Luminiţa Gheorghiu, în prim plan

de Cinemagia în 18 Feb 2013
Luminiţa Gheorghiu este acel gen de artistă care reuşeşte întotdeauna să ne ofere o doză de adevăr, prospeţime şi, mai ales, noutate.

Sâmbătă seara, filmul românesc Poziţia copilului a obţiut cea mai importantă distincţie la Festivalul de Film de la Berlin, Ursul de Aur, iar producătoarea Ada Solomon va rămâne în memoria oamenilor din industria de film prin discursul său. Prima mulţumire a fost îndreptată de către producătoare către actriţa principală a filmului, Luminiţa Gheorghiu, care deţine rolul titular în film, cel al unei mame posesive.

Poziţia copilului, scris de Peter Călin Netzer în colaborare cu Răzvan Rădulescu, este o dramă psihologică despre relaţia aproape patologică dintre o mamă şi fiul ei. Criticul de film Irina Margareta Nistor a numit "tulburătoare" interpretarea actriţei românce, şi a menţionat o scenă din film cu potenţial de a deveni antologică, cea dintre Luminiţa Gheorghiu şi Vlad Ivanov, "Dom’Bebe de altă dată" ce participă la un "schimb de replici de ping-pong".

Luminiţa Gheorghiu s-a născut la 1 septembrie 1949 şi a absolvit I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale", în 1972, la clasa lui Ion Cojar. A fost repartizată la Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoşani. În 1975 s-a transferat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, pentru ca un an mai târziu să aibă şansa angajării la Bulandra - teatru pe care l-a slujit până în 2003, şi care avea să-i marcheze decisiv fulminanta carieră. Marele ecran a adoptat-o mai târziu, în 1988, prin intuiţia fără greş a lui Stere Gulea, care a distribuit-o în Catrina, din "Moromeţii" (rol construit în tonuri grave, potrivit concepţiei şi atmosferei din capodopera lui Marin Preda) - moment care a coincis şi cu o mare lovitură: în 1985, pe parcursul pregătirii pentru începerea filmărilor, actriţa a pierdut-o pe fiica sa cea mare Iuliana, la vârsta de numai şase ani.

Cu forţa interioară şi tăria de caracter pe care i le cunoaştem, Luminiţa Gheorghiu a reuşit să treacă peste dureroasa tragedie familială, regăsind în teatru şi film forţa necesară pentru supravieţuirea morală. Ulterior, Dumnezeu i-a dăruit alte două fete, pe Iuliana şi Maria (azi, în vârstă de douăzeci şi trei şi, respectiv, douăzeci şi unu de ani).

A urmat o serie de filme susţinută, dar fără mare răsunet, în care actriţa îşi făcea datoria cu conştiinciozitatea ei impecabilă - până la întâlnirea cu Cristi Puiu, cel ce i-a pus definitiv în drepturi personalitatea artistică: mama lui Ovidiu, din "Marfa şi banii", filmul care în 2001 a deschis drumul noii cinematografii româneşti. Patru ani (şi cinci filme) mai târziu, acelaşi Cristi Puiu îi dăruieşte rolul care avea s-o consacre categoric ca pe o mare artistă dramatică: Mioara Avram, din "Moartea domnului Lăzărescu" (2005). Personaj complex în toate planurile, Mioara - acoperă un arc evolutiv amplu şi radical, pornind de la portretul stereotip al asistentei de salvare care-şi abordează convenţional şi rutinier pacientul, pentru ca în continuare, însoţindu-l de-a lungul fatidicului său drum spre moarte, marcat de confruntări cu indiferenţa ucigaşă a celor din jur (celebrul "păcat al nepăsării" care defineşte tema filmului), să se metamorfozeze gradual în susţiătoarea devotată până la sacrificiu, alături de care protagonistul ar putea trăi ca în sânul lui... Avraam (dacă lumea din jur ar fi cât de cât normală).

