Vineri dupa-amiaza toti ochii iubitorilor de documentare (chiar daca n-au fost prezenti fizic) au fost indreptati spre Amsterdam, unde - in cinematograful Tushinski - s-au acordat premiile celui mai mare festival de documentare din lume: IDFA. Ramane de vazut daca si anul acesta festivalul va fi reusit sa anticipeze, ca si anul trecut, filmul care va primi Oscarul pentru cel mai bun documentar, cert este ca editia curenta depasise ieri cu peste 50 000 de spectatori numarul inregistrat de precedenta, si inregistrase si recordul pentru cele mai multe spectacole “sold out”.
Marele premiu, de 5000 de euro, ca si trofeul pentru cel mai bun documentar olandez a fost castigat de documentarul Stand van de sterren (Position Among the Stars/Pozitionarea printre Stele), regizat de Leonard Retel Helmrich, un film care discuta o parte din problemele cu care se confrunta Indonezia actuala, analizand existenta ‘microcosmica’, pe alocuri amuzanta dar extrem de impresionanta, a familiei Sjamsuddin. Documentarul a fost filmat pe o perioada impresionanta de zece ani demostrand astfel rabdarea de fier necesara uneori regizorilor pentru a lasa un subiect sa se dezvolte si sa ajunga la maturitate. Stad van de sterren este de altfel si documentarul care a deschis official cea de-a 23-a editie IDFA. E prima data in istorie cand acelasi regizor castiga marele premiu de doua ori. Regizorul Leonard Retel Helmrich care a facut Pozitionarea printre Stele, a castigat marele trofeu si in 2004 cu filmul "The Shape of The Moon", care este tot despre Indonezia. El mai avusese un documentar si in 2001 cu acelasi subiect al carui titlu este "De Stand Van De Zon" (deci foarte similar cu "Stand van de Sterren" si "Stand van de Maan") care s-ar traduce "Pozitia (Inaltimea) soarelui", si cele trei formeaza o trilogie. A fost interesant ca atunci cand si-a ridicat premiul, a zis ca ii place designul trofeului (care era practic conturul unei camere de filmat) pentru ca "nu vezi practic camera de filmat, ci absenta ei".
Premiul special al juriului a fost acordat unui film ravasitor, You Don’t Like The Truth - 4 Days in Guantanamo, care prezinta interogatoriul la care este supus un tanar canadian de origine afghana de 16 ani acuzat ca ar fi omorat un soldat american.
In lupta pentru Premiul publicului au intrat in jur de 190 de documnetare, iar diferenta dintre primele doua pozitii a fost infima: 0,01 puncte. Castigator a fost declarat Waste Land (regia Lucy Walker) un film care prezinta cum renumitul fotograf Vik Muniz reuseste sa schimbe viata unor lucratori brazilieni responsabili cu sortarea si reciclarea deseurilor din cea mai mare groapa de gunoi din lume, prin intermediul unor fotografii artistice. Autumn Gold clasat pe locul doi in preferintele publicului, a plecat totusi acasa cu trofeul Doc U, acordat de un grup de tineri jurnalisti si cineasti. In mod paradoxal, filmul portretizeaza cinci atleti cu varste depasind 85 de ani si ajungand pana la 100, care se lupta pentru medaliil de aur la un concurs mondial pentru varsta a 3-a.
Important pentru noi insa este faptul ca la mai putin de 20 de sutimi de castigator, a treia pozitie a fost ocupata de documentarul Lumea vazuta de Ion B. in regia lui Alexander Nanau, o reusita extraordinara pentru cinematograful romanesc al carui succes la public este din ce in ce mai discutat in randul criticii.
Premiul pentru documentar mediu-metraj a fost acordat filmului "People I could Have been and maybe I am" regizat de olandezul Boris Gerrets, care e si protagonistul principal din documentar. Prin film el incearca sa depaseasca barierele anonimitatii generate de marile orase, cum ar fi Londra, purtand diverse conversatii cu
oameni comuni, dar in care el vede lucruri speciale. Kano: An American and his Harem, o poveste despre un Hugh Heffner american-filipinez acuzat de viol de catre una din sotiile sale, care insa reuseste sa beneficieze de dragostea celorlalte in ciuda repetatelor abuzuri - a castigat premiul pentru prima aparitie (First Appearance Award).
What’s In a Name (regia Eva Kupper) o poveste despre un transexual si teoriile lui de “gender terrorism”, a fost desemnat castigatorul competitiei pentru documentare studentesti. The Pipe – un film despre o mica comunitate irlandeza carese lupta cu magnatii de la Shell pentru conservarea spatiului in care traiesc, a primit o mentiune speciala in cadrul competitiei "Green Screen".
Premiul "Green Screen" a fost acordat filmului Into Eternity (regia Michael Madsen) o emotionanta elegie dedicata generatiilor viitoare in eventualitatea in care ar da peste un o imensa grota subterana in care sunt depozitate actualele deseuri nucleare ale Finlandei.
Părerea ta
Spune-ţi părerea