Les Misérables: aşa se cântă cu emoţie

Nu sunt un fan înrăit al emisiunilor "Vocea României" sau "X-Factor", dar mi s-a mai întâmplat să rămân seara în faţa televizorului preţ de o melodie şi să aud aceleaşi invariabile sfaturi date concurenţilor - "interacţionează cu publicul, nu cânta doar pentru tine", "cântă mai cu emoţie", "lipsesc sentimentele" etc. Ei bine, protagoniştii din Les Misérables, film cu premiera la noi pe 25 ianuarie, chiar asta fac -  cântă cu emoţie! 

Les Misérables, adaptarea pentru marele ecran a musical-ului omonim produs iniţial în Franţa, pe muzica lui Claude-Michel Schönberg, după romanul lui Victor Hugo, intră, cum spuneam, vineri în cinematografe. Filmul cu opt nominalizări la Oscar 2013 ne oferă ocazia să asistăm la reprezentaţiile lui Hugh Jackman, după ce la Gala Oscar din 2009 aducea memorabil musicalul pe scena de la Kodak Theatre, Anne Hathaway (care a mai cântat la Gala Oscar din 2011), Russell Crowe, Helena Bonham Carter (şi-a încercat vocea şi în Sweeney Todd) şi alţii. Fără să fie cântăreţi desăvârşiţi, actorii reuşesc să aducă expresivitate interpretărilor lor vocale, încât ne activează memoria afectivă.

Vibrăm odată cu întreaga distribuţie care cântă "Do You Hear the People Sing?", şi pe măsură ce auzim "I Dreamed a Dream", de data aceasta cântat de Anne Hatthaway. Celebrul cântec are o istorie de 30 de ani, fiind prima dată interpretat în 1980, pe scenele din Paris, apoi la Londra, iar din 1987 pe Broadway; a fost preluat pentru cover-uri de diferiţi artişti, aşa că poate o veţi fredona, alături de alte melodii din film - la fel de cunoscute.

Ce trebuie să reţineţi în ceea ce priveşte drama muzicală britanică Les Misérables ce intră vineri pe ecrane este că trebuie să vă înarmaţi cu răbdare pentru cele 2 ore 40 de minute ale filmului, dar că aceasta vă va fi răsplătită până la urmă...

Plasat pe fundalul Franţei secolului 19, în prag de Revoluţie, Les Misérables spune povestea lui Jean Valjean (Jackman), puşcăriaşul veşnic vânat de nemilosul poliţist Javert, interpretat de Russell Crowe. Când Valjean va accepta să aibă grijă de Cosette (Amanda Seyfried), fiica lui Fantine (Anne Hathaway), vieţile lor se vor schimba pentru totdeauna.

Pe relaţia care se înfiripă între Valjean şi Cosette se centrează şi cântecul "Suddenly", nominalizat la Oscar, compus special pentru film. Jean Valjean o ia cu el pe Cosette (un copil care nu cunoscuse dragostea, după cum nici Valjean nu o cunoscuse) şi astfel, într-un mod straniu, Valjean îi devine tată. Aşa că, Alain Boublil şi Claude-Michel Schonberg, cei doi compozitori ai filmului, au decis să surprindă toată intensitatea momentului, sugerând că semnificaţia emoţională a lui e prea subtilă pentru a putea fi surprinsă în film - aşa că trebuia surprinsă de melodie.

Din cele peste 50 de melodii din film ne-a rămas în minte şi duetul "A Heart Full of Love" – cântat de Eddie Redmayne (studentul Marius Pontmercy) şi Amanda Seyfried (Cosette). Eddie Redmayne are o prezenţă foarte intensă în film, iar vocea Amandei Seyfried este cea mai cristalină şi subţire din distribuţie, atât de consonantă cu chipul ei blond şi ochi albaştri. Cântecul "The Second Attack" – în care cântă Gavroche, Enjolras, Marius, Valjean, Feuilly şi alţii are puterea, de asemena, să te mişte. L-am remarcat şi pe juniorul Daniel Huttlestone - un adevărat Gavroche.

Ne-a mirat, însă, vopsirea în alb a feţelor prostituatelor din port, locul unde Fantine ajunge, chipurile lor arătând ca nişte măşti de teatru NO, reduse la o singură emoţie. Sugestia poate fi a golirii de tot ceea ce este uman pentru arborarea mecanică a unui zâmbet larg. Totuşi, alegerea e forţată, violentă în contextul filmului în ansamblu. Şi la cuplul de hangii jucat de Helena Bonham Carter şi Sacha Baron Cohen, costumele ies în faţa personajului, sunt rupte de context şi doar ne distrag atenţia de la această pereche caricaturală.

Les Misérables va rula în 11 oraşe ale ţării, cu ratingul AP12.