Economia de mijloace, aşternută peste o impetuoasă creştere de tensiune în plan interior, combinaţia între compasiunea caldă şi accentele combative, fac din Mioara Avram un rol de referinţă al cinematografiei româneşti (şi nu numai), distins cu Premiul pentru cea mai bună actriţă (T.I.F.F., 2005), le Prix Golden Bayard pour la Meilleure Commédienne (Namur, 2005), şi L.A.F.C.A. Award for Best Supporting Actress (Los Angeles Film Critics Association, 2006). În acelaşi timp, Anca Miruna Lăzărescu a distribuit-o în rolul mamei din remarcabilul ei scurt-metraj "Bucureşti-Berlin" (2005), alături de Ana Ularu şi Dan Condurache), după care a apărut în personajul Ilincăi Matei din serialul de televiziune "Lombarzilor, 8" (2006 - regia: Alexandru Maftei, Hadrian Marcu şi Titus Muntean).

Totodată, traiectul de mare actriţă, prezentă în cele mai bune filme româneşti, i-a prilejuit întâlnirea cu doamna Jderescu cea buimac-agitată pe lângă al său "Tati" (Teo Corban), din excelentul "A fost sau n-a fost" (2006, Corneliu Porumboiu) - urmată de o altă bijuterie: mama lui Radu, cea care nu nimereşte niciodată "pireul" şi-şi face un titlu de glorie din tortul de bezele (în neuitata secvenţă a cinei festive, unde umple cu vitalitate acel cadru fix şi aglomerat - fără a uita să puncteze secvenţa următoare cu nerozia: "De ce staţi, mamă, pe-ntuneric?" şi zdrang, lumina!), rolul ei completând impecabil contraponderea cu zbuciumul interior al Otiliei, în "Patru luni, trei săptămâni şi două zile", filmul lui Cristian Mungiu care ne-a adus în 2007 primul Palme d'or din istoria cinematografiei româneşti.

După Fira din "Nunta mută" (2008, Horaţiu Mălăele) şi Ana din "Francesca" (2009, Bobby Păunescu), Luminiţa Gheorghiu se lasă aşteptată cu rolul principal din "Sunt o babă comunistă" (2009, Stere Gulea), după romanul lui Dan Lungu - personaj tipic pentru clasa medie din perioada comunistă, "inteligent, cu simţul umorului, cu autoironie", după cum explică regizorul.

Între timp, actriţa ne-a prilejuit o reîntâlnire cu Mioara Avram, în secvenţa anterioară finalului din "Aurora" aceluiaşi Cristi Puiu (2010) - o nouă dimensiune a personajului, surprins acum în universul său casnic, din nou cu atribuţii de ocrotitoare: vecina care va avea grijă de fetiţa damnatului protagonist, în timp ce el se duce să-şi înfrunte destinul compromis. Dincolo de aparenţele anodine ale rolului, se poate însă depista o contribuţie esenţială, prin căldura de om simplu şi generos care completează contrastant soarta frământată a lui Viorel Ghenghea, fără a-i putea rezolva nicidecum marile probleme (de care nici nu are habar), dar reuşind intuitiv să-i acorde măcar un moment de mângâiere înaintea prăbuşirii liber asumate. Am mai văzut-o recent sub chipul doamnei Floarea, din scurt-metrajul lui Victor Dragomir "Fotografia" (2010), şi în doamna Ani, din scurt-metrajul "Maica Domnului de la parter" (2010, Andrei Cohn). 

În februarie 2012, Luminiţa Gheorghiu începea filmările la Poziţia copilului, sub coordonarea lui Cătălin Netzer, la Bucureşti. Luminiţa Gheorghiu este acel gen de artistă care nu numai că nu poate, efectiv, să joace prost, dar reuşeşte întotdeauna să ne ofere o doză de adevăr, prospeţime şi, mai ales, noutate. Filmările la Poziţia copilului au durat cinci săptămâni. Bugetul s-a ridicat la aproximativ 700.000 de euro, iar compania de producţie este Parada Film. Proiectul a primit un sprijin în valoare de 250.000 de euro în urma concursului de scenarii susţinut de Centrul Naţional al Cinematografiei în 2011.

