi de situaţii şi am vrut să spunem povestea ca şi cum ea s-ar petrece astăzi. Abordarea asta a fost foarte importantă pentru noi şi a fost şi o adevărată provocare, pentru că uneori când scrii o astfel de poveste, tinzi să cazi în capcana unor clişee ale genului, cum ar fi acela că trebuie să asistăm la o nuntă mare a Regelui şi Reginei. Cred că am reuşit să ocolim multe dintre aceste clişee.
Încă mai există fapte istorice în poveste?
Nikolaj Arcel: Pentru că este un eveniment atât de popular din istoria Danemarcei, bineînţeles că am rămas cât mai aproape de realitate, fără să îngreunăm povestea prea mult. Aşa că, ceea ce am făcut a fost să ne familiarizăm foarte bine cu evenimentele reale şi cu ce s-a întâmplat între personaje la curtea regală în acea perioadă revoluţionară din istoria Danemarcei. Apoi ne-am îndepărtat puţin de anumite evenimente, am adăugat altele şi am schimbat puţin personajele periferice. Cu toate acestea, cred că am rămas foarte aproape de evenimentele reale. Nu am inventat ceva complet nou și nu am spus că cineva a făcut ceva ce nu ar fi făcut niciodată. Aşa că am rămas destul de fideli poveştii reale, dar ne-am luat anumite libertăţi dramaturgice.
Care crezi că sunt așteptările publicului atunci când faci un film despre o poveste foarte cunoscută?
Nikolaj Arcel: Nu mă gândesc niciodată la aşteptări. Nu aş putea face cu adevărat un film dacă m-aş gândi mult la percepţia publicului. De fapt, pot să fac doar filmele pe care eu însumi aş vrea foarte mult să le văd şi în mod clar aici a fost unul dintre aceste cazuri. Este o poveste atât de frumoasă, iar personajele, uimitoare. Am fost atât de fascinat încât m-am gândit: dacă eu simt un asemenea interes, poate asta vor simţi şi ceilalţi. Aşa că nu mi-am creat aşteptări. Cu toate acestea, acum, că filmul este terminat, iar eu sunt gata să îl arăt publicului larg, bineînţeles că încep să am emoţii. Mi-a ieşit cum trebuie? Sper ca majorităţii oamenilor să placă, sper să vadă în film povestea atât de binecunoscută, prezentată într-un mod dramatic şi interesant. Dar sunt sigur că vor exista şi oameni care vor spune: eu nu cred că așa s-au întâmplat lucrurile, nici că acest personaj era așa în realitate. Este normal să existe opinii diferite atunci când faci un film bazat pe fapte istorice.
De ce Mads Mikkelsen, Alicia Vikander şi Mikkel Boe Følsgaard în rolurile doctorului Struensee, al Regelui şi al Reginei?
Nikolaj Arcel: Din momentul în care am început finanţarea filmului şi am ştiut că urma să fie în limba daneză, m-am gândit la Mads pentru rolul lui Johann Struensee. El a fost prima mea alegere, una perfectă pentru acest personaj; este inteligent şi are o latură întunecată şi misterioasă. Este de asemenea foarte potrivit pentru o poveste de dragoste – e un tip bine, dar, cel mai important, e un foarte bun actor. Când ai pe cineva ca Mads, nu prea mai ai nevoie de alte staruri. Am avut însă norocul să o pot distribui și pe Alicia. Căutasem luni întregi o actriţa daneză care să joace rolul Reginei. Toate actriţele pe care le văzusem erau talentate, dar nu puteam găsi versiunea mea a Reginei Caroline Mathilde. La un moment dat am început să devin foarte stresat şi am întrebat dacă putem merge în Suedia sau Norvegia. M-am gândit că ar fi logic să facem aşa, de vreme ce personajul este străin şi trebuie să vorbească daneza cu accent. La castingul suedez am remarcat-o imediat pe Alicia. Are o calitate specială de a inunda ecranul. Am ştiut că era alegerea perfectă pentru rolul Reginei. Sunt foarte norocos că am putut să lucrez cu ea. Este uimitoare şi, din fericire, am prins-o exact înainte să plece în străinătate. Cât despre Mikkel Følsgaard, mult timp am avut în minte alţi câţiva actori posibili pentru rolul Regelui Christian. Ştiam că personajul era unul foarte important, dar simţeam că trebuie să găsesc pe cineva nou care să îl interpreteze. Dificil, pentru că Regele Christian este un rol foarte greu de făcut. Puţin nebun, comic, întunecat, are toate aceste laturi. Directoarea mea de casting mi-a arătat o înregistrare pe care o făcuse cu Mikkel. În momentul de faţă, el se află încă la facultatea de teatru din Danemarca, deci a fost riscant, dar în mod sigur a fost alegerea potrivită. S-a ridicat la înălţimea provocării şi a dat tot ce a fost mai bun. Pentru mine, el va fi întotdeauna Regele Christian al VII-lea. Este perfect pentru acest rol.
Ai filmat în Cehia. Cum a devenit acest spaţiu Danemarca secolului al VIII-lea?
Nikolaj Arcel: Pentru noi a fost o alegere logică să filmăm în Cehia. În Danemarca, castelele au fost radical renovate şi arată modern. Aşa că a trebuit să ieşim din Danemarca pentru a filma. În Praga şi în afara oraşului am găsit locaţiile perfecte; străzi, castele şi case care erau perfecte pentru a reprezenta Copenhaga secolului al VIII-lea. De asemenea, a fost o bună modalitate de a călători cu echipa de producţie şi de a lucra cu Sirena film. Am simţit sprijinul acestor oameni. Este cea mai mare producţie la care am luat parte până acum şi când am ajuns în Praga în prima zi de filmare, am văzut dintr-o dată 10-20 de trailere, maşini, autobuze şi 130 de oameni gata să se apuce de lucrul la acest film. Eram entuziasmat. În Danemarca, aşa ceva nu se întâmplă niciodată. Avem echipe mult mai mici şi niciodată un asemenea exces de echipament. Dar pentru acest gen de film este absolut necesar să avem o echipă de producţie atât de mare. A fost foarte bine să lucrez acolo. Echipa cehă a fost minunată şi m-am simţit bine să colaborez cu ei. Sunt profesionişti şi nu cred că am fi beneficiat de acelaşi ritm de muncă dacă am fi rămas în Danemarca. Filmul a avut în echipă un compozitor premiat la Oscar.
Cum ai reuşit să faci asta?
Nikolaj Arcel: Eram destul de îngrijorat în ceea ce privește coloana sonoră a acestui film. Este greu să faci o coloană sonoră potrivită pentru un film epic şi nu există prea mulţi compozitori melodramatici, cu tendinţe romantice în Danemarca, Suedia sau Norvegia. De fiecare dată când făceam cunoştinţă cu un compozitor, le spuneam producătorilor că vreau să sune mai mult ca Gabriel Yared. Este compozitorul coloanelor sonore ale filmelor The English Patient şi The Talented Mr. Ripley, pe care le ador şi pe care le-am ascultat în timp ce am lucrat la scenariu. Tot spuneam că trebuie să sune mai mult ca Gabriel. Aşa că, la un moment dat, producătorii s-au săturat să mă tot audă spunând asta şi au spus: "OK, îl chemăm pe Gabriel". Aşa că au reuşit să îl găsească, iar eu i-am scris un e-mail foarte lung şi plin de efuziuni despre cât de mult îmi plăcea muzica compusă de el. A fost foarte emoţionat. Cred că am fost de-a dreptul norocos că s-a gândit: "OK, o să citesc mailul ăsta ciudat de la Dane”. Aşa că am plecat la Paris să îl întâlnesc. I-am spus povestea şi ambiţiile mele, și a acceptat să scrie tema principală a filmului. Am fost extrem de fericit şi norocos. Coloana sonoră este gata acum iar eu sunt onorat de ceea ce a creat împreună cu colegul său compozitor, Cyrille Aufort. Au făcut o treabă minunată.
Care este tema principală a poveştii?
Nikolaj Arcel: Ceea ce este interesant în această poveste este că, într-o perioadă foarte scurtă de timp, la sfârşitul secolului al XVII-lea, în Danemarca s-au întâmplat evenimente importante. Johann Struensee, un medic dintr-un oraş mic, a ajuns la curtea regală, a devenit amantul Reginei şi prietenul cel mai bun al Regelui şi în scurt timp a preluat puterea, devenind aproape rege timp de un an. În această perioadă de timp a schimbat totul. A modernizat curtea daneză şi întreaga ţară. Era un revoluţionar şi a pornit o revoluţie non-violentă într-un interval foarte scurt. La sfârşitul anilor 1760, a făcut ceva uimitor, ceva ce se întâmpla în toată Europa, şi care pornea din mişcarea iluministă – dar Johann Struensee aproape că a fost primul.
Ce ne-ar putea inspira astăzi din această poveste a iluminismului?
Nikolaj Arcel: Ceea ce mă inspiră pe mine în povestea asta este faptul că Johann Struensee a fost un adevărat vizionar al timpului său. Cred că uneori ne lipseşte asta în politica modernă. Ne lipsesc oamenii care vor cu adevărat să schimbe lucrurile în loc să asculte tot timpul ce spune electoratul şi să urmărească exit poll-urile. El era un om foarte simplu, un medic dintr-un oraş mic, care a considerat că ceva e în neregulă în societatea în care trăia. Bogaţii devin mai bogaţi, săracii devin mai săraci. Şi pentru că apoi a preluat puterea, a decis să schimbe totul repede, numai că probabil că a fost prea rapid pentru vremurile respective. Dar îmi place ideea apariţiei unor vizionari în diferite momente ale istoriei, care schimbă lumea în bine.
Părerea ta
Spune-ţi părerea