„Și ce-o să faci după ce termini?", mă tot întreabă prietenii mei. De parcă Actoria e, așa, o școală de care te apuci când n-ai ce face. E drept că în timpul ei mulți abandonează... se întâmplă o selecție naturală: meseria asta nu se face clar fără chemarea zilnică... Dar, lăsând asta la o parte..., ce să faci? Joci. Cam asta le răspund și lor. O să joc!
Acum... ce joci și unde... rămâne de văzut. Joci în teatru, că-i mai mare, că-i mai mic... tu joci... Joci cu vocea, pentru teatru radiofonic sau dublaj de filme, joci! Joci în film, de televiziune, de cinema... joci..., joci în reclame tv, joci și gata!
Cred că studentul adevărat la Actorie se roagă în permanență în gândul său să fie remarcat, să aibă șansă. Cu cât îi bate inima mai tare în acest sens, cu atât lucrurile vin de la sine. Dar, atenție, strofocarea, încăpățânarea nu ajută la nimic. Studentul la Actorie trebuie să facă tot ce-i stă în putință, să n-aibă ce să-și reproșeze la finalul zilei. Trebuie să accepte cât mai multe provocări în facultate, chemările colegilor de la Regie, să-și exercite cât poate de des funcția de spectator și... să nu obosească să stea la coadă la casting-uri. Aaa... și încă ceva, dacă-mi permiteți... În dorința de a fi remarcat să nu uite de ce-și dorește să fie remarcat: își dorește pentru că vrea să muncească mult, să dăruiască tot! Posibil să vină și faima cealaltă, cea cu coperte de reviste și Oscaruri, dar pentru el toate astea ar cam trebui să fie „detalii", nu scopuri.
În primele file ale jurnalului deschis la Cinemagia spuneam că voi reveni asupra acestui subiect și iată că acum a sosit momentul potrivit să discutăm despre casting-uri. Am început să merg la casting-uri în primele săptămâni de școală. Teoretic, studenții-boboci nu sunt încurajați să joace, ba chiar unii profesori interzic acest lucru. E ca o regulă nescrisă... Pe vremuri, studenții la Actorie n-aveau voie în toți anii de studiu să urce pe scene „adevărate"... Acum lucrurile s-au mai schimbat, ce-i drept, și, când e cu măsură, exercițiul în afara școlii e chiar binevenit și lăudat. În plus, eu mai am o credință: până la urmă și din experiențele nefericite, în caz că vor fi așa, ai multe de învățat... Ba chiar foarte multe!
Așadar, eu sunt de părere că exercițiul de a merge la cât mai multe castinguri e foarte util la acest început de drum. Te ajută să înțelegi că ești ca o „vită în târg" și să nu te deranjeze asta. Nu contează ce crezi tu despre tine și despre cum te potrivești rolului, ci contează ce dorește regizorul să arate. Dacă nu e nevoie de tine acum, nu înseamnă că nu e nevoie de tine, dacă nu ești bun pentru acest rol, nu înseamnă că nu ești bun... Mersul la casting-uri e un exercițiu foarte bun de „călire", un botez aș zice obligatoriu în această meserie. Sigur că sunt, ca peste tot în lumea asta, casting-uri luate înainte de a fi susținute. Sunt situații când ești chemat direct pe rol... Dar..., până să ajungi la așa ceva sau până dă norocul ăsta peste tine, mai bine nu aștepta. La castinguri te duci pentru că trebuie, pentru că ai mereu ce învăța, pentru că te cunoști din ce în ce mai bine și tu ești instrumentul cu care ai de lucrat, așa că să te cunoști este esențialJ
Dar cum ajungi la casting-uri? Agențiile se găsesc pe Internet și se pot înscrie în baza de date a acestor agenții chiar și actorii amatori, neprofesioniști. Practic, oricine! Dai un telefon, spui că vrei să te înscrii în baza lor de date și poți face asta fără să plătești un sfanț. Ei au nevoie de tine mai mult decât ai tu nevoie de ei! Au nevoie să aibă o bază de date cât mai bogată, ca să aibă ce recomanda clienților. Odată ce te-ai asigurat că ești în baza de data a celor mai importante agenții (nu știu dacă toate, că-s foarte multe și unele chiar sunt „capcană"), o să vezi că începi să primești SMS-uri cu propuneri. Du-te la toate (în măsura timpului disponibil), chiar dacă unele au ca dată de filmare sau de proiect o zi în care nu ești disponibil. Până la filmare mai e mult. Tu du-te să vezi ce-i cu ei, ce-i cu tine și... cum spuneam, fă tot ce-ți stă în putință să fii remarcat!