 

Exploreaza subiecte similare:

Poziţia copilului, Ada Solomon, Luminiţa Gheorghiu, Peter Călin Netzer, Răzvan Rădulescu, Vlad Ivanov, Stere Gulea, Moromeţii, Cristi Puiu, Marfa şi banii, Moartea domnului Lăzărescu, 4 luni 3 săptămâni şi 2 zile, Lombarzilor 8, A fost sau n-a fost?, cristian mungiu, Corneliu Porumboiu, Alexandru Maftei, Hadrian Marcu, Titus Muntean, Nunta Mută, Horaţiu Mălăele, Francesca, Bobby Paunescu, Sunt o baba comunista, Aurora, Fotografia, actor, festival:berlin 2013, Irina Margareta Nistor

Alte știri din cinema

Unde se va opri Inside Out 2? Noi recorduri pentru animaţia Pixar

Continuarea a încasat 1,44 miliarde de dolari, dar totalul s-ar putea să fie considerabil mai mare

Primul serial Alien termină filmările: acţiunea are loc pe Terra!

Alien: Earth îi are în rolurile principale pe Sydney Chandler şi Timothy Olyphant

Animaţie cu spermatozoizi, pregătită să... ejaculeze pe ecrane

Animaţia Spermageddon promite să fie la fel de ireverenţioasă ca Sausage Party

Timothée Chalamet învaţă să joace ping pong pentru Marty Supreme

Actorul din Wonka şi Dune interpretează un campion la tenis de masă

Părerea ta

Spune-ţi părerea
George130 pe 18 februarie 2013 10:13
Respect pentru ei dar mai ales pentru tanarul regizor,Peter Călin Netzer care a reusit sa aduca ursul de aur in Romania
xerses pe 18 februarie 2013 16:19
Ma bucur mult pentru serioyitatea si profesionalismul de care dau dovada...
Ellena_Gabriella pe 18 februarie 2013 16:29
Se dovedeste ca, succesul vine negresit dupa munca sustinuta, seriozitate, daruire, talent si un dram de noroc! FELICITARI!
monicarusu25 pe 18 februarie 2013 17:17
e o actrita de succes.
cosmin742000 pe 18 februarie 2013 17:37
Noi adunam premiile , americani aduna banii :))
Crynick pe 18 februarie 2013 17:40
actrita mea preferata!
SANDA45 pe 18 februarie 2013 22:22
o actrita buna;)
CosminMoion pe 19 februarie 2013 21:36
E un fenomen! Pacat...pacat ca au remarcat-o altii inaintea noastra,romanii nu o merita!E o actrita de Oscar,cum multi spuneau,pacat ca s-a nascut in tara nepotrivita!
Jos palaria in fata ei!

zeno.marin pe 20 februarie 2013 00:50
Draga CosminMoion, "Ubi bene, ibi patria". Daca aici ii este bine, atunci asta o fi patria ei, ca altfel pleca demult la Hollywood.. Oricine e liber sa isi aleaga locul unde ii este bine, asa ca sa n-o compatimim pe actrita ca s-a nascut in Romania, pentru ca si noi tot aici ne-am nascut. Unii.

Defetismul pe fond cosmopolit nu e funny, mai ales cand nu e cazul. In mod normal nu urla "Romania Mare" in spusele mele, dar acum chiar avem prilejul sa ne bucuram pentru un succes dupa toate probabilitatile meritat. Iti garantez ca daca e o actrita buna, atunci cinefilii din tara noastra ii merita talentul si devotamentul fata de aceasta arta, chiar daca premiile vin de dinafara. Sau... mai ales atunci. Si venind vorba, nu prea avem noi ce premii de prestigiu international sa oferim, asa ca foarte bine ca suntem observati si premiati in tari cu traditie cinematografica puternica. Nu e o rusine deci, ci o onoare. Sigur, cu apetitul starnit de articolele Gloriei, trebuie sa si vedem filmul, nu?...

CosminMoion pe 20 februarie 2013 14:49
Nu spun ca nu i-ar merge bine din punct de vedere financiar,profesional etc.Lucrul,care ma deranjeaza,este acela ca nu este promovata cum trebuie de mass media.E cam nasol sa recunosti talentul unei persoane dupa atatia ani de cariera. Deci supararea mea provine dintr-un singur motiv mass-media,care promoveaza scandaluri,analfabeti si multe alte astfel de "talente".Cat despre poporul roman nu stiu cati dintre ei,ii cunosc biografia sau sunt interesati sa o cunoasca?(E clar ca tu nu faci parte din marea masa,dar asta e trebuie sa recunoastem ca majoritatea au alte preocupari decat oamenii care inseamna ceva in cultura romaneasca). Iti respect parerea si imi pare rau ca m-am facut neinteles!
zeno.marin pe 20 februarie 2013 23:18
Salut Cosmin,

Acum realizez, revenind pe pagina, ca textul meu avea o tinuta un pic cam agresiva. Total neintentionat. Parerea mea e un pic diluata sau poate mai curand impartita intre un anume dispret fata de propria tara (izvorat tot din deceptii cronice) si acel reflex pe care oricine il are atunci cand altcineva critica aceeasi tara. Acest reflex se face mult mai puternic simtit cand un strain face asa ceva, traversarea de la defetism la indignare facandu-se brusc... Nu odata mi s-a intamplat sa sar in sus de suparare cand cineva critica mizeria care ne bantuie parca dintotdeauna. Eu am voie sa o critic, pentru ca e mizeria mea, protejata de instinctul meu teritorial, dar altul fara doar si poate nu are acest drept!

Poate ca la randul meu nu am fost initial prea explicit.. Ideea este ca de fapt exista prea multi oameni pe care tara asta nu ii merita. Dar si asa stand lucrurile, te izbesti instantaneu de constatarea ca tara, insototita sau nu de descarcari elctrico-patriotice, e totusi un lucru abstract. Un fel de "identificator" asociat unei comunitati delimitate social, economic, politic si in toate felurile ce-i ofera caracterisitca de tara. Daca ne gandim la comunitatea respectiva si o judecam prin prisma mediei, ai dreptate. Media da insa nume conceptului de mediocritate si atunci nu mai are sens asocierea intre un actor valoros si - sa-i spunem pe nume - gloata iubitoare de Spidermani si Harry Potteri. Caci la asta ne gandim pana la urma, la statistici in materie de preferinte si de gusturile majoritatii.

Insa tara noastra, ca sa revin putin (in caz ca nu bat deja campii) e mai mult decat atat. E mult mai mult. Caci atunci cand e vorba de cultura, numerele sunt irelevante, deoarece discutam deja despre elite! Nu, hotarat lucru, cultura nu e un fenomen de masa! Iar valoarea (reala), indiferent din ce domeniu, are meritul ca se adreseaza intotdeauna unei minoritati. Dar ce e valoarea reala?... Nu stiu, dar voi afirma axiomatic ca pur si simplu o recunosc! Si tot asa cum recunosc valoarea, mai recunosc ca imi displace sa fiu identificat "la colectiva" impreuna cu aceiasi iubitori de manele, incababili sa distinga virtutiie estetice adevarate. Deci, unii dintre noi, constransi sau nu sa ne traim traiul aici, ne dorim si meritam mai mult decat primim, chair daca locuim intr-o tara nenorocita. Ca minoritari.

Acum sintetizand un pic textul meu prolix, vreau sa spun ca judecata colectiva care va sa zica nu functioneaza prea bine. Daca ne gandim la majoritatea amintita, aceasta isi merita actorii... serialului "La bloc" iar noi pe ai nostri. Simple as that.

Toate cele bune,
Zeno

ps: am plasat acest text ca si comentariu separat pentru ca se citeste mai bine (comentariile la comentarii neavand LineBreak (CrLf - programatorii site-uliu stiu ei...). Probabil asa erau specificatiile, cine stie, dar e neplacut.

CosminMoion pe 21 februarie 2013 17:26
In niciun caz,nu am considerat interventia ta agresiva,ci din contra un punct de vedere bine exprimat si extrem de pertinent.Cum spuneam mai sus,eu consider ca am fost cel care nu s-a exprimat cum trebuie!
alex_il_fenomeno pe 11 martie 2013 19:52
Merita urmarit filmul, cred ca aportul ei a fost enorm.
lili22 pe 11 august 2013 14:06
E o actrita mult mai buna decit altele (Morgenstern, Pellea), dar nu a stiut sa isi faca publicitate cit si-au facut alte distinse doamne.
Foarte reprezentativa pentru femeile din Romania care nu reusesc mai mult decit un tort de bezele.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